Suspendare executare act administrativ. Hotărâre din 11-06-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 2468/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 04.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul C. CONCURENȚEI, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta reprezentată prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul reprezentat prin inspector de concurență care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că reclamanta a depus prin serviciul registratură un set de înscrisuri, după care:
Nefiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de suspendare.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea cererii de suspendare arătând că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile achitării cauțiunii, a cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Arată că argumentele principale pe care susține îndeplinirea cazului bine justificat sunt acceptate în practica instanței și celei de control judiciar.
Reclamanta, prin avocat, arată că în ceea ce privește nelegalitatea actului, în primul rând arată că actul a cărui suspendare o solicită nu este motivat, aceasta fiind expresia validității unui act administrativ iar absența acestei motivări duce la lipsa validității actului. În susținerea lipsei de motivare a actului reclamanta solicită să se observe că motivarea făcută de pârâtă în cuprinsul deciziei nu poate fi reținută ca atare întrucât ceea ce se regăsește ca și motivare în decizia contestată nu diferă cu nimic de ceea ce se găsește ca și motivare în decizia de investigație, în condițiile în care prin decizie au fost sancționați doar o parte dintre cei la care se face referire în raportul de investigație. Arată că în ceea ce privește situația de fapt și succesiunea etapelor pentru emiterea actului, în urma investigației desfășurate de C. Concurenței a fost emis un raport, înaintat părților pentru exprimarea punctului de vedere, urmat apoi de audierea raportorului de caz și a părților cu privire la care s-a făcut investigația, în final fiind emis actul de sancționare, în speță, acesta fiind dat cu privire la o parte dintre cei investigați. Reclamanta solicită să se constate că pe baza aceleiași motivări raportul propune sancționare a 31 de părți, în timp ce decizia emisă de C. Concurenței sancționează doar pe 6 dintre aceștia. Mai arată că nu se poate reține argumentul în sensul că se impune a motiva doar de ce sancționează anumiți operatori și nu de ce nu sancționează pe ceilalți, întrucât motivarea din decizie nu diferă de motivarea din raportul de investigație în care se propunea sancționarea tuturor. Arată că atâta timp cât cele două acte au aceeași motivare însă merg în sensuri diametral opuse, ceea ce se regăsește în decizie nu poate fi reținută ca și motivare a acesteia, având în vedere că nu distinge între categoria celor sancționați și a celor nesancționați.
Mai arată reclamanta că un alt argument este acela că, procedând în acest fel, C. Concurenței a aplicat un tratament diferit și discreționar față de entitățile investigate, nefiind permis acest lucru în situații similare și, mai mult, identice.
Un al treilea argument în susținerea nelegalității actului este nerespectarea principiului proporționalității la aplicarea amenzii. Astfel, arată că fapta pentru care a fost ea sancționată a fost încadrată la gravitate medie dar, totuși, autoritatea pârâtă s-a dus spre maximul de procent, respectiv la 4%, în condițiile în care și raportul și decizia menționează cu privire la societatea M. că este o societate mică și are o poziție nesemnificativă pe piață și, mai mult, se reține că rezultatul a aceea ce se consideră fapt ilicit este extrem de mic, respectiv 1260 RON. Reclamanta arată că deși se invocă de pârâtă, prin întâmpinare, că procentul final a fost de 2,2, acesta a fost rezultatul luării în calcul a trei circumstanțe atenuante potrivit instrucțiunilor.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, reclamanta arată că pe acest aspect a apelat la un expert independent și solicită să se observe că s-a demonstrat prin lucrarea acestuia faptul că plata amenzii îi creează o pagubă importantă raportat la dimensiunea mică a societății cu consecințe potențial iremediabile. Solicită să se rețină și constatarea expertului în sensul că din eventualitatea plății amenzii în acest moment nu suferă doar entitate care ar fi încălcat legea ci și alte entități, în primul rând o altă societate din grupul M. care este garant în două linii de credit. Mai arată că prin plata amenzii stabilite s-ar aduce atingere activității și a altor două ministere și a altor instituții de interes public care au contracte în derulare cu societatea și pe care acestea nule-ar putea respecta.
