Pretentii. Încheierea nr. 09/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 09/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 74620/3/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 09 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă . SRL, împotriva Sentinței civile nr. 2463/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. F. PUBLICE SECTOR 2 PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și intimata-chemată în garanție A. F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială nr._/2014 depusă la fila 3 din dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenta-reclamantă prin avocat solicită, în principal admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței civile recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare in judecata, in temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) - (4), coroborat cu art. 304 pct. 5 si art. 3041 C.pr.civ., iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulate în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3), coroborat cu art. 304 pct. 9 si art. 3041 C.pr.civ.. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 260 C.pr.civ., urmează să amâne pronunțarea la data de 16.10.2014.
Pentru aceste motive,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 16.10.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER
P. B. B.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7520
Ședința publică din data de 16 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă . SRL, împotriva Sentinței civile nr. 2463/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. F. PUBLICE SECTOR 2 PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și intimata-chemată în garanție A. F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 16.10.2014, când a hotărât următoarele.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2463/02.04.2014 a Tribunalului București a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei . SRL, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect anularea deciziei de calcul a taxei de poluare_/30.12.2010, restituirea sumei de_ lei plătite reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule, la care se adaugă dobânda legală fiscală, cu cheltuieli de judecată.
Pronunțând acestă hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat dreptul de proprietate asupra unui autoturism second-hand marca BMW, cu nr.de identificare WBAFF41090L353188, autoturismul fiind inmatriculat pentru prima data in Germania in data de 03.05.2010. La înmatricularea mașinii în Romania, a fost obligată sa achite taxa prevăzută de OUG 50/2008 in cuantum de_ lei, conform deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/30.12.2010 emisa de parata.
Taxa pe poluare a vizat toate autoturismele și autovehiculele, indiferent daca acestea era noi sau rulate si indiferent daca erau produse in Romania sau in alta tara a Uniunii Europene.
A reținut Tribunalul că autovehiculul importat de reclamantă a fost înmatriculat pentru prima data in Germania in anul 2010, iar pe de alta parte, la aceeași dată în România era deja instituita taxa pe poluare, astfel incat autoturismele second-hand de acelasi tip si de aceeasi vechime cu cel al reclamantului, aflate deja in Romania la data stabilirii taxei, erau suspuse si ele acestei taxe.
Făcând referire la concluziile CJUE din cauza T. (C‑402/09), Tribunalul a constatat că pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).” De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Există o încălcare a articolului 90 primul paragraf CE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea hotărârea Weigel, punctul 67).
Astfel, în temeiul respectivei dispoziții, taxele asupra produselor provenind din alte state membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare.
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr‑un alt stat membru decât Romania, trebuie comparate efectele taxelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale taxelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
A constatat instanța de fond că reclamanta s-a opus la termenul din 02.04.2014 la emiterea unei adrese pentru a verifica cuantumul taxei dacă vehiculul în cauză ar fi fost înmatriculat ca nou în România la data înamtriculării în străinătate.
În speță, datorită comportamentului reclamantei și cu respectarea principiului disponibilității, care primează, instanța de fond a constatat că nu se poate stabili valoarea reziduală a taxei încorporate în autovehiculului cumpărat de aceasta, și nu poate fi verificat dacă s-au încălcat prevederile art. 110 TFUE și dacă e garantată neutralitatea impozitelor interne.
În nici o situație nu ar putea fi restituită taxa în totalitate, pentru a nu favoriza pe reclamantă în comparație cu cei care au cumpărat de nou același tip de vehicul direct din România, care au inclusă în valoarea lor și valoarea reziduală a taxei, conform jurisprudenței arătate anterior.
Pe cale de consecință, acțiunea a fost respinsă integral.
Împotriva sentinței civile nr. 2463/02.04.2014 a Tribunalului București a formulat recurs reclamanta, CP. C. S. S.RJU, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 299 alin. (1), art. 304 pct. 5 si 9, art. 3041, art. 312 alin. (3) - (4) din vechiul Cod de Procedura Civila, casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea acțiunii, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul celor solicitate.
În motivarea recursului, recurenta- reclamantă arată că sentința civila recurata a fost data cu încălcarea formelor de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.pr.civ. - motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din vechiul Cod de Procedura Civila.
