Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4252/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4252/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 35573/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.4252
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.05.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE M. - C. I.
JUDECĂTOR O. S.
JUDECĂTOR V. N.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurentul reclamant N. G. împotriva sentinței civile nr.5258/29.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. HARET și intimatul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE având ca obiect „obligare emitere act ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurentul reclamant a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, timbru judiciar și că intimații au fost citați cu un exemplar al motivelor de recurs; totodată se arată că la data de 29.01.2014 USH a depus întâmpinare, și s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform disp.art.242 pct 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, precum și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin cererea înregistrata la data de 22.05.2012 pe rolul Curtii de Apel București-Secția C. Administrativ si Fiscal, reclamantul N. G. a chemat in judecata pe pârâta U. S. HARET BUCURESTI solicitand obligarea la eliberarea diplomei de licenta si suplimentului de diploma in termen de 30 de zile de la pronuntarea sentintei si obligarea chematului in garantie MECTS sa aprobe tiparirea formularului de diploma de licenta in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii.
In motivarea acțiunii reclamantul a aratat ca, a promovat examenul de licenta din iulie 2009 si i-a fost eliberata adeverinta din care rezulta ca a absolvit cursurile Facultatii de Management Financiar contabil din Bucuresti, promotia 2009, obtinand titlul de licentiat in stiinte economice. Adeverinta are o valabilitate de doar 12 luni, iar parata refuza eliberarea diplomei de licenta, fapt ce ii incalca drepturile constitutionale intrucat nu poate beneficia de recunoasterea titlului de licentiat in stiinte economice pentru a putea fi incadrat pe posturile cu cerinte de studii superioare.
In drept a invocat prev.Legii nr.84/1995, Legii nr.1/2011, art.15 din Constitutia Romaniei.
Pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare, la data de 21.06.2012 prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active si exceptia inadmisibilitatii actiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul a aratat că, din datele dosarului reiese faptul că, reclamantul a absolvit la U. „S. Haret ", Facultatea de Management din Bucuresti, specializarea Management, la forma de învățământ „la distanță", promoția 2009. Din adresele Agenției Române de asigurare a Calității în învățământul Superior (ARACIS) reiese că specializarea urmata de reclamanti, la forma de învățământ ID, nu a fost niciodată autorizata provizoriu/acreditata potrivit H.G. nr.1609/2004, respectiv H.G. nr.676/2007.
Modalitatea de acreditare si autorizare a institutiilor de invatamant superior a fost reglementata prin Legea nr.88/1993 si prin OUG nr.75/2005.
Potrivit cap.IV art.17 din HG nr.1011/2001 procedura de evaluare academica a programelor de invatamant la distanta sau invatamant cu frecventa reduse se realizeaza conform Legii nr.88/1993 rep., aceste acreditari sau autorizari provizorii fiind aprobate prin hotarari de guvern care se actualizeaza anual.
Potrivit Legii nr.288/2004 durata ciclurilor de studii pe domenii si specializari se stabileste de MEC la propunerea Consiliului N. al Rectorilor si se aproba prin hotarare de guvern, ministrul avand competenta de a controla si monitoriza aplicarea prevederilor legale privind organizarea si functionarea institutiilor de invatamant. Ca urmare, o institutie nu are dreptul sa inscrie studenti si sa elibereze diplome la formele de invatamant cu frecventa redusa si la distanta care nu au parcurs procedura obligatorie a acreditarii/autorizarii provizorii. Chiar in art.3 din Legea nr.443/2002 privind infiintarea universitatii S. Haret se mentioneaza ca, in structura Universitatii vor intra si alte specializari decat cele mentionate in art.2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotarare de guvern.
Art.60 din Legea nr.84/1995 prevede ca formele de invatamant cu frecventa redusa si la distanta se pot organiza doar de catre acele facultati care au prevazuta si forma de invatamant „zi ”, rezultand deci ca pentru a putea organiza astfel de forme de invatamant exista obligatia parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe. In acest sens s-a pronuntat si ICCJ prin decizia nr.4726/29.10.2009.
