Pretentii. Sentința nr. 2606/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2606/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 412/98/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2606
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.10.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantele R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA și R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ IALOMIȚA în contradictoriu cu pârâtul V. R., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
În raport de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, în data de 30.09.2014, prin serviciul registratură, reclamanta R. Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Ialomița a depus concluzii scrise privind competența materială a Tribunalului Ialomița și faptul că reclamantele au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea invocă din oficiu excepția necompetenței materiale și reține cauza în pronunțarea asupra acestui aspect, inclusiv asupra declinării în favoarea Tribunalului Ialomița – Secția civilă, complet specializat în cauze de contencios administrativ și fiscal și a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea unui conflict negativ de competență.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr._, reclamanta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA, DIRECȚIA SILVICĂ IALOMIȚA a chemat in judecata pe pârâtul V. R. pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză instanța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 44.206,96 lei reprezentând lipsă în gestiune material lemnos, iar în subsidiar actualizarea sumei cu indicele de inflație.
La data de 19.03.2013, reclamanta a depus o cerere precizatoare privind lipsa în gestiune a pârâtului, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 44.206,96 lei care se compune din suma de 42.007,37 lei reprezentând tăieri ilegale de arbori și 2.199,59 lei reprezentând lipsă în gestiune din partizile 829P și 928P.
Prin Sentința civilă nr. 1113/04.06.2014 a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și declinată competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, reținându-se faptul că reclamantul este salariatul pârâtei în calitate de pădurar, iar potrivit disp. art. 1 alin. 1, art. 4 lit. b și c și art. 7 lit. d din OUG nr. 59/2000 gradul profesional de pădurar este specific personalului silvic cu pregătire medie sau de bază.
S-a mai reținut că potrivit disp. art. 58 alin. 1 din OUG nr. 59/2000 personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999, iar conform disp. art. 109 din acest din urmă act normativ cauzele ce au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Cum potrivit art. 1 alin. 3 din HG nr. 229/2009 Romsilva este regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, devin incidente disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /2014 la data de 01.09.2014.
La primul termen de judecată fixat în cauză, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei.
Analizând actele dosarului sub aspectul excepțieinecompetenței materiale, Curtea constată următoarele:
R. Națională a Pădurilor – ROMSILVA, Direcția Silvică Ialomița, a formulat în cadrul prezentului demers judiciar acțiune în răspunderea patrimonială a angajatului său, pârâtul V. R., solicitând instanței obligarea acestuia la plata unei sume cu titlu de tăieri ilegale de arbori și respectiv lipsă în gestiune din partizile 829P și 928P, întemeindu-și pretențiile pe dispozițiile Codului muncii, HG nr. 229/2009, Regulamentul intern al RNP – Romsilva, Contractul colectiv de muncă al RNP – Romsilva, C.civ., precum și C.pr.civ.
În raport de obiectul cauzei și de calitatea părților, Curtea constată incidența în speță a dispozițiilor art. 58 din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, iar în raport de acestea reține că există două categorii de personal silvic, respectiv categoria angajaților care au și calitatea de funcționar public, dar și cea a angajaților care nu au o asemenea calitate, dar și că ambelor categorii le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999.
Față de acestea, ținând cont deopotrivă și de calitatea pârâtului V. R., Curtea remarcă și împrejurarea că art. 109 din Legea nr. 188/1999 a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Astfel, potrivit menționatului text de lege, „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
În consecință, tribunalul are competența materială de soluționare a cauzelor privind pe funcționarii publici ori în care este pus în discuție sub orice formă raportul de serviciu al acestora, deci inclusiv cererea reclamantei prin care urmărește să angajeze răspunderea patrimonială a angajatului său.
În al doilea rând, față de alegațiile instanței de trimitere, Tribunalul Ialomița, Curtea constată și faptul că acțiunea în răspundere patrimonială este promovată de Direcția Silvică Ialomița, dar și împrejurarea că aceasta nu este o autoritate publică centrală.
Instituția în discuție este o autoritate locală, ceea ce atrage competența tribunalului administrativ-fiscal, inclusiv din perspectiva dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În consecință, reținând și incidența în speță a dispozițiilor Legii nr. 188/1999, în temeiul disp. art. 129 și urm. din N.C.pr.civ., Curtea va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și va declina în consecință competența în favoarea Tribunalului Ialomița – Secția civilă, complet specializat în cauze de contencios administrativ.
Va constata totodată intervenit conflictul negativ de competență și va înainta cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantele R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA cu sediul în București, ., sector 2 și R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ IALOMIȚA cu sediul în Slobozia, .. 1, jud. Ialomița, în contradictoriu cu pârâtul V. R. cu domiciliul în Bordușani, jud. Ialomița, în favoarea Tribunalului Ialomița – Secția civilă, complet specializat în cauze de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Constată intervenit conflictul negativ de competență și înaintează cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. P. A. M. C.
Red. MMP
2 ex. – 15.09.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3118/2014. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 6313/2014.... → |
|---|
