Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2414/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2414/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 632/98/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 2414
Ședința publică din 27.03.2014
Curtea constituită din:
Președinte: V. D. C.
Judecător: S. D. G.
Judecător: R. I.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE URZICENI împotriva sentinței civile nr.1519/F/08.04.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. B. și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimatul-reclamant A. B. a depus la 21.08.2013, întâmpinare în 2 exemplare și că s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și reținând că s-a solicitat judecarea în lipsa părților, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 14.02.2013, sub nr._, reclamantul A. B. cu domiciliul ales la U. și Asociații SRL cu sediul în București, Preciziei Business Center, ., ., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Urziceni cu sediul în Urziceni, ., jud. Ialomița și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A sector 6, a solicitat obligarea pârâtei la anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/08.08.2012 emisă de pârâtă, la restituirea sumei de 9714 lei, încasată necuvenit, cu titlu de taxă pentru emisii poluante, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale calculată de la data efectuării plății și până la data achitării efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism second-hand, dintr-un stat comunitar, marca Mercedes și că, pentru a fi înmatriculat din nou în România, i s-a calculat și perceput taxa pentru emisii poluante în sumă de 9714 lei, potrivit deciziei emisă de pârâtă, taxă achitată la data de 08.08.2012, cu chitanța nr._.
Procedând astfel, consideră reclamantul, se încalcă Tratatul Comunității Europene, care interzice instituirea unor taxe discriminatorii asupra unor mărfuri aparținând unor state ale comunității europene fără ca aceste taxe să fie aplicate și mărfurilor naționale, situație în raport de care norma europeană, fiind prioritară față de norma națională potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, urmează a fi aplicată cu consecința constatării nelegalității taxei percepute.
În drept, art. 90 par. 1, art. 234 din TCE, art. 34, 36, 110, 267, 344 din TFUE, art. 148 al. 2, 4 Constituție, art. 1 l. 1, art. 2 al. 1, art. 18 al. 1, 2 din Legea 554/2004, art. 70, 110, 117, 120, 124, 135 C pr fisc, art. 274, 242 C..
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât taxa constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. În sfârșit, pârâta solicită chemarea în garanție a Administrației F. pentru Mediu, considerând că aceasta, în situație în care reclamantului i se admite acțiunea, va trebui să fie obligată la rândul ei să restituie către pârâtă suma solicitată de reclamant și aceasta întrucât taxa pe emisii poluante se face venit la bugetul fondului pentru mediu, buget administrat de Administrația F. pentru Mediu . De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neurmarea de către reclamant a procedurii prealabile de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare. Pe fondul cauzei solicită respingerea cererii întrucât taxa achitată de reclamant s-a efectuat în baza OUG 50/2008, instituirea taxei de poluare reprezentând opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din OG 92/2003.
În drept, art. 115 C., art. 13 din OG 92/2003, HG 686/2008, art. 14 OUG 50/2008, art. I-33 al. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea 157/2005.
Prin sentința civilă nr. 1519/08.04.2013, Tribunalul Ialomița a admis în parte cererea principală, a obligat pârâta AFP Urziceni către reclamant să-i restituie suma de 9714 lei, reprezentând contravaloarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, încasată necuvenit, precum și a dobânzii fiscale calculată de la data de 16.10.2012 până la data restituirii efective, a admis cererea de chemare în garanție a ADMINISTRATIEI F. PENTRU MEDIU, a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei suma la care aceasta din urmă a fost obligată către reclamant prin prezenta hotărâre, a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand înmatriculat în Germania, stat comunitar, marca Mercedes, . WDF_36, data primei înmatriculări 30.08.2007 și că, pentru a fi înmatriculat din nou în România, i s-a calculat și perceput taxa pentru emisii poluante în sumă de 9714 lei, potrivit deciziei emisă de pârâta, taxă achitată la data de 08.08.2012, cu chitanța nr._.