Solicită să se aibă în vedere probele depuse la dosarul cauzei prin serviciul registratură și faptul că din acestea rezultă că a fost înregistrată de către un creditor o cerere de deschidere a insolvenței.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea cererii de suspendare.
Pârâtul, prin inspector de concurență, solicită respingerea cererii având în vedere că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de lege, a pagubei iminente și a cazului bine justificat. Solicită să se observe că aspectele aduse în apărare de reclamantă antamează fondul cauzei.
Arată pârâtul că prin raportul de investigație se propune sancționarea a două fapte, respectiv a stabilirii discount-ului și a alocării bugetului, iar Plenul a reținut sancționarea doar a unei fapte. Arată că nu se poate reține dublul standard invocat de reclamantă, acesta nefiind îndeplinit, având în vedere că sarcina motivării incumbă Consiliului Concurenței numi în ce privește faptele constatate și sancționate. Arată că în Decizia a cărei suspendare se solicită acestea sunt îndeplinite iar din acest aspect ar decurge și pretinsa încălcare a dreptului la apărare prin raportare la obiectul cererii, și nu se poate reține acest aspect. Cu privire la susținerea că ar exista o situație identică în ceea ce le privește pe întreprinderi arată că aceasta este falsă, astfel că principiul egalității de tratament nu a fost încălcat. Cu privire la proporționalitatea amenzii solicită să se aibă în vedere că aceasta este o înțelegere pe orizontală și categoria gravității medii a fost reținută bine de către membrii consiliului, aplicând circumstanțe atenuante.
Cu privire la paguba iminentă arată că nici aceasta nu este îndeplinită, raportul depus fiind întocmit pro causa și neputând fi reținut decât ca un raport de expertiză extrajudiciară ci doar ca opinia unui consultant independent.
Pentru toate aceste motive solicită respingerea cererii de suspendare și depune concluzii scrise la dosar.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul în replică, solicită să se constate că în pledoarie s-a adăugat la actul administrativ, respectiv s-a afirmat că există diferență între cei sancționați și cei nesancționați pentru motivul că decizia a privit două fapte. Solicită să se constate că nicăieri, nici raportul și nici decizia, nu trasează diferența între cei sancționați și cei nesancționați în funcție de natura faptelor investigate. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 11.06.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. C. O.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1863
Ședința publică de la 11.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul C. CONCURENȚEI, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 04.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția aVIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 10.04.2014 reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul C. CONCURENȚEI, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună suspendarea executării Deciziei Consiliului Concurenței nr.8/17.03.2014 până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea actului.
În motivarea cererii reclamanta a arătat în esență că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune suspendarea executării actului, respectiv condiția cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Printre aspectele de fapt și drept ce au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate a actului, invocă nemotivarea actului administrative. Arată că simpla trimitere la prevederile legale nu acoperă cerința motivării prin elementele de fapt și de drept. Arată reclamanta că raportul de investigație reține că toate cele 31 de entități investigate au săvârșit aceeași faptă și propune sancționarea tuturor însă C., deși a reținut în decizie faptul că toate entitățile au participat la același mecanism, sancționează prin decizie doar 6 dintre cei 31 membri investigați, fără a motiva nesancționarea celorlalți. Se mai arată că decizia atacată nu sancționează decât membrii Consiliului Director Ecotic dintre toți membrii investigați, neinvestigând de ce nu a fost dispusă sancționarea tuturor. Nu este admisibilă motivarea actului printr-un act subsecvent, motivarea trebuind să se facă chiar prin conținutul actului. în speță, în motivarea Deciziei cu privire la nesancționarea membrilor Ecotic ce au făcut obiectul investigației doar se face trimitere la raportul de investigație.
Reclamanta mai arată că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului egalității de tratament întrucât nu a fost vorba de acte diferite și nu se justifică tratamentul diferit aplicat.
