Pretentii. Sentința nr. 339/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 339/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 59389/299/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 339
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.02.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
GREFIER: R. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamantul L. M. B. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Calificări, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal în ședință publică, se prezintă reclamantul L. M. B., prin avocat A. N., care depune împuternicire avocațială la dosar, fila 8, lipsă fiind pârâta A. Națională pentru Calificări.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul L. M. B., prin avocat, înțelege să invoce excepția de necompetență materială a Curții de Apel București.
Curtea acordă cuvântul reclamantului pe excepția de necompetență materială invocată de acesta.
Reclamantul L. M. B., prin avocat, consideră că acest contract de prestări servicii este un contract civil, nu intră în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554 /2004. Chiar și în cuprinsul contractului se menționează că se supune legii civile și că prestațiile efectuate în temeiul acestui contract nu au legătură cu Legea contenciosului administrativ. La art. 1.3 din contract se spune că „prestațiile nu fac parte din categoria lucrărilor curente ale beneficiarului”, iar la art. 6 alineatul 2 din contract se menționează că „în caz de imposibilitate de soluționare pe cale amiabilă litigiul se soluționează de instanța civilă competentă de la sediul beneficiarului”. Depune note scrise și arată că apreciază că acest litigiu este un litigiu civil de competența Judecătoriei Sector 1 București, sediul pârâtului fiind în sectorul 1 București.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția de necompetență materială invocată de reclamant.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._ la data de 18.12.2012, reclamantul L. M. B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Calificări, obligarea pârâtei la plata sumei de 27.774 lei, reprezentând debit principal și 1.623,32 lei, reprezentând dobândă legală.
Prin sentința civilă nr._ /27 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a dispus admiterea excepției de necompetență materială a instanței și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
La Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 23.12.2013, sub nr._ .
La data de 05.02.2013, oral, în ședință publică și prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, reclamantul a invocat excepția de necompetență materială a instanței, susținând că acest contract de prestări servicii este un contract civil, nu intră în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar litigiu este de competența Judecătoriei Sector 1 București.
Curtea, examinând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, excepția de necompetență materială a instanței, reține următoarele :
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând prețul unor servicii prestate de către reclamant în lunile august, noiembrie și decembrie 2011 conform contractului de prestări servicii nr. 28/ 01.03.2011, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1/ 1.08.2011.
Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 969, 1075 din Codul civil, art. 379 și 720 indice 1 Cod de Procedură Civilă.
Din cercetarea contractului civil de prestări servicii nr. 28/ 01.03.2011, se constată că acesta are ca obiect prestarea de servicii de către reclamant în favoarea pârâtei, pentru ubna desfășurare a contractului de finanțare CALISIS-POSDRU/ 4/ 1.4/ S/ 4, ID 3954, semnat de către pârâtă cu MMFPS- AMPOSDRU.
Pentru stabilirea competenței, este necesară calificarea juridică a acțiunii deduse judecății, calificare ace se face în raport de natura juridică a raportului juridic ce face obiectul cererii; astfel, nu este suficient în acest sens a se constata calitatea de autoritate administrativă a pârâtei, pentru a se deduce că acest litigiu este unul de contencios administrativ, deoarece și autoritățile administrative pot încheia acte de natură civilă. Cu alte cuvinte, nu este suficient ca un act juridic să fie încheiat de o autoritate administrativă, pentru a fi act administrativ și pentru a determina astfel competența de soluționare a litigiului de către instanța de contencios administrativ.
De asemenea, în sens invers, dar cu aplicarea aceluiași raționament, nu este suficientă mențiunea din art. 6 alin. 2 din contractul invocat de reclamant în sensul că „în caz de imposibilitate de soluționare pe cale amiabilă, litigiul se soluționează de instanța civilă competentă de la sediul beneficiarului” pentru calificarea prezentului litigiu ca fiind unul de natură civilă, dar o asemenea mențiune, coroborată cu denumirea din titlu a contractului („contract civil de prestări servicii”) poate constitui un indiciu cu privire la voința reală a părților la momentul încheierii contractului.
Pornind de la acest indiciu, Curtea constată că simpla raportare din art. 1.2. la contractul de finanțare nu duce la considerarea prezentului contract ca fiind un contract încheiat în executarea acestuia și ca având aceeași natură juridică; contractul dedus judecății are natura unui contract de prestări servicii, contract de natură civilă, din conținutul acestuia nereieșind că au fost avute în vedere anumite condiții speciale sau restricții din dreptul administrativ legate de selectarea cocontractantului, iar nici prin obiectul său nu este un contract administrativ.
În concluzie, pentru considerentele arătate, Curtea constată că excepția de necompetență materială a instanței este întemeiată și urmează să dispună, în temeiul art. 158 alin. (1), art. 159 alin. (1) pct. 2 și art. 1591 alin. (2) Cod procedură civilă, admiterea excepției de necompetență materială invocată de reclamantă și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 Cod procedură civilă, se va dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția de necompetență materială a instanței invocată de reclamant.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul L. M. B., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Calificări, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Constată ivit conflictul negativ de competență.
În baza art. 22 Cod de procedură civilă, dispune trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 februarie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. V. R. B.
Data red. 11.03.2014
2 exemplare
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 8699/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1704/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
