Despăgubire. Decizia nr. 726/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 726/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 5322/2/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 726
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.02.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: A. G. F.
JUDECĂTOR: L. E. F.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurentul-pârât S. ROMÂN PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, împotriva sentinței civile nr. 5397/01.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. R. C. și V. J. O.-M. și intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect „despăgubiri.”
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-reclamanți, prin avocat L. E., cu împuternicire avocațială la fila 2 din dosarul nr._, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 pct. 2 C.p.c., iar la datele de 30.01.2014 și 31.01.2014, prin fax și serviciul registratură, a depus la dosar o cerere de introducere în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și note de ședință, prin care a invocat excepția prematurității acțiunii. De asemenea, la datele de 30.01.2014 și 31.01.2014, prin fax și serviciul registratură, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, după care:
La interpelarea Curții, avocatul intimaților-reclamanți arată că a luat cunoștință de notele de ședință și cererea de introducere în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, depuse de recurentul-pârât.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de introducere în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Avocatul intimaților-reclamanți arată că nu se opune cererii de introducere în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Curtea, deliberând, dispune rectificarea citativului, în sensul menționării în calitate de recurentă-pârâtă a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
La interpelarea Curții, avocatul intimaților-reclamanți arată că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs și pe incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
Avocatul intimaților-reclamanți solicită respingerea excepției prematurității acțiunii, respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 03.07.2012 sub nr._ pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal reclamantele B. R. C. și V. J. O.-M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și S. Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilorca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtelor să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire în dosarul nr._/CC și obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii în sumă de 300 Euro/zi de întârziere de la data introducerii acțiunii și până la emiterea titlului, calculate ca echivalent în lei, la cursul BNR de la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 5397/ 01.10.2012 a Curții de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, și respinsă acțiunea față de această autoritate, respinsă excepția de prematuritate, admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții și obligată autoritatea publică pârâtă COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire corespunzător Dispoziției nr.3481/22.05.2009 emisă de Primarul municipiului Ploiești, inclusiv să îndeplinească toate operațiunile administrative prealabile prevăzute de art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 în sensul desemnării unui evaluator/societate de evaluatori pentru întocmirea raportului de evaluare, după expirarea perioadei de suspendare a procedurilor instituită de OUG nr.4/2012, într-un termen de cel mult 30 de zile care începe să curgă după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și expirarea perioadei de suspendare menționată anterior.
De asemenea, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei CCSD la plata de daune cominatorii.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.N.R.P., că în raport de dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea 247/2005, doar C.C.S.D. are atribuții în emiterea titlurilor de despăgubire, faptul ca A. asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale, nu îi conferă acesteia calitate procesuală pasivă, întrucât doar Comisia Centrală emite deciziile ce reprezintă titlul de despăgubire.
În ceea ce privește excepția de prematuritate, instanța a reținut că, deși a intervenit o suspendare a procedurilor de evaluare, respectiv de emitere a titlurilor de despăgubire, totuși obligația autorității pârâte de a urma întocmai etapele instituite de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a născut anterior adoptării și intrării în vigoare a OUG nr. 4/2012, ea devenind actuală anterior acestui din urmă moment, câtă vreme dosarul a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale la nivelul anului 2009, motiv pentru care analiza incidenței actului normativ invocat poate prezenta relevanță cât privește fondul cauzei, respectiv la stabilirea termenului de executare în cond. art. 18 alin. 6 rap. la art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut în esență că dosarul reclamantelor conținând Dispoziția nr. 1344/2005 a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei sub nr._/CC, fiind deci parcursă etapa înregistrării, dar și etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, după cum însuși pârâta recunoaște, iar etapa evaluării este suspendată, prin OUG nr.4/13.03.2012.
Curtea a mai reținut că, observând totodată dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, Curtea reține că în cadrul procedurii administrative obișnuite reglementate prin Titlul menționat, sunt parcurse mai multe etape, între care se află și cea prevăzută la art. 16 privind emiterea titlului de despăgubire, ce are ca premise transmiterea și înregistrarea dosarului, analiza acestuia sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și evaluarea bunului imobil preluat abuziv.
Deși este adevărat că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen limită în care să fie parcursă întreaga procedură, finalizată prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, această împrejurare nu trebuie interpretată în sensul că autoritatea competentă poate amâna nejustificat efectuarea demersurilor necesare, în condițiile în care nu există niciun impediment care să reprezinte un motiv obiectiv de amânare.
Pe de altă parte, Curtea a avut în vedere și împrejurarea că, în lipsa unui termen stabilit de lege, decizia reprezentând titlu de despăgubire trebuie emisă într-un termen rezonabil care se calculează însumând durata procedurilor administrative care trebuie parcurse de părțile reclamante; or, în cazul de față, având în vedere că notificarea a fost formulată în anul 2001, cu atât mai mult apare ca nejustificată întârzierea pârâtei în finalizarea procedurii, prin emiterea actului administrativ.