Astfel, sentința a fost dată cu încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, prevăzut de art. 129 alin 5 C., care prevede că "judecătorii au îndatorirea sa stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca părțile se împotrivesc".
Ordonarea probelor din oficiu, chiar peste voința pârtilor. "este una din formele cele mai importante sub care se manifesta rolul activ al judecătorului, deoarece instanța nu poate abdica de la "îndatorirea ce-i revine pentru a descoperi adevărul, si deci trebuie sa administreze toate probele necesare justei soluționări a cauzei".
In speță, la termenul de judecata din 05.03.2014 instanța fondului a dispus emiterea unei adrese către AFP Sector 2, pentru a indica valoarea taxei de poluare la data de 03.05.2010 (data primei inmatriculari) si valoarea reziduala la data de 30,12.2010 (data emiterii Deciziei de calcul a taxei de poluare). La momentul respectiv, desi instanța nu a arătat care este necesitatea/utilitatea acestei masuri, in condițiile in care reclamanta a solicitat restituirea în integralitate a taxei de poluare achitata, nu s-a opus emiterii respectivei adrese.
Ulterior, la termenul de judecata din 02.04.2014, in condițiile in care AFP Sector 2 nu se conformase solicitării dispuse de instanța, netransmitand informațiile solicitate, instanța a dispus initial revenirea cu adresa către respectiva intimata, precum si amendarea conducătorului AFP Sector 2 cu suma de 250 lei.
Arată recurenta că a precizat la momentul respectiv ca se opune amânării cauzei, arătând faptul ca a solicitat instanței obligarea paratelor la restituirea in întregime a taxei de poluare, pe care o consideră contrara dreptului comunitar.
Instanța de fond a revenit asupra masurilor dispuse, exonerând conducătorul AFP Sector 2 de plata amenzii judiciare in cuantum de 250 lei si, totodată, revocând dispoziția de emitere a unei noi adrese către AFP Sector 2, pentru transmiterea informațiilor necomunicate pana la termenul respectiv soi acordând subscrisei cuvântul pe fondul cauzei.
La baza soluției de respingere cererii de chemare in judecata a stat opoziția recurentei la emiterea unei noi adrese către AFP Sector 2, astfel cum reiese din considerente.
Arată recurenta că conduita concreta a instanței fondului, care inițial a dispus din oficiu emiterea unei adrese către AFP Sector 2 si, ulterior, a revenit asupra măsurii respective, datorita "opoziției" reclamantei, conturează in mod evident premisele incalcarii de către judecător a principiului rolului activ, consacrat de dispozițiile art. 129 alin. (5) C.pr.civ.
In mod cert, conduita concreta a instanței fondului, care a renunțat la emiterea adresei către AFP Sector 2, pe care o dispusese ea insasi, din oficiu, pe motivul "opoziției reclamantei" este contrara dispozițiilor exprese si foarte clare ale textului legal mai sus menționat.
Prin soluția pronunțata, a cărei unica motivare o reprezintă "opoziția" reclamantei la emiterea unei noi adrese către AFP Sector 2, instanța fondului a făcut dovada unei reale denegări de dreptate, refuzând in mod nejustificat sa examineze cauza sub toate aspectele, sa stabilească faptele si adevărul in cauza, conturându-se premisele unei veritabile încălcări de către instanța fondului a dreptului de liber acces la justiție si la un proces echitabil, consacrate prin art. 21 din Constituția României si art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (CEDO).
Un al doilea motiv invocat se referă la încălcarea de către instanța de fond si aplicarea greșita a legii - art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedura civila.
Arată recurenta că prin sentința pronunțata, instanța de fond a nesocotit dispozițiile legale in materie, pronunțând sentința civila recurata cu incalcarea grava a dispozițiilor art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE).
Soluția instanței de fond este nelegala, intrucat nu a țâinut cont de prevederile legislației si practicii comunitare referitoare la interzicerea oricărei forme de discriminare a produselor aparținând unui stat comunitar, in concurenta cu produsele naționale a unui alt stat comunitar.
In acest sens, asa cum s-a precizat prin cererea de chemare in judecata, Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/30.12.2010 este nelegala, iar taxa de poluare stabilita prin intermediul acesteia contravine dreptului comunitar, având un caracter discriminatoriu.
