Obligaţia de a face. Sentința nr. 485/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 485/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 4383/83/2013
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 485
Ședința publică de la 12 februarie 2014
Curtea constituită din:
Președinte P. C.
Grefier M. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta D. A. în contradictoriu cu pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata:
La data de 16.12.2013 sub nr._ s-a inregistrat adresa Tribunalului Satu M., fiind inaintat dosarul cu acelasi numar, deoarece prin sentinta civila nr. 5721/5.12.2013 a acelei instante s-a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Satu M. si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta D. A. si paratul M. EDUCATIEI NATIONALE in favoarea Curtii de Apel Bucuresti.
Prin cererea inregistrata la 7.08.2013 reclamanta D. A. a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligat paratul MEN sa ii recunoasca titlul de licentiat obtinut in urma sustinerii examenului de licenta la diferite specializari din cadrul Universitatii „S. Haret”.
In final a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, reclamanta a aratat ca absolvit Facultatea de Geografie din cadrul USH in anul 2008 si i s-a eliberat diploma de licenta.
Dupa cativa ani MEN nu doreste sa mai recunoasca aceste acte oficiale si motiveaza ca nu a parcurs studii acreditate la USH.
In continuare au fost facute referiri la cu totul alte persoane si nu la situatia reclamantei, aspecte pe care instanta nu le poate avea in vedere in prezenta cauza.
Potrivit legii 87/2006 publicată în MO nr.334 din 13 aprilie 2006 pentru aprobarea OG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației se prevede că acreditarea este acea modalitate de asigurare a calității; prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcționarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor de studii.
Pentru evaluarea externă a calității s-a înființat prin ordonanță de urgență Agenția Română de Asigurare a Calității în învățământul Superior denumită în continuare ARACIS. Evaluarea externă poate fi efectuată și de alte agenții de evaluare a calității autohtone sau internationale pe baza unui contract între MEN si evaluatorii externi.
Instituțiile românești de învățământ superior acreditate au dreptul de a solicita evaluarea externă a calității fie de la ARACIS, fie de la o altă agenție națională sau internațională înscrisă în registrul european al agențiilor de asigurare a calității în învățământul superior.
În condițiile în care ARACIS constată că informează MEN care avertizează furnizorul de educație și acordă un termen de 1 an pentru aducerea activității educaționale la nivelul standardelor naționale în vigoare.
Pe baza unui raport de evaluare externă întocmit de ARACIS se dispune o nouă evaluare externă. Dacă și noul raport de evaluare externă este nefavorabil MEN poate dispune: a) încetarea școlarizării în cadrul programului respectiv de studii, începând cu anul I ; b) obligarea furnizorului de educație să elibereze în continuare rapoarte anuale de evaluare internă a calității educației pentru anii de studii pentru care continuă activitatea.
Furnizorul de educație este obligat să se supună după un termen de maxim 2 ani de la ultimul raport de evaluare nefavorabil unei noi evaluări externe. Dacă și acest al treilea raport de evaluare externă este nefavorabil se promovează după caz, prin ordin, hotărâre a guvernului sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program și se reglementează situația bazei materiale a studenților sau elevilor.
ARACIS înființată în anul 2005 a fost concepută ca unică instituție care să decidă care instituție merită acreditată și care nu, numai că potrivit propriului regulament, pentru a fi funcțională, ARACIS avea nevoie de înscrierea în registrul european ENQA (the European Association for Quality Assurance in Higher Education) creată pe baza tratatului de la Bologna în anul 1999 și care a fost adoptată de toți miniștrii responsabili din învățământul superior din țările membre. Ori ARACIS a eșuat în a obține acreditarea europeană timp de 4 ani până în luna iunie 2009 când în fine a fost acceptată în ENQA. Deci această instituție nu putea să acrediteze deoarece ea însăși nu era în legalitate. După cum se observă, ea a obținut acreditarea la doar o lună până ce noi trebuia să susținem examenul de licență din 2009.
Lipsa rapoartelor de evaluare externă calitativ-academică a USH, prin organismele statului legal constituite mai înainte de 2005 fiind CNEAA, respectiv după anul 2006 ARACIS arată culpa directă a MEN la perpetuarea unei situații cunoscute, recunoscute și aprobate tacit între anii 2004 - 2006, data înscrierii a multora dintre absolvenții USH din anul 2008.
