Pretentii. Decizia nr. 3588/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3588/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 11692/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3588/2014
Ședința publică de la 08 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă A. F. PUBLICE SECTOR 6 împotriva sentinței civile nr. 3192/04.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă . intimat-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică n-au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă .
Curtea, în ceea ce privește denumirea recurentului pârât, în temeiul dispozițiilor O.U.G. 74/2013, H.G. 520/2013 și ale Ordinului Președintelui A.N.A.F. cu nr. 2211/2013, dispune rectificarea citativului, cu modificările care se impun și în sistemul Ecris, în sensul că are calitate de recurentă pârâtă Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.
Constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 C., Curtea apreciază recursul în stare de judecată și-l reține pentru soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3192/04.06.2013 a Tribunalului București a fost admisă acțiunea reclamantei . în contradictoriu cu pârâta DGFP în reprezentarea AFP Sector 6 București și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, fiind obligată pârâta la restituirea taxei pentru emisii poluante în sumă de 7248 lei, actualizată cu dobânda prev. De art. 124 Cpr.fisc și art. 117 C.pr.fisc, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În esență, instanța de fond a avut în vedere faptul că reclamantul a achiziționat dintr-o țară membră U.E. un autoturism, achitând cu prilejul înmatriculării în România suma de 7000 lei cu titlu de taxă pe poluare, în temeiul OUG nr. 50/2008.
Aplicând principiul priorității dreptului comunitar, Tribunalul a concluzionat că dispozițiile art. 110 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană interzic statelor membre să aplice direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Prevederile OUG nr. 50/2008 impun taxa de primă înmatriculare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Reține instanța de fond că stabilind așadar taxa de primă înmatriculare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile OUG nr. 50/2008 încalcă art. 110 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dellostato/Simmenthal, nr.c106/77.
Pe cale de consecință, a dispus restituirea sumei către reclamant, actualizată cu dobânda fiscală prevăzută de art. 124 C.proc. fiscală, în termenul prevăzut de art. 117 C.proc. fiscală.
Împotriva sentinței civile nr. 3192/04.06.2013 a Tribunalului București a formulat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 si 304/1 din Codul de procedura civila.
Arată recurenta în motivare că instanța de fond si-a format o convingere greșita, ținându-se cont că dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, sunt in vigoare, iar reclamantul nu le-a contestat considerând ca aceasta taxa este datorata la bugetul de stat.
Arată că argumentele care stau la baza susținerii că taxa aplicată este discriminatorie nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule in România. Instanța ar trebui sa stabilească prin mijloace procedurale specifice daca taxa achitata in concret de reclamant este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
Mai arată recurenta că nicio lege în vigoare nu acordă competenta unei instanțe de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu constituția si cu tratatele internaționale. Aceasta atribuție revine exclusiv Parlamentului si, eventual Curții Constituționale, singurele instituții in măsura sa aprecieze daca legislația referitoare la taxa de prima înmatriculare contravine Constituției sau reglementarilor Uniunii Europene si sa adopte hotărâri in consecința.
Reclamantul nu a formulat contestație împotriva actului prin care s-a stabilit obligația de plată a taxei, solicitând doar restituirea taxei de poluare, neputând primi suma decât daca se anula actul de impunere.
In ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicita restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, arată recurenta că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi incadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc).
Referitor la soluția supra cererii privind plata dobânzilor, arată că dispozițiile art.10 din O.G. nr.9/2000 nu sunt aplicabile în speță, aplicabile fiind prevederile art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
In ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, conform prevederilor art.274 din Codul de procedura civila, arată că în mod eronat a fost obligată la plata acestora deoarece nu se află în culpă procesuală și, pe de altă parte, nu este îndeplinită nici condiția de a fi în posesia unei hotărâri irevocabile.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
1/ În ceea ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei, Curtea va reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C., Tribunalul realizând o corectă interpretare și aplicare a legii.
Astfel, se va reține că în ceea ce privește situația de fapt, reținută corect de prima instanță, intimatul reclamant a achiziționat autoturismul marca Toyota, an de fabricație 2007, data primei înmatriculări 28.11.2007 și a solicitat înmatricularea pentru prima dată în România a acestui autoturism, fiind emisă decizia de calcul pentru suma de 7248 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante pentru autovehicule. Taxa a fost percepută în baza deciziei contestate, emisă în temeiul Legii nr. 9/2012, fiind achitată la data de 05.05.2012.
Curtea va avea în vedere, în primul rând, că normele interne cu privire la stabilirea și încasarea taxei pentru emisii poluante, mai exact dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, au fost suspendate începând cu data de 31.01.2012 prin OUG nr. 1/2012, astfel că din acest moment nu s-a mai perceput taxa pentru emisii poluante în cazul înmatriculării autovehiculelor second-hand achiziționate de la un prim proprietar, care nu achitase taxa specială prevăzută de Legea nr. 571/2003, în vigoare în România la momentul primei înmatriculări a autovehiculului în Germania.
Cu toate acestea, dispozițiile art.4 alin 1 din legea nr. 9/2012 au continuat să-și producă efectele, astfel că, pentru un autoturism second-hand dobândit de primul proprietar din România și înscris pentru prima dată în evidențe se percepe taxa pentru emisii poluante.
În acest mod, prin suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin 2 din legea nr. 9/2012, se revine la sistemul anterior, consacrat prin OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, aplicabile devenind astfel și dispozițiile CEJ din cauzele T. și N. împotriva României.
