Pretentii. Decizia nr. 5351/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5351/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 1977/93/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 5351
Ședința publică din 23.06.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: I. M. C.
JUDECĂTOR: F. I.
GREFIER: T. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr. 3099/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. B. P. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU având ca obiect „pretenții – restituire taxă poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei pentru următoarea strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Curtea constată cauza în stare de judecată și reținând că s-a solicitat judecarea în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 3099/21.10.2013, Tribunalul Ilfov, Secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamantul D. B. P. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VOLUNTARI și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU; a dispus restituirea către reclamant a sumei de 2584 lei, plus dobânda legala calculata la momentul perceperii taxei (31.07.2012) pana la momentul restituirii ei; a obligat parata la plata sumei de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata; a admis cererea de chemare in garanție; a obligat chemata in garanție Administrația F. pentru Mediu, la plata către parata a sumelor care fac obiectul cererii principale.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Biroul Juridic C. 6, in reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
1.Reclamantul nu contesta modalitatea de calcul a taxei pentru emisiile poluante prevăzut in Legea nr. 9/2012, ci faptul ca legislația naționala contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.
Insa, in opinia recurentei, prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a reglementat eliminarea oricăror forme de discriminare a plații taxei. Prin Legea nr. 9/2012 a fost creat cadrul legal si respectiv obligația plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ce se înmatriculează pentru prima data in România, cat si pentru cele pentru care se realizează prima transcriere a dreptului de proprietate pentru autovehiculele pentru care nu a fost achitata taxa de poluare potrivit O.U.G. nr. 50/2008, respectiv taxa speciala potrivit art. 214 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Având in vedere ca taxa pentru emisiile poluante a fost achitata de reclamanta in baza unor dispoziții legale in vigoare, respectiv Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, recurenta a considerat ca suma nu poate fi restituita.
2. In ceea ce privește cererea reclamantului de restituirea a sumei de 2584 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, recurenta a considerat ca cererea este inadmisibila.
Referitor la restituirea sumei de 2584 lei, recurenta a solicitat sa se constate ca reclamanta nu se incadreaza in dispozițiile art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul procedura fiscala pentru a fi indreptatita la restituire, în conformitate cu art.124 din același act normativ, taxa pe poluare fiind stabilita în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/2012 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Reclamantul nu se încadrează in dispozițiile art. 117 Cod procedura fiscala pentru a fi indreptatita la restituirea sumei de 2584 lei, întrucât aceasta a fost stabilita în conformitate cu dispozițiile Legii 9/2012.
3 Referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Conform art. 274 Cod de procedură civilă, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuieli ocazionate de proces, însă, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală, sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuieli de judecată, este ca partea care le solicită să fi câștigat în mod irevocabil procesul, ori în situația de față recurenta nu se încadrează în această categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina recurentei pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
In drept, a fost intemeiat pe art. 304, alin.9 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal,, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
Intimatul reclamant, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor de casare invocate, Curtea îl constată nefondat pentru următoarele argumente:
Motivul de casare identificat de Curte pe baza susținerilor din cererea de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC, respectiv „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.
Reclamantul a achizitionat un autovehicul marca SKODA Tip 1Z/AABLFX01/O., categorie auto M1, norme de poluare E4, avand numar de identificare . TMBBB61Z_, inmatriculat anterior in Republica Federala Germania la data de 05.01.2007, stat membru al Uniunii Europene (fila 19).
Curtea constată că nu poate fi reținut motivul de recurs privitor la legalitatea perceperii taxei solicitate, câtă vreme regimul de impozitare instituit de Legea nr. 9/2012 a fost considerat ca discriminatoriu prin prisma art. 110 TFUE de către Curtea de Justitie Europeană în Cauzele reunite C. si C. C-97/13 si C-214/13, conform Ordonantei pronuntate la data de 03.02.2014: ”articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea natională în discutie în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulatie, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeasi vechime si aceeasi uzură de pe piata natională”.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Curtea apreciază recursul ca neîntemeiat, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului .
In ceea ce privește obligarea recurentei la plata dobânzii legale fiscale calculata de la data platii si pana la data restituirii efective, Curtea Europeană de Justiție a stabilit, în Hotărârea din cauza C 565/11 I. împotriva României, având ca obiect cerere de hotărâre preliminară, că „Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”. Prin urmare, instanta de fond a procedat corect prin acordarea dobânzii legale fiscale, de la data platii acesteia.
Față de obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond, în mod corect, a reținut, conform art.451 NCPC, culpa procesuală a pârâtelor.
Pentru aceste motive în temeiul art. 496 alin. 1 NCPC., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV cu sediul în București, sector 3, ..10 împotriva sentinței civile nr. 3099/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. B. P. domiciliat în Afumați, județ Ilfov, ..14 și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr.294, corp A ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. O. I. M. C. F. I.
Grefier,
T. M.
Red. Jud. FI /5 ex/2014
.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3588/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 7941/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
