Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 212/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 212/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 8209/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 212
Ședința publică din 16.01.2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: I. M. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul-reclamant D. Ș. și recurenții - intervenienți principali P. C. N. și N. R. împotriva sentinței civile nr.2499/06.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatele-pârâte A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista de amânări, a răspuns recurentul-intervenient principal P. C. N., personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata-pârâtă CCSD a transmis pe numărul d e fax al secției, la data de 15.01.2014, cerere prin care solicită comunicarea motivelor de recurs (1 exemplar), după care:
La interpelarea Curții, recurentul-intervenient principal P. C. N., personal, arată că motivul amânării îl reprezintă faptul că nu au fost comunicate motivele de recurs către intimata-pârâtă CCSD așa cum a solicitat aceasta prin cererea scrisă depusă la dosarul cauzei.
Curtea constată că motivele de recurs au fost comunicate intimatelor-pârâte ANRP și CCSD în dosarul format pe rolul ÎCCJ, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu acestea, aflate la filele 12 și 13 și prin urmare, respingere cererea de amânare a cauzei astfel cum a fost formulată.
Recurentul-intervenient principal P. C. N., personal, solicită introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în locul Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor având în vedere schimbarea denumirii acestei instituții.
Curtea constată că este introdusă în cauză C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în condițiile în care C. Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a reorganizat prin înființarea CNCI care a preluat toate drepturile și obligațiile CCSD.
Nemaifiind alte motive de amânare a cauzei, Curtea dispune strigarea dosarului în ordinea listei de ședință.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, răspund aceleași părți ca la prima strigare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-intervenient principal P. C. N., personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare pe recurs.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII a C. la data de 21.09.2011, modificată la 02.12.2011, sub nr._, reclamantul D. Ș. a chemat în judecată A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând, în principal, constatarea legalității respingerii cererii de restituire în natură cu privire la imobilul ce face obiectul dosarului nr.42155CC, stabilirea valorii despăgubirilor cuvenite reclamantului și obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire pentru suma ce va fi stabilită în cadrul prezentului proces; în subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să analizeze legalitatea respingerii cererii de restituire în natură cu privire la imobilul ce face obiectul dosarului nr.42155CC în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, obligarea pârâtei să transmită dosarul evaluatorului sau societății de evaluare, în vederea întocmirii raportului de evaluare în același termen, sub sancțiunea plății unor penalități de 1.000 lei pe zi de întârziere și obligarea pârâtei să emită titlul de despăgubire în 15 zile de la primirea titlului de evaluare, sub sancțiunea plății de penalități de 1.000 lei pe zi de întârziere.
La data de 31.01.2012 a fost formulată o cerere de intervenție principală de către P. C. N. și N. R., cesionari ai unei cote de 70% din drepturile litigioase.
Prin sentința civilă nr.2499/06.04.2012 Curtea de Apel București Secția a VIII a C. a respins ca inadmisibilă cererea introductivă de instanță și cererile de intervenție principale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin adoptarea O.U.G. nr.4/2012 s-a dispus suspendarea, pe o perioadă de 6 luni, a emiterii titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum si procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere dispozițiile O.U.G. nr.4/2012 curtea a apreciat că pârâta nu poate fi obligată la înfăptuirea operațiunilor administrative necesare evaluării imobilelor pentru care s-au propus măsuri prin echivalent și nici la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, cât timp legiuitorul derivat a înțeles să suspende aceste proceduri pe o perioadă de 6 luni, astfel că refuzul de îndeplinire a acestor proceduri nu poate fi calificat ca nelegal, cât timp este consacrat printr-un act normativ cu forță juridică similară legii.
În aceeași măsură, este incertă situația reglementării cuprinse în Titlul VII al Legii nr.247/2005 la încetarea efectelor O.U.G. nr.4/2012, astfel că solicitarea de obligare a pârâtei la îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Titlul VII al Legii nr.247/2005, după împlinirea termenului de 6 luni, prevăzut de O.U.G. nr.4/2012 nu poate fi primită, cât timp, așa cum s-a arătat anterior, obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ sau îndeplinirea unei alte operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, presupune, ab initio, existența unei obligații legale sau reglementate printr-un alt act normativ, corelativ instituită în scopul soluționării cererii subiectului de sezină.
Împotriva sentinței civile nr.2499/06.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. în dosar nr._ au declarat recurs reclamantul D. Ș. și intervenienții principaliP. C. N. și N. R., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate iar pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.
Criticând sentința, recurenții arată în esență că în lipsa cererii de modificare a petitului acțiunii instanța putea cel mult sa admită in parte acțiune, corelând dispozitivul sentinței pronunțate cu prevederile OUG 4/2012 si nicidecum sa respingă acțiunea ca inadmisibila. In lipsa obligației legale a paratului de a emite actul sau de a înfăptui operațiunile administrative eventual instanța era îndreptățită sa respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Mai arată recurenții că instanța de fond a omis pur si simplu faptul ca procedura prevăzuta in titlul VII din legea 247 a fost suspendata parțial, operațiunea administrativa din capătul 1 al cererii subsidiare a rămas funcționala, autoritatea parata fiind in continuare obligata la parcurgerea acesteia. Paradoxal este faptul ca instanța de fond judeca cererea aplicând „Zvonistica" fie ea si provenita de la factori de decizie de la nivel central - aserțiunile din paragraful final, pagina 4 a sentinței atacate. Practic instanța de fond a vrut sa scape de soluționarea unei cauze, scuzându-se ca nu poate judeca în prezenta pricina.
Prin încheierea de ședință de cameră de consiliu din 25.02.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a preschimbat termenul din oficiu și potrivit dispozițiilor art. XXIII alin.2 și 4 din Legea nr.2/2013, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul pe cale administrativă Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal devenită competentă să judece recursul.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secții la data de 09.04.2013 sub nr._ .
Analizând actele dosarului în raport cu motivele de recurs precum și din perspectiva prevederilor art. 304/1 C. proc. Civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Conform art. 16 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, iar art. 21 alin. (6) stipulează că „evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte”. De asemenea, potrivit alin. 9 al aceluiași articol, C. Națională de Compensare a Imobilelor emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv
Din analiza dispozițiilor legale sus amintite rezultă modificarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în sensul că evaluarea imobilului nu mai este realizată pe baza unui raport de evaluare, ci prin aplicarea grilei notariale, iar pentru soluționarea cererii nu mai este emis un titlu de despăgubire, ci o decizie de compensare prin puncte.
Curtea mai reține că art. 4 din actul normativ menționat prevede că dispozițiile acestei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în această situație aflându-se și cererea recurenților.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că se impune menținerea soluției la care s-a oprit prima instanță, însă cu motivarea expusă anterior. Prin urmare, va respinge ca nefondate recursurile, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurentul-reclamant D. Ș. și recurenții - intervenienți principali P. C. N. și N. R. împotriva sentinței civile nr.2499/06.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatele-pârâte A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (succesoare în drepturi și obligații a C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR), ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. D. G. R. I. I. M. C.
GREFIER,
T. M.
Red. Jud. RI
Tehnored. TM/2ex./2014
Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C.
Jud. fond, F. G. A.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5182/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3714/2014.... → |
|---|