În ceea ce privește executarea de către pârâta CCSD a obligațiilor impuse de instanța de judecată, instanța a reținut că se impune a fi avut în vedere efectul produs de actul normativ menționat mai sus, respectiv OUG nr. 4/2012, alineatul (1) al articolului unic, prin care se suspendă, până la data de 15 mai 2003, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005.
În consecință, ținând cont de măsura dispusă prin actul normativ menționat, Curtea a dispus ca pârâta CCSD să-și îndeplinească obligațiile dispuse, după expirarea perioadei de suspendare a procedurilor instituită de OUG nr.4/2012, într-un termen de cel mult 30 de zile calculat după rămânerea irevocabilă a hotărârii și expirarea perioadei de suspendare, date fiind și disp. art. 18 alin. 6 și art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele cominatorii, instanța a reținut că dreptul comun în materia contenciosului administrativ prevede, ca mijloace de constrângere pentru executarea de către autorități a obligațiilor dispuse prin hotărârile pronunțate de instanțele de contencios administrativ, penalitățile de întârziere sau amenda aplicată conducătorului autorității publice respective – art. 18 alin. 5 și art. 24 alin. 2, iar nu pretinse daune cominatorii.
Nici dispozițiile de drept comun în materia procedurii civile nu permit obligarea la plata unor daune cominatorii, în cazul obligațiilor de a face care nu pot fi îndeplinite prin altă persoană decât debitorul, după cum rezultă în mod expres din analiza disp. art. 5803 C.pr.civ. Or, chestiunile ținând de numirea unui evaluator și emiterea titlului de despăgubire, intrând în atribuția exclusivă a pârâtului menționat potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, se încadrează în categoria obligațiilor de a face pe care le poate îndeplini doar debitorul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a tergiversat nejustificat emiterea titlului de despăgubire, față de procedura prevăzută de art. 13 alin. l și art.16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu se poate imputa Comisiei Centrale faptul că, în marea majoritate a dosarelor de despăgubire acestea trenează la entitățile investite cu soluționarea notificărilor.
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, către Secretariatul Comisiei Centrale; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul-posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea ridurilor de despăgubire".
În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantelor, în sensul că dosarul aferent Dispoziției Primarului Municipiului C. nr. 1344/2005, a fost transmis de Primăria Municipiului C., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC, iar dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat.
Referitor la etapa evaluării, și implicit etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, recurenta susține că aceste etape sunt de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Aceste etape sunt suspendate, pe o perioadă de 6 luni, în condițiile O.U.G. nr. 4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond a obligat în mod netemeinic la numirea evaluatorului și la emiterea deciziei, cu trecerea peste etapele administrative, care presupune un interval de timp mai îndelungat, astfel încât nu s-a depășit în cauză termenul rezonabil.
Prin încheierea nr.4642 din data de 26.03.2013 dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție-SCAF, în temeiul art.XXIII alin.2 și 4 din Legea nr.2/2013, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Curtea de Apel București-Secția A VIII-A SCAF, în vederea soluționării.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, iar ședința publică din data de 03.02.2014 introducerea în cauză în calitate de pârâtă a COMISIEI NAȚIONALE PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
La data de 30.01.2014 CNCI a depus la dosarul cauzei Note de ședință prin care a invocat excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată, în raport de dispozițiile art.4 și 35 alin.2 din Legea nr.165/2013, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, având în vedere că finalizarea procedurii administrative se va face conform art.21 din Legea nr.165/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atâta în raport cu motivele de recurs invocate, cât și în limitele art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea ce face obiectul cauzei de față, reclamantele au solicitat obligarea pârâtelor să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire în dosarul nr._/CC și la plata daunelor cominatorii în sumă de 300 Euro/zi de întârziere de la data introducerii acțiunii și până la emiterea titlului, calculate ca echivalent în lei, la cursul BNR de la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată.
După pronunțarea instanței de fond, la data de 20.05.2013, a intrat în vigoare Legea nr.165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care, potrivit art.4, se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Acest act normativ, a fost adoptat având în vedere hotărârea CEDO, prin care s-a decis ca statul pârât să ia măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 & 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, în contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de față, conform principiilor consacrate de Convenție, măsuri ce trebuiau să fie puse în practică în termen de 18 luni de la data la care hotărârea a rămas definitivă.
