Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 7941/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7941/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 124/3/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7941
Ședința publică din data de 29 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. M.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE BUCURESTI împotriva sentinței civile nr. 2916/17.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. H. I. S.R.L. - FILIALA BUCURESTI având ca obiect refuz soluționare cerere.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 29 octombrie 2014, când în aceeași compunere a pronunțat următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2916/17.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ /CA/2014 de Tribunalul București - Secția a II-a (fosta Secția a IX-a) – contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta . – Filiala București în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în sensul obligării acestuia din urmă la soluționarea cererii de restituire accize formulată de reclamantă și înregistrată sub nr._/25.04.2013.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin cererea nr._/25.04.2013 reclamanta a solicitat restituirea de accize, în baza prevederilor art. 22 și 23 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII „Accize și alte taxe speciale” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin HG nr. 44/2004.
Disp. art. 70 din OG nr. 92/2003 stabilesc în sarcina pârâtei obligația de soluționare a cererii în termen de 45 de zile de la data înregistrării acesteia. Prin adresa depusă la fila 33 din dosar DGRFPB înștiințează instanța că cererea depusă de reclamantă a fost trimisă spre competentă soluționare DGAMC întrucât din data de 01.01.2014 reclamanta se află în administrarea acestora. Însă, de la data depunerii cererii 25.04.2013 și până la data de 12.02.2014 pârâta nu a comunicat niciun răspuns reclamantei în sensul soluționării pozitive sau negative a cererii.
Având în vedere această situație de fapt, instanța a constatat că sunt incidente disp. art. 8 din Legea nr. 554/2004, atitudinea autorității publice echivalând cu un refuz nejustificat de soluționare a cererii astfel încât acțiunea reclamantei a fost admisă iar pârâta obligată să soluționeze cererea de restituire accize înregistrată sub nr._/25.04.2013.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București, învederând următoarele:
1.) Hotărârea este nelegala fiind data cu încălcarea și aplicarea greșita a normelor de drept material referitoare la competenta de ordine publica (art. 488 alin.3 Cod procedura civila), motiv pentru care se invocă excepția necompetentei materiale.
În mod nelegal, instanța de fond a constatat ca prezenta cauza ar fi de competenta Tribunalului București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum acesta a fost modificat începând cu data de 15.02.2013 prin Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă:
"Art. 10. - (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Alineatul (1) a fost modificat prin punctul 2. din Lege nr. 76/2012 începând cu 15.02.2013. Alineatul (1) a fost derogat prin alineatul din Lege nr. 341/2004 începând cu 15.02.2013. "
Acest articol de lege, astfel cum a fost modificat începând cu data de 15.02.2013 este aplicabil spetei în cauza, având în vedere ca cererea de chemare în judecata a fost depusa la Tribunalul București la data de 07.01.2014, după . Noului Cod de procedura civila.
Or, obiectul prezentului litigiu privește o restituire de accize în cuantum de 1.012.550,83 lei, aspect de natura a atrage competenta de soluționare în fond a secțiilor de contencios administrativ din cadrul Curții de Apel București.
S-a solicitat a fi avute în vedere și următoarele dispoziții legale:
"Art. 129 - 1 - Necompetența este de ordine publică sau privată.
(2) Necompetenta este de ordine publică: (...)
2.în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad;
Art. 246 alin. 1 - Excepțiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică."
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, admiterea excepției necompetentei materiale a Tribunalului București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, casarea hotărârii instanței de fond și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Secției a Vlll-a C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București.
2.) Hotărârea este nelegala fiind data cu încălcarea și aplicarea greșita a normelor de drept material (art. 488 alin.8 Cod procedura civila) pentru următoarele considerente:
Recurenta pârâtă a reiterat excepția lipsei calității procesual pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București și a solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulata în contradictoriu cu o persoana fara calitate procesuala pasiva, pentru următoarele considerente:
Prin adresa nr._/J/14.02.2014, depusa la registratura Tribunalului București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal la data de 17.02.2014, a învederat instanței faptul ca . este un contribuabil aflat în administrarea Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul ANAF și, prin urmare, instituția pârâtă nu are calitate procesuala pasiva în prezenta speța.
Reclamanta nu justifica în niciun fel calitatea procesuala pasiva a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București.
Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București administrează doar persoanele juridice contribuabili mijlocii, cu domiciliul fiscal în Municipiul București, conform Ordinului Președintelui ANAF nr. 3582/2013 privind organizarea activității de administrare a contribuabililor mijlocii la administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice județene și a municipiului București.
