Pretentii. Decizia nr. 8320/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8320/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 900/98/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 8320
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta - reclamantă . BĂRBULEȘTI împotriva sentinței civile nr.1746/ F/14.05.2013 pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA (din cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice Ploiești) – în reprezentarea SERVICIULUI FISCAL MUNICIPAL URZICENI (prin reorganizarea DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA - în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE URZICENI), având ca obiect „pretenții - taxa poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constatând că nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, în temeiul dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, după deliberare, dispune repunerea cauzei pe rol și, față de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ fiscal de față:
Prin sentința civilă nr.1746/ F/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._ /15.03.2013, s-a dispus respingerea cererii formulate de reclamanta .. cu sediul în ., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat V. A. din mun. Urziceni, . nr.5A, județul Ialomița în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE URZICENI, cu sediul în mun. Urziceni, ., județul Ialomița.
Împotriva acestei sentințe judecătorești, reclamanta . BARBULESTI a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate si pe fond admiterea acțiunii, in sensul de a obliga parata la restituirea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismului marca BMW cu număr de identificare nr WBANX5109OCT64717 in suma de 9.213 lei, pentru următoarele motive:
Instanța, la pronunțarea sentinței, a avut in vedere ca dispozițiile din OUG nr 1/2012 a reglementat suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin 2 din Legea nr 9/2012 doar pana la 1.01.2013, după aceasta dată, taxa urmând a fi achitata de toate persoanele interesate.
Prin Legea nr. 9/2012, O.U.G. nr. 50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsa in O.U.G. nr. 50/2008 si a pune reglementările naționale in concordanta cu art. 110 din T.F.U.E., in sensul că obligația de plata a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există si cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu s-a plătit taxa speciala pentru autovehicule si autoturisme, conform Legii nr. 571/2003.
Numai ca prin O.U.G. nr. 1/2012, s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 pana la 1 ianuarie 2012, situație in raport de care considera ca discriminarea constatata de Curtea de Justiție a U.E. in cauza T. contra României si neconcordantele reglementarilor naționale cu normele europene, persista.
Astfel, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplica direct sau indirect produsele altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse in dreptul intern si cele din dreptul comunitar, in raport de Constituția României si jurisprudența Curții Europene de Justiție, considera ca in cauza de fata sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate fata de dreptul național.
Astfel, Constituția României, in art. 148, prevede că, urmare a aderării la Uniunea Europeana, prevederile tratatelor constitutive, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia in cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeana a stabilit ca legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea sa duca la anularea lui, data fiind natura sa originala si speciala, fără a-1 lipsi de caracterul lui de lege comunitara si fără ca baza legala a Comunității însăși sa fie pusă la îndoiala. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar si dreptul național al statelor membre, arătând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar si in fata dreptului național ulterior.
De asemenea, in cauza SIMMENTHAL (1976), Curtea de Justiție Europeana a statuat ca judecătorul național este obligat sa aplice normele comunitare in mod direct, daca acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile si modalitățile de percepere a taxei de emisii poluante, se ajunge la concluzia ca intre norma de drept intern si cea comunitara, aplicabile in speța, exista o stare de incompatibilitate.
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr. 1/2012, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre U.E., nu se percepe la o noua înmatriculare, taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România, dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru U.E., daca este înmatriculat pentru prima data in România.
Reglementata in acest mod, taxa pentru emisii poluante diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second - hand deja inmatriculate in România.
Scopul general al art. 110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de baza ale funcționarii Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se refera la impozitele si taxele care impun o sarcina fiscala mai mare produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, Legea nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr. 1/2012, este contrara art. 110 din T.F.U.E., întrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare in litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate in Romania, si mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România.
Or, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale U.E., atât timp cat norma fiscala naționala este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co - Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stto - în speța, taxa menita sa descurajeze importul de banane din Italia).
Asupra încălcării art. 110 din Tratat prin cererea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxemburg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C - 377/93, F.G.Rodere BV s.s.x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia (banane importate din Italia si fructe cultivate in Italia).
In mod concret, cu privire la faptul dacă prevederile Legii nr. 9/2012, cu modificările aduse O.U.G. nr. 1/2012, încalcă sau nu normele comunitare, a avut a se pronunța Curtea de la Luxemburg in cauza C - 402/09, cauza T. contra Statului R., când pronunțând o hotărâre preliminară, a statuat prin hotărârea din 7.04.2011, punctul 61, ca instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un stat membru UE, nu si a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața naționala se opune prevederilor art. 110 TFUE întrucât regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât sa descurajeze punerea in circulație in statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzura de pe piața naționala.
Așa fiind, cum din cele arătate până aici, rezultă că perceperea taxei potrivit Legii nr 9/2012, cu modificările aduse de OUG nr 1/2012, este contrara dispozițiilor cuprinse in TFUE și cum aceste ultime dispoziții au prioritate de aplicare față de dispozițiile interne, refuzul pârâtei de a restitui suma încasata cu titlu de taxa poluare, este un refuz nejustificat, exercitat cu exces de putere.
Trebuie arătat in acest timp ca însăși ICCJ, prin plenul ei, a pronunțat decizia nr 24/17.11.2011, prin care a stabilit ca astfel de acțiuni sunt admisibile, decizie obligatorie potrivit art. 330 indice 7 alin 4 Cod Procedură Civilă.