La data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamant, pârâta USH era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID. Având în vedere că reclamantul nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățit să obțină diploma de licență. In măsura în care USH nu era acreditată/autorizată provizoriu pentru specializarea urmată de reclamant, la forma de învățământ ID, iar la momentul încheierii contractului cu reclamantul nu ii putea elibera în mod valabil diploma de licență producătoare de efecte juridice, recunoscute de MECTS, această posibilitate legală nu există nici în prezent iar MECTS nu poate fi obligat să aprobe eliberarea unor tipizate de diplome de licență pentru absolvenții care nu au urmat cursurile în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Parata cunostea faptul ca este obligatorie procedura de autorizare/acreditare, astfel ca, unicul responsabil pentru desfășurarea activității de învățământ este instituția de învățământ superior, care are culpa exclusiva de a fi organizat „cursuri" fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți „studenți". Este inadmisibil ca, în urma unei activități desfășurate în afara cadrului legal, cu bună știință, de către USH, să se dea vina pe MECTS și să se impună în sarcina MECTS recunoașterea studiilor organizate și urmate în mod nelegal și eliberarea de diplome de licență.
În drept a invocat prev. art. 115-118 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 443/2002, Legea nr. 88/1993, H.G. 1011/2001, H.G. nr. 536/2011, OUG nr. 75/2005, Legea nr.288/2004, H.G. nr. 1418/2006, OMECT 2284/2007, H.G. nr 1609/2004, H.G. nr. 676/2007, H.G. nr. 635/2008. H.G. 1175/2006, H.G. 749/2009, Legea nr.l din 2011.
Prin Sentinta Civila nr.4226/22.06.2012 a fost declinata competenta solutionarii cauzei in favoarea TB-Sectia a IX a C..
Cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante la data de 10.09.2012 sub nr._ .
Parata U. S. Haret a formulat întâmpinare la data de 11.09.2013, prin care a aratat ca, după finalizarea completă a studiilor si susținerea examenului de licența, a eliberat reclamantului Adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizarii si desfasurarii examenelor de finalizare a studiilor, emisa de către subscrisa sub nr. 1405/ 21.05.2009 si cu prevederile art 20 si art. 38 din Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007.
Potrivit Art.7 din “Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant”, (Ordinul nr.2284/2007),” Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, in condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECT, unitate care poarta intreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la institutii si pentru asigurarea securitatii tipăririi si păstrării formularelor pana la ridicarea acestora de către institutiile beneficiare. ”
MECTS este cea care in calitatea sa de autoritate publica, gestioneaza materialele si tipizatele cu regim special necesare subscrisei pentru a elibera diploma si suplimentul la diploma solicitate de către reclamant.
Pentru a avea posibilitatea eliberării diplomelor de licența a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului in sensul in care a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, in vederea aprobarii acestora si spre a emite mai departe comanda de tipărire la ..
Tot in vederea depășirii acestei situatii a informat si Romdidac SA-Compania de material didactic desemnata de MECT, aducandu-le la cunostiinta că solicita tiparirea unor formulare tipizate, insa Romdidac SA prin mai multe adrese, le-a comunicat, ca nu poate sa tipareasca si sa livreze formularele cu regim special decât cu aprobarea scrisa a MECTS-Directia Generala Juridica si Control. S-a adresat Ministerului prin adreselenr.385/06.04.2009;nr:769/25.08.2009;nr.31/21.06.2010;nr.557/12.10.2010;nr.569/18.10.2010;nr.573/26.10.2010;nr.1054/03.02.2011;nr.960/08.10.2009, nr.278/05.08.2010, prin care a solicitat sa ii fie data aprobarea pentru a putea tipării formularele tipizate la . absolvenții anului 2009, dar nu a primit un răspuns oficial.
