Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 8052/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8052/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 2398/122/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.8052
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 31.10.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursurile formulate de recurentele pârâte ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva sentinței civile nr. 170/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. O. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, a răspuns intimata reclamantă R. O. C., care se legitimează cu C.I. . nr._, CNP-ul acesteia fiind consemnat în caietul grefierului de ședință, eliberată la data de 28.07.2008 și valabilă până la data de 25.11.2018, lipsind recurentele pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
La interpelarea instanței, intimata reclamantă învederează faptul că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul recursurilor.
Intimata reclamantă, luând cuvântul, solicită instanței respingerea recursurilor ca nefondate pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar și menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică, precizând că, în cauză, a fost încălcat un drept constituțional.
Curtea în temeiul art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ /11.11.2013, reclamanta R. O. C. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, a formulat cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 1263/23.09.2013 emisa de Garda Financiara - Comisariatul General, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberare din funcția publică, până la soluționarea în fond a cererii de anulare a deciziei.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că a deținut funcția publică de referent, clasa III, grad profesional principal, in cadrul Gărzii Financiare - Secția G./ Comisariatul General București, fiind eliberata din aceasta funcție publica prin decizia mai sus menționata; la data emiterii deciziei, raporturile de serviciu erau suspendate, in conformitate cu art.95 alin.l lit.a din legea 188/1999, cu modificările ulterioare, iar eliberarea din funcție s-a efectuat in temeiul prevederilor art. 1, art. 19 alin. 1 si 2 din OUG nr. 74/2013, privind unele masuri pentru îmbunătățirea si reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscala si a prevederile art. 32 din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
Arată reclamanta faptul că decizia de eliberare din funcția deținută este nelegala si netemeinica, iar nerespectarea normelor legale, poate conduce la anularea acesteia, aspecte care îndeplinesc condiția cazului bine justificat, impus de art. 14 din legea 554/2004, și că aplicarea măsurii de eliberare din funcția publica constituie un risc iminent de vătămare a drepturilor si intereselor legitime.
Susține reclamanta că decizia de eliberare din funcție este nelegala si netemeinica pentru următoarele motive:
Decizia de eliberare din funcție este lovita de nulitate, fiind emisa si comunicata contrar prevederilor imperative prevăzute de art. 36, art. 96 (3), art. 99 (1) din Legea 188/2009 privind statutul funcționarilor publici.
Astfel, la data de 23.09.2013, a fost emisa Decizia care a stat la baza eliberării din funcție, act administrativ care poarta numărul 1263. Conform acestuia si invocând temeiuri pe care le consideră ilegale, s-a decis ca începând cu data de 01.10.2013 mi se acorda un preaviz de 30 de zile calendaristice, urmând a fi eliberata din funcția publica de execuție de referent clasa III grad profesional principal, la data expirării termenului de preaviz. Atât la data emiterii deciziei cat si la data luării la cunoștința, respectiv 10.10.2013, raporturile de serviciu erau suspendate in conformitate cu art.95 alin 1, lit. a, din Legea nr.188/1999, conform Deciziei nr,330 din 03.04.2012, emisa de comisarul general.
Articolul 36 si art.96 (3) din legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevăd:
Art. 36 - în perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate și a celor pentru creșterea si îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta si nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în cauză.
Art. 96 - (3) Pe perioada suspendării raportului de serviciu autoritățile și instituțiile publice au obligația să rezerve postul aferent funcției publice. Ocuparea acestuia se face, pe o perioadă determinată, în condițiile legii. Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public în cauză.
Mai arată reclamanta că eliberarea din funcția publica încalcă totodată si prevederile legale cuprinse în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, referitoare la: respectarea principiului stabilității in exercitarea funcției publice (art. 3); interzicerea discriminării intre funcționarii publici pe criterii politice, de apartenența sindicala, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuala, stare materiala, origine sociala sau de orice alta asemenea natura, (art. 27 alin. 2); modalitățile de ocupare a funcțiilor publice si ordinea de prioritate a acestora: a) promovare; b) transfer; c) redistribuire, in condițiile prevăzute de prezenta lege; {Litera c) fiind modificata prin punctul 2. din Ordonanța de urgenta nr. 82/2013 începând cu 29.08.2013) d) recrutare; e) alte modalități prevăzute expres de prezenta lege.(art. 56 ).