Reclamanta invocă faptul că nici principiul proporționalității amenzii nu a fost respectat, autoritatea neluând în calcul la aplicarea procentului de 4% împrejurarea că societatea avea o cotă nesemnificativă de piață și că beneficiile reflectate în cifra de afaceri ca urmare a participării la pretinsa înțelegere a fost 0,33%, respectiv 1260 RON.
Cu privire la paguba iminentă reclamanta a arătat în esență că plata amenzii stabilite ar avea consecințe negative în activitatea sa, în derularea creditelor, în relațiile cu instituțiile statului și comunitatea financiară și în relația cu furnizorii și clienții.
În drept s-au invocat dispozițiile art.art.15 coroborat cu art. 14 Legea nr. 554/2004, art. 49 alin.2 Legea nr.21/1996.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea urmează să respingă acțiunea pentru următoarele considerente:
Astfel cum s-a reiterat anterior, Președintele Consiliului Concurentei a emis, la data de 3 noiembrie 2007, Ordinul nr. 256, prin care a dispus declanșarea unei investigații privind posibila incalcare a prevederilor Legii concurentei nr. 21/1996 de către societățile comerciale membre ale Ecotic, Asociație de gestionare a deșeurilor de echipamente electrice si electronice de consum.
Prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurentei nr. 324/17.06.2010, s-a extins investigația declanșata prin Ordinul nr. 256/2007 asupra tuturor organizațiilor colective din domeniul gestionarii deșeurilor de I echipamente electrice si electronice, precum si asupra autorităților statului cu competente legislative si de reglementare in domeniul gestionarii deșeurilor de echipamente electrice si electrocasnice.
În aceste condiții a început prin Ordinul nr. 345/2010, o investigație având ca obiect posibila incalcare a regulilor de concurenta de către producătorii cu statut de membri sau parteneri contractuali ai Asociației Rorec si retailerii implicați in campaniile de marketing buy-back, pe piața comercializării echipamentelor electrice si electronice, in principal electronice si IT, investigații conexate prin Ordinul nr. 433/2010 al Președintelui Consiliului Concurenței.
Ulterior, C. Concurenței a emis Decizia nr. 8/17.03.2014, prin care a constatat ca întreprinderi membre fondatoare ale Asociației Ecotic, printre care si reclamanta ., active pe piața comercializării EEE noi, in principal electronice si IT.
Astfel, a încheiat în perioada februarie - iunie 2009 o înțelegere anticoncurentiala de control reciproc al comercializării produselor lor in cadrul campaniilor buy-back derulate, stabilind o condiționare ferma intre contribuția unei întreprinderi la bugetul asociației, ca urmare a încasărilor din timbru verde si participarea sau nivelul participării întreprinderii in cauza la campaniile buy-back, cu consecința limitării vânzărilor.
C. Concurenței a dispus sancționarea societăților contraveniente, printre care și M., în conformitate cu prevederile art. 53 alin. (1) lit. a) din lege, cu amenda, care in cazul reclamantei este in cuantum de 756.710 lei, reprezentând 2,2% din cifra de afaceri realizata in anul 2012.
Ori, în cauză nu sunt întrunite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cea a existenței unui caz bine justificat și cea a producerii unei pagube iminente.
In ceea ce privește pretinsa existenta a unui caz bine justificat, cererea M. vizează: nemotivarea deciziei a cărei suspendare se solicita, prin aceea ca autoritatea de concurenta nu motivează de ce a sancționat numai membrii Consiliului Director dintre toti membrii Ecotic investigați, decizia a fost pronunțata cu incalcarea principiului egalității de tratament și că la individualizarea amenzii, autoritatea de concurenta a incalcat principiul proportionalitatii amenzii.