Reclamantul a urmat cursurile organizate de aceasta la formele de învățământ legal stabilite, iar in urma finalizării cursurilor si a promovării examenului de licența, legal organizat i-a emis adeverința sub egida MECTS, din care rezulta calitatea de licențiat.In prezent este in imposibilitatea practica de a obține in totalitate tiparirea formularelor tipizate constând in actele de studii solicitate, datorita refuzului MECTS. La data înscrierii reclamantului la cursurile Universității S. Haret, MECTS avea posibilitatea potrivit sarcinilor prevăzute de dispozițiile art.116 si art. 141 din Legea nr.84/1995 in vigoare la acea data, sa invoce nelegalitati in organizarea studiilor, dar nu a sesizat nici o neregula in acest sens, nu se justifica refuzul acestuia de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru absolvenții anului 2009.
Mai mult, MECTS sau Agenția R. de Asigurarea Calitatii in Invatamantul Superior(ARACIS), infiintata in baza O.U.G. nr.75/2005, nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca subscrisa a actionat in afara cadrului legal, in condițiile in care in principiu, Ministerului Educației, i se recunoștea, prin art.6 din Legea nr.443/2002, dreptul de a “propune incetarea activitatii de invatamant si desființarea prin lege a universității”. Adresele nr.385/06.04.2009;nr:769/25.08.2009;nr.31/21.06.2010;nr.557/12.10.2010;nr.569/18.10.2010;nr.573/26.10.2010;nr.1054/03.02.2011,nr.960/08.10.2009;nr.278/05.08 2010, emise către MECTS vizeaza actele de studii pentru absolvenții din anul 2009. Acestea au fost solutionate in parte, fara a se aproba tot necesarul de formulare tipizate si pe cale de consecința se afla in imposibilitatea de a elibera tuturor absolvenților diplome, din vina MECTS. Cata vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamantului la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept castigat, opozabil oricărui subiect de drept. Pe de alta parte, nu se poate face discriminare intre reclamant si alti absolvenți intrucat, in cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de invatamant urmate. Nu este posibila crearea unei situatii discriminatorii, atata vreme cat si pentru alti absolvenți din anul 2009, MECTS a aprobat tipizarea formularelor cu regim special destinate diplomei de licența. Nu s-a opus niciodata soluționării cererii reclamantilor, intrucat dreptul de a li se emite diplome de licența este un drept dobândit de acestia prin promovarea examenului de licența, legal organizat, ci a depus toate diligentele pentru realizarea cu celeritate a acestui deziderat, singurul impediment constând in opoziția sustinuta a MECTS la solicitarea de a aviza tiparirea formularelor cu regim special necesare.
In temeiul art.60-63 C.proc.civ.,art.18 coroborat cu art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, a formulat cerere de chemare in garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, pentru a fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in Diploma de Licența si suplimentul la diploma pentru reclamant si la plata tuturor sumelor solicitate acesteia, cu orice titlu, de catre reclamant.
A fost depusa documentatia care vizeaza cererile reclamantului.
La termenul din 29.10.2013 instanta a incuviintat proba cu acte pentru toate partile si a pus in discutie exceptia lipsei calitatii procesuale active, pasive, prematuritatii si exceptia inadmisibilitatii actiunii invocate de chematul in garantie.
Exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata fata de imprejurarea ca, chiar daca reclamantul nu este implicat in procedura de eliberare a avizelor necesare pentru eliberarea formularelor tipizate intrucat aceasta implica participarea doar a institutiilor de invatamant superior particulare acreditate si nu a absolventilor, reclamantul a formulat aceasta actiune in calitate de persoana vatamata de conduita paratei care nu ii elibereaza diploma de licenta solicitata si ca atare, in calitate de absolvent a unei forme de invatamant organizate de catre parata, motiv pentru care instanta apreciaza ca poate formula o asemenea actiune.
