Pretentii. Hotărâre din 04-06-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 1412/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 21.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanta S. S. GMBH – SUCURSALA ROMÂNIA în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ –ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta reprezentată prin avocat cu împuternicire avocațială de substituire la dosar, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pârâta nu a depus obiecțiuni la raportul de expertiză judiciară, după care:
Curtea constată că pârâta nu a depus obiecțiuni la raportul de expertiză și pentru discutarea cauzei pe fond, față de lipsa pârâtelor, lasă cauza pentru a doua apelare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a răspuns reclamanta reprezentată prin avocat cu împuternicire avocațială de substituire la dosar, lipsă fiind pârâtele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul pe cererea expertului de majorare a onorariului de expert.
Reclamanta, prin avocat, precizează că înțelege să formuleze o cerere de majorare a cuantumului dobânzilor precizat în cererea introductivă, respectiv de la suma de 3.506.675 lei la suma de 3.536.411 lei, așa cum sunt concluziile raportului de expertiză.
Cu privire la cererea de majorare a onorariului de expert solicită respingerea acesteia întrucât onorariul stabilit inițial a fost rezonabil în raport de operațiunile pe care le presupunea întocmirea expertizei iar cuantumul cu care se solicită majorarea este foarte mare.
Având cuvântul pe excepția inadmisibilității invocate de DGFPMB prin întâmpinare, reclamanta solicită să se observe că aceasta a fost invocată prin raportare la dispozițiile codului de procedură civilă și a modului de contestare. Reclamanta solicită să se aibă în vedere succesiunea de evenimente pe parcursul litigiului, faptul că la momentul formulării acțiunii nu avea un răspuns la contestația sa și după un an de zile, în timpul judecății, a fost primit un răspuns la cererea de dobânzi, la care a formulat și contestație, iar după expirarea termenului de răspuns a depus o precizare a acțiunii prin care a arătat că atacă și refuzul explicit de acordare a dobânzilor. Față de această situație arată că excepția inadmisibilității a rămas fără obiect ca urmare a dezvoltării ulterioare a depunerii întâmpinării.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 1 solicită respingerea excepției întrucât este necesară menținerea acesteia în cauză pentru opozabilitatea hotărârii, în eventualitatea răspunderii funcționarilor acestei instituții care au întârziat soluționarea decontului.
Având cuvântul pe fondul cauzei, reclamanta solicită admiterea cererii având în vedere toate aspectele invocate și faptul că în speță este vorba de întârzierea cu mai mult de 2 ani în soluționarea unui decont de TVA. Solicită să se aibă în vedere că legea prevede un termen de 45 de zile, în care să fie rambursat TVA-ul, în cadrul căruia inspecția fiscală poate fi suspendată, neintervenind nici măcar acest lucru. Reclamanta arată că nu se poate reține apărarea instituției în sensul că volumul de activitate la nivelul instituției este foarte mare nu este relevant, legea nefăcând distincție în raport de această situație. Solicită să se aibă în vedere și jurisprudența CEDO pe aceste aspecte, și faptul că se creează o discriminare între contribuabilii care sunt întârziați de autoritate și cei care rambursează anticipat TVA-ul, fără control prealabil. Arată că prin aceste întârzieri se încalcă și principiul neutralității fiscale, sens în care depune practică judiciară la dosar.
Pentru toate motivele arătate solicită admiterea acțiunii, să se constate întârzierea în soluționarea cererii de rambursare, și faptul că nu s-a dispus suspendarea inspecției în mod legal și că s-au produs întârzieri fără suspendarea scriptică a inspecției, posibilitate pe care o aveau autoritățile fiscale, cu obligarea la cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat și onorariu de expert.
Reclamanta, prin avocat, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA ,
Având, nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 28.05.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. C. O.