Cu titlu de exemplu, în ceea ce privește discriminarea funcționarilor publici din Garda Financiara față de ceilalți funcționari publici (din Direcțiile Generale Județene ale Finanțelor Publice, Direcțiile Regionale Pentru Accize si Operațiuni Vamale, Direcțiile Județene si a municipiului București pentru accize si operațiuni vamale, Autorității Naționale a Vămilor), se arată ca cei din urma nu au fost eliberați din funcție, ci in conformitate cu prevederile art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicata (r2), cu modificările si completările ulterioare, funcționarilor publici ale căror funcții au fost supuse reorganizării, li s-a oferit posibilitatea de a opta înscris pentru funcții publice vacante, de conducere sau execuție corespunzătoare si numai în situația în care mai multe persoane optează pentru același post corespunzător funcției publice de conducere sau execuție vacanta, s-a organizat examen de testare profesionala.
Susține reclamanta că decizia de eliberare din funcție contestata este nula întrucât nu este motivata în fapt, susținând că sub acest aspect sunt încălcate prevederile art. 62 alin. 3 din Codul Muncii l5, aplicabile in aceasta materie fata de aspectul ca Legea nr.188/1999 nu cuprinde dispoziții exprese referitoare la conținutul actului administrativ prin care se dispune eliberarea din funcție a funcționarului public si fațade prevederile art.117 din Legea nr.188/1999 coroborate cu cele ale art. 1 alin.(2)16 si art. si dispozițiile art.278 alin. (2)17 din Codul Muncii. Motivarea deciziei contestate se limitează la enumerarea temeiurilor de drept ale acesteia si nu conține elemente de fapt care sa justifice încetarea activității instituției publice" (art.99 alin. 1 Ut. c din Iezea 188/1999) in condițiile in care activitatea GĂRZII FINANCIARE a fost preluata in integralitate de către ANAF.
Totodată, reclamanta arată că decizia de eliberare din funcție contestata încalcă prevederile art. 99 alin. 6 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, in forma modificata prin OUG 82/2013, susținând că în articolul 3 din decizia contestata, emitentul acesteia a optat, in aplicarea prevederilor legale mai sus indicate, sa își asume obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publice lista funcțiilor publice vacante si de a pune la dispoziția reclamantei aceasta lista în vederea optării pentru o funcție publica vacanta. „ în baza art. 99 alin. 6 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici cu modificările si completările ulterioare, în perioada de preaviz, Garda Financiara va solicita Agenției Naționale A Funcționarilor Publici, lista funcțiilor publice vacante, care va fi publicata pe site-ul Gărzii Financiare. Emitentul deciziei nu si-a îndeplinit aceasta obligație, limitându-se la simpla mențiune formala, lipsita de efectele concrete de protecție a funcționarului public eliberat din funcție din motive neimputabile.
F. aspectele de mai sus, reclamanta arată că împrejurările legate de starea de fapt si de drept prezentate prin prezenta cerere îndeplinesc condiția cazului bine justificat, in sensul ca "sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ"(art. 2 alin. 2 lit. t din Legea 554/2013).
Totodată, prin eliberarea din funcție reclamanta susține că este prejudiciata prin pierderea locului de munca, pierderea vechimii in munca si a gradului profesional ocupat, a drepturilor de asigurări sociale, afectarea stabilității profesionale si prin privarea de venituri salariale curente pentru întreținerea familiei sale, toate aceste aspecte îndeplinind condiția "pagubei iminente" - reglementata in condițiile art. 2 alin. 1 lit. s) din Legea 554/2013, ca reprezentând "un prejudiciul material viitor si previzibil.