Pentru toate aceste considerente, susține ca sentința recurată este netemeinică si nelegală, fiindt data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii.
Și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod Procedură Civilă 1865.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare, deși avea această obligație procesuală potrivit art.494 în referire la art. 471 Cod Procedură Civilă.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 492 noul Cod Procedură Civilă, părțile neformulând propuneri concrete în acest sens.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 96 noul Cod de procedură civilă și art. 20 din Legea 554/2004.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 496 din noul Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, fiind necontestat că normaa de drept material aplicabilă litigiului dedus judecății în prezenta cauză o constituie Legea nr.9/2012, versiunea în vigoare la data 05.03.2013, Curtea are în vedere că prin Ordonanța Curții (Marea Cameră) din 3 februarie 2014, pronunțată în cauzele conexate C-97/13 (cauza C.) și C-214/13(cauza C.), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit (prin Legea nr.9/2012), apoi restrâns de reglementarea națională în discuție în litigiile principale(prin O.U.G. nr.1/2012), prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, rară însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Practic, prin Ordonanța Curții (Marea Cameră) din 3 februarie 2014, pronunțată în cauzele conexate C-97/13 (cauza C.) și C-214/13(cauza C.), s-a statuat că regimul taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, instituit prin Legea nr.9/2012, apoi restrâns de O.U.G. nr.1/2012, este similar celui instituit prin O.U.G. nr.50/2008.
Însă, după cum corect a arătat și instanța de fond, reglementarea națională a taxei pentru emisii poluante, reprezentată de Legea nr. 9/2012, a instituit un regim discriminatoriu pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pe poluare nu se plătea, însă numai pe perioada cât aplicarea art. 4 alin. 2 al legii a fost suspendată, prin O.U.G. nr.1/2012, respectiv până la data de 01.01.2013, când O.U.G. nr.1/2012 și-a încetat efectele.
Or, în cauza dedusă judecății, decizia de stabilire a taxei pentru emisii poluante respectă atât legislația internă, cât și dreptul Uniunii Europene, deoarece ulterior datei de 01.01.2013 devin efectiv aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, care prevăd că: „Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
De altfel, chiar prin Ordonanța Curții (Marea Cameră) din 3 februarie 2014, pronunțată în cauzele conexate C-97/13 (cauza C.) și C-214/13(cauza C.), s-a subliniat, la punctele 29-31, că din momentul în care art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 este aplicabil, întreaga reglementare introdusă prin Legea nr. 9/2012 devine conformă cu dreptul comunitar, respectiv cu prevederile art.110 TFUE, astfel:
„29 Este cert, pe de o parte, că, asemenea OUG nr. 50/2008, Legea nr. 9/2012 supunea vehiculele de ocazie importate taxei pe poluare.
30 Pe de altă parte, Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă.
31 Trebuie să se constate însă că OUG nr. 1/2012 a privat articolul 4 alineatul (2) menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin OUG nr. 50/2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
În același sens, în cauza C-263/10, N., hotărârea din 7 iulie 2011, CJUE a arătat următoarele: „(26) (…) o reglementare precum O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. (27). Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii T., citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și versiunile ulterioare ale acesteia. (28) În sfârșit, trebuie amintit că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește”.
Totodată, Curtea reține că în Cauza T. c. România, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 (versiunea în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare de către intimatul reclamant) este contrară art. 110 din T.F.U.E. în privința autovehiculelor second hand cumpărate în alte state membre ale U.E. Astefel, răspunzând întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, fără echivoc, că ,,articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
În concluzie, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin jurisprudența citată, a constatat că reglementarea națională este contrară dreptului comunitar doar în măsura în care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate, care se caracterizează printr-o vechime și o uzură importante, sunt expuse unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională, nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, situație care nu se regăsește în prezenta cauză, întrucât art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, aplicabil la data emiterii deciziei de calcul privind autovehiculul litigios, echivalează din perspectiva examinată, regimul vehiculelor de ocazie importate cu vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională.
Prin urmare, după data de 01.01.2013, reglementarea taxei pentru emisii poluante nu are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre U.E., nefiind, deci, contrară art. 110 din T.F.U.E., astfel că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Totodată, trebuie precizat că Decizia în interesul legii nr.24 din 14.11.2011 din dosarul nr. 9/2011 al Î.C.C.J., are în vedere cazuri de restituire a taxei de poluare încasate cu încălcarea dreptului comunitar, deci în mod nelegal, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât taxa în discuție a fost legal achitată și după cum s-a demonstrat mai sus, în conformitate cu dreptul comunitar.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.496 noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate nefiind fondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă . BĂRBULEȘTI, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat V. A. din mun. Urziceni, . nr.5A, județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr.1746/F/14.05.2013 pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA (din cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice Ploiești) – în reprezentarea SERVICIULUI FISCAL MUNICIPAL URZICENI (prin reorganizarea DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA - în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE URZICENI), cu sediul în mun. Urziceni, ., județul Ialomița, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. B. C. V. H.
GREFIER
P. B. B.
Red: VH
Tehnored: VH/PBB/4 ex.
Tribunalul Ialomița – Secția Civilă
Judecător: D. I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 8301/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Hotărâre din 18-11-2014, Curtea de... → |
|---|