Ori, înțelegerea de limitare a vânzărilor prin controlul comercializării in ceea ce privește produsele comercializate de cele 6 intreprinderi membre ale Ecotic/ printre care si M., in cadrul campaniilor de buy-back, s-a grefat pe necesitatea indeplinirii obligațiilor de mediu ale intreprinderilor in cauza. Necesitatea colectării de DEEE -uri in scopul indeplinirii obligațiilor de mediu ale producătorilor de EEE -uri, situație premisa a infiintarii Asociației Ecotic, a reprezentat in fapt, astfel cum s-a dovedit urmare a investigației Consiliului Concurentei, pretextul pentru realizarea intelegerii anticoncurentiale de limitare a vânzărilor prin controlul comercializării. Cele 6 intreprinderi membre fondatoare ale acesteia, inclusiv M., au depășit cadrul pentru care se constituise Asociația, discutând parametri esențiali ai concurentei, aspecte concretizate in limitarea sprijinului financiar pentru un producător la 40% din contribuția sa cu timbrul verde la bugetul Ecotic (cu consecința realizării unei înțelegeri de limitare a vânzărilor, prin controlul comercializării).
Întelegerea se baza pe mecanismul de alocare a bugetelor pentru fiecare producător, proporțional cu sumele plătite la ECOTIC privind taxa de timbru verde, coroborat cu stabilirea valorii fixe a sumelor suportate de ECOTIC la acordarea voucher-ului in cazul fiecărui produs comercializat prin campanii buy-back.
Valoarea timbrului verde era identica pentru același tip de produs comercializat de fiecare dintre producătorii membri, iar incasarile din timbrul verde reflectau cu acuratețe poziția respectivei intrepinderi pe piața.
Mai mult, piața pe care activează membrii ECOTIC, respectiv piața electronicelor si IT, este o piața monitorizata constant si care face obiectul unor studii si cercetări periodice foarte detaliate .
Ca atare, prin instituirea acestui mecanism, cele 6 întreprinderi in cauza, printre care si M., beneficiau de un grad ridicat de previzionare in ceea ce privește activitatea comerciala a lor, in cadrul campaniilor viitoare buy-back la care urmau sa participe, realizând prin aceasta un control al comercializării produselor lor, cu consecința, deci, a limitării vânzărilor (pentru prezentarea detaliata a algoritmului prin care intreprinderile isi puteau previziona vânzările si a mecanismului concret al înțelegerii, a se vedea parag. 110-141 din Decizia Consiliului Concurentei nr. 8/2014).
Referitor la afirmația M. privind presupusa lipsa a motivării Deciziei nr. 8/2014, de catre C. Concurentei, în încercarea de a fundamenta afirmația sa referitoare la existenta unui caz bine justificat, reclamanta susține in mod neintemeiat ca decizia a cărei suspendare este solicitata in prezenta cauza, ar fi trebuit sa contina o motivare cu privire la intreprinderile nesanctionate de C. Concurentei. In plus, pentru a justifica pretinsa nemotivare a actului administrativ in cauza, M. intelege sa dezvolte istoricul investigației, arătând ca propunerile de constatare si sancționare din Raportul de investigație (deci concluziile raportorului) nu coincid cu faptele constatate si sancționate prin Decizia nr. 8/2014 (deci cu concluziile Consiliului Concurentei).
Ori, potrivit art. 26 alin. (4) din lege, "deciziile Consiliului Concurenței sunt acte administrative unilaterale cu caracter individual prin care se constată încălcarea prevederilor prezentei legi și se aplică sancțiunile corespunzătoare, se dispun măsurile necesare restabilirii mediului concurențial, se acordă accesul la informații confidențiale, se soluționează plângerile formulate în baza dispozițiilor prezentei legi, precum și cererile și notificările privind concentrările economice ".
Ca atare, în mod corect a procedat C. Concurentei la motivarea Deciziei nr. 8/2014 in ceea ce privește faptele constatate si sancționate, pretențiile M. excedând limitele exercitării dreptului la apărare, având in vedere ca vizează fapte neconstatate de autoritatea de concurenta, in legătura cu care nu subzista obligația motivării.
Faptul ca propunerile din Raport nu sunt preluate in integralitatea lor in decizie, nu doar ca nu reprezintă un motiv de nelegalitate a actului administrativ in cauza, ci dimpotrivă, asigura independenta procesului decizional.