În drept, se invocă prevederile art. 106 si art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, cu modificările si completările ulterioare coroborate cu prevederile Legii 554/2004, a contenciosului administrativ precum si pe toate prevederile legale invocate în cuprinsul cererii.
La data de 04.12.2013 pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, se solicită respingerea acțiunii ca fiind rămasa fără obiect având în vedere că începând cu data de 01.11.2013, Decizia nr. 1263/23.09.2013 si-a produs efectele. Astfel, se solicită a se reține dispozițiile art. 1 coroborat cu art. 19, alin. (1) și (2) din O.U.G nr. 74/2013, potrivit cărora Garda Financiară s-a desființat ulterior datei de 01.11.2013, această instituție nemaiexistând ca subiect de drept.
Astfel, ca urmare a aplicării dispozițiilor H.G. nr. 520/2013 privind organizarea si funcționarea ANAF si ale OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală a fost emisa Decizia nr. 1263/23.09.2013.
Reclamanta R. O. C., prin Decizia nr. 1263/23.09.2013 a fost eliberata începând cu data de 01.10.2013 din funcția publica de referent principal in cadrul Gărzii Financiare - Secția G., întrucât Decizia nr. 1263/23.09.2013 si-a produs deja efectele, se solicită a se constata ca cererea de suspendare a rămas fără obiect, neexistând efecte juridice care sa mai poată fi suspendate la aceasta dată.
În ceea ce privește fondul cauzei, se învederează instanței că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ și în consecința, se solicită respingerea cererii formulate ca neîntemeiata, având în vedere următoarele aspecte:
Art. 14 alin. (1) din Legea nr.554/2004 prevede: "Suspendarea executării actului "(1) în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după j|) sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate" Măsura suspendării actelor administrative este o măsura excepționala care se dispune in situația îndeplinirii cumulative a celor doua condiții.
In speța, se apreciază ca nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor doua condiții prevăzute expres de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv cazul bine justificat si existenta iminentei unei pagube.
Prin Decizia nr. 257/14.03.2006, Curtea Constituționala a reținut faptul ca "suspendarea actelor administrative reprezintă, totodată, o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate."
Din prevederea legală invocată, se desprind următoarele condiții de admisibilitate pe care trebuie să le îndeplinească o cerere de suspendare a executării actului administrativ unilateral (individual sau normativ): cazul bine justificat; paguba iminentă; sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare Cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv cazul bine justificat si paguba iminentă, se consideră că sunt reciproc determinate.
În ceea ce privește existenta unui caz bine justificat, se menționează ca pana la anularea de către o instanța judecătoreasca, actul administrativ se bucura de prezumția de legalitate. In caz contrar, s-ar anticipa soluția ce va fi data pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare. In jurisprudență s-a statuat că această condiție este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuție, cu alte cuvinte, există un indiciu temeinic de nelegalitate. De asemenea, în practica instanțelor de contencios administrativ și în doctrină, înțelesul sintagmei caz bine justificat" a fost definit în sensul că exprimă împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității a actului administrativ, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu trebuie să conducă la o examinare pe fond a legalității actului a cărui suspendare se solicită: analiza actului administrativ se limitează doar la o simplă pipăire a fondului. Din chiar definiția dată de lege actului administrativ, se observă că acesta este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Astfel, în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor OUG nr. 74/2013 si a HG nr. 520/2013, masuri de implementare mai sus amintite, a fost emisa Decizia nr. 1263, emisa la data de 23.09.2013, de către Garda Financiara - Comisariatul General. Potrivit art. 1 din decizia solicitata a fi suspendata, reclamanta a fost eliberata din funcția publica de execuție. De asemenea, potrivit prevederilor art. 2 din actul administrativ anterior menționat, s-a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice, începând cu data de 01.10.2013. În conformitate cu prevederile art. 3 din Decizia sus-menționată, urma sa se solicite Agenției Naționale a Funcționarilor Publici lista funcțiilor publice vacante existente la nivelul instituției, care va fi publicata pe site-ul Gărzii Financiare.