Exceptia prematuritatii formularii actiunii urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata intrucat formularea unei plangeri prealabile in conditiile art.7 din legea nr.554/2004 se apreciaza in raport de institutia cu care reclamantul a stabilit raporturi juridice in temeiul contractului de scolarizare, si nu in raport de paratul MECTS cu care acesta nu are nici un fel de raporturi juridice.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a MECTS urmeaza fi admisa fata de faptul ca, nu s-au stabilit raporturi juridice directe intre cele 2 parti, si doar in cazul admiterii actiunii reclamantului, paratul MECTS va raspunde fata de parata USH in cazul in care aceasta va cadea in pretentii si nu in mod direct fata de reclamant cu care nu are nici un fel de raporturi juridice. Ca urmare, actiunea formulata in contradictoriu cu acesta urmeaza a fi respinsa ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Analizand materialul probator administrat in cauza Tribunalul a retinut următoarele:
Potrivit documentelor existente la dosar rezulta ca, reclamantul a absolvit U. „S. Haret ", Facultatea de Management Financiar Contabil din Bucuresti, specializarea Management, forma de învățământ „la distanță", promoția 2009.
Dupa obtinerea adeverintei privind promovarea examenului de licenta in sesiunea din iulie 2009, acesta s-a adresat reclamantei cu cereri pentru eliberarea diplomei de licenta, carora parata nu le-a dat curs intrucat chematul in garantie MECTS refuza recunoasterea diplomelor de licenta si aprobarea tipizatelor pentru diplomele de licenta.
Reclamantul apreciaza ca refuzul ambelor institutii este nejustificat, motiv pentru care a formulat prezenta actiune solicitand obligarea paratei la eliberarea diplomei de licenta si suplimentului de diploma si a MECTS pentru obligarea la aprobarea tipizării formularelor diplomei de licență.
Potrivit art. 1. din Legea nr.554/2004 - (1) Orice persoana care se considera vatamata . sau ori ., de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public.
Art. 8. - (1) Persoana vatamata . de lege sau . printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat . interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
In cazul de fata pentru a se putea stabili daca refuzul institutiei parate de a elibera diploma de licenta este nejustificat, trebuie analizat, in ce masura activitatea desfasurata de catre aceasta s-a incadrat in prevederile legale in materie.
Astfel, potrivit art.103 al.2 din Legea nr.84/1995 „institutiile si unitatile de invatamant particular acreditate fac parte din sistemul national de invatamant si educatie si se supun dispozitiilor acestui act normativ”.
Potrivit Legii nr.288/2004 durata ciclurilor de studii pe domenii si specializari se stabileste de MEC la propunerea Consiliului N. al Rectorilor si se aproba prin hotarare de guvern, ministerul avand competenta de a controla si monitoriza aplicarea prevederilor legale privind organizarea si functionarea institutiilor de invatamant.
Potrivit art.29 din OUG nr.75/2005 dreptul de a desfasura procesul de invatamant si de a organiza admiterea la studii il are numai o institutie care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de functionare provizorie.
Art.60 din Legea nr.84/1995 prevede ca: formele de invatamant cu frecventa redusa si la distanta se pot organiza doar de catre acele facultati care au prevazuta si forma de invatamant „zi ”, rezultand deci ca pentru a putea organiza astfel de forme de invatamant exista obligatia parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Ca urmare, o institutie nu are dreptul sa inscrie studenti si sa elibereze diplome la formele de invatamant cu frecventa redusa si la distanta care nu au parcurs procedura obligatorie a acreditarii/autorizarii provizorii.
Chiar in art.3 din Legea nr.443/2002 privind infiintarea Universitatii S. Haret se mentioneaza ca, in structura Universitatii vor intra si alte specializari decat cele mentionate in art.2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotarare de guvern.
Potrivit Cap.IV art.17 din HG nr.1011/2001 procedura de evaluare academica a programelor de invatamant la distanta sau invatamant cu frecventa reduse se realizeaza conform Legii nr.88/1993 rep., aceste acreditari sau autorizari provizorii fiind aprobate prin hotarari de guvern care se actualizeaza anual.