Art. 3 din OUG 50/2008 prevede in mod expres care sunt autovehiculele pentru care se impune achitarea taxei cu ocazia înmatriculării, plata fiind condiționata de o prima inmatriculare a unui autovehicul pe teritoriul României, ea aplicandu-se in mod real doar autovehiculelor second-hand, importate, care se încadrează in parametrii prevăzuți in anexa 1 - 4 din O.U.G. nr. 50/2008 si care se înmatriculează pentru prima data in România. Taxa mai sus menționata nu se aplica insa si autovehiculelor second-hand care circula pe teritoriul României si care se încadrează in aceeași parametri, dar care nu fac obiectul unei prime înmatriculări si nici autovehiculelor similare care fac obiectul reinmatricularii.
Potrivit art. 4 lit. a) din OUG nr. 50/2008, obligația de plata a taxei intervine „cu ocazia primei înmatriculări a unul autovehicul în România". Art. 5, alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 50/2008 prevede ca „taxa se calculează de autoritatea fiscala competenta" si ca, „pentru stabilirea taxei, persoana fizica sau persoana juridica [...] care intenționează sa efectueze inmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezulta elementele de calcul al taxei, prevăzute in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta".
Prevederile O.U.G nr. 50/2008, atat in forma inițială, cat si in forma in vigoare la momentul plații aveau un caracter discriminatoriu, in condițiile in care aplica un tratament juridic si fiscal diferit unor situații identice concretizate in achiziționarea de către o persoana a unui autovehicul.
Astfel, daca un autovehicul second-hand este achiziționat din orice stat al Uniunii Europene, urmează a fi achitata taxa de poluare in România pentru a se putea face inmatricularea sa, pe când dacă se achiziționează din România, stat membru al Uniunii Europene, un autovehicul identic, cu aceleași caracteristici tehnice si nivel de poluare, nu este impusa achitarea unei taxe „de poluare" la momentul reînmatriculării.
Acest fapt contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare TFUE), întrucât discriminează autovehiculele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene, favorizând autovehiculele similare deja înmatriculate pe teritoriul României. Taxa de poluare perceputa la înmatricularea autovehiculului second-hand adus din Germania este așadar nelegala, contravenind dispozițiilor de drept comunitar.
Conform art. 110 TFUE (fostul art. 90 par.l din Tratatul privind instituirea Comunității Europene), "nici un stat membru, nu aplica, direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne fata de concurenta dintre produsele care se afla deja pe piața interna si produsele din import (Hotărârea OUE din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01).
Conform acestei din urma hotărâri, „obiectivul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele comunitare in condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre".
Așadar, rostul acestei reglementari este de a interzice discriminarea fiscala intre produsele importate si cele similare autohtone.
Conform unei jurisprudente bine stabilite la nivel european, art. 90 par. 1 din TCE (în prezent art. 110 din TFUE, ca urmare a modificărilor aduse TCE prin Tratatul de la Lisabona) este încălcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate. Dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri intre anumite produse, chiar daca este vorba de produse similare în sensul art. 90, par. 1 din TCE (in prezent art. 110 din TFUE) in baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibila cu dreptul comunitar numai daca urmărește obiective care sunt ele insele compatibile cu cerințele TCE/TFUE si ale legislației comunitare secundare si daca regulile în cauza sunt de natura sa evite orice forma de discriminare, directa sau indirecta, îndreptata împotriva importurilor din alte state membre sau orice alta forma de protecție a produselor naționale concurente (Hotărârea CJUE din 02.04.1998, Outokumpu, C-213/96).
Având in vedere ca, de la 01.01.2007, România este stat membru al Uniunii Europene, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, aceasta avea obligația de a respecta prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si Autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (art. 148 alin.4 din Constituția României revizuita).
Analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe, la o noua înmatriculare, taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România, insa aceasta taxa se percepe daca autoturismul a fost înmatriculat pentru prima data in România.
(...) taxa de poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate . membru, cum este cazul In speța, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin fiscal, sa achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate in România. Or, dupa aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, atat timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor."
Soluții similare au fost pronunțate in mod constant in practica judiciara, instanțele admițând acțiunile si obligând paratele la restituirea taxei de poluare nelegal încasate.