În concluzie, se apreciază că Decizia nr. 1263 emisa la data de 23.09.2013, de către Garda Financiara - Comisariatul a fost emisa cu respectarea prevederilor legale în vigoare, fiind fără echivoc faptul că nu exista motive temeinice pentru a fi suspendată. De asemenea, se solicită a se reține că la emiterea deciziei au fost avute in vedere dispozițiile OUG nr. 74/2013, ale HG nr. 520/2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, precum si prevederile art. 97 lit. c, art.99 alin.1 lit. a, alin. 2-6, si art.103 din Legea nr. 188/1999, republicata (r2).
Referitor la susținerea reclamantei potrivit căreia art. 1 si art. 19 din OUG nr. 74/2013 încalcă prevederile art. 16 din Legea fundamentala, se solicită respingerea acesteia ca neîntemeiata, având in vedere următoarele: Garda Financiară se desființează, instituția nemaiexistând după data de 01.11.2013, astfel cum prevede în mod expres și imperativ art. 1 din O.U.G nr. 74/2013. Obligația de a pune la dispoziția funcționarilor publici eliberați, lista funcțiilor publice vacante existente la nivelul instituției, în cazul reorganizării, prevăzută de art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificările și completările ulterioare, în forma aflată în vigoare la nivelul lunii august 2013, revine autorității sau instituției publice care se reorganizează, ca subiect distinct de drept, respectiv, Agenției Naționale de Administrare Fiscală și unităților subordonate acesteia. Potrivit art. 1 coroborat cu art. 19 alin. (1) și (2) din O.U.G nr. 74/2013, Garda Financiară se desființează, ulterior datei de 01.11.2013, această instituție nemaiexistând ca subiect de drept, condiții în care nu mai există entitatea care să ducă la îndeplinire această obligație, Agenția Națională de Administrare Fiscală neavând temei legal pentru ducerea la îndeplinire a acestei obligații în ceea ce privește Garda Financiară.
In ceea ce privește a doua condiție, respectiv prevenirea unei pagube iminente, se arată următoarele:
Paguba iminenta este definita de art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, după caz, perturbarea previzibila grava a funcționarii unei autorități publice ori a unui serviciu public. Suspendarea executării este însa o măsura de excepție, care se justifica numai daca actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat in ipoteza anularii actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză. Astfel, executarea unui act administrativ nu poate fi considerata prin ea însăși ca producătoare a unei pagube iminente, întrucât nu rezulta din probele administrate ca aceasta vătămare este ireparabila pentru reclamanta.
Se mai arată că susținerile reclamantei referitoare la faptul ca paguba iminenta care i-ar fi fost creata prin actul a cărui suspendare se solicita ar consta in pierderea unor drepturi legate de funcția deținuta, cum ar fi drepturile salariale, nu sunt suficiente si concludente pentru a se considera ca sunt întrunite cerințele legale pentru suspendarea executării, întrucât astfel de susțineri nu sunt de natura a răsturna prin ele însele prezumția de legalitate a actului administrativ contestat. Iminenta producerii unei pagube nu se prezuma, ci trebuie dovedita de persoana lezata. îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminenta presupune administrarea de dovezi care sa probeze iminenta producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanta simplele afirmații făcute ca atare in acțiunea formulata.
Având în vedere cele arătate, se solicită a se constata că, în speța, în ceea ce privește paguba iminenta, aceasta condiție nu este îndeplinita de către reclamanta. Astfel, argumentele reclamantei aduse in susținerea cererii de suspendare, nu sunt de natura sa facă dovada îndeplinirii cumulative a celor doua condiții prevăzute de lege, acesta neputând fi reținute in soluționarea cauzei.
