Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 6313/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6313/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 3372/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6313
Ședința publică din data de 11.09.2014
Completul constituit din:
Președinte - R. M. V.
Judecător - I. F.
Judecător – S. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă B. (C.) O. împotriva sentinței civile nr.2199/25.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a - II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI și cu intimatul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, a amânat pronunțarea la data 11.09.2014 când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta B. (C.) O. în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, a solicitat obligarea pîrîtei USH la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărîrii în cauza de față și obligarea pîrîtului MEN să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamant, în termen de 30 de zile de la rămînerea irevocabilă a hotărîrii, sub sancțiunea plății de 1000 lei pe zi penalități de întîrziere.
Pârâta U. „S. Haret” București a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a pronunțat Sentința civilă nr.2199/25.03.2014, prin care a dispus: respingerea acțiunii precum si a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Reclamanta s-a înscris în anul 2006 la Facultatea de D. și Administrație Publică din cadrul USH, specializarea D., forma de învățămînt – învățămînt la distanță (ID), conform înscrisurilor depuse la dosar – filele 15-29.
Potrivit adeverinței nr.3373/9.07.2009 – fila 12, reclamanta a obținut titlul de licențiată în drept, promovînd examenul de licență din luna iulie 2009.
Tribunalul a constatat că, nici la momentul înscrierii reclamantei în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, pîrîta USH nu era acreditată sau autorizată provizoriu pentru cursuri la specializarea drept, forma de învățămînt ID.
Astfel, nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățămînt ID pentru specializarea drept în nici una dintre hotărîrile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență.
Conform actelor normative enunțate, pentru Facultatea de D. și Administrație Publică din cadrul USH, specializarea D., erau acreditate, respectiv autorizate provizoriu formele de învățămînt ZI, respectiv FR - frecvență redusă, fără a fi prevăzută forma de învățămînt ID.
Reclamanta a urmat studiile la forma de învățământ la distanță - ID, care nu era autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea D. din cadrul Facultății de D. și Administrație Publică a USH.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că reclamanta nu a dovedit că este nejustificat refuzul pîrîților de eliberare a diplomei de licență cu suplimentul aferent după aprobarea tipizatului, deci nu sunt întrunite condițiile art.1 din legea nr.554/2004 pentru a obliga autoritățile la emiterea vreunui act, ca o consecință a recunoașterii calității de licențiat a reclamantei, iar acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată și a fost respinsă.
De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție în temeiul art.60 C.pr.civ., în condițiile în care pîrîta nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. (C.) O. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatei-pârâte USH la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, respectiv obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin Ministru să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamant în termen de 30 de zile de la pronunțarea deciziei.
Recurenta a precizat ca a urmat cursurile Facultatii de D. si Administrație Publica din București, specializarea D., din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009, a sustinut si promovat examenul de licența in sesiunea iulie 2009, fiindu-i astfel eliberata adeverința nr. 3373/09.07.2009.
S-a invocat nulitatea prevăzută de art. 304 pct.9 Cod procedura civila: "cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalearea sau aplicarea greșita a legii".
Recurenta a considerat ca este indreptatita la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma, dat fiind faptul ca a absolvit cursurile Facultatii de D. si Administrație Publica. Ulterior, aceasta a sustinut si promovat Examenul de Licența in sesiunea Iulie 2009, obținând titlul de Licentiata, asa cum rezulta din adeverința eliberata de intimata U. S. Haret.
In baza acestei recunoașteri a Adeverinței de studiu, recurenta este incadrata la locul de munca, urmând ca, in masura in care nu i se va emite diploma de studiu in original, sa fie obligata la restituirea sumelor de bani incasate cu titlu de salariu si chiar sa ramana fara loc de munca.
U. S. Haret a fost infiinta prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatamant, iar prin HG nr.693/2003 (M.Of nr.466/30.06.2003) si HG nr.676/2007 au fost acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu, pentru forma de invatamant ZI, domeniile de licența:drept, sociologie, psihologie, management etc.
MEN a autorizat eliberarea diplomelor de licența si a suplimentului la diploma pentru absolvenții formei de invatamant la distanta, organizata de către USH, eliberând tuturor absolvenților, mai puțin cei care au sustinut si promovat examenul de licența sesiunea 2009. Specializarea urmata de recurenta-reclamanta, la forma de invatamant la distanta, a fost confirmata de MEN prin emiterea formularelor pana in anul 2009, data la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
Având in vedere cele de mai sus, a solicitat admiterea recursului si modificarea in tot a Sentintei civile nr. 2200/25.03.2014, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata, asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata constând in taxa de timbru, timbru judiciar si onorariul de avocat.
In drept: art. 304 ind. 1, art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Intimata-pârâtă U. "S. HARET" a depus întâmpinare, prin care a solicitat ca, în cazul admiterii recursului promovat de reclamant, să se admită si cererea sa de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS) pentru motivele invocate în fața instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), în calitate de intimat - chemat în garanție, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Din cuprinsul actelor dosarului rezulta ca reclamanta s-a înscris în anul 2006 la Facultatea de D. și Administrație Publică din cadrul USH, specializarea D., forma de învățămînt – învățămînt la distanță ID. Potrivit adeverinței nr. 3373/09.07.2009, reclamanta a obținut titlul de licențiat în drept, promovînd examenul de licență din luna iulie 2009.
Din corespondența purtată între Universitate și M. Educației Tineretului și Sportului rezultă că refuzul acestuia de a aproba eliberarea formularelor tipizate se bazează pe faptul că „pentru desfășurarea formelor de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță”, este necesară îndeplinirea condiției ca „specializarea să fie acreditată sau autorizată provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi. Legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitară distinctă, și nu la nivelul formelor de învățământ, cum în mod eronat s-au interpretat actele normative incidente”.