Curtea a luat act cu interes de propunerea avansată de Guvern în planul său de acțiune ce vizează stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative. O astfel de măsură, cu condiția să fie realistă și dublată de un control jurisdicțional efectiv, ar putea avea un impact pozitiv asupra eficienței mecanismului de despăgubire.
De asemenea, ca și procedura de urmat în cauzele similare, Curtea a reamintit că procedura hotărârii-pilot are menirea de a permite ca remediul cel mai rapid posibil să fie oferit la nivel național tuturor persoanelor afectate de problema structurală identificată prin hotărârea-pilot. Astfel, în hotărârea-pilot se poate decide amânarea tuturor cererilor similare în esență pentru perioada de timp necesară punerii în aplicare a măsurilor cu caracter general menite să rezolve respectiva problemă structurală (Yuriy Nikolayevich I., Broniowski și Xenides-Arestis împotriva Turciei.
În acest sens, Curtea a considerat necesar, în unele dintre hotărârile sale pilot anterioare, să adopte o abordare diferențiată în funcție de momentul introducerii cererilor în fața sa, și anume după sau înainte de pronunțarea acestor hotărâri Bourdov și O. și alții. Pentru prima categorie, Curtea a apreciat că reclamanții ar putea fi invitați să formuleze capetele de cerere, în primul rând, în fața autorităților naționale. În ceea ce privește a doua categorie, aceasta a considerat că ar fi nedrept să li se ceară reclamanților să sesizeze din nou autoritățile naționale cu capetele de cerere respective, ținând cont de faptul că sufereau deja de mai mulți ani consecințele încălcării drepturilor lor garantate prin Convenție.
În toate cazurile, analiza cauzelor similare a fost amânată, în așteptarea punerii în aplicare a măsurilor cu caracter general, pentru un an Bourdov (nr. 2), Yuriy Nikolayevich, și O. și alții, menționată mai sus, sau pentru 6 luni Suljagic împotriva Bosniei-Herțegovina.
Având în vedere numărul foarte mare de cereri îndreptate împotriva României, referitoare la același tip de contencios, Curtea a hotărât să suspende pentru o perioadă de 18 luni, începând de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, analiza tuturor cererilor rezultate din aceeași problematică generală, în așteptarea adoptării de către autoritățile române a unor măsuri capabile să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.
Prin urmare, prin hotărârea pilot, Curtea a acceptat ideea ca autoritățile naționale, ca persoanele afectate, fie invitate să formuleze alte capetele de cerere, în primul rând, în fața autorităților naționale, fie să continue procedura începută, considerând că ar fi nedrept să li se ceară reclamanților să sesizeze din nou autoritățile naționale cu capetele de cerere respective, ținând cont de faptul că sufereau deja de mai mulți ani consecințele încălcării drepturilor lor garantate prin Convenție.
Legea nr.165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, prin art.4, preia și cererile formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
De asemenea, legea nouă, prevede la art.16-35 din lege o nouă procedură de acordare de măsuri compensatorii, prin înființarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, care validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor și preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Prin art.16-24 din lege, se reglementează procedura de soluționare a cererilor, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect.
Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit.
În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
De asemenea, potrivit art. 25, Decizia de compensare emisă de Comisia Națională se comunică persoanelor îndreptățite, în termen de 45 de zile de la data emiterii, iar Decizia de invalidare emisă de Comisia Națională se motivează și se comunică atât titularilor, cât și entităților învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.
În ceea ce privește valorificarea deciziei, de compensare noul act normativ prevede la art.27 că, punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar la art.31 că, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.
În aplicarea acestei din urmă dispoziții, deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate. Sumele cuprinse în titlurile de plată se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere. Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitațiilor naționale de imobile.
În privința măsurilor privind urgentarea soluționării cererilor de retrocedare, prin art. 32 din lege, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale. Acest termen poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.
De asemenea, prin art.33, se instituie mai multe termene înlăuntrul cărora, entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.
În fine, potrivit art. 34 din lege: ”Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.”
Prin urmare, din analiza de ansamblu a acestor dispoziții se conturează următoarele concluzii:
a) legea nouă, în concordanță cu prin hotărârea pilot a Curții, preia atât cererile vechi aflate pe rolul la entităților învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a acesteia, cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a legii, prin urmare, se aplică și cauzei de față;
b) legea nouă, a creat o altă autoritate administrativă, CNCI, care are ca și atribuții principale, validare/invalidarea în tot sau în parte deciziilor emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și emiterea deciziilor de compensare a imobilelor, preluând atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin urmare, este autoritatea competentă să emită decizia de compensare și în dosarul nr._/CC, preluat de la CCSD.
c) legea nouă, după faza înregistrării dosarelor, reglementează o procedură diferită de cea prevăzută de dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, în care, după cum s-a arătat, Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, spre deosebire de Comisia Centrală, care potrivit art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, verifica doar dacă în mod legal cererea de restituire în natură a fost respinsă,
Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale, se exprimă în puncte, un punct are valoarea de un leu, numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat, total diferit decât în procedura anterioară, în care se efectua un raport de evaluare de către un evaluator sau o societate de evaluare, care putea fi contestat și, ulterior aprobării de către Comisie, în baza lui se emitea decizia privind titlul de despăgubire.
