Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 8361/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8361/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 23001/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8361/2014
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant S. T. DIN BUCUREȘTI-FILIALA E.T.A. împotriva sentinței civile nr. 1545/03.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimata-pârâtă R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI, având ca obiect „refuz soluționare cerere”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-reclamant reprezentată de avocat H. L. E. cu delegație la dosar, intimata-pârâtă reprezentată de T. E. cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care consilierul juridic al intimatei-pârâte depune la dosar delegație de reprezentare și invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare.
Apărătoarea recurentului-reclamant depune la dosar delegație de reprezentare și cu privire la excepția nulității recursului solicită respingerea acesteia pentru motivele invocate în cererea de recurs.
Curtea ia act de susținerile părților cu privire la excepția nulității recursului pentru nemotivare și constatând că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătoarea recurentului-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și trimeterea dosarului la instanța de fond, întrucât instanța de fond care a pronunțat hotărârea recurată nu era competentă să soluționeze cauza.
Consilierul juridic al intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond ca fiind legală și temeinică.
Curtea reține recursul pentru a se pronunța pe excepția nulității recursului și pe fond.
CERERILE
Prin cererea înregistrată inițial la data de 25.01.2013 pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantul S. T. din București în contradictoriu cu pârâta R. A. de Transport București a solicitat obligarea acesteia să-i comunice dacă a formulat acțiuni în răspundere patrimonială în contradictoriu cu șefii de autobază, directorii și/sau membrii comisiei de disciplină care au semnat acte privind desfacerea contractelor individuale de muncă, dovedite pe cale judecatorească ca fiind netemeinice și nelegale.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 14.11.2012 a formulat si a inregistrat sub nr._ o notificare prin care a solicitat paratei RATB cererea din petitul prezentei chemări in judecata, deoarece sindicatul reclamant, conform atribuțiilor legale si statutare are dreptul de a fi informat si de a analiza daca angajatorul isi recuperează pierderile financiare provocate de anumiți angajați cu funcții de răspundere.
La data de 28.12.2012 parata RATB a formulat răspunsul înregistrata sub nr._ prin care a arătat că refuză să rezolve cererea reclamantei, motivând în mod greșit faptul că aceasta a solicitat " informație publică în sensul Legii nr. 544/2001 ", ignorând in mod culpabil dispozițiile Legii dialogului social si activitatea sindicala .
A arătat faptul ca din interpertarea art 2 alin 1 litera b din Legea 554/2004 se desprinde concluzia ca sfera autorităților publice cuprinde si regiile autonome de interes local înființate în condițiile Legii nr. 215/2001 si cele înființate în condițiile Legii nr. 15/1990, fiind unanim admis faptul ca aceste regii sunt persoane juridice mixte de drept public si privat, având drept scop realizarea unor interese publice sau indeplinirea de servicii publice, fiindu-le incredintate prin acte de putere, in virtutea art. 136 alin. (4) din Constituția revizuita si art. 12 din Legea nr. 213/1998, administrarea bunurilor proprietate publica .
In acest context, actele emise de către consiliile de administrație ale acestor regii autonome precum si contractele administrative incheiate de către aceste entități publice sunt supuse controlului instanței de contencios administrativ .
Conform art. 52 din Constituție: " Persoana vătămata într-un drept al sau ori ., de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este îndreptățită sa obtina recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei. "
Noțiunea de interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ nu se confunda cu noțiunea de interes in sensul de condiție de de exercitare a dreptului la acțiune in dreptul procesual civil (folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii . . Stabilirea existentei unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problema pe fond in litigiul administrativ.
Potrivit Art. 8 alin.(i) ind. 1, introdus in Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 262/2007, persoanele fizice si persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invoca apărarea unui interes legitim public numai in subsidiar, in măsura in care vătămarea interesului legitim public decurge logic din incalcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
Caracterul "explicit" al manifestării de voința a autorității administrative ( de a ignora o cerere si, prin urmare, de a refuza soluționarea acesteia ), nu rezulta numai din imprejurarea ca răspunsul autorității conține adverbe negative. Interpretarea literala extensiva a noțiunii de " exprimare explícita " aduce în lumina fireasca similitudine existenta intre refuzul expres si cel implicit, atunci cand ambele se realizează prin exprimări " explicite ", de natura de a nu lasa niciun dubiu asupra sensului acestora.