Specializarea urmata de catre reclamant „Management” la forma de invatamant ID nu a fost niciodata autorizata provizoriu /acreditata, asa cum rezulta din prevederile HG nr.1609/2004 si HG nr.676/2007.
Acest aspect rezulta si din adresele Agenției Române de Asigurare a Calității în învățământul Superior (ARACIS) astfel ca parata nu se poate disculpa pentru situatia creata, intrucat este direct raspunzatoare pentru organizarea unor forme de invatamant fata a avea autorizarea provizorie /acreditarea prevazute de lege.
Ca atare, este complet lipsita de importanta toata activitatea sa de diligenta pe care a depus-o in sensul obtinerii formularelor tipizate si aprobarilor pentru acestea, cata vreme, formele de invatamant organizate au fost in afara legii si din aceasta cauza nici diplomele care urmeaza a fi eliberate cursantilor nu sunt legale, intrucat atesta activitati de invatamant desfasurate in afara cadrului legal.
Este adevarat faptul ca MECTS a avizat achizitionarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolventilor din promotiile 2008, 2009 si 2010, insa acestea au vizat doar pe acei absolventi care au promovat examenele de licenta si au urmat o specializare la o forma de invatamant acreditata/autorizata sa functioneze provizoriu, astfel ca, in acest mod nu se realizeaza un tratament discriminatoriu fata de absolventii care au urmat forme de invatamant neautorizate, intrucat acestia nu au dreptul la eliberarea unor astfel de diplome.
La data inmatricularii in anul I de studiu parata nu era autorizata sa functioneze provizoriu cu specializarea management forma de invatamant ID, ci doar pentru forma de invatamant zi si frecventa redusa, astfel ca reclamantului nu ii sunt incalcate in nici un mod drepturile constitutionale.
La data inscrierii acesta era major, avea discernamant, capacitate de exercitiu si si-a ales singur specializarea pentru care a optat, avand posibilitatea sa verifice actele normative in vigoare pentru a vedea daca forma de invatamant pe care a urmat-o era acreditata/autorizata provizoriu si doar dupa ce facea aceste verificari, puteau lua decizia inscrierii.
Faptul ca acesta nu a facut minime verificari in aceasta privinta si a urmat forma de invatamant mentionata si a promovat chiar sesiunea de licenta, nu ii da automat dreptul la obtinerea acestei diplome, intrucat activitatea de invatamant a fost organizata in afara legii.
Intrucat nimeni nu poate invoca necunoasterea legii si nimeni nu se poate prevala de propria culpa pentru a obtine protectia unui drept, reclamantul nu era scutit de obligatia de a face minime diligente pentru a se asigura ca serviciile petentei se desfasurau ..
In acest context si parata este raspunzatoare pentru oferirea unor servicii de interes public fara a respecta toate conditiile si rigorile prevazute de lege, in conditiile in care cunostea pe deplin faptul ca, nu are dreptul de a organiza asemenea forme de invatamant decat pentru specializarile pentru care avea organizate cursuri la zi, potrivit acreditarilor primite prin HG nr.1609//2004 si nr.676/2007.
In măsura în care USH nu era acreditată/autorizată provizoriu pentru specializarea urmată de reclamant, la forma de învățământ ID, iar la momentul încheierii contractului cu reclamantul nu ii putea elibera în mod valabil o diplomă de licență producătoare de efecte juridice, recunoscută de MECTS, această posibilitate legală nu există nici în prezent, iar MECTS nu poate fi obligat să aprobe eliberarea unor tipizate de diplome de licență pentru absolvenții care nu au urmat cursurile în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
F. de aceste motive, in temeiul art.18 din Legea nr.55/2004, Tribunalul a apreciat ca actiunea reclamantului este neîntemeiata, a fost respinsa, iar cererea de chemare in garantie a MECTS formulata de catre parata a fost respinsa ca neintemeiata fata de faptul ca, prin respingerea actiunii reclamantului nu mai exista posibilitatea ca parata sa cada in pretentii si in aceasta situatie nu mai subzista ipoteza legala care ar face admisibila o asemenea cerere.