Potrivit acestui Ordin: „Art. 1. (1) începând cu data de 1 ianuarie 2014, administrațiile județene ale finanțelor publice și Direcția generală regională a finanțelor publice București, prin Administrația fiscală pentru contribuabilii mijlocii, administrează contribuabilii, persoane juridice române, cu excepția instituțiilor publice, care au domiciliul fiscal în raza teritorială a județelor sau a municipiului București, după caz, denumiți în continuare contribuabili mijlocii, inclusiv entitățile rezultate în urma divizării ori a fuziunii cu alți contribuabili și sucursalele contribuabililor persoane juridice străine care își desfășoară activitatea pe teritoriul României și îndeplinesc criteriile de selecție prevăzute la alin. (4).
Art. 2. (1) Lista nominală a contribuabililor mijlocii prevăzuți la art. 1 se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală și se publică pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice - portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală."
Or, în lista nominala a contribuabililor mijlocii publicata pe portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscala nu se regăsește ., aceasta nefiind contribuabil mijlociu.
Prin urmare, . nu este contribuabil mijlociu pentru a fi administrat de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București, motiv pentru care nu se justifica în niciun caz calitatea procesuala pasiva a instituției pârâte, în prezenta cauza.
În acest sens, s-a învederat faptul ca, în baza fiscala de date, societatea figurează ca fiind contribuabil aflat în administrarea DGAMC din cadrul ANAF, aspect ce reiese atât din adresa Serviciului de inspecție fiscala nr.3, depusa la dosarul instanței, cat și din extrasul din "Aplicația Cod fiscal", atașat prezentului recurs.
Mai mult decât atât, prin adresa nr._/11.02.2014, D.G.F.P.MB - Serviciul Inspecție Fiscala nr.3 a comunicat recurentei faptul ca cererea de restituire de accize depusa de . a fost transmisa spre competenta soluționare către Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili.
Prin urmare, nici din acest punct de vedere nu poate fi justificata calitatea procesuala pasiva a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București în cauza.
În considerarea celor expuse anterior s-a solicitat să se constate ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi admisa acțiunea reclamantei și, în consecința, s-a solicitat admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr.2916/17.04.2014, casarea hotărârii recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, și în consecința respingerea acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
În drept, au fost invocate disp. art.483 și urma. Cod proc. Civ; Legea nr. 554/2004.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
(1) Primul motiv de recurs, referitor la necompetența materială a tribunalului, este neîntemeiat.
Potrivit disp. art. 488 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ. constituie caz de casare următorul motiv de nelegalitate: „când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii”.
Recurenta pârâtă invocă necompetența materială a primei instanțe, susținând că ar fi revenit competența Curții de Apel a soluționa cauza în primă instanță.
Potrivit disp. art. 130 alin. 2 C.pr.civ. „Necompetența materială … trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”.
În raport de aceste dispoziții legale, a invoca necompetența materială a instanței de fond pentru prima dată pe calea recursului exercitat împotriva sentinței nu reprezintă o invocare a excepției necompetenței în condițiile legii (astfel cum impune art. 488 alin. 1 pct. 3, partea finală a textului).
Recurenta pârâtă este decăzută din dreptul de a invoca excepția necompetenței materiale a tribunalului, considerent pentru care motivul de recurs nu poate fi primit, iar susținerile nu pot fi verificate pe fond.
(2) Este însă întemeiat motivul de recurs privind nelegalitatea sentinței pentru lipsa calității procesuale pasive a instituției pârâte, în drept fiind incident cazul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ.
Potrivit disp. art. 1 alin. 4 din Ordinul nr. 3581/2013 privind organizarea activității de administrare a marilor contribuabili:
„Lista marilor contribuabili, definiți conform alin. (1), administrați de Direcția generală de administrare a marilor contribuabili, se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală și se publică pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice - portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală”.
Parcurgând lista marilor contribuabili dată publicității pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice, portalul ANAF, Curtea constată că într-adevăr, începând cu data de 01.01.2014, reclamanta este mare contribuabil.
Această împrejurare de fapt nu este contestată de reclamantă.
Din acest text de lege, precum și din restul dispozițiilor actului normativ, reiese că societatea reclamantă este administrată de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, instituție cu sediul în București, ., sector 5.
Cu toate acestea, este chemată în cauză în calitate de pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, instituție care, potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 3582/2013 privind organizarea activității de administrare a contribuabililor mijlocii, administrează doar persoanele juridice contribuabili mijlocii.