Pe cale de consecința, in acord cu practica CJUE in domeniu si reținând incalcarea grava prin O.U.G nr. 50/2008 a dispozițiilor art. 110 TFUE, se impune anularea Deciziei de calcul al taxei de poluare nr. pentru autovehicule nr._/30.12.2010 precum și restituirea sumei încasată cu titlu de taxă pe poluare.
În ceea ce privește solicitarea de obligare a intimatelor-parate in solidar la plata dobânzii legale aferente sumei de 11.160 lei, calculata de la 21.11.2011 si pana la data restituirii efective, recurenta arată că pentru solicitarea dobânzii nu este necesară procedura prealabilă, iar această dobândă este datorată de la data plății taxei.
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea o va respinge ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
1/ Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art., 304 pct. 5 C., prin raportare la
dispozițiile art. 129 C..
Curtea va înlătura acest prim motiv de recurs, cu privire la care s-a solicitat casarea sentinței recurate, pentru următoarele considerente:
Art. 129 C., prevede la alin 5 că „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc”.
Curtea va constata că recurenta- reclamantă a dat o interpretare eronată textului de lege invocat, considerând că ordonarea probelor, din oficiu, de către instanța de fond este o obligație în sarcina acesteia, iar nu o posibilitate.
Se va reține însă, astfel cum în mod constant s-a arătat și în doctrină ( G.B. – Dr. procesual civil, p.27) că „rolul activ al judecătorului în procesul civil nu poate fi analizat făcându-se abstracție de la principiul disponibilității. De la acest principiu specific procedurii civile nu se poate deroga, pe temeiul rolului activ al judecătorului, fără să existe o dispoziție legală expresă”.
Este adevărat că administrarea probei cu înscrisuri, constând în comunicarea de către organul fiscal al cuantumului valorii reziduale, a fost inițial pusă în discuția părților din oficiu de instanță, care a considerat-o necesară și cu privire la care reclamanta, căreia îi revine sarcina probei, a fost inițial de acord. Cu toate acestea, reclamanta în conformitate cu prevederile art. 168 alin 3 C. a renunțat la administrarea probei la termenul de judecată următor, arătând expres care sunt limitele cererii sale de chemare în judecată și faptul că se opune la amânarea cauzei în vederea administrării dovezii.
În aceste condiții, Curtea va constata că Tribunalul, în considerarea prevederilor art. 129 C., care îi conferă dreptul iar nu obligația de a insista în administrarea unei dovezi, precum și în vederea aplicării prioritare a principiului disponibilității, ținând cont de precizarea reclamantei care înțelege să solicite integral iar nu parțial restituirea taxei, a renunțat la dovada privind cuantumul valorii reziduale a taxei.
Procedând în acest mod, nu se poate aprecia că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, dreptul său de apreciere privind necesitatea administrării unei dovezi, în funcție de limitele cererii de chemare în judecată impuse de părți, neputând fi cenzurat de instanța de control judiciar prin prisma prevederilor art. 304 pct. 5 C., el fiind garantat de dispozițiile art.129 C..
De altfel, contrar susținerilor recurentei- reclamante, în sensul menționat anterior s-au pronunțat numeroase instanțe judecătorești, care au reținut, în esență, că rolul activ al instanței nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți și în apărarea intereselor acesteia, iar rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil: principiul disponibilității și principiul contradictorialității (dec. 666/2000 a C., dec. Trib. Suprem 429/1969, dec. 2257/1984 a Trib Suprem).
Pe cale de consecință, Curtea va înlătura primul motiv de recurs invocat de reclamantă, ca nefondat, constatând că invocarea nerespectării de către instanța de recurs a rolului activ în administrarea de probe suplimentare nu este de natură a conduce la desființarea sentinței recurate, pe motiv de nelegalitate, sarcina probei revenind în primul rând reclamantei.
2/ Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C..
În invocarea acestui motiv de recurs, recurenta reclamantă a arătat că taxa este, în integralitatea sa, neconformă cu prevederile art. 110 TFUE, având în vedere că ea instituie un regim discriminatoriu între autovehiculele second hand înmatriculate anterior în România, pentru care taxa nu este percepută, și autovehiculele second-hand înmatriculate pentru prima dată în spațiul comunitar, pentru care se percepe această taxă.
