Anulare act administrativ. Sentința nr. 2809/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2809/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 2918/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr.2809
Ședința publică de la 21.10.2014
Completul compus din:
Președinte: S. D. G.
Grefier: T. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta E. B. GMBH în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI (în calitate de succesoare a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ), având ca obiect „anulare act administrativ - rejudecare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta, prin avocat D. I. din cadrul „SCA D. Dobrev” în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea Curții, avocatul reclamantei arată că nu mai are de formulat cereri și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocatul reclamantei face un scurt istoric al cauzei, arătând că EvoBus este o societate nerezidentă care a plătit bunuri și servicii facturate din România de rezidenți români pe facturile cărora se colecta TVA pentru Statul Român. Contribuabilul acestor taxe era un rezident român. Societatea reclamantă nerezidentă nu a achitat TVA în România. Consideră că judecătorul fondului a înțeles esența acțiunii însă nu și Înalta Curte de Casație și Justiție a cărei îndrumare este în sensul ca nerezidentul să „facă dovada TVA-ului achitat în România”. Consideră de asemenea că se putea face un control încrucișat la furnizorii din România dacă existau dubii că TVA-ul românesc nu ar fi fost într-adevăr colectat. Directiva de TVA și procedura de rambursare nu cere nerezidentului să facă dovada TVA achitat în România. Trebuie să îndeplinească alte condiții pentru a solicita neutralizarea acestui TVA. Nerezidentul, necolectând el însuși TVA românesc (pentru că nu a fost niciodată înregistrat în scop de TVA în România) nu putea compensa TVA. Singura procedură ca nerezidentul să-și recupereze TVA, legea dându-i acest drept, era să intre în procedură de rambursare. Fiscul de la Argeș nu a gândit în logica rambursărilor către nerezidenți dând o interpretare greșită Normelor metodologice de aplicare art.1472 C.fiscal. De la formularea „taxa achitată” prevăzută în norme, s-a declanșat neclaritatea. Menționează și faptul că fiscul nu a solicitat dovezi suplimentare, însă când a solicitat a primit. Arată că la fond s-a dispus efectuarea unei expertize, expertul constatând existența tuturor documentelor dar că nu au fost prezentat în inspecție. Judecătorul fondului a reținut faptul că nici nu trebuia prezentate întrucât legea nu cere așa ceva. În ceea ce privește soluția de la fond, consideră că este justă. Însă instanța supremă, în rejudecare, solicită să se verifice dacă taxa a fost achitată. Arată că un nerezident nu achită taxe și contribuții în România ci în țara lui. Când însă primește facturi românești care conțin TVA românesc colectat de contribuabili din jurisdicția fiscului român are dreptul să-l neutralizeze. Nu depune decont de TVA ci solicită rambursarea, aceasta fiind procedura. Apreciază că nici fiscul de la Argeș și nici anumite instanțe judecătorești nu sunt familiarizate cu procedurile europene. Concluzionează că TVA achitat în România de un nerezident este un nonsens. Concluziile sale sunt aceleași cu cele de la fond precum și cele de la ÎCCJ.
Curtea declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 06.04.2012 reclamanta E. B. GMBH în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ a solicitat:
1. anularea în parte a deciziei nr.367/27.09.2011 privind soluționarea de către pârâta DGFP Argeș a contestației prealabile formulată de reclamantă împotriva Deciziei de rambursare a taxei pe valoarea adăugată nr._/15.03.2011 și pe cale de consecință, anularea în parte a Deciziei de rambursare a taxei pe valoare adăugată nr._/15.03.2011 emisă de DGFP Argeș;
2. subsecvent, admițând primul capăt de cerere, a se anula orice rapoarte ori note interne de verificare, control și constatare, dacă există, ce ar constata operațiuni administrative înfăptuite de pârâtă și care au stat la baza emiterii deciziilor menționate la pct 1;
3. subsecvent, admițând primul capăt de cerere, a se constata dreptul reclamantei la rambursarea sumei de 651.117 lei reprezentând TVA sau numai pentru o parte din această sumă, începând cu data de 09.03.2009, data depunerii cererii de rambursare TVA nr._ și în continuare, obligarea pârâtei la emiterea actelor administrative de rambursare TVA pentru suma stabilită conform probatoriului se ce va administra, în termen de 5 zile la de pronunțarea sentinței, sub sancțiunea amenzii prevăzută de legea contenciosului administrativ.
4. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cereri.
Prin sentința civilă nr. 867/01.03.2013 pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel București Secția a VIII a C. a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta E. B. GMBH în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș, a anulat în parte deciziile atacate, a obligat intimata să emită petentei actele de rambursare reprezentând TVA în cuantum de 701.913 lei, conform expertizei judiciare, a obligat intimata să achite petentei 24.389,21 lei cheltuieli de judecată și onorariu de avocat.