MEN invocă faptul că fiecare absolvent trebuie tratat individual raportat la conținutul hotărârii de guvern în vigoare în momentul-începerii anului I de studii, pe cale de consecință, trebuie verificat în hotărârea de guvern valabilă la momentul înscrierii în anul I de facultate, dacă specializarea/programul de studiu de licență respectiv era acreditat sau autorizat să funcționeze provizoriu !a forma de învățământ și în localitatea de desfășurare a studiilor respective.
In 2005 eau in vigoare ordinul de ministru (OMECT) 3545/2005, ordinul de .ministru (OMECT) 3235/2005 și HG 916/2005 și bineînțeles legea învățământului 84/1995. în OMECT 3545/2005 este prevăzut la art. 4 Admiterea se organizează numai în instituțiile de învățământ superior care au în structura domeniilor de studiu prevăzute de HG 88/2005 (care a fost abrogată) specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie,,
La art. 9 este prevăzut „ Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective ’’.
In OMECT 3235/2005 este prevăzut la art.9 „Specializările universitare de lungă durată existente la data publicării HG 88/2005 își păstrează statutul de specializări acreditate sau specializări autorizate să funcționeze provizoriu „ în HG 916/2005 la art.1 se află reglementat ,, Se aprobă structura instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pe facultăți și departamente, prevăzută în anexa, nr A „ în această anexă 1 este prevăzută „Structura instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu,, iar la punctul Bdin această anexă ,,Instituții de învățământ superior particular,, se află la nr. 6 Universitatea ,,S. Haret,, București.
Reclamanta a mai invocat că în toate aceste ordine de ministru și hotărâri din anul 2005, nu se face referire la programe sau forme de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă, care să nu fie acreditate sau autorizate, ci doar la specializări.
La toate acestea se mai adaugă și HG 1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Art.3 al. 1 are următoarea formulare „ Sunt abilitate să organizeze învățământ la distanță și învățământ cu frecvență redusă instituțiile de învățământ superior acreditate, în specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată.
Dupa ce a invocat prevederi ale legilor nr. 84/1995 si 288/2004, precum si ale HG nr. 676/2007 reclamanta a aratat ca i se poate opune numai actele normative în vigoare la data înmatriculării, întrucât la acea dată reclamanta a putut în mod legitim („speranța legitimă") să considere că admiterea și respectiv parcurgerea studiilor universitare, în forma și coordonatele legale raportate la acea dată, asigură legalitatea și recunoașterea publică a studiilor lor universitare și fără ca acestea, prin acte normative ulterioare, să ii fie invalidate retroactiv.
Din această perspectivă, refuzul MEN de a recunoaște diplomele de licență și implicit titlul de licențiat apare ca un „refuz nejustificat", în sensul- art.2 lit.i) din legea nr.554/2004.
A mai invocst principiul aparentei in drept si principiul mandatului aparent.
In toată perioada 2004-2008 MEN nu a întreprins nici o măsură pentru a stopa înscrierea absolvenților la formele ID și FR. Nu s-a scris nici o singură frază și nu s-a rostit nici un singur cuvânt în mass-media despre toate acestea, cu toate că foarte ușor putea să o facă.
In final a invocat prevederile art. 60 din legea nr 84/1995.
De asemenea a aratat ca se afla in situatii dramatice fiind in pericolul scaderii salariului sau pierderii locului de munca, ori de a nu fi platite tinand cont de studiile absolvite.
Unele persoane nu isi pot continua studiile.
In drept, au fost invocate art. 192 C.p.civ, Constituția României republicată, L.554/2004, L84/1995, L.87/2006, L.480/2006, L288/2004, L.443/2002, HG 1011/2001, HG 916/2005, HG 1609/2004, Ordinul MEC 3545/2005, Ordinul MEC 3235/2005.
In dovedirea cererii sale, reclamana a depus diploma sa de licenta, adrese ale paratului ori ale altor institutii catre alte persoane, articole de presa, informari, decizie.
La 30.09.2013 paratul a depus intampinare prin care a invocat in afara exceptiei de necompetenta a Tribunalului Satu M. si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa, a inadmisibilitatii.
Pe fond a solicitat respingerea actiunii reclamantei ca nefondata.
La 11.10.2013 aparatorul reclamantei a depus raspuns la intampinare prin care a solicitat respingerea exceptiilor invocate de parat.
