Pretentii. Decizia nr. 9088/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9088/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 6135/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.9088
Ședința publică din data de 04 decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.2875/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. A., intimata-pârâtă – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-reclamant L. A., prin avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-reclamant L. A., prin avocat, depune la dosar decizia de calcul a taxei de poluare și învederează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Curtea ia act de depunerea deciziei de calcul a taxei de poluare.
Intimatul-reclamant L. A., prin avocat, învederează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimatul-reclamant L. A., prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ /CA/2013, reclamantul L. A., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE reprez. de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și pârâta-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a solicitat instanței să dispună obligarea paratelor la restituirea sumei de 2669 lei reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule si plata dobânzii prevăzute de codul de procedura fiscala începând cu data plății nedatorate si pana la restituirea efectiva, integrala a sumei si la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr.2875/16.04.2014, Tribunalul București SCAF a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice a Municipiului București și respins acțiunea în raport de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei autorități fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a AS4FP, a respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamantul L. A., în contradictoriu cu pârâtele Administrația S. 4 a Finanțelor Publice reprez. de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Administrația F. Pentru Mediu, în parte, a obligat pârâta AS4FP să restituie reclamantului suma de 2669 lei reprezentând taxa pe poluare și dobânda legală aferentă acestei sume calculata de la data plații si pana la data restituirii integrale a sumei, a obligat pârâta AS4FP sa plătească reclamantului suma de 739,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Având în vedere specificitatea raportului juridic de drept fiscal, tribunalul a constatat că față de obiectul acțiunii, DGRFPB nu are calitate procesuală pasivă, nefiind cea care a stabilit ori încasat taxa de poluare în cazul reclamantului, astfel ca nici nu poate fi obligata la restituirea acesteia. În atare condiții, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGRFPB și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei autorități fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a AS 4FP, reținând că autoritatea fiscala care a calculat si încasat taxa.
Cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât între reclamant si aceasta autoritate nu exista nici un raport juridic direct, iar împrejurarea ca suma solicitata a fost virata in bugetul AFM, nu justifica o astfel de cerere de chemare in garanție.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra unui autoturism second hand marca MINI tip MINI ONE cu nr. de identificare WMWRA31060TA51716, pe care l-a achiziționat din Bulgaria, dar care a fost anterior înmatriculat în Italia, la 16.04.2004 (f. 37-41).
Pentru înmatricularea acestuia în România, AS 4 FP a impus si încasat de la reclamant suma de 2669 lei cu titlu de taxa poluare autovehicule, pe care acesta a achitat-o cu chitanța . nr._/3.10.2011 (f. 6).
Deși reclamantul a solicitat restituirea sumei menționate, AS 4 FP a respins cererea prin adresa nr._/_(f.7).
Având în vedere situația de fapt reținuta, tribunalul a apreciat că în mod greșit Administrația S. 4 a Finanțelor Publice a impus reclamantului sa plătească taxa pe poluare menționata si implicit in mod nelegal a refuzat sa-i restituie taxa astfel plătită.
Tribunalul a constatat că în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
În reglementarea internă, taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare. Din analiza acestor dispoziții rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România, dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE daca este înmatriculat pentru prima data in România.
Reglementată în acest fel, taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 par. 1 din Tratat.
S-a constatat că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE, solicitând admiterea recursului, cu modificarea sentinței recurate în principal ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă iar în subsidiar, pe fond ca neîntemeiată, pentru următoarele:
1. În mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice
Astfel, faptul că taxa de poluare se plătește într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu arată clar că titularul contului și în același timp destinatarul direct al taxei de poluare este exclusiv Administrația F. pentru Mediu.
2. Cererea de chemare în garanție a fost respinsă în mod nelegal, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile art.60 C..
Întrucât taxa a fost plătită în temeiul OUG 50/2008 către fondul pentru mediu, s-a născut un raport juridic între cele două părți. În situația în care instanța ar constata nelegalitatea taxei, restituirea acesteia se poate face numai de la destinatarul dreptului de încasare, AFM.