Prin decizia nr.1955/15.04.2014 pronunțată în dosar nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție SCAF a admis recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești împotriva sentinței civile nr.867/01.03.2013, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel instanța de recurs a reținut următoarele:
În ceea ce privește obligativitatea dovedirii plății TVA Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că dispozițiile celei de a-8-a Directive 79/1072/CEE și principiul neutralității fiscale nu se opun unei legislații a unui stat membru prin care se reglementează, în considerarea principiului certitudinii impunerii, condițiile în care se poate exercita dreptul de rambursare a TVA.
În acest context, Înalta Curte constată că în considerarea principiilor fiscale reglementate prin art.3 din Codul fiscal, au fost stabilite prin dispozițiile art.1472 Cod fiscal și pct.49 alin.(1) din Normele metodologice de aplicare a art.1472 Cod fiscal aprobate prin HG nr.44/2004 condițiile și procedura pentru rambursarea TVA către persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în România, cu respectarea limitelor și a finalității Directivei 79/1072/CEE.
Prin urmare Înalta Curte constată, contrar celor reținute de judecătorul fondului, că impunerea condiției privind dovada achitării TVA, nu este de natură a afecta în esența sa dreptul de deducere a TVA, și se impune a fi făcută pentru a se putea aprecia asupra existenței/limitelor dreptului de deducere a TVA, și implicit asupra caracterului justificat al unei cereri de deducere a TVA, aspect ce se încadrează în limitele impuse de art.6 din Directiva 79/1072/CEE.
De altfel, instanța de fond trebuia să observe că intimata-reclamantă, a avut o atitudine cel puțin confuză cu privire la necesitatea dovedirii achitării TVA în condițiile în care teza probatorie prezentată în susținerea necesității administrării probei cu expertiză contabilă a vizat și acest aspect, și nu a contestat faptul că nu a prezentat informații complete cu privire la conținutul cererii privind rambursarea TVA, invocând în mod nejustificat pasivitatea organelor fiscale.
Apreciind că sentința este motivată necorespunzător și singurul argument al instanței de fond a fost înlăturat de instanța de control judiciar, pentru o judecată echitabilă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus casarea cu trimitere a dosarului.
În fond după casare nu s-au administrat probe noi. În fața instanței de judecată, în primul ciclu procesual s-a administrat o expertiză contabilă, ale cărei concluzii sunt clare și relevante pentru litigiu, astfel încât nici instanța nici părțile nu au apreciat necesară efectuarea unei noi expertize sau completarea celei existente.
Analizând probele administrate în cauză și prevederile legale aplicabile, ținând seama și de îndrumările instanței de control judiciar, Curtea constată următoarele:
În fapt, prin intermediul împuternicitului său SKY CASH BACK SRL, reclamanta a depus sub nr._/09.03.2009 o cerere de rambursare a TVA în cuantum de 739.210 lei, aferent perioadei ianuarie-decembrie 2008, conform dispozițiilor Directivei a 8-a privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării și a dispozițiilor art. 147/2 alin 1 din Codul fiscal. TVA-ul solicitat la rambursare este aferent serviciilor de revizie și reparații prestate de E. B. România SRL pentru autobuzele livrate de reclamantă către RATB (operator de transport public de persoane) și pentru care furnizorul era obligat la asigurarea reparațiilor și întreținerii pe perioada de garanție. E. B. România SRL a preluat aceste obligații de la E. B. GMBH (furnizorul autobuzelor), prin contractul de prestări servicii încheiat cu E. B. GMBH la data de 15.12.2007 (numit în germană Leistungsvereinbarung). RATB a acceptat oficial efectuarea de E. B. România SRL a obligațiilor asumate prin contractul de furnizare prin actul adițional nr.1 la contractul de furnizare produse nr. 1243/C/23.12.2005.
Cererea de rambursare a fost soluționată prin decizia_/15.03.2011 în sensul că s-a admis la rambursare suma de_ lei și s-a respins la rambursare suma de_ lei.
Motivul de fapt al respingerii la rambursare a sumei de 661.814 lei a fost următorul: „persoana juridică a solicitat la rambursare TVA de pe facturi care nu a prezentat documentele de plată prin care să ateste achitarea TVA, conform prevederilor pct.49, alin.(1) din H.G. nr.44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare”.
În plus, autoritățile fiscale au menționat faptul că „pentru diferența de TVA (în cuantum de 25.613 lei) pentru care societatea nu a prezentat documente justificative, nu s-au respectat prevederile art.146 alin.(1) lit. a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal”.
Împotriva Deciziei de rambursare, EvoBus a formulat contestație prealabilă pentru întreaga sumă respinsă la contestație, respectiv pentru suma de 661.814 lei.