Principiul evitării abuzului de putere impune ca din conduita administrativa sa lipsească abuzul de putere, in sensul ca intimata va trebui sa-si exercite prerogativele doar in scopul pentru care i-au fost conferite, urmând sa evite, în mod special, folosirea acestora fara un temeinic fundament juridic sau pentru realizarea unor scopuri care nu sunt justificate de un interes public .
Deci, dacă în cazul încalcarii principiului proportionalitatii este vorba de un exces de putere in folosirea dreptului de apreciere, in cazul abuzului de putere este vorba despre o deturnare a prerogativelor ce i-au fost conferite, acțiunea sa administrativa fiind lipsita de orice fundament juridic si străina de realizarea unui interes public.
Este cunoscut ca norma permisiva, in dreptul administrativ, exprima puterea discreționara data autorității de a acționa sau nu, libertatea de apreciere de a acționa . altul, ceea ce nu echivalează cu faptul ca aceasta putere poate fi utilizata abuziv, fara justificări legale ale opțiunii sale . A accepta contrariul ar insemna acceptarea excesului de putere fara niciun control al activității administrației, ceea ce este nepermis . drept care, potrivit dispozițiilor Art. 1 alin. (4) din Constituția României, revizuita, se organizează nu doar potrivit principiului separației puterilor (legislativa, executiva si judecătoreasca ), dar si a celui al echilibrului acestora in cadrul democrației constituționale .
In analiza excesului de putere, nu poate fi ignorata ideea ca in raporturile de drept administrativ primează interesul public, ce vizează ordinea de drept si democrația constituționala, garantarea drepturilor, libertăților si îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, precum si realizarea competentelor autorităților publice.
În drept reclamanta a invocat art. 3 din Codul de procedura civila, art . 28, Art. 30, Art. 31 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, art 7 si art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta legal citată a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată ,excepția necompetenței materiale a instanțeide judecată ,iar în subsidiar a solicitat respingerea cereri ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1029/18.03.2013 a fost admisă excepția excepția necompetenței materiale fiind declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, unde a fost înregistrată la data de 26.06.2013, sub nr._ .
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.1545/03.03.2014, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilitații, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei procedurii prealabile si a respins actiunea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de pârâta prin întâmpinare apreciază că este neîntemeiată, astfel că o va respinge, față de dispozițiile Legii nr. 544/2001 care prevăd accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public.
Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta, tribunalul o va respinge ca neîntemeiată față de faptul că așa cum rezultă din înscrisurile depuse reclamanta s-a adresat acestei pârâte cu cererea sa de comunicare de informații, înregistrată sub nr._/14.11.2012.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul reține că prin cererea înregistrată de către pârâta RATB la data de 14.11.2012, reclamanta a solicitat să i se comunice dacă a formulat acțiuni în răspundere patrimonială în contradictoriu cu șefii de autobază, directorii și/sau membrii comisiei de disciplină care au semnat acte privind desfacerea contractelor individuale de muncă, dovedite pe cale judecatorească ca fiind netemeinice și nelegale.
Prin adresa nr._/28.12.2012, s-a comunicat reclamantei ca nu se poate da curs solicitarii sale întrucât informațiile solicitate nu au caracter de informatie publică.
Potrivit art.2 lit.b din legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități sau instituții publice. De asemenea potrivit art. 2 lit. a prin autoritate sau instituție publică se înțelege orice autoritate ori instituție publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, companie națională, precum și orice societate reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aflată sub autoritatea unei autorități publice centrale ori locale și la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acționar unic ori majoritar.
În plus Tribunalul arată că potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 677/2001 date cu caracter personal reprezintă orice informații referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoana identificabilă este acea persoana care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulți factori specifici identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale, iar potrivit dispozițiilor cuprinse la lit. b) „ prelucrarea datelor cu caracter personal - orice operațiune sau set de operațiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea către terți prin transmitere”.