In ceea ce privește afirmația M. privind presupusa incalcarea a principiului egalității de tratament, în fundamentarea afirmației sale, grefandu-si apărarea pe presupusa lipsa a motivării deciziei, M. afirma ca in acest fel a fost incalcat principiul egalității de tratament.
F. de susținerea M., reclamanta face o confuzie in ceea ce privește intelesul principiului egalității de tratament. In acest sens principiul enunțat presupune aplicarea aceluiași tratament pentru situații identice, iar nu pentru situații similare, cum greșit afirma M.. In plus, astfel cum rezulta din motivarea temeinica a Deciziei nr. 8/2014 in ceea ce privește faptele constatate, principiul in cauza a fost respectat de C. Concurentei.
In ceea ce privește susținerea reclamantei referitoare la greșita individualizare a amenzii, M. susține ca nivelul de baza (fixat la 4%) este disproporționat, autoritatea de concurenta având obligația stabilirii unui nivel de baza de 2%.
Ori, amenda impusa M. este calculata in conformitate cu prevederile art. 53 alin. (1) lit. a) din lege6, potrivit cărora încălcarea art. 5 alin. (1) din lege și a art. 101 (1) TFUE se sancționează cu amendă de la 0,5% la 10% din cifra de afaceri totală realizată de contravenient în anul anterior sancționării.
Ori, cifra de afaceri realizata in campanile buy-back este redusa, de pana la 20% din CA totala diminuare cu 25% a nivelului de baza. Furnizare dovezi conform cărora participarea la încalcarile săvârșite este extrem de redusa, evitând punerea in aplicare a acestora -diminuare cu 10% a nivelului de baza și caracterul de noutate al domeniului gestionarii deșeurilor de echipamente electrice si electronice (DEEE) si al practicii constatate -diminuare cu 10% a nivelului de baza.
Ca atare, amenda finală aplicată a fost: nivelul de bază de 4%+circumstanțele atenuante de 45% din cifra de afaceri totală realizată în anul 2012.
În jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție - Decizia ICCJ nr.5234/25.11.2010, a fost reținut faptul că nu este necesară analizarea ambelor condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr.554/2004 atunci când s-a constatat neîndeplinirea uneia dintre ele: „În mod corect instanța de fond, constatând că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat nu a mai considerat necesar să analizeze și condiția pagubei iminente, dată fiind obligația dovedirii cumulative a acestora”.
Noțiunea de „pagubă iminentă" este definită, conform jurisprudenței, prin directa raportare la capacitatea financiară a întreprinderii, acesta fiind și spiritul dispoziției legale menționate.
In mod evident, plata oricărei amenzi reprezintă o diminuare a resurselor financiare ale unei întreprinderi, dar această stare, cauzată de propria turpitudine, nu conduce la o identitate cu paguba iminentă, nefiind demonstrată, ci doar afirmată posibilitatea unui prejudiciu ireparabil ca urmare a executării amenzii. Nu orice plată efectuată din patrimoniul unei persoane se înscrie în cerințele reglementării acestui concept prevăzut de Legea contenciosului administrativ.
Examinând noțiunea de pagubă iminentă și dintr-o altă perspectivă, într-o decizie în care s-a pronunțat asupra îndeplinirii condițiilor pentru suspendarea actului administrativ, înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate, nu poate constitui prin ea însăși o pagubă: "într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului" (subl.ns.). Or, astfel cum am arătat, amenda aplicata se incadreaza in limitele legii.
Mai mult, sub aspectul proportionalitatii amenzii, orice sancțiune presupune și producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, însă acesta trebuie raportat la capacitatea financiară a întreprinderii în cauză. Or, în Legea concurenței, prin stabilirea limitei amenzii (de până la 10% din cifra de afaceri totală a contravenientului pe anul financiar anterior sancționării), s-a realizat deja o raportare la aceasta capacitate.