În susținerea acestor alegații recurenta- reclamantă a invocat considerentele CJUE expuse în cauzele T. și N., prin care, în opinia acesteia, Curtea a constatat neconformitatea OUG nr. 50/2008 cu normele de drept comunitar.
Curtea va constata însă, în raport de aceste susțineri ale recurentei, că ele sunt parțial nefondate.
Recurenta- reclamantă a interpretat concluziile CJUE expuse în cauzele T. și N. în mod eronat. Instanța europeană nu a reținut, cu acele ocazii, faptul că OUG nr. 50/2008 este neconformă cu prevederile art.110 din TFUE, ci a constatat neconformitatea acestui act doar în privința impunerii taxei pe poluare pentru autoturismele înmatriculate anterior în spațiul comunitar, înainte de . OUG nr. 50/2008, adică anterior datei de 01.07._.
Astfel, in paragraful 38 al hotararii T. împotriva României, Curtea a precizat ca „pentru a verifica daca o taxa precum cea in cauza in actiunea principala creeaza o discriminare indirecta intre autovehiculele de ocazie importate si autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul national, este necesar sa se examineze mai intai daca aceasta taxa este neutra fata de concurenta dintre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse, cu ocazia acelei inmatriculari, taxei prevazute de OUG nr.50/2008. In continuare, va fi necesar sa se examineze neutralitatea aceleiasi taxe intre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008”.
Analizand separat cele doua situatii, Curtea retine ca OUG este susceptibila sa incalce art.110 TFUE numai in una din cele doua ipoteze, respectiv numai in cazul vehiculelor de ocazie importate si vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, mai exact numai in cazul autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE anterior datei de 01.07.2008.
In privinta autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE ulterior datei de 01.07.2008, Curtea a retinut ca legislatia nationala nu afecteaza libera concurenta a produselor, prezentand urmatorul rationament:
“40.In aceasta privinta, Curtea a precizat ca, din momentul achitarii unei taxe de inmatriculare ., valoarea acestei taxe se incorporeaza in valoarea vehiculului. Astfel, atunci cand un vehicul inmatriculat in statul membru in cauza este, ulterior, vandut ca vehicul de ocazie in acelasi stat membru, valoarea sa de piata, care include valoarea reziduala a taxei de inmatriculare, va fi egala cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa initiala (Hotararea Nádasdi si Németh, citata anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat retinuta ca baza de impozitare trebuie sa reflecte valoarea unui vehicul similar deja inmatriculat pe teritoriul national (Hotararea Weigel, citata anterior, punctul 71, si Hotararea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C-74/06, Rep., p.I-7585, punctul 28).
41.Pentru a obtine acest rezultat, deprecierea reala a vehiculelor de ocazie importate trebuie luata in considerare la calcularea valorii taxei. Aceasta luare in considerare nu trebuie in mod necesar sa dea nastere la o evaluare sau la o expertiza a fiecarui vehicul. Astfel, evitand dificultatile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generala, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regula generala, ar fi foarte apropiata de valoarea lor reala (Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, si Comisia/G., punctul 29).
42.Aceste criterii obiective care servesc la evaluarea deprecierii autovehiculelor nu au fost enumerate de Curte . (Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuie in mod necesar sa fie aplicate cumulativ. Cu toate acestea, aplicarea unui barem intemeiat pe un singur criteriu de depreciere, precum vechimea autovehiculului, nu garanteaza ca baremul reflecta deprecierea reala a acestor vehicule (a se vedea in acest sens Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctele 28 si 29, precum si Comisia/G., punctele 38-42). In special, in lipsa luarii in considerare a rulajului, baremul retinut de legislatia in cauza nu conduce, ca regula generala, la o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculelor de ocazie importate (Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 43).