Cele doua condiții prevăzute de art. 14 alin. (1), prin tonul lor restrictiv-imperativ, denota caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar, dovedirea efectiva a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care sa fie de natura a argumenta existenta unui caz bine justificat si a iminentei producerii pagubei.
În considerarea celor expuse anterior, se solicită a se constata ca nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a fi dispusa suspendarea solicitata de reclamanta si in consecința se solicită respingerea cererii de suspendare a Deciziei nr. 1263 emisa la data de 23.09.2013, de către Garda Financiara - Comisariatul General ca neîntemeiata.
In subsidiar, se precizează că mențiunea făcuta de reclamanta potrivit căreia la data emiterii Deciziei de eliberare nr. 1263/23.09.2013, raporturile sale de serviciu erau suspendate potrivit art. 95 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicata (r2), cu modificările si completările ulterioare, nu are relevanta in cauza, întrucât, în contextul desființării Gărzii Financiare, dispozițiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, referitoare la obligația autorităților si instituțiilor publice de a rezerva postul aferent funcției publice în situația funcționarilor publici ale căror raporturi de serviciu sunt suspendare, nu mai au aplicabilitate.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 170/C./3.04.2014, Tribunalul G. a admis cererea si a suspendat executarea actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 1263/23.09.2013 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea actului administrativ menționat, ce face obiectul dosarului nr._ .
In motivare, prima instanta a aratat ca potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ,,In cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond, iar art. 15 din același act normativ prevede ca suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresata instanței competente pentru anularea actului.”
Așadar, din textele menționate rezultă că pentru soluționarea favorabilă trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba iminentă.
Reclamanta, funcționar public, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 1263/23.09.2013 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, prin care s-a decis eliberarea din funcția publică de execuție de referent a reclamantei, potrivit art. 99 alin. 1 lit. a Legea nr. 188/1999.
În motivarea deciziei s-au invocat, printre altele, acte normative privind reorganizarea ANAF și desființarea Gărzii Financiare, respectiv OUG nr. 74/2013 și HG nr. 520/2013.
La dosar s-a depus dovada că cererea reclamantei de anulare a deciziei 1263/23.09.2013 de eliberare din funcție se află pe rolul Tribunalului G., sub nr. de înregistrare_, fiind astfel îndeplinită condiția contestării actului a cărui suspendare se solicită.
Sub aspectul cazului bine justificat, tribunalul apreciază că argumentele invocate de reclamantă relative la nelegalitatea deciziei de eliberare din funcție se circumscriu noțiunii de caz bine justificat, în sensul urmărit de legiuitor. În acest context, motivul de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, în special cel relativ la încetarea raportului de serviciu în perioada suspendării acestuia, este în aparență întemeiat.
Astfel, conform dispozițiilor art. 96 alin. 3 din Legea nr. 188/1999: pe perioada suspendării raportului de serviciu autoritățile si instituțiile publice au obligația sa rezerve postul aferent funcției publice. Ocuparea acestuia se face, pe o perioada determinată, in conditiile legii. Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu pot înceta si nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public in cauză.
Așadar, prin acest articol se instituie un principiu proteguitor pentru funcționarul public și anume, interdicția ca, în perioada în care raportul de serviciu este suspendat, acesta să înceteze sau să se modifice altfel decât din inițiativa funcționarului public în cauză.
Reclamanta a susținut, iar pârâta nu a contestat, că raportul său de serviciu era suspendat de drept, conform art. 95 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/1999, la data emiterii deciziei, deoarece se afla în concediu pentru creșterea copilului in vârstă de până la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea vârstei de 3 ani, in conditiile legii.
Eliberarea din funcția publică reprezintă conform art. 97 lit. c din Legea nr. 188/1999 caz de încetare a raportului de serviciu, iar în condițiile arătate, deși verificarea legalității și temeiniciei acestui argument nu face obiectul prezentei cauze, fiind de competența instanței investite cu acțiunea în anularea deciziei, tribunalul apreciază că argumentul constând în încălcarea astfel – prin actul atacat - a prevederilor imperative și principiilor de bază ale Statutului funcționarului public stabilite de Legea nr.188/1999, este de natură a contura în aparență un „caz bine justificat”, în consens cu art. 14 din Legea nr.554/2004.