Astfel, tribunalul apreciază că, față de faptul că reclamanta nu a identificat persoanele despre care solicită informațiile și perioada de timp care face obiectul interesului, solicitând o informație neclară, nu a existat un refuz nejustificat al autorității în comunicarea informațiilor solicitate de către reclamantă, acțiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
RECURSUL
Reclamantul S. T. din București –Filiala E.T.A. a introdus recurs, afirmand ca instanta Tribunalului București desi a retinut in mod corect ca recurenta-reclamanta S. T. din București -Filiala E.T.A. a invocat prevederile art. 3 din Vechiul C.proc.civ., nu a procedat la verficiarea legalitatii investirii cu deslusirea prezentei cauze. In motivarea sentintei recurate, instanta motiveaza . faptul ca Intimata-parata R.A.T.B. este autoritate publica centrala fiind întrunite dispozițiile art. 3 pct. 1. din Vechiul C.proc.civ.
Or, in atare situatie, instanta Tribunalului București, in virtutea dispozițiilor Art. 21 si urm. Vechiul C.proc.civ. urma sa suspende judecarea pricinii si sa înainteze cauza la regulatorul de competenta negativ, respectiv I.C.C.J.
Pe fondul cauzei, instanta Tribunalului București interpretând greșit actul juridic dedus judecații a schimbat intelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia, astfel remarcabila fiind motivarea si explicitarea normelor juridice din Legea nr. 677/2001, instanta nu a retinut si nu a judecat faptul ca recurenta- reclamanta S. T. din București - Filiala E.TA. a solicitat intimatei-parate R.A.TB. o situatie statistica referitoare la formularea unor acțiuni in răspundere patrimoniala, nicidecum o lista de persoane identificate prin toate atributele prevăzute de lege .
In drept, recurenta a invocat art. 304 pct. 3 si pct. 8 C.proc.civ si art. 304 ind.l C.proc.civ. (vechi).
Intimata-parata nu a depus intampinare.
In sedinta de judecata de astazi, intimata a invocat exceptia nulitatii recursului pentru nemotivare.
CURTEA
In ceea ce priveste exceptia nulitatii recursului
Curtea constata ca recurenta a invocat motivul de recurs al necompetentei materiale a primei instante si motivul vizand gresita retinere de catre prima instanta a continutului solicitarii de informatii.
Ca atare, recursul este motivat, astfel incat exceptia nulitatii urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.
In ceea ce priveste recursul propriu-zis
Se constata ca exceptia necompetentei materiale nu a fost invocata in fata tribunalului, astfel incat ea nu poate fi invocata direct in recurs, dupa cum dispun prevederile art.1591, alin.2 C.pr.civila.
In ceea ce priveste gresita retinere a obiectului cererii de comunicare a informatiilor, se constata ca prima instanta nu a respins actiunea pe motiv ca s-ar solicita date cu caracter personal (chiar daca a reprodus textul legal referitor la acestea), ci pentru ca informatia solicitata era neclara, reclamanta neindicand persoanele si perioadele de timp cu privire la care solicita informatiile.
In ceea ce priveste aceasta motivare, curtea retine ca ea este pertinenta, tinand seama de faptul ca prin cererea nr._/14.11.2012, reclamanta a solicitat sa i se comunice daca parata a formulat actiuni in raspundere patrimoniala impotriva sefilor de autobaza, directorilor sau membrilor comisiilor de disciplina care au semnat actele de desfacere a contractelor individuale de munca (cu precizarea partii si a numarului de dosar de instanta).
Din coroborarea acestei solicitari cu prima parte a cererii, rezulta ca reclamanta are in vedere ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii.
Or, informatia solicitata are caracter prea general, neexistand ca atare in evidentele paratei, ci presupunand realizarea unei statistici destinate special acestei cereri, dupa cum chiar reclamanta accepta in cuprinsul recursului.
Or, solicitarea unei informatii de interes public nu trebuie sa presupuna obligarea autoritatii/institutiei publice la intocmirea unor evidente speciale, tabele sau sinteze, ci doar preluarea informatiei astfel cum rezulta ea din evidentele deja existente.
Ca atare, refuzul de a raspunde solicitarii reclamantei a fost intemeiat si le fel si solutia primei instante, de respingere a actiunii.
In consecinta, curtea va respinge recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, ca neîntemeiată.
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant S. T. DIN BUCUREȘTI-FILIALA E.T.A. împotriva sentinței civile nr. 1545/03.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimata-pârâtă R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. C. R. I. J. A.
GREFIER
P. M.
Red./tehn. A.J.2 exp/08.12.2014
Jud. fond: C. A. B. – Tribunalul București – Secția a II a
| ← Despăgubire. Decizia nr. 8566/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 3178/2014.... → |
|---|