Astfel, Curtea va avea în vedere că în mod corect prima instanță, prin raportare la cauza C-402/09 T. contra Statului Român, a reținut că există o încălcare a dispozițiilor art. 110 TFUE, prin obligarea intimatei reclamante la plata taxei pentru emisii poluante, în condițiile în care pentru un autoturism nou, pentru care nu se achitase această taxă cu ocazia primei înmatriculări în România, taxa nu se percepe nici la redobândirea dreptului de proprietate ulterior.
Se reține astfel că în mod corect instanța de fond, prin raportare la jurisprudența CEJ, cauza Siemmenthal și cauza C./Enel, a decis că este necesară aplicarea directă a normelor comunitare, cu nesocotirea dispozițiilor intern contrare, dând astfel eficiență principiului preeminenței dreptului comunitar.
Astfel, Curtea își va însuși concluziile instanței de fond, în sensul că în speță devin incidente atât prevederile art. 110 TFUE cât și jurisprudența CJUE, conform căreia contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor încasate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (cauza 199/82-San Giorgio, cauza 62/93-BP Soupergaz, cauzele reunite 441/98 și 442/98-Michailidis).
De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții, se reține că regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului unional sunt regulile naționale, care, însă, trebuie să respecte principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibil exercițiul drepturilor conferite de dreptul european). Raportat la jurisprudența mai sus indicată, Curtea constată că dreptul fiscal român nu prevede vreun remediu special, care să asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor încasate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului unional. În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, în temeiul art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, să solicite restituirea taxei încasate „prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale”.
Actualul art. 110 din TFUE interzice discriminarea fiscală, directă sau indirectă, între produsele din comunitate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esența acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în Romania.
Față de toate aceste considerente, având în vedere și situația de fapt reținută în mod corect de instanța de fond, Curtea va constata că în speță este vorba despre o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și cele de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, ceea ce conduce la încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor (una dintre cele patru libertăți fundamentale pe baza cărora s-a construit Comunitatea Europeană, în prezent Uniunea Europeană).
Prin urmare, Curtea constată că în mod corect (chiar dacă în baza unei motivări greșite, axată pe interpretarea OUG nr. 50/2008 inaplicabilă în speță) instanța de fond a constatat că refuzul recurentei-pârâte de restituire a taxei pentru emisii poluante, calculate și încasate în temeiul Legii nr. 9/2012, este nejustificat, fiind dat cu încălcarea dreptului european în materie, care se aplică prioritar față de dispozițiile legale interne contrare.
2/ Referitor la soluția cu privire la acordarea dobânzilor, Curtea urmează a avea în vedere că dobânda fiscală este datorată de pârâtă în respectarea principiului comunitar al efectivității, conform celor reținute de CJUE în decizia preliminară pronunțată în cauza I..
Pe lângă reglementarea internă expresă a dreptului contribuabilului de a solicita și primi dobânzile aferente, Curtea reține că CJUE s-a pronunțat constant că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (cauzele reunite 397/98 și 410/98-Metallgesellschaft și alții, cauza 446/04-Test Claimants in the FII Group Litigation, cauzele reunite 113/10, 147/2010 și 234/10-Zuckerfabrik Jülich și alții). În consecință, principiul obligării statelor membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urmă drept. În această privință, Curtea a statuat că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii.
Curtea constată că, la data de 18.04.2013, CJUE, prin răspunsul formulat la întrebarea preliminară în cauza 565/11-I., s-a pronunțat că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție din litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Cu alte cuvinte, astfel cum rezultă din paragraful 28, CJUE a statuat că, dobânzile ar trebui acordate de la data plății.
Cu toate acestea, Curtea va constata că instanța de fond a acordat dobânzile prin raportare la dispozițiile art. 124 și art. 117 Cpr.fisc. iar în lipsa unui recurs al reclamantului pe acest aspect, soluția va fi menținută, neputându-se agrava situația recurentei în propria cale de atac.
3/ Referitor la obligația de plată a cheltuielilor de judecată, instituită în sarcina recurentei – pârâte de instanța de fond, Curtea va reține că în conformitate cu dispozițiile art. 274 C., acestea sunt datorate de partea care a căzut în pretenții, altfel spus care se află în culpă procesuală.
Recurenta nu poate susține că nu a căzut în pretenții, fiind emitenta actului care a stat la baza efectuării plății sumei restituite, iar din punct de vedere procedural nu prezintă relevanță faptul că, din punctul său de vedere, suma a fost încasată exclusiv în îndeplinirea obligațiilor legale, ci doar dacă acțiunile sale au fost cele care au declanșat procedura judiciară, ceea ce este cazul în speță.
Pe cale de consecință, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 274 C. și a obligat recurenta – pârâtă la plata cheltuielilor ocazionate de judecata prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 3192/04.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă . intimat-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2014
PREȘEDINTEJUDECĂTOR,
A. POHRIBRALUCA I. C.
GREFIER
M. P.
Red./tehn. A.P. – 2 ex/ 24.06.2014
Jud. fond: S. V. – Trib. București – Secția a IX a
M.P. 17 Mai 2014
Cu opinie separată a d-lui jud. A. J., în sensul că:
Admite recursul.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2014
Președinte, A. P. | Judecător, R. I. C. | Judecător, A. J. |
Grefier, M. P. |
| ← Custodie publică - prelungire. Încheierea nr. 18/2014. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 5351/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