Sub aspectul ,,pagubei iminente”, tribunalul constată că măsura eliberării din funcție a reclamantului are un caracter sancționator, punitiv, prin lipsirea în totalitate a acesteia de drepturile salariale, aspect care este de natură a demonstra caracterul iminent al pagubei materiale care poate fi suferită de reclamantă și, posibil, membrii familiei acesteia. Pe de altă parte, conform Recomandării nr.89/8/13 09 2009 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, se impun a fi luate măsuri corespunzătoare de către autoritatea judecătorească atunci când executarea unei decizii administrative ar fi de natură să provoace daune particularilor, în scopul evitării acestora. Prin urmare, concluzia suspendării actului se impune si prin prisma acestor dispoziții comunitare, care se aplica cu prioritate față de dreptul național.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, solicitand admiterea recursului ca fondat si casarea hotararii in sensul respingerii cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 1263/23.09.2013.
Recurenta parata considera ca hotararea a fost pronuntata cu aplicarea greșita a dispozițiilor OUG nr. 74/2013 si a prevederilor Legii nr. 188/1999.
Critica adusa hotararii instantei de fond se intemeiaza pe împrejurarea ca aceasta a admis cererea de suspendare a intimatei - reclamante, considerând in mod eronat ca in cauza sunt îndeplinite in mod cumulativ cele doua condiții, respectiv cazul bine justificat si paguba iminenta.
A. In privința cazului bine justificat, argumentul adus de instanta de fond potrivit careia in emiterea Deciziei de eliberare contestate nu au fost respectate dispozițiile art. 96 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, nu pot fi luate in considerare in soluționarea cauzei.
P. la anularea de către o instanta judecătoreasca, actul administrativ contestat, in speța Decizia nr. 1263/23.09.2013, se bucura de prezumția de legalitate.
In jurisprudenta, s-a statuat ca aceasta condiție este îndeplinita in situatla in care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ in discuție, mai precis, existenta un indiciu temeinic de nelegalitate.
De asemenea, sintagma "caz bine justificat" a fost definit in sensul ca exprima împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalitatii actului administrativ.
Asa cum a retinut si Inalta Curte de Casație si Justitie, aplicarea corecta a dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu trebuie sa conducă la o examinare pe fond a legalitatii actului a carul suspendare se solicita: analiza actului se limiteaza doar la o simpla "pipaire" a fondului.
Având in vedere aceste aspecte mai sus mentionate, apreciaza ca motivarea instantei de fond in pronunțarea hotararii vizeaza aspecte legate de fondul cauzei, iar nu "pipairea" fondului.
In cauza nu se poate retine nerespectarea prevederilor art. 96 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 privind imposibilitatea de modificare sau de încetare a raporturilor de serviciu al unui funcționar public suspendat, fara acordul acestuia.
Prin prisma dispozițiilor OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, in cazul Gărzii Financiare nu a avut loc o reorganizare.
Potrivit art. 1 coroborat cu art. 19 alin. 1 si 2 din G. nr. 74/2013, Garda Financiara s- a desfiintat incepand cu data de 01.11.2013, astfel incat nu mai pot primi eficienta dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind reorganizarea unei institutii publice si pe cale de consecința nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 96 alin. 3 din același act normativ.
In aceste condiții, pentru argumentele aduse de instanta de fond mai sus amintite, apreciaza ca nu este îndeplinita condiția cazului bine justificat,
B. In ceea ce privește iminenta pagubei, contrar celor retinute de instanta de fond, aprecieaza ca aceasta de asemenea nu este îndeplinita, deoarece consecința fireasca a eliberării din funcție este încetarea drepturilor bănești si a celorlalte drepturi derivate, iar aceasta consecința nu poate fi asimilata noțiunii de paguba iminenta.