Dupa declinare nu au fost solicitate si nici administrate alte probe, niciuna dintre parti neprezentandu-se in instanta.
In conformitate cu dispozitiile art. 248 cod procedura civila instanta va analiza mai intai exceptiile invocate.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii invocata de parat prin intampinare se retine ca aceasta exceptie este intemeiata pentru urmatoarele considerente.
Prin actiunea sa, reclamanta solicita obligarea paratului MEN sa ii recunoasca titlu de licentiat obtinut in urma sustinerii examanului de licenta la o facultate din cadrul UNIVERSITATII S. HARET.
Reclamanta nu a adresat nicio cerere paratului, bazandu-si actiunea numai pe situatia unor alte persoane.
Paratul a invocat in intampinare ca, practic, actiunea reclamantei este o actiune in constatare si ca nu este vorba de nemultumirea fata de un raspuns al sau la plangerea prealabila sau de necomunicarea unui raspuns, ori nesolutionarea unei cereri in termen sau de refuzul de solutionare a unei cereri.
Pentru a fi admisibila o cerere in contencios administrativ aceasta trebuie sa vizeze fie anularea unui act administrativ, fie obligarea la emiterea unu act admininstrativ sau efectuarea unei anumite operatii.
F. de dispozitiile art. 8 al. 1 si 18 al. 1 din legea nr. 554/2004 obiectul unei cereri adresate instantei de contencios poate sa fie anularea unui act administrativ, ori obligarea la emiterea unui act sau la efectuarea unei operatii administrative.
In speta nu este vorba nici despre anularea unui act administrativ si nici de nesolutionarea unei cereri in termenul legal si nici de refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri ori de a efectua anumite operatiuni administrative.
In cazul unei actiuni avand ca obiect anularea unui act adminsitrativ este necesara parcurgerea unei proceduri prealabile, adica a adresarii unei cereri paratului de revocare a actului.
In ipoteza nesolutionarii unei cereri sau refuzului de solutionare a unei cereri ori de efectuare a unei operatiuni administrative este absolut necesara formularea unei cereri catre parat.
Reclamanta nu a invocat si nici nu a dovedit ca s-a adresat cu o cerere paratului, anterior introducerii actiunii, iar acesta fie nu a solutionat-o in termenul legal de 30 de zile prevazut la art. 2 lit h din legea nr. 554/2004, ori a emis un raspuns prin care a refuzat solutionarea cererii.
Numai in ipoteza adresarii unei cereri, petitii se poate invoca nesolutionarea unei cereri in termenul legal ori refuzul paratului de solutionare a cererii.
Instanta de contencios nu poate analiza fondul unei cereri pe care reclamanta nu a adresat-o autoritatii administrative.
Chiar daca raspunsul de multe ori este previzibil fata de o practica constanta a organului administrativ, nu se poate trece peste conditia existentei unei cereri, modul de solutionare al acelei cereri sau nesolutionarea sa, dand nastere situatiei conflictuale intre parti ce reclama interventia instantei de contencios.
In raspunsul la intampinare reclamanta a facut referire la o cu totul alta situatie atunci cand solicita respingerea exceptiei inadmisibilitatii.
Este sustinuta ipoteza in care paratul ar fi refuzat aprobarea tipizatelor pentru eliberarea diplomei, situatie care nu poate fi retinuta in speta de fata, intrucat reclamantei i-a fost eliberata diploma de licenta, aceasta aflandu-se la fila 10 din dosarul Tribunalului Satu M..
Referitor la sustinerile paratului privind exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa se retine ca aceasta este o exceptie de fond, astfel ca aceasta exceptie era necesar a fi analizata numai in ipoteza respingerii exceptiei inadmisibilitatii care este o exceptie de procedura.
Astfel in baza art. 1, 2, 8, 10 si 18 al. 1 din legea nr. 554/2004 si a art. 248 cod procedura civila va admite exceptia inadmisibilitatii invocata de parat si va respinge actiunea reclamantei ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARESTE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta D. A., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat „S. I.” cu sediul în București, ., .. 2, ., sector 2, în contradictoriu cu pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 28 – 30, sector 1, ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.02.2014.
PREȘEDINTE,
C. P. GREFIER,
C. M.
RED. JUD. CP (4 ex)
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 6521/2014. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3188/2014.... → |
|---|