În prezenta cauză, M. a fost sancționată de C. Concurenței cu o amendă reprezentând 2,2% din cifra sa de afaceri totală pe anul financiar 2012, stabilită în conformitate cu dispozițiile legale incidente în materie, cuantumul amenzii fiind astfel stabilit încât acesta să nu conducă la deteriorarea situației financiare a reclamantei și cu atât mai puțin la eliminarea sa de pe piață.
În ceea ce privește susținerea reclamantei privind existența unui presupus deficit de venituri-cheltuieli cu repercusiuni serioase asupra activității sale economico-financiare, M. afirma ca in ipoteza plații amenzii consecințele negative s-ar produce si asupra relației întreprinderii cu statul și asupra altor entități, încercând, in acest fel, sa inducă ideea unei pagube care depășește dimensiunea propriei activități economice.
Veridicitatea afirmației reclamantei potrivit căreia ar suferi o paguba iminenta este îndoielnica, cu atat mai mult cu cat noțiunea de „pierdere" din contul de profit si pierdere, pe care aceasta isi fundamentează argumentele include si imprumuturile angajate in scopul investițiilor, in scopul dezvoltării unei întreprinderi profitabile.
Decizia Consiliului Concurenței nr. 8/2014 este un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate și care este executoriu, iar normele instituite prin Legea concurenței apără un interes general, public* sens în care obligațiile de plată a amenzilor aplicate celor care le încalcă primează față de obligațiile de drept privat. Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate și ca act administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept și o democrație constituțională (a se vedea în acest sens Decizia ICCJ nr. 2052 din 1 iunie 2006).
Când a stabilit obligațiile operatorilor economici, de natură să determine asigurarea unui mediu concurențial normal, în special prin plata amenzilor contravenționale pentru fapte anticoncurențiale, legiuitorul a avut a priori în vedere ca sancțiunea să aiba un caracter punitiv și preventiv, dar care să nu conducă la excluderea respectivului operator economic de pe piață. Aceasta este și rațiunea avută în vedere de legiuitor când a prevăzut ca amenzile pentru fapte anticoncurențiale să fie fixate într-un cuantum de maxim 10% din cifra de afaceri totală a contravenientului. Or în prezenta cauză, autoritatea de concurență a stabilit un procent de doar 2,2% din cifra de afaceri totală a reclamantei.
Astfel, reclamanta nu a depus în susținerea cererii de suspendare actele relevante pentru a stabili producerea unei pagube iminente în eventualitatea în care ar fi executată amenda, mai precis, M. nu a furnizat decât selectiv documente contabile aferente anului 2013, astfel incat aceste documente sa-i profite. Fluxul de trezorerie 2014 și câteva contracte comerciale arata in fapt ca aceste contracte urmează sa-i aducă profit reclamantei, iar nu sa probeze situația financiara precara acestora, cum insidios incearca sa demonstreze M..
Argumentarea reclamantei ignoră cu desăvârșire o situație de fapt ce nu poate fi contestată. Astfel, din dovezile depuse de M., rezulta inclusiv existența, in ceea ce o privește, a unor creanțe de încasat, și nu doar a datoriilor de achitat, cum greșit susține intreprinderea.
M. denaturează eventualele efecte negative ale executării amenzii, enumerând diverse consecințe și cheltuieli pretins a fi afectate deplata amenzii aplicate de C. Concurenței (salarii, impozite, rate bănci etc) ca și cum amenda s-ar plăti nu o singură dată, ci de mai multe ori și din categorii distincte de debite, raționament evident nefundamentat.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă ca neîntemeiată cererea reclamantei de suspendarea executării deciziei nr.8/17.03.2014 emisă de C. Concurenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea reclamantului . cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA T.,G. și Asociații în București, sect. 1, ., în contradictoriu cu pârâtul C. CONCURENȚEI cu sediul în București, sect. 1, Piața Presei Libere nr. 1, privind suspendarea executării deciziei nr.8/17.03.2014 emisă de pârât.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. C. O.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./4ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2393/2014. Curtea de... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 528/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