Prin Decizia nr.367/27.09.2011 emisă de DGFP Argeș și comunicată la data de 5.10.2011, contestația EvoBus a fost respinsă din motivul următor: „persoana juridică nerezidentă nu a anexat la cererea de rambursare documente din care să reiasă achitarea taxei pe valoarea adăugată deduse în sumă de 636.201 lei, fapt pentru care organele de inspecție fiscală au respins de la rambursare taxa pe valoarea adăugată dedusă în sumă de 636.201 lei …”
Reclamanta susține că potrivit celei de a 8-a directive 79/1072/CEE un nerezident nu poate fi obligat să dovedească faptul că a achitat TVA în România. Or acest aspect a fost tranșat de instanța de recurs în sensul că Directiva nu se opune unei asemenea condiții ci principiul certitudinii impunerii justifică o astfel de solicitare.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta nu a depus la organul fiscal actele din care să rezulte plata TVA pentru suma de 661.814 lei iar din aceasta sumă, pentru suma de 25.613 lei nu s-au depus nici facturi. Această situație de fapt rezultă din decizia atacată iar reclamantul, care avea sarcina probei, nu a făcut dovada că astfel de acte au fost depuse la organul fiscal. Situația de fapt menționată a fost confirmată și de expertul contabil care a arătat că o parte dintre actele privind plățile efectuate nu aveau viza organului fiscal și nu se regăsesc printre documentele avute în vedere de organul fiscal la soluționarea cererii de rambursare TVA. În răspunsul la obiectivul nr. 2 expertul contabil arată că „documentele anexate la cererea de rambursare nr._/09.03.2009 sunt concludente dar nu sunt suficiente pentru încuviințarea rambursării de TVA întrucât nu au fost anexate și documentele de plată care să facă dovada achitării TVA”. De asemenea, expertul contabil a reținut că pentru o parte din sumă nu s-au depus facturi și dovezi de plată nici în faza judiciară, concluziile sale fiind în sensul că la momentul expertizei există înscrisuri suficiente doar pentru suma de_ lei (din care organul fiscal a încuviințat suma de_ lei).
Pe de altă parte, însă, aceste înscrisuri doveditoare, necesare pentru rambursarea de TVA plătit în România, au fost prezentate în faza judiciară, expertul contabil analizându-le în mod detaliat și centralizându-le în anexele la raportul de expertiză. Totodată expertul a realizat corespondența dintre facturile pentru care s-a solicitat TVA și dovezile de plată cuprinse în avizele de plată (zahlungsavis).
În aceste condiții, chiar dacă în faza administrativă reclamanta nu a prezentat toate dovezile privind plata TVA, instanța de judecată, în cadrul unui contencios de plină jurisdicție, va analiza temeinicia cererii și prin prisma înscrisurilor produse ulterior întrucât doar în acest mod se poate realiza în mod efectiv controlul legalității actului.
Din acest punct de vedere concluziile expertizei contabile sunt clare, în sensul că reclamanta era îndreptățită la rambursarea sumei de 701.913 lei întrucât pentru această sumă au fost prezentate expertului atât facturi cât și avize de plată. Pentru a-și justifica concluzia la obiectivul 3 de expertiză expertul a prezentat în detaliu toate documentele avute în vedere, precizând, acolo unde a fost cazul, motivul pentru care anumite documente nu au fost avute în vedere (situații în care s-au facturat cu TVA sume pentru care nu se colectează TVA, situații în care avizele de plată nu corespundeau facturilor pentru care s-a solicitat rambursarea TVA etc.). Din această sumă organul fiscal a încuviințat la rambursare doar suma de 77.397, rămânând o diferență de 624.517 lei.
Pentru diferența până la suma de 739.210 expertul a arătat că reclamanta nu a depus documente care să ateste facturarea și plata TVA în România.
Față de aceste considerente Curtea va admite acțiunea în parte și va anula în parte actele atacate, obligând pârâta să aprobe la rambursare și suma de 624.517 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată Curtea constată că potrivit art. 453 din codul de procedură civilă partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În speță, însă, chiar dacă reclamanta a câștigat procesul, se constată că pârâtei nu i se poate reproșa o culpă procesuală ci culpa aparține chiar reclamantei care nu a depus toate actele la organul fiscal pentru ca acesta să poată emite deciziile în condiții de legalitate. Față de aceste considerente cerea de plată a cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta E. B. GMBH cu sediu procedural ales la „SCA D. Dobrev” din București, sector 1, ..41, . în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI (în calitate de succesoare a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ) cu sediul în Ploiești, județ Prahova, ..22.
Anulează în parte deciziile 367/27.09.2011 și_/15.03.2011.
Obligă pârâta să aprobe la rambursare TVA în valoare de 624.517 lei.
Menține deciziile în ceea ce privește aprobarea la rambursare a TVA în valoare de 77.397 și respingerea cererii pentru restul sumei.
Respinge cererea de plată a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2014.
Președinte, Grefier,
S. D. GheorgheTrotea M.
Red Jud. SDG/ 4 ex./2014
.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2234/2014.... | Cetăţenie. Decizia nr. 78/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