Astfel, potrivit disp. art. 1 alin. 1 din acest act:
„Începând cu data de 1 ianuarie 2014, administrațiile județene ale finanțelor publice și Direcția generală regională a finanțelor publice București, prin Administrația fiscală pentru contribuabilii mijlocii, administrează contribuabilii, persoane juridice române, cu excepția instituțiilor publice, care au domiciliul fiscal în raza teritorială a județelor sau a municipiului București, după caz, denumiți în continuare contribuabili mijlocii, inclusiv entitățile rezultate în urma divizării ori a fuziunii cu alți contribuabili și sucursalele contribuabililor persoane juridice străine care își desfășoară activitatea pe teritoriul României și îndeplinesc criteriile de selecție prevăzute la alin. (4)”.
Prima instanță a justificat calitatea procesuală pasivă a instituției pârâte prin aceea că la data de 25.04.2013, când reclamanta s-a adresat cu o cerere de restituire accize, aceasta avea calitatea de contribuabil mijlociu.
Instituția pârâtă nu a comunicat reclamantei niciun răspuns în sensul soluționării pozitive sau negative a cererii, deși avea la dispoziție numai 45 zile pentru aceasta, conform disp. art. 70 din OG nr. 92/2003.
A reținut instanța de fond că atitudinea autorității pârâte echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare a cererii, considerent pentru care a admis acțiunea reclamantei.
Un astfel de punct de vedere nu poate fi primit întrucât deși la data de 25.04.2013 pârâta avea calitate procesuală pasivă în raport de cererea reclamantei de obligare la soluționarea cererii de restituire accize, începând cu data de 01.01.2014 nu mai are această calitate, societatea reclamantă nemaiaflându-se în administrarea sa.
Acțiunea este promovată ulterior datei de 01.01.2014, astfel că nici la momentul sesizării instanței de fond și nici la acest moment, pârâta nu ar putea fi obligată la soluționarea cererii reclamantei din considerente obiective.
Acțiunea reclamantei nu are ca finalitate directă sancționarea refuzului nejustificat de a soluționa cererea în intervalul 25.04.2013 – 01.01.2014, ci obligarea ulterior datei de 01.01.2014 la soluționarea pe fond a cererii de restituire accize.
Dacă prima analiză poate fi efectuată, putându-se determina în urma probatoriului administrat, dacă există o culpă a pârâtei pentru nesoluționarea cererii în perioada 25.04.2013 – 01.01.2014, în raport de aceasta, termenul legal în care trebuia soluționată cererea, natura respectivului termen și eventuale consecințe ale depășirii lui, în cel de-al doilea caz acțiunea nu mai poate fi formulată împotriva pârâtei și nici hotărârea nu ar mai putea fi executată împotriva acesteia, întrucât nu există identitate între persoana ce poate fi obligată în cadrul raportului juridic (Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili) și persoana chemată ca și pârât (Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București).
Nu doar cauza este relevantă în determinarea persoanei care are calitate procesuală, dar și obiectul pretențiilor reclamantului, obligațiile ce pot fi executate de cel chemat ca și pârât în îndeplinirea drepturilor corelative pretinse de reclamant.
Iar în speță, potrivit argumentelor ce preced, pârâta nu mai poate fi obligată la acest moment la soluționarea cererii de restituire accize formulată de reclamantă la data de 25.04.2013 și înregistrată sub nr._.
În plus, niciun prejudiciu nu este cauzat efectiv intimatei reclamante prin această interpretare.
Potrivit actelor depuse la dosarul de fond, Serviciul de inspecție fiscală din cadrul DGRFPB precizează că dosarul fiscal al S.C. H. I. S.R.L. a fost transmis Direcției de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul ANAF, întrucât începând cu data de 01.01.2014, societatea a devenit mare contribuabil (fila 28). Odată cu dosarul societății reclamante, a fost transmisă și cererea înregistrată sub nr._/25.04.2013 spre competentă soluționare aceleiași instituții (fila 29).
În acest sens, Curtea reține prevederile Ordinului nr. 3581/2013 în conformitate cu care predarea-primirea dosarelor fiscale ale marilor contribuabili se face pe bază de protocol încheiat între Direcția generală de administrare a marilor contribuabili și organele fiscale teritoriale implicate.
În plus, intimata reclamantă nu a contestat această împrejurare.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 496 C.pr.civ., Curtea va admite recursul promovat de recurenta pârâtă, va casa în tot sentința civilă recurată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă și va respinge, pe cale de consecință, acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE BUCURESTI cu sediul în București, ., sector 2 împotriva Sentinței civile nr. 2916/17.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. H. I. S.R.L. - FILIALA BUCURESTI cu sediul în București, . A, sector 5.
Casează în tot sentința civilă recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
Respinge acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. M. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Red./Dact. MMP
4ex. – 10.11.2014
Tribunalul București - Secția C.
Jud. fond S. V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5351/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