Dosar nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 28.05.2014
Curtea, în aceeași constituire și pentru aceleași motive:
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 04.06.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. C. O.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1770
Ședința publică de la 04.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanta S. S. GMBH – SUCURSALA ROMÂNIA în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ –ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 21.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv la 28.05.2014 și la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 19.02.2013 și precizată la 04.09.2014, sub nr.dosar_, reclamanta S. S. GMBH – SUCURSALA ROMÂNIA în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ –ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
-anularea adresei nr. 5364201A/13.06.2013 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii si comunicată subscrisei la data de 19.06.2013, întrucât refuzul de acordare a dobânzilor este nejustificat, invocându-se drept motive aspecte exclusiv imputabile pârâtei;
-obligarea pârâtelor la plata sumei de 3.506.675 lei reprezentând dobânzi aferente sumei de 10.619.852 RON reprezentând TVA restituit subscrisei cu întârziere, defalcate dupa cum urmează: i. suma de 955.787 lei aferentă perioadei 11.01._10; ii.suma de 74.339 lei aferentă perioadei 12.04._10; iii.suma de 1.389.077 lei aferentă perioadei 31.05._11; iv. suma de 254.876 lei aferentă perioadei 17.09._11; v.suma de 556.480 lei aferentă perioadei 16.11._12; vi.suma de 276.116 lei aferentă perioadei 27.03._12.
Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 16.11.2012 a transmis către AFP Sector 1 o cerere de acordare a dobânzilor aferente perioadei de întârziere cu care i-a fost rambursat TVA-ul.
Cererea a fost înregistrată de AFP Sector 1 la data de 19.11.2012, astfel cum reiese din confirmarea de primire si nota de inventar. Acesta este momentul de la care începe să curgă termenul de 45 de zile pe care autoritatea îl avea la dispoziție pentru soluționarea cererii.
Deși termenul pentru soluționarea cererii a expirat la data de 04.01.2013, nici până în prezent organele fiscale nu au transmis niciun răspuns la cererea noastră.
Potrivit prevederilor generale ce reglementează termenele de soluționare a cererilor contribuabililor - art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală - termenul aplicabil pentru soluționarea cererilor depuse de contribuabili este de 45 de zile de la înregistrare.
Același termen de 45 de zile pentru rambursarea TVA este prevăzut și de legislația specială aplicabilă cererilor de rambursare formulate de contribuabili, respectiv de pct. 2 din Ordinul nr. 1899/22.12.2004 privind procedura de restituire și rambursare a sumelor de la buget precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituie sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Iar potrivit art. 68 din Codul de procedură fiscală, termenele prevăzute se calculează, în cazul în care legea fiscală nu dispune altfel, potrivit dispozițiilor din Codul de procedură civilă, așadar pe zile libere.
Prin urmare, termenul de 45 de zile prescris de lege pentru soluționarea cererii de rambursare a început să curgă de la data depunerii decontului, respectiv 25 noiembrie 2009, și s-a împlinit la data de 10 ianuarie 2010. Deci, Societatea este îndreptățită la acordarea dobânzilor începând cu data de 11 ianuarie 2010.
Faptul că un contribuabil este îndreptățit la dobânzi din momentul expirării termenului de rambursare este confirmat si de jurisprudenta Curții Europene, în care s-a reținut că "dobânzile de întârziere sunt datorate de la expirarea termenului normal de rambursare a excedentului de TVA chiar și în situația în care termenul de rambursare a fost prelungit în vederea efectuării unui control fiscal. Acest raționament se impune pentru respectarea principiului neutralității fiscale caci dacă persoana impozabilă nu poate dispune temporar de sumele echivalente cu excedentul de TVA ce urmează a fi rambursat, aceasta suportă un dezavantaj economic care trebuie compensat prin plata dobânzilor" .
In temeiul dispozițiilor art. 70 alin. 2 C. Proc. Fiscală, termenul de 45 de zile se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor suplimentare necesare pentru luarea unei decizii.
Și legislația specială aplicabilă în materia cererilor de rambursare (pct. 4 alin. 3 din Ordinul nr. 1899/2004) prevede că termenul de 45 de zile se prelungește cu perioada cuprinsă între data la care s-a comunicat contribuabilului cererea de informații și data înregistrării primirii acestor informații la organul fiscal competent.
Precizează că nu a calculat dobânzi aferente perioadelor pe durata cărora subscrisa a pregătit răspunsurile către autoritățile fiscale sau a pregătit documentele cerute pentru soluționarea decontului. în plus, nu am calculat dobânzi nici pe durata suspendărilor dispuse în mod legal și motivat de organele fiscale.
În ședința publică de la data de 21.05.2014 reclamanta și-a precizat cererea în sensul că solicită acordarea dobânzilor în cuantumul specificat în raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.112 Cod proc.civ., art. 124 alin.1 Cod proc.fiscală.