Cererea de chemare in garantie a MECTS formulata de reclamant a fost respinsa ca inadmisibila, intrucat potrivit art.60 din C.p.civ. o atare cerere poate fi formulata doar de catre partea care ar putea cadea in pretentii cu o cerere in garantie sau despagubire, ceea ce nu este cazul in situatia reclamantului din speta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant N. G. prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile recurate și pe cale de consecință, rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunii ca fiind întemeiată.
În motivarea cererii a învederat următoarele:
Instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia
Raporturile recurentului-reclamant cu pârâta U. S. Haret București au luat naștere în baza unor contracte de studii. In temeiul acestor contracte și a legislației în vigoare la data respectiva, pârâta U. S. Haret București, s-a obligat să îmi asigure pregătirea profesională și evaluarea acesteia, să organizeze, la finalizarea studiilor, examenul de licența și să emită diploma care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitate între persoana chemată în judecata, în calitate de pârât și cea care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecații.
Din cele expuse mai sus, reiese că în raportul juridic dedus judecații, subiect pasiv al obligației de eliberare a diplomei de licența este pârâta U. S. Haret București.
Astfel, recurentul-reclamant s-a înscris la U. S. Haret București în anul 2006 și a finalizat studiile prin susținerea și promovarea examenului de licența în anul 2009, fiindu-mi emisă o adeverință ce atesta acest fapt.
Pe cale de consecință, U. are obligația ca, ulterior eliberării adeverințelor de studii, să elibereze și diploma de licență, întrucât actul prin care mi se recunoaște calitatea de licențiat, nefiind revocat sau anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
Având în vedere prevederile art. 2 din Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare impun ca "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competenta instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației si Cercetării.", iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate, însa, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu mă poate prejudicia pe mine, care, în baza teoriei "aparentei dreptului", m-am încrezut cu bună credința în situația prezentată de pârâtă, în aceste condiții neputând fi victima lipsei de acreditare.
Exista, într-adevăr, o anumita procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b din OUG nr. 75/2005, ARACIS are atribuții în domeniul acreditării: ... evaluează în temeiul standardelor si al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativa si propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior si a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. Educației si Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior).
Insa procedura în cauză nu vizează raporturile juridice ale Universității cu recurentul-reclamant, ci pe acelea cu autoritățile administrației competente în materie.
In concret, eventualele abateri ale Universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate nu îmi pot fi imputate mie, aflat în eroare cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite și nu mi se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Cu alte cuvinte, U. S. Haret București a creat aparenta de legalitate a formelor de învățământ (aparenta rezultata din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea si desfășurarea de examene, inclusiv de licență etc), cu atât mai mult cu cât și în prezent U. indică absolvenților faptul că, referitor la baza legală a organizării și desfășurării formelor de învățământ la distantă și cu frecvență redusă, aceasta este reprezentată de art. 60 al. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 care prevede că activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distantă pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi". De asemenea, tot U. indica faptul ca art. 3 alin. 3 din Legea nr. 88/1993, cât și art. 29 al. 3 din Legea nr. 87/2006 stabilesc că evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitara distincta (specializare), nefăcând nicio referire expresă sau tacită la formele de învățământ (în acest sens, adeverința de licența emisa).
In concluzie, pârâta U. S. Haret București a creat aparența de legalitate a organizării și desfășurării acestor forme de învățământ, toate împrejurările de fapt indicate mai sus fiind suficiente a conchide ca oricine se putea încrede în aparenta de legalitate a formelor de învățământ. O interpretare în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MEN și, implicit, nici de alte autorități ale statului, aceștia riscând sa fie excluși din cariera, din viata sociala, în condițiile în care au fost admiși la studii de către U. S. Haret București, am achitat taxele de școlarizare, am promovat examenele din cursul anilor, precum și examenul de licență.