43.In actiunea principala, din dosarul prezentat Curtii reiese fara echivoc ca valoarea taxei este stabilita, pe de o parte, in functie de parametri care reflecta . poluarea cauzata de vehicul, precum capacitatea cilindrica a acestuia si norma Euro careia ii corespunde, si, pe de alta parte, tinand seama de deprecierea vehiculului mentionat. Aceasta depreciere, care conduce la reducerea valorii obtinute pe baza parametrilor de mediu, este determinata nu numai in functie de vechimea vehiculului [elementul E in formulele prevazute la articolul 6 alineatul (1) din OUG nr.50/2008], ci si, astfel cum rezulta din articolul 6 alineatul (3) din OUG nr.50/2008 si din articolele 4 si 5 din normele metodologice, de rulajul mediu anual real al acestuia din urma, cu conditia ca o declaratie care sa ateste acest rulaj sa fi fost depusa de contribuabil. Pe de alta parte, in cazul in care apreciaza ca vechimea si rulajul mediu anual real nu reflecta, in mod corect si suficient, deprecierea reala a vehiculului, contribuabilul poate, in temeiul articolului 10 din OUG nr.50/2008, sa ceara ca aceasta sa fie determinata printr-o expertiza ale carei costuri, suportate de contribuabil, nu pot depasi costul operatiunilor aferente expertizei.
44.Prin introducerea, in calculul taxei, a vechimii vehiculului si a rulajului mediu anual real al acestuia si prin adaugarea, la aplicarea acestor criterii, a luarii in considerare facultative, cu costuri neexcesive, a starii acestui vehicul si a dotarilor sale prin intermediul unei expertize obtinute din partea autoritatilor competente in materie de inregistrare a autovehiculelor, o reglementare precum cea in cauza in actiunea principala garanteaza ca valoarea taxei este redusa in functie de o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculului.
45.Aceasta concluzie este confirmata de imprejurarea ca, in baremele forfetare care figureaza in anexa nr.4 la OUG nr.50/2008, s-a tinut seama in mod corespunzator de faptul ca diminuarea anuala a valorii autovehiculelor este in general mai mare de 5% si ca aceasta depreciere nu este lineara, in special in primii ani, in care se dovedeste mult mai pronuntata decat ulterior (a se vedea Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 43 si jurisprudenta citata).
46.De altfel, guvernul roman a apreciat in mod intemeiat ca criteriile de depreciere referitoare la starea vehiculului si a dotarilor sale nu pot fi aplicate corespunzator decat prin recurgerea la o verificare individuala a acestui vehicul de catre un expert si ca, pentru ca expertizele sa nu aiba loc prea frecvent si sa nu ingreuneze astfel, atat din punct de vedere administrativ, cat si financiar, sistemul instituit, contribuabilului i se cere sa suporte costurile expertizei.
47. Din consideratiile de mai sus rezulta ca un sistem precum cel instituit prin OUG nr.50/2008, care ia in considerare, la calcularea taxei de inmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea si la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adauga, la cererea contribuabilului si pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului mentionat si a dotarilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci cand este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depaseste valoarea reziduala a taxei mentionate incorporata in valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse, cu ocazia acelei inmatriculari, taxei prevazute de OUG nr.50/2008”.
Ca atare, in principiu, nu va exista nicio alterare a concurentei in privinta autovehiculelor inmatriculate pentru prima data in UE dupăintrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008 (cum este cazul masinii reclamantului) si reinmatriculate in Romania, in comparatie cu autovehiculele similare inmatriculate pentru prima data in Romania in pe aceeasi perioada, in ambele situatii, taxa regasindu-se in valoarea finala a produsului. Cu alte cuvinte, reclamanta era pus in fata următoarei opțiuni: fie sa cumpere autovehiculul înmatriculat pentru prima data in U.E. in data de 03.05.2010, fie sa cumpere de pe piata second hand din Romania, un autovehicul identic, înmatriculat pentru prima data direct in Romania in data de 03.05.2010 (numai in conditii de vechime identica - adică de înmatriculare in aceeași zi - cei doi termeni ai comparației fiind similari).
In primul caz, reclamanta ar fi suportat valoarea de circulație a autovehiculului, care include valoarea reziduală a taxei pe poluare care ar fost plătita la prima înmatriculare in România in data de 03.05.2010 si pe care vânzătorul o introduce in prețul final de vânzare a mașinii, iar în al doilea caz reclamanta ar fi suportat valoarea de circulație a autovehiculului + taxa pe poluare plătibila in decembrie 2010. Se observa deci ca, in ambele cazuri, prețul final al autovehiculului include în prețul final si taxa pe poluare.
Ca atare, in ambele situații, reclamantul ar fi suportat taxa fiscala in discuție.