Pârâta DGFPMB a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității întrucât reclamanta nu a epuizat procedura administrativa prealabila, intrucat singurul act administrativ care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, conform prevederilor art. 218 alin.(2) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, este decizia data in soluționarea contestației, iar o soluție contrară ar lipsi de aplicabilitate dispozițiile speciale și imperative ale OG nr.92/2003. În subsidiar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta AFP Sector 1 prin DGFPMB a depus întâmpinare prin care a invocat de asemenea excepția inadmisibilității pentru aceleași considerente și a solicitat, în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâte prin întâmpinări, Curtea urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Prin întâmpinare, pârâții au invocat pe cale de excepție, inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.
Astfel cum susțin și pârâtele reclamanta S. S. GMBH - Sucursala România a formulat acțiune in contradictoriu cu paratele Administrația Finanțelor Publice Sector 1 si Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București, prin care a solicitat:
-obligarea paratelor la plata sumei de 3.506.675 lei reprezentând dobânzi aferente sumei de 10.619.852 reprezentând TVA restituit cu întârziere;
-obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu ocazia soluționării prezentului litigiu.
In cererea sa de chemare in judecată, reclamanta solicita practic instanței sa-i recunoască dreptul la dobânda in suma totala de 3.506.675 lei reprezentând dobânda aferenta rambursării cu intarziere a TVA.
Raportul juridic dintre părțile din prezenta cauza este, fara putința de tăgada, unul de drept administrativ fiscal, întrucât acordarea dobânzilor pentru sumele rambursate de la bugetul de stat este reglementata de dispozițiile art.124 C.proc.fiscala, potrivit cărora, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cererilor de acordare a dobânzilor se face, de către organul fiscal competent, in conformitate cu O.M.F.P. nr.1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Ca atare în speță sunt aplicabile prevederile speciale in materie fiscala, respectiv dispozițiile imperative ale O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, care la art. 205 prevede:« (1) împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. [...]
(2) Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.»
Mai mult, art. 209 alin.(3) din același act normativ, prevede: «Contestațiile formulate de cei care se consideră lezați de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluționează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act».
Având in vedere dispozițiile legale citate anterior rezulta ca, acțiunea care formează obiectul prezentei cauze apare ca inadmisibila atâta vreme cat reclamanta nu a epuizat procedura administrativa prealabila, intrucat singurul act administrativ care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, conform prevederilor art. 218 alin.(2) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, este decizia data in soluționarea contestației.
În situația în care s-ar admite o soluție contrara celor arătate mai sus, s-ar lipsi de aplicabilitate dispozițiile legii speciale, imperative, ale O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările " si completările ulterioare.
Ca atare, după epuizarea procedurii administrative prealabile, prin emiterea deciziei date in soluționarea contestației, reclamanta se poate adresa instanței de contencios administrativ si fiscal.
In aceste condiții, formularea unei cererii de acordare dobânzi pentru rambursarea TVA cu depășirea termenului legal, direct la instanța de judecata este inadmisibila întrucât legea speciala, respectiv OG nr. 92/2003 si OMFP nr.1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, stabilește o procedura derogatorie de la normele de drept comun pentru acordarea de dobânzi de la bugetul de stat.
Ca atare, Curtea va admite excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și, în consecință, va respinge ca inadmisibilă acțiunea reclamantei S. S. Gmbh-Sucursala România în contradictoriu cu pârâții DGFPMB, ANAF-Administrația Fiscală pentru Contribuabili M. și AFP Sector 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și, în consecință:
Respinge ca inadmisibilă acțiunea reclamantei S. S. Gmbh-Sucursala România cu sediul în București, sec.1, Calea Floreasca nr.169 A, clădirea A, cam. 2098, și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la P. F. SCA în București, sect. 1, Clădirea Skytower, .. 246C, . cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București cu sediul în București, sect. 2, ..13, ANAF-Administrația Fiscală pentru Contribuabili M. cu sediul în București, sect. 2, ..13 și Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București cu sediul în București, sect.1, ..
Obligă reclamanta la plata sumei de 1700 lei, către expertul contabil C. C..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. C. O.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./6ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 9348/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 5374/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