Cum obligația pârâtei U. S. Haret București este corelativa obligației pârâtului M. Educației Naționale de a aproba formularele tipizate, urmează ca cererea de chemare în garanție sa fie admisa si obligata pârâta chemata în garanție la executarea obligației.
2. O a doua critica adusa hotărârii pronunțate de instanța de fond vizează aprecierile instanței față de adeverința de licența, ca act administrativ
In susținerea acestei critici, a învederează instanței următoarele aspecte:
Motivarea instanței de fond potrivit căreia aceasta adeverința are valabilitate de 12 luni și prin atingerea termenului își încetează oricum efectele, nemaifiind necesară anularea acestora, nu poate fi primită ca o motivare pertinentă nici din perspectiva normei juridice - niciunde in legislație nu este definit că adeverința își încetează efectele după trecerea celor 12 luni pentru care a fost emisa (termenul de 12 luni fiind termen de emitere a actului administrativ și nu de verificare a legalității cum greșit a reținut instanța) și nici din perspectiva realităților cutumiare - pârâta U. S. Haret București putând emite anual câte o adeverință cu valabilitate de 12 luni!!!
Adeverința de licență, se bucură de prezumția de legalitate, iar în acest context mi se recunoaște, calitatea de licențiat în drept.
Pe aceste considerente, de vreme ce dreptul este recunoscut - ramanad simpla problema a suportului pe care acesta poate fi prezentat, se poate înțelege că obiectul opoziției Ministerului Educației Naționale este unul strict material, concretizat în cartonul pe care se tipărește diploma.
Pe de alta parte, adeverința ce i-a fost eliberată este valabilă, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătoreasca nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anularii actului. Așadar, de vreme ce adeverința nu a fost revocată sau anulată, aceasta produce în continuare efecte juridice, ceea ce presupune ca beneficiarului acesteia (subsemnatei) trebuie i se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acestora.
Chiar M. Educației Naționale recunoaște prin întâmpinare ca a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 si 2010, ceea ce înseamnă că a recunoscut specializările Universității.
In concluzie, având in vedere cele mai sus prezentate, a solicitat instanței admiterea recursului, să constatate că hotărârea atacată este nelegală, să caseze în întregime hotărârea atacată și pe cale de consecință, rejudecând cauza in fond să admită acțiunea așa cum a fost formulată și să oblige paratul M. Educației Naționale la aprobarea tipăririi formularelor diploma de licență, precum și la recunoașterea diplomei mele de licență
In drept, și-a întemeiat recursul pe disp. Legii învățământului nr 1/2011, Legea nr. 84/1995, republicata, art. 15 alin. 2 din Constituția României, Codul de procedura civilă art. 299, art. 304, pct. 7, art. 304*1, și art. 312, al. 4.
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate și în limitele trasate prin cererea de recurs, Curtea a admis recursul formulat de recurentul reclamant, pentru următoarele considerente:
Potrivit documentelor existente la dosar rezulta ca, reclamantul a absolvit U. „S. Haret ", Facultatea de Management Financiar Contabil din Bucuresti, specializarea Management, forma de învățământ „la distanță", promoția 2009.
Dupa obtinerea adeverintei privind promovarea examenului de licenta in sesiunea din iulie 2009, acesta s-a adresat reclamantei cu cereri pentru eliberarea diplomei de licenta, carora parata nu le-a dat curs intrucat chematul in garantie MECTS refuza recunoasterea diplomelor de licenta si aprobarea tipizatelor pentru diplomele de licenta.
Din corespondența purtată între Universitate și M. Educației Naționale rezultă că refuzul acestuia de a aproba eliberarea formularelor tipizate se bazează pe faptul că „pentru desfășurarea formelor de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță”, este necesară îndeplinirea condiției ca „specializarea să fie acreditată sau autorizată provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi. Legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitară distinctă, și nu la nivelul formelor de învățământ, cum în mod eronat s-au interpretat actele normative incidente”..