Eventuala discriminare intre cele doua situații, ar fi putut fi determinata doar de suportarea in decembrie 2010 a unei taxe pe poluare mai mare decât valoarea reziduală a taxei inclusă în prețul mașinii, calculata prin raportare la norma în vigoare în mai 2010.
Așadar, raționamentul expus de prima instanță cu ocazia soluționării cererii reclamantei, cu privire la aceea că neconformitatea cu normele comunitare sub forma existenței unei discriminări se apreciază doar cu privire la aceea ce depășește valoarea reziduală a taxei inclusă în prețul final, este unul corect și urmează a fi menținut de instanța de recurs.
Ceea ce va modifica însă Curtea este modalitatea de apreciere a instanței de fond sub aspectul probării acestei valori reziduale.
În acest sens, se va constata că art. 8 din OUG nr. 50/2008, în forma în vigoare la 03.05.2010, permite ca instanța să calculeze direct care era, la data de 30.12.2010, valoarea reziduală a taxei care ar fi fost percepută în România pentru un autovehicul similar, dacă acesta ar fi fost înmatriculat în tară la 03.05.2010 în funcție de formula de calcul inclusă în art. 6 alin 1 lit. a din OUG nr. 50/2008, aplicabilă pentru efectuarea acestui calcul, astfel cum prevăd dispozițiile art. 8 alin 2 din același act normativ.
Nu era așadar necesară revenirea cu adresă către organul fiscal, având în vedere că acest calcul al valorii reziduale putea fi determinat direct prin aplicarea formulei prevăzută de lege și cu evidențierea elementelor de calcul din actele atașate la dosar – certificat de înmatriculare – partea I și partea a II-a.
Constată instanța, în urma determinării valorii reziduale a taxei, că dat fiind faptul că durata dintre prima înmatriculare a autovehiculului și cea a înmatriculării în România este de doar 7 luni, valoarea reziduală a taxei rezultată prin aplicarea formulei:
Suma de plată = [(A x B x 30) + (C x D x 70)] x (100 - E),
--- --- ---------
100 100 100
este egală cu taxa percepută la 30.12.2010, respectiv de 11.160 lei, din anexa 4 la OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la 03.05.2010, data primei înmatriculări) rezultând că pentru o vechime a autovehiculului între 6 luni și 9 luni cota de reducere a taxei este de 10%, identică cu cota aplicată de organul fiscal pentru calcularea taxei pe poluare la 30.12.2010.
Pe cale de consecință, prin raportare la momentul primei înmatriculări a autovehiculului în spațiul comunitar – 03.05.2010 – când dacă acesta ar fi fost înmatriculat în România s-ar fi achitat o taxă pe poluare de 11.160 lei, după doar 7 luni și 27 de zile această taxă nu ar fi suferit o nicio devalorizare, valoarea reziduală a taxei la 30.12.2010 fiind aceeași, de 11.160 lei.
În aceste condiții, Curtea va reține că, deși cu o altă motivare, soluția instanței de fond prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei, este legală și temeinică și se impune a fi menținută.
Suma ce trebuie restituită reclamantei, conform raționamentului expus anterior, reprezentând diferența dintre taxa pe poluare percepută la 30.12.2010 ( de 11.160 lei) și valoarea reziduală a taxei ce ar fi fost percepută pentru un autovehicul similar, dacă acesta ar fi fost înmatriculat în România pentru prima dată la 03.05.2010 (de 11.160 lei), este de 0 lei.
În concluzie, prin raportare la prevederile art. 312 C., Curtea va constata că în mod corect instanța de fond a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată, taxa pe poluare calculată la 30.12.2010 de organul fiscal nedepășind valoarea reziduală a taxei inclusă în prețul final al unui autovehicul similar, dacă acesta ar fi fost înmatriculat pentru prima dată în România la data de 03.05.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă . SRL, împotriva Sentinței civile nr. 2463/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. F. PUBLICE SECTOR 2 PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și intimata-chemată în garanție A. F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.10.2014.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P.
GREFIER,
P. B. B.
Red: . -2 ex. / 03.11.2014
Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal
Judecător: P. G.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5142/2014.... | Custodie publică - prelungire. Încheierea nr. 18/2014. Curtea... → |
|---|
