Pretentii. Decizia nr. 9356/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9356/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 291/116/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.9356
Ședința publică de la 15.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. C. F.
JUDECĂTOR – I. M. C.
JUDECĂTOR - Z. G. L.
GREFIER - A. P.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant R. A. - P., împotriva sentinței civile nr. 434/07.05.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, având ca obiect „pretenții – taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, atât recurentul-reclamant cât și intimata-pârâtă au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține recursul pentru soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
1. Sentința obiect al recursului
Prin sentința civilă nr. 434/07.05.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția civilă în dosarul cu nr._ , pentru considerentele expuse în cuprinsul acestei hotărâri aflate la dosar, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul R. A.-P., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin care s-a solicitat să se dispună obligarea pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, să îi restituie reclamantului suma de 4.630 lei, reprezentând „taxa pe poluare la prima înmatriculare” achitată de reclamant pentru autovehiculul marca Volkswagen, model Golf, înmatriculat cu numărul_, cu cheltuieli de judecată.
2. Recursul exercitat în cauză împotriva sentinței civile nr. 434/07.05.2014 și procedura în fața instanței de recurs
2.1.1. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs motivat, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., reclamantul R. A.-P., prin care a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se caseze în tot sentința recurată, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.
2.1.2. În motivarea recursului, în esență, s-a susținut că:
- hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material;
- din probele administrate rezultă că persoana de la care recurentul-reclamant a cumpărat autovehiculul îl dobândise din spațiul U.E., fără a-l înmatricula în România;
- în consecință, recurentul a fost supus aceluiași regim discriminatoriu, prin obligarea la plata taxei de poluare, față de orice alt autoturism înmatriculat deja în România, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 110 TFUE;
- taxa de poluare a cărei plată a fost impusă recurentului este o măsură discriminatorie și abuzivă, pentru care nu există un titlu de creanță care să întrunească toate cerințele legale de valabilitate.
2.2. La data de 18.07.2014, cu respectarea termenului legal, intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
2.3. La termenul din data de 15.12.2014, Curtea a invocat din oficiu motivul de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ.
3. Considerentele instanței de recurs care au fundamentat soluția dată în cauză
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs formulate, inclusiv a motivului de ordine publică invocat din oficiu de instanța de recurs și observând dispozițiile art. 488 alin. 1 C.proc.civ., conform cărora casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate la pct. 1-8 ale acestui articol, Curtea, în raport de actele și lucrările dosarului, apreciază recursul ca fondat, pentru următoarele considerente, a căror expunere respectă exigențele art. 499 C.proc.civ.:
Astfel, se observă că este fondat motivul de ordine publică invocat din oficiu de Curte la termenul din data de 15.12.2014, analiza acestui motiv făcând inutilă cercetarea motivelor de casare invocate de către recurent în motivarea recursului promovat.
Într-adevăr, conform art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ., „Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”.
De asemenea, potrivit art. 425 alin. 1 lit. b) C.proc.civ., „Hotărârea va cuprinde: b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
Rezultă, așadar, din analiza acestor prevederi legale, că hotărârea poate fi considerată nemotivată atât atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cât și atunci când cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura pricinii.
Nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.
Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.
Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
Apreciază Curtea că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
Mai observă Curtea că hotărârea poate fi casată pe temeiul art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ. fie în situația în care judecătorul fondului a motivat superficial, fie atunci când sentința cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă, fie în ipoteza în care există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată.
Or, în speță, trebuie constatat că suntem în prezența unor astfel de ipoteze.
Într-adevăr, relevă Curtea că singurul paragraf în care judecătorul fondului a motivat efectiv soluția adoptată în cauză este următorul: „(...) așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar (fila nr. 7), autoturismul a fost cumpărat de reclamant în România (L. Gară). Prin urmare în cauză nu pot fi incidente prevederile art. 110 TCE neexistând nici o discriminare între cetățenii români și ceilalți cetățeni ai statelor membre UE cu privire la libera circulație a mărfurilor”.
Este de remarcat, așadar, că, în accepțiunea judecătorului fondului, simplul fapt al cumpărării autoturismului de către reclamant în România induce concluzia inexistenței unei discriminări și a neincidenței art. 110 TCE (corect TFUE).
Apreciază Curtea că aceasta nu este decât o motivare superficială și contradictorie, lipsită de acele atribute pe care trebuie să le posede orice motivare a unei hotărâri judecătorești, respectiv să fie corectă, clară și simplă, precisă, concisă și fermă, într-un cuvânt să aibă putere de convingere.
În acest context, este important de evidențiat că motivarea este de esența hotărârii și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de recurs să verifice aplicarea legii de prima instanță.
Or, în speță, nu este posibil a proceda astfel Curtea de Apel, ca instanță de recurs, atâta vreme cât din prima parte a raționamentului făcut de judecătorul fondului nu reiese concluzia la care acesta a ajuns.
Astfel, în acest sens, este de remarcat că, cercetând actele dosarului - ceea nu a făcut în mod evident-, instanța care a pronunțat sentința recurată ar fi putut observa (a se vedea fila 8-dosar tribunal) că autoturismul pentru a cărui înmatriculare în România recurentul-reclamant a fost obligat să plătească taxa pentru emisiile poluante conform Legii nr. 9/2012 fusese înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene (Germania) și că, înainte de data de 30.03.2012, nu a mai fost înmatriculat în România (fila 11-dosar fond).
Întrucât în speță, așa cum am arătat anterior, este imposibilă exercitarea controlului judiciar, neputându-se afla dacă prin modul în care s-a motivat soluția adoptată prin hotărârea recurată s-a cercetat sau nu fondul pricinii, prin analizarea probelor administrate în cauză, se impune a se dispune, în baza art. 498 alin. 2 C.proc.civ., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Urmează ca Tribunalul, în rejudecare, să se pronunțe pe cererea dedusă judecății în cauză cu luarea în considerare și cercetarea corespunzătoare a tuturor probelor administrate și a tuturor susținerilor făcute de părțile litigante și să motiveze soluția adoptată de o manieră „pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă”, adică respectând exigențele impuse de art. 425 alin. 1 lit. b) C.proc.civ.
4. Soluția instanței de recurs și temeiul legal al acesteia
Față de considerentele de mai sus, Curtea, constatând că, cu nesocotirea art. 425 alin. 1 lit. b) C.proc.civ., prima instanță a pronunțat sentința recurată și că se verifică, așadar, incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ., motiv de ordine publică, invocat din oficiu de instanța de control judiciar, va admite recursul, în temeiul art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. 2 C.proc.civ., va casa în tot sentința recurată și, aplicând art. 498 alin. 2 C.proc.civ., va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant R. A. – P., cu domiciliul în Călărași, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 434/07.05.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, .-8, J. Călărași și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, J. Prahova.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. C. F. I. M. C. Z. G. L.
GREFIER
A. P.
Red.jud.CFP/5 ex./19.12.2014
Tribunalul Călărași - Secția civilă
Judecător – A. P. I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 6998/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 711/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