Curtea constată că refuzul de eliberare a diplomei și suplimentului de diplomă nu este justificat, recurentul-reclamant fiind îndreptățit la obținerea acestor acte, în condițiile în care au promovat examenul de licență, au obținut titlul de „licențiat în Științe Economice” conform adeverințelor eliberate de instituția de învățământ care atestă acest fapt.
Cu privire la îndeplinirea de către U. S. Haret a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamanți, Curtea constată că în perioada în care aceștia au urmat cursurile Facultății la forma FR, deși potrivit HG 366/2007 MECTS conducea sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate(…), constând, printre altele în evaluarea și controlarea realizării politicilor și programelor în domeniu, stabilirea sau propunerea, după caz, a măsurilor de corectare a lor, controlarea și monitorizarea, aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular”, nu au fost sesizate nereguli în privința activității de învățământ din cadrul Universității S. Haret, respectiv cu privire la valabilitatea formei de învățământ pentru specialitatea în discuție, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care ministerul le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat la o anumită specializare.
Din actele depuse la dosar rezultă că un număr de 1500 de persoane- absolvenți ai diferitelor facultăți din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009- forma de învățământ ID și FR- au obținut prin hotărâri judecătorești irevocabile recunoașterea dreptului la obținerea diplomelor de licență și a suplimentului de diplomă, iar M. Educației Naționale a aprobat în perioada mai 2013 note de nerecurare a sentințelor prin care a fost obligat la aprobarea tipizatelor formularelor.
Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal- decizia nr. 2874 /2010, finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. S. Haret, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M. Educației, Cercetării și Inovării. Potrivit deciziilor nr. 5656 din 24.11.2011, nr. 2533 din 22.05.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal- în dosarele_, respectiv_, U. S. Haret are obligația ca ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență precum și dobândirea titlului de licențiat în drept, să elibereze și diploma de licență. „Actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiați în drept este în ființă, nu a fost revocat, anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ”.
În cauza B. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut următoarele:
„34. În cazul în speță, Curtea constată că, în temeiul Legii nr. 309/2002, nu puteau beneficia de măsurile reparatorii decât recruții care au prestat muncă forțată în unități aparținând D.G.M. Bazându-se pe principiul nediscriminării, pornind de la decizia pronunțată la 2 decembrie 2003, Înalta Curte de Casație, într-o . decizii, a extins însemnătatea acestei legi la toți recruții care au prestat o muncă forțată în timpul serviciului lor militar, fără a ține cont de subordonarea ierarhică a unităților militare din care au făcut parte.
35. Cu toate acestea, într-o altă . decizii pronunțate în cursul aceleași perioade, Înalta Curte de Casație a desfășurat o jurisprudență contrară, din moment ce a respins, ca în cazul reclamantului, acțiunile recruților care au prestat muncă forțată în afara D.G.M.
36. În lipsa unui mecanism capabil să asigure coerența practicii chiar în cadrul celei mai înalte instanțe interne, aceasta din urmă a ajuns să pronunțe, uneori în aceeași zi, decizii diametral opuse în privința domeniului de aplicare a Legii nr. 309/2002 (a se vedea, de exemplu, deciziile din 11 ianuarie, 1 și 28 martie 2005).
37. Desigur, divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).
38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.
39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).
40. Curtea concluzionează deci că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.
În consecință, a fost încălcat încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată incidente aceleași rațiuni pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea disp. art. 6 alin. 1 din CEDO în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul siguranței publice „care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar”.
Pentru aceste motive curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite, va obliga pârâta USH să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul de diplomă și va menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant N. G. împotriva sentinței civile nr.5258/29.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. HARET și intimatul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE .
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta USH să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
M.-C. I. O. S. V. N.
GREFIER, D. Ș.
TB9
Jud. Fond- D. C.
Red.O.S./2 ex
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 2787/2014. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8897/2014.... → |
|---|
