Pretentii. Decizia nr. 1742/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1742/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 83/122/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1742
Ședința publică de la 07.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR F. I.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. ce se substituie în drepturile pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G. – reorganizată împotriva sentinței civile nr. 281 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă la data de 04.04.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă V. E. și cu intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 12.12.2013, întâmpinare formulată de intimata – reclamantă la recursul ce face obiectul pricinii dedusă judecății; comunicată celorlalte părți, conform citativului și a dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare atașate la filele 14-16 dosar.
Curtea, constatând că, atât prin cererea de recurs cât și prin întâmpinarea depusă la dosar din partea intimatei - reclamante s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 281/04.04.2013 Tribunalul G. a respins excepția necompetenței instanțelor invocată de pârâtă, a admis excepția tardivității capătului de cerere privind anularea deciziei de calcula taxei de poluare și a respins ca tardiv acest capăt de cerere, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta V. E. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Mun. G. și Administrația F. pentru Mediu și în consecință a obligat pârâtele în solidar să restituie reclamantei suma de 6426 lei reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța . nr._/2010 plus dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de codul de procedură fiscală conform art. 124 Cod proc. fiscală, începând de la data expirării unui termen de 45 de zile de la înregistrarea cererii reclamantei la pârâta AFP mun. G. (19.01.2013) și până la data restituirii efective a sumei. A respins în fond cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat pârâtele în solidar la plata sumei de 439,3 lei reprezentând cotă parte din onorariul (400 lei) și cotă parte din taxele de timbru (39,3 lei), proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., solicitând casarea sentinței și trimiterea dosarului spre judecare organului fiscal competent, în temeiul art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
A criticat sentința atacată pentru nelegalitate deoarece instanța fără nici un temei legal a respins excepția de necompetență generală a instanței de judecata invocata de instituția pârâtă.
Consideră că instanța de fond trebuia să admită excepția de necompetență generală a instanței de judecată și să decline competența de soluționare a cauzei la organul fiscal competent sa restituie taxa de poluare, respectiv A.F.P. G., având in vedere ca la data de 10.01.2012 in Monitorul Oficial al României nr. 17 a fost publicata Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, lege care abroga O.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 stipulează următoarele:
(1) în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere aceste dispoziții legale și principiul de imediată aplicare a legii noi consideră că, competența de soluționare a prezentei cauze aparține organului fiscal AFP G..
In subsidiar, solicită in temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, modificarea sentinței atacate, in sensul admiterii in parte a acțiunii, ținând cont de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, deoarece instanța de fond nu a ținut cont de aceste dispoziții legale la pronunțarea sentinței.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. (1865) rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ. (1865), reține următoarele:
În ceea ce privește criticile recurentei-pârâte cu privire la greșita soluționare de către instanța de fond a excepției necompetenței generale, Curtea apreciază că nu sunt întemeiate. În mod corect, Tribunalul a sesizat că obiectul judecății este reprezentat de cererea de restituire integrală a sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, în timp ce Legea 9/2012 invocată de pârâtă se referă la restituirea diferenței de taxă plătită conform OUG nr. 50/2008 și taxa rezultată din aplicarea Legii nr. 9/2012, după un algoritm de calcul stabilit. Reclamanta a apreciat că însăși impunerea taxei indiferent de cuantum este contrară dispozițiilor art. 110 /fost 90) din Tratatul CE.
Singura în măsură să aprecieze asupra compatibilității perceperii taxei de poluare cu normele europene este instanța de judecată, ci nu un organ fiscal care nu are atribuții jurisdicționale.
Potrivit hotărârii pronunțate la data de 9 martie 1978 în cauza Administrazione delle finanze dello stato c. Simmenthal S.p.a., „instanța națională însărcinată cu aplicarea, în cadrul competenței sale, a dispozițiilor dreptului comunitar, are obligația de a asigura deplina aplicare a acestor norme, în cazul în care este necesar refuzând aplicarea, din oficiu, a oricărei dispoziții contrare din legislația națională, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta abrogarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional”.
Pe cale de consecință, Curtea constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. nu se regăsește în speță.
Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C., Curtea constată că instanța de fond a instituit în mod legal în sarcina pârâtei obligația de restituire a taxei pe poluare, întrucât reglementarea națională a taxei pe poluare, reprezentată de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, prin regimul discriminatoriu instituit pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pe poluare nu se percepe.
În acest sens, a statuat Curtea de Justiție prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, T., confirmată prin Hotărârea pronunțată la 7 iulie 2011, în cauza C-263/10 N., prin care a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, după . O.U.G. nr. 50/2008, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie, fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
De asemenea, în ceea ce privește obligarea la plata dobânzii, Curtea apreciază că reclamanta are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit (lucrum cessans si damnum emergens).
În același sens a hotărât Curtea Europeană de Justiție în cauza C 565/11 – I. (hotărârea din 18.04.2013), arătând că, în cazul dobânzilor cuvenite, “această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia” (paragraful 28).
Prin urmare, la chestiunea preliminară cu care a fost sesizată într-o cauză identică de un tribunal din România, Curtea a statuat că „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Pe de altă parte, Curtea nu poate obliga pârâta AJFP G. la plata dobânzii fiscale de la data încasării taxei de poluare, întrucât reclamanta nu a recurat acest aspect, iar Curtea nu poate înrăutăți situația pârâtei în propriul recurs.
Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dreptului unional și a principiilor desprinse din jurisprudența CJUE, constatând întemeiat că refuzul recurentei-pârâte de restituire a taxei pe poluare, calculate și încasate în temeiul OUG nr. 50/2008, este nejustificat, fiind dat cu încălcarea dreptului european în materie, care se aplică prioritar față de dispozițiile legale interne contrare.
Prin urmare, în temeiul disp. art. 312 alin. (1) teza a II-a C.pr.civ. (1865), Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. ce se substituie în drepturile pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G. – reorganizată împotriva sentinței civile nr. 281 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă la data de 04.04.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă V. E. și cu intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. S. V. R. M. F. I.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud. P.S./04.04.2014/2 ex.
JUD. FOND F. R. - Tribunalul G. – Secția Civilă
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1215/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