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit, iar în cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv, care se comunică persoanelor îndreptățite, în termen de 45 de zile de la data emiterii, iar Decizia de invalidare emisă de Comisia Națională se motivează și se comunică atât titularilor, cât și entităților învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.
Pe cale de consecință, în condițiile în care în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, Curtea a considerat ca măsuri adecvate, fie ca persoanele afectate să fie invitate să formuleze noi capetele de cerere, în primul rând, în fața autorităților naționale, fie să fie valorificate și procedurile anterioare, considerând că ar fi nedrept să li se ceară reclamanților să sesizeze din nou autoritățile naționale cu capetele de cerere respective, ținând cont de faptul că sufereau deja de mai mulți ani consecințele încălcării drepturilor lor garantate prin Convenție, iar Legea nr.165/2013, prin art.4, a înțeles să aibă în vedere toate categoriile de cereri, inclusiv, cele aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzele aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A., Curtea urmează să analizeze, având în vedere procedura parcursă în cauza de față, potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005, în ce măsură poate fi valorificată potrivit măsurilor dispuse în noul act normativ.
Or, în speța de față, reclamantele au solicitat obligarea pârâtelor să transmită dosarul nr._/CC aferent Dispoziției Primăriei Municipiului Ploiești nr. 3481/2009 către evaluator sau unei societăți de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare și să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire.
În raport cu noua procedură, așa cum s-a arătat, această obligație este imposibil de executat, în contextul în care nu se mai efectuează un raport de evaluare, iar decizia de compensare se adoptă prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale, se exprimă în puncte, iar un punct are valoarea de un leu.
Pe de altă parte, în cauză, în procedura anterioară, deși se arată că a fost parcursă și etapa verificării legalității cererii de restituire în natură a imobilului notificat, potrivit Legii nr.165/2013, Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelordin punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, etapă care nu a fost parcursă întrucât nu s-a procedat la o verificare de această natură.
În mod evident, suntem în prezența unei nesoluționări într-un termen rezonabil a cererii reclamantelor, în contextul în care dosarul acestora a fost înregistrat la ANRP-CCSD sub nr._/CC/2009 și după mai bine 3 ani de la data înregistrării, nu s-a finalizat procedura administrativă.
În condițiile în care în speță dosarul reclamantelor a fost înregistrat la autoritatea pârâtă în anul 2009, pârâta CCSD avea obligația a-l analiza într-un termen rezonabil, neputând opune aspecte de ordin administrativ pentru a justifica durata de mai mult de 3 ani de la înregistrarea dosarului, motiv pentru care, Curtea apreciază această cerere ca fiind întemeiată, constatându-se o nesoluționare într-un termen rezonabil a cererii, respectiv de a parcurge procedura prevăzută de art. 16 alin.4-7 din Legea nr.247/2005, și de a emite acesteia o soluție la dosar, în sensul în care sunt îndreptățite sau nu la emiterea unui titlu de despăgubire.
Este adevărat că începând cu data de 15.03.2012 a intrat în vigoare OUG nr.4/2002, care a suspendat procedurile de emitere a titlului de despăgubire pe o durată de 6 luni, prelungită prin Legea nr.117/2002 până pe data de 15.05.2013, însă nesoluționarea într-un termen rezonabil a dosarului reclamantelor, din culpa autorității pârâte s-a realizat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Prin urmare, Curtea, constată că în speța de față, se poate valorifica procedura anterioară Legii nr.165/2013, urmând ca Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în vederea derulării procedurii de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România, să procedeze în continuare la verificarea dosarului din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii și apoi la evaluare, prin stabilirea punctajului și emiterea deciziei de compensare.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința recurată în sensul obligării pârâtei Comisia Națională Pentru Compensarea Imobilelor să soluționeze dosarul de despăgubire nr._/CC, în condițiile și termenele prevăzute prin Legea nr.165/2013, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței, privind soluționarea capătului de cerere referitor la daunele cominatorii și soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANRP.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva sentinței civile nr. 5397/01.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. R. C. și V. J. O.-M. și intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să procedeze la soluționarea dosarului nr._/CC, în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 165/2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. P. G.A. F. L.E.F. E. S. M.
Red. și dact. jud. H.P./gref. E.S.M.
2 ex./ jud fond B. C.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2258/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 2099/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