3. In ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România pentru autoturismele second-hand contravin art.90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
Consideră că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la faptul că taxa de înmatriculare auto din România este discriminatorie, apreciază că argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate personale care înmatriculează autoturisme/autovehicule în România.
Arată și că legislația europeană nu interzice instituirea taxei ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, instanța ar trebui să stabilească prin mijloace procedurale specifice dacă taxa achitată în concret de reclamant este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
Recurenta invocă disp. art.33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene și principiul „poluatorul plătește” care este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Totodată, arată că nicio lege în vigoare nu acordă competența unei instanțe de drept comun de a se pronunța supra compatibilități unor prevederi legale ale dreptului intern cu constituția și tratatele internaționale.
A arătat că în prezenta cauză există act administrativ fiscal, reclamantul neputând primi suma decât dacă anulează actul de impunere ceea ce nu s-a întâmplat.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, arată că solicitarea nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile prev. de art.117 lit. a) – h) din OG nr.92/2003.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii fiscale reglementată de art.124 al.1 din O.G. nr.92/2003 privind Cpf, rep., apreciază că în cauză nu este îndeplinită condiția pentru acordarea acestora. Reclamantul nu se încadrează în dispozițiile art.117 Cpf pentru a fi îndreptățit la restituirea taxei de poluare cu aceasta a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile OUG nr.50/2008.
4.Obligarea la plata dobânzii legale este nelegală de asemenea, în temeiul art.124 al.1 Cpf pentru sumele de restituit de la bugetul de stat acordându-se dobânda fiscală. Rezultă că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută pentru acordarea acestora.
5.Soluția de obligare a pârâtei AFP Sector 4 la plata cheltuielilor de judecată este de asemenea criticată, considerând că instanța de fond nu a reținut îndeplinirea niciuneia dintre condițiile prevăzute de art.274 alin.1 C..
Intimatul-reclamant L. A. nu a depus întâmpinare.
Analizând probele administrate în cauză Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect caracterul discriminatoriu al taxei încasate și faptul că normele care au instituit-o contravin art. 110 din TFUE, fostul art. 90 din TCE. Acest fapt este confirmat de hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. c. României, și N. c. României. Normele prin care s-au instituit taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare sunt de natură să descurajeze importul intracomunitar, și să protejeze piața internă, fapt care contravine articolului menționat.
De asemenea, prima instanță a procedat în mod corect, dând eficiență normelor de drept european și înlăturând normele din dreptul intern care sunt contrare Tratatului, fapt conform cu hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele C. /Enel și Simmenthal.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene-cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Ca și calitate procesuală pasivă Curtea constată că restituirea taxei trebuie să se facă de organul care a încasat-o, fiind nerelevant pentru ce instituție a fost încasată respectiva taxă. Actul nelegal emană de la această instituție și vătămarea a fost produsă, în mod direct, de către aceasta, repararea prejudiciului, în sensul restituirii taxei, urmând să se realizeze tot de către instituția fiscală care a impus și a încasat taxa de poluare.
În ceea ce privește procedura prealabilă, se constată că această procedură era una ineficientă, normele interne impunând plata taxei iar practica autorităților fiscale fiind în sensul impuneri taxei. Astfel, în cauza Metallgesellschaft și Hoechst CJUE statuat faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Încasarea unei taxe ce contravine dreptului european constituie un fapt generator de prejudiciu, impunându-se repararea integrală a acestui prejudiciu, inclusiv a celui produs prin lipsirea pentru o perioadă de timp, de suma de bani plătită, așa cum s-a reținut și în cauza CJUE I. c. României
În aceste condiții, soluția de obligare a autorității care a încasat taxa nelegală la repararea integrală a prejudiciului, apare ca temeinică și legală. Totodată se impunea și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată în condițiile în care a fost admisă acțiunea, pârâta fiind căzută în pretenții în sensul art. 274 din Codul de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.2875/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. A., intimata-pârâtă – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.12.2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
D. C. VladDaniel G. SeverinIonel R.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.DS, tehnored.MT/2ex.
Tribunalul București – secția C. red.GS
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 673/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 9026/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