Prin Legea nr. 9/2012, O.U.G. nr. 50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr. 50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art. 110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr. 571/2003 .
Numai că prin O.U.G. nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 până la 1 ianuarie 2013, situație în raport de care instanța consideră că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă .
Astfel, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța a constatat că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană că prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ( alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de emisii poluante, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr. 1/2012, care au suspendat aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din lege, rezultă că plata taxei de emisii poluante nu se percepe pentru autovehiculele rezultate cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autoturisme reglementată de Codul fiscală sau taxă auto de poluare, prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 .
În atare situație, prin exceptarea acestei categorii de autovehicule de la plata taxei de emisii poluante se instituie o taxă discriminatorie între aceste vehicule și autovehicule rulate provenite din U.E, legea internă intrând din nou în conflict cu normele europene .
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisii poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România
Scopul general al art. 110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Dispozițiile Legii nr. 9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr. 1/2012 sunt contrare art. 110 din T.F.U.E, întrucât această lege este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art. 110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
În mod concret, cu privire la faptul că O.U.G. nr. 50/2008 și, pentru identitate de rațiune și reglementările Legii nr. 9/2012, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 1/2012 s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., când pronunțând o hotărâre preliminară a statuat prin hotărârea din 7 aprilie 2011, pct. 61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art. 110 T.F.U.E, întrucât regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind, cum din cele arătate pană aici rezultă că perceperea taxei de emisii poluante, potrivit Legii nr. 9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr. 1/2012, este contrară dispozițiilor cuprinse în T.F.U.E. și cum aceste ultime dispoziții au prioritate de aplicare față de dispozițiile interne, refuzul paratei de a înmatricula autoturismul proprietatea reclamantului este un refuz nejustificat, exercitat cu exces de putere, motiv pentru care paratul urmează a fi obligat să procedeze la înmatriculare fără achitarea taxei auto de poluare .
Trebuie arătat în același timp că însăși Î.C.C.J., prin plenul ei, a pronunțat decizia nr. 24/17 noiembrie 2011, prin care a stabilit că astfel de acțiuni sunt admisibile, decizie obligatorie, potrivit art. 3307 alin.4 Cod procedură civilă.
Totodată, fiind vorba de restituirea unor sume de la buget, sancțiunea încasării necuvenite a acestor sume și repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant o reprezintă acordarea dobânzii legale calculată potrivit art. 124 și următoarele Cod procedură fiscală, motiv pentru care suma totală va fi actualizată cu această dobândă legală la data plății efective. Potrivit art. 70 al. 1 din C.pr.fisc (la care face trimitere art. 124), cererile depuse de către contribuabil se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. Cum cererea de restituire a taxei de poluare a fost soluționată de către pârâtă la data de 16.10.2012 (înainte de împlinirea termenului de 45 de zile avut la dispoziție de pârâtă), instanța apreciază că dobânda fiscală i se cuvine, potrivit art. 124 de la data soluționării cererii de restituire.
Întemeiată apare și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva A.F.M, în cauză fiind îndeplinite condițiile art. 60 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea sa se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții.
Ori, potrivit O.U.G. nr. 50/2008, cât și potrivit art. 1 alin. 2 din legea nr. 9/2012, taxa încasată se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Mai mult decât atât, potrivit art. 13 din Legea nr.9/2012, cheltuielile bănești stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile în sarcina statului, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită se suportă din taxa încasată în conturile organului fiscal competent sau din taxa virată la bugetul F. pentru mediu, după caz.
În această situație, pârâta, cazând în pretenții, ea poate să se îndrepte împotriva chematei în garanție, astfel încât urmează a admite ca întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, față de chemata în garanție A.F.M. și a o obliga pe aceasta din urmă să achite pârâtei sumele la care a fost obligată către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea căii de atac s-au arătat următoarele:
„ Taxa de poluare pentru autovehicule, reglementată de OUG nr. 50 /200i așa cum prevede si Legea 9/2012 care o abrogă, se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscala .
Așa cum reiese in mod evident din legislația in vigoare, instituția fiscală competentă are obligația doar de a stabilii taxa auto prin calculare; acesteia conform programului informatic, la solicitarea persoanei fizice sau juridice, iar in ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă in contul Disponibil al fondului pentru mediu" sumele colectate. De altfel cu privire la acest capăt de cerere este invocată excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului întrucât acesta nu a făcut dovada procedurii prealabile administrativă conf. art.207 Cod procedura fiscală.
Prin urmare, pentru a se putea dispune restituirea taxei ca nedatorată presupune ca in prealabil sau concomitent să se solicite anularea titlului de creanța in baza căruia aceasta este datorată.
Pe fondul cauzei in ceea ce privesc prevederile comunitare invocate în susținerea cererii de chemare in judecată de către A. B. legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul prin aderarea Republicii Bulgaria și România la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României astfel cum aceasta a fost republicată, in conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale UE si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne ci respectarea prevederilor actului de aderare .
Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autoritățile naționale competente in ceea ce privește alegerea formelor si a mijloacelor.
In consecință rezultă că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai in privința rezultatului, autorităților naționale având competenta de a alege forma si mijlocul prin care se asigură obținerea rezultatului. Referitor la motivația reclamantului cu privire la art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunităților Uniunii Europene conform căruia nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare precizăm faptul că din Jurisprudența constanta a Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar caracterul ei fiscal taxa intra in regim intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. In relație cu art. 90 din Tratatul CE se observă că un stat membru are voie să perceapă o taxa de poluare a unui autovehicul in statul respectiv, cu condiția ca taxa să fie conformă cu art.90 din tratat, ceea ce înseamnă că prin taxa respectivă să nu fie defavorizate produse din alte state membre, protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care prin înmatricularea acestora in România înțeleg sa le utilizeze pe teritoriu României contribuind astfel la poluarea mediului.
In concluzie, instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare, conform căruia:
" Interpretarea reglementarilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată in lege”. Organul fiscal a respectat prevederile art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, stabilind corect suma de plată in cuantum de 9714 lei.
In drept, dispozițiile art. 304 pct.6.8 si 9 ale art 304 Cod proc. Civ.”
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică și își însușește considerentele acesteia.
Contrar susținerilor sale, recurenta pârâtă AFP Urziceni are calitate procesuală pasivă în cererea dedusă judecății, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. 1 și art. 8 alin. 3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012, aprobate prin HG nr. 9/2012 – din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale rezultând obligația administrațiilor financiare de restituire a taxei de poluare încasată de la persoanele fizice.
Motivul de recurs prin care se susține inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, în lipsa îndeplinirii procedurii administrative nu este întemeiat, având în vedere că prin decizia nr. 24/14.11.2011 (obligatorie potrivit art. 330/7 alin. 4 c.p.c.), ICCJ – S.U. a admis recursul în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că, așa cum a constatat și instanța de fond, art. 110 (fost art. 90) TFUE se opune instituirii unei taxe de poluare precum cea reglementată de Legea nr. 9/2012, opinie ce a fost confirmată de jurisprudența CJUE, prin Ordonanța în cauzele conexate C‑97/13 și C‑214/13 (C. și C.).Prin urmare, conform unei jurisprudențe constante a CJUE, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului comunitar și, corelativ, statul are obligația de a o restitui. În raport de această împrejurare, sunt vădit neîntemeiate susținerile recurentei referitoare la concordanța legislației naționale cu dispozițiile art. 110 TFUE.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE URZICENI împotriva sentinței civile nr.1519/F/08.04.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. B. și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. D. C. S. D. GheorgheRadu I.
GREFIER,
T. M.
Red. Jud. VDC/Tehnored. CE/2ex.
Tribunalul Ialomița, Secția Civilă
Jud. fond, I. M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3231/2014. Curtea de... | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 8162/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