Mai mult, nu exista un prejudiciu material viitor si previzibil care poate fi invocat de către intimata - reclamanta in susținerea cererii de suspendare.
In drept, art. 486, art. 487 si art. 488 alin. (1) pot. 8 din Cod proc.civ., art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările si completările ulterioare. Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata (r2), cu modificările si completările ulterioare, art. 1, art. 19 din OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Impotriva aceleasi sentinte a mai declarat recurs parata Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., solicitand modificarea sentinței civile în temeiul art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Critică sentința civilă pentru nelegalitate, întrucât la pronunțarea acesteia, instanța de judecată a interpretat și aplicat în mod eronat dispozițiile legale incidente în cauză.
Astfel, conform OUG nr. 74/2013 Garda Financiară se desființează cu data de 01.11.2013, iar eliberarea din funcție a personalului va fi realizată cu respectarea procedurilor legale pentru fiecare categorie de personal.
Conform art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999 republicată, așa cum a fost modificat prin . OUG nr. 82/2013 începând cu 29.08.2013, obligația de a pune la dispoziția funcționarilor publici eliberați lista funcțiilor publice vacante existente la nivelul instituției și/sau de a cere lista funcțiilor publice vacante ANFP, nu mai există, fiind opțională.
Totuși, Garda Financiară a solicitat lista funcțiilor publice vacante către ANFP prin adresa nr._/2013.
Reclamanta avea posibilitatea în perioada de preaviz de 30 de zile de a solicita transferul în cazul în care erau identificate posturi corespunzătoare, fiind evident faptul că instituția care se desființează nu poate rezerva postul său indiferent de faptul că raporturile de serviciu erau suspendate.
Critică soluția instanței de fond care dispune suspendarea executării a unei decizii de eliberare din funcția deținută în cadrul unei instituții care la momentul pronunțării hotărârii nu mai există, fiind imposibilă executarea acestei hotărâri.
Agenția Națională de Administrare Fiscală nu a preluat personalul Gărzii Financiare conform OUG nr. 74/2013, ci doar "patrimoniul, arhiva, execuția bugetară", nefiind preluate nici posturile vacante sau care se vor desființa.
D. urmare, ANAF nu poate pune în executare sentința nr. 170/2014, funcția publică a reclamantei fiind desființată începând cu 01.11.2013, iar nu preluată prin absorbție.
Examinand recursurile formulate de parati, Curtea constata ca exista o indoiala serioasa asupra legalitatii Decziei nr. 1263/23.09.2013, deoarece s-au incalcat dispozitiile art. 96 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 (,,pe perioada suspendării raportului de serviciu autoritățile si instituțiile publice au obligația sa rezerve postul aferent funcției publice. Ocuparea acestuia se face, pe o perioada determinată, in conditiile legii. Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu pot înceta si nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public in cauză), de vreme ce raportul de serviciu al reclamantei era suspendat de drept, conform art. 95 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/1999, la data emiterii deciziei, deoarece se afla în concediu pentru creșterea copilului in vârstă de până la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea vârstei de 3 ani, in conditiile legii. Nu era posibila incetarea raportului de serviciu al reclamantei pe perioada suspendarii de drept. Acest aspect de legalitate poate fi examinat de instanta in cererea de suspendare deoarece creeaza o indoiala serioasa asupra legalitatii Decziei nr. 1263/23.09.2013.
In privinta pagubei iminente, reclamanta este lisita de resursele financiare necesare asigurarii subzistentei sale, dovedindu-se un prejudiciu material viitor si previzibil.
Din aceste motive, in baza art. 488 alin. 1 pct. 8 si art. 496 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentele pârâte ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., județul G. și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 170/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. O. C., cu domiciliul în G., ./300, . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în G., .. 19, județul G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Tribunalul G.
Secția Civila
Jud. fond F. R.
Red. jud. B.V./2 ex./21.11.2014 |
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7791/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 1191/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