Curtea constată, contrar opiniei primei instanțe, că refuzul de eliberare a diplomelor și a suplimentului de diplomă nu este justificat, reclamanta fiind îndreptățita la obținerea acestor acte, în condițiile în care a promovat examenul de licență, conform adeverinței eliberate de instituția de învățământ care atestă acest fapt.
Cu privire la îndeplinirea de către U. “S. Haret” a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamanta, Curtea observă că, în perioada în care aceasta a urmat cursurile Facultății la forma ID, deși potrivit HG 366/2007 MECTS conducea sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate(…), constând, printre altele în „evaluarea și controlarea realizării politicilor și programelor în domeniu, stabilirea sau propunerea, după caz, a măsurilor de corectare a lor, controlarea și monitorizarea, aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular”, nu au fost sesizate nereguli în privința activității de învățământ din cadrul Universității “S. Haret”, respectiv cu privire la valabilitatea formei de învățământ pentru specialitatea în discuție, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care ministerul le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat la o anumită specializare.
În acest sens urmează a avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă. Astfel, în motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012 ale ICCCJ-SCAF.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție, care chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rolul conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum reclamanților le-au fost eliberate adeverințe de licențiat, necontestate, aceștia au dreptul la a le fi eliberată diploma de licențiat și suplimentul de diplomă, cererea de chemare în judecată formulată fiind întemeiată, revenind pârâtului M. Educației Naționale obligația să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru recurenții reclamanți, respectiv pârâtei U. S. Haret obligația de eliberare în favoarea acestora a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
De altfel, necesitatea respectării și la nivelul instanțelor ierarhic inferioare a unei asemenea jurisprudențe adoptate și urmate constant de instanța supremă, soluție orientată înspre finalitatea asigurării caracterului efectiv și concret al dreptului invocat de absolvenții universității în discuție, rezultă și din interpretarea considerentelor Curții Europene a Drepturilor Omului din hotărârea pronunțată în cauza B. împotriva României.
Această practică a instanței supreme a fost confirmată și prin Decizia nr. 7/2014 din_, publicat in MOF nr. 584 -_, privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. 3._, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, referitoare la modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (3) și alin. (4) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, în cauzele având ca obiect obligarea Universității “S. Haret” la eliberarea diplomelor de licență și a Ministerului Educației Naționale la aprobarea tipăririi formularelor tipizate.
În consecință, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se impune admiterea recursului formulat de recurenta-reclamanta și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii in parte a acțiunii și obligării pârâtei U. “S. Haret” la emiterea diplomei de licență și a suplimentului la aceasta.
Se va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantilor, în ceea ce privește pe capătul de cerere formulat în contradictoriu cu M. Educației Naționale, respectiv la aprobarea tipizării formularelor de diplomă de licență, și îl va respinge în consecință.
În acest sens, se va reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Ordinul nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Prin urmare, instituțiile de învățământ superior, cum este și USH, solicită eliberarea avizului pentru un număr de tipizate, iar MECTS, după verificare, eliberează avizele respective. Rezultă deci că, procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele-tipizate, este o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior particulare acreditate, MECTS și ROMDIDAC S.A., nicidecum absolvenții universităților respective.Singurul titular al dreptului subiectiv de a solicita MEN îndeplinirea acestei obligații este U. S. Haret, căreia îi incumbă obligația de a elibera diploma, după obținerea tipizatului, obligația pârâtei fiind deci subsidiară.
Întrucât, obligația Universității nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece intimatul-chemat în garanție MECTS, în prezent M. Educației Naționale, refuză tipărirea formularelor tipizate necesare, deși pârâta a emis reclamantilor adeverință că sunt licențiati și, prin urmare, poate pretinde eliberarea diplomei de licență, iar, în cauză, există o interdependență între cele două obligații menționate în cererea introductivă, în raport de competența fiecărei autorități, se va admite și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. “S. Haret” și va fi obligat MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate, sub sancțiunea unei penalități de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în termen de 30 de zile de la pronunțare, conform prevederilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În baza art. 274 C. proc. civ. va fi obligat chematul în garanție să plătească pârâtei U. „S. Haret” suma de 624,3 lei, cheltuieli de judecată aferente fondului, reprezentând onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Va respinge cererea intimatei-pârâte de obligare a intimatului-chemat în garanție la plata cheltuielilor de judecată în recurs, ca neîntemeiată, fata de calitatea acestor parti de intimati in aceasta faza procesuala si modul de solutionare a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă B. (C.) O. împotriva sentinței civile nr.2199/25.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a - II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI și cu intimatul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pe capătul 1 de cerere și îl respinge ca atare.
Admite în parte acțiunea. Obligă pârâta U. „S. Haret” București la emiterea în favoarea reclamantei a diplomei de licență și a suplimentului la aceasta.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. „S. Haret” București.
Obligă chematul în garanție, M. Educației Naționale (fost MECTS), să aprobe tipărirea formularelor tipizate, sub sancțiunea plății unei penalități de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în termen de 30 zile de la pronunțare.
Obligă chematul în garanție la plata sumei de 624,3 lei, cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei USH.
Respinge cererea intimatei-pârâte USH de obligare a intimatului-chemat în garanție la plata cheltuielilor de judecată în recurs, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. I. F. S. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored./ 2ex./ IF /
Tribunalul București – Secția a - II-a C. Administrativ și Fiscal
Judecător de fond: C. I.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2606/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 940/2014. Curtea... → |
|---|
