Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1561/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1561/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 1653/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1561
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta Î. I. L. G. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, având ca obiect suspendare executare act administrativ - PV._/29.10.2013).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, 19.05.2014, când în aceeași compunere a dispus următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ la data de 12.03.2014, reclamanta Î. Individuala L. G. a solicitat în contradictoriu cu parata Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit ("APDRP") suspendarea executării actului administrativ atacat respectiv a Procesului Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la APDRP sub nr._ din data de 29.10.2013, privind proiectul "Achiziție utilaje pentru pregătirea terenului la L. G. I.I.", ce face obiectul Contractului de finanțare C312M_/12.05.2011, beneficiar întreprinderea Individuala L. G. până la soluționarea definitiva și irevocabila a acțiunii în contencios administrativ, având ca obiect anularea actului administrativ atacat.
În prezenta cauza sunt întrunite intru totul condițiile de admisibilitate și de fond ale cererii de suspendare prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la condiția existentei unui caz bine justificat
Prima condiție impusa de dispozițiile art. 15 din Legea 554/2004, referitoare la dovada formulării acțiunii în anularea actului administrativ unilateral este, în mod evident, îndeplinita.
Conform art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natura sa creeze o îndoiala serioasa asupra legalității actului administrativ.
Or, măsura rezilierii Contractului de finanțare este vădit nelegala, având în vedere ca:
-reclamanta nu a creat condiții artificiale pentru a obține plata aferenta Proiectului;
-cererea de finanțare depusa de reclamantă nu încalcă regula de ajutor de minimis;
-sancționarea reclamantei este consecința unui exces de putere publica din partea paratei APDRP și a invocării de către aceasta a propriei turpitudini (culpe).
A. Reclamanta NU a creat condiții artificiale pentru a obține plata aferenta proiectului
Cu privire la acest aspect s-a precizat ca singura reglementare a noțiunii de „condiții artificiale" este cuprinsa în art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-conditionalitatii în cazul masurilor de sprijin pentru dezvoltare rurala (în continuare „Regulamentul 65/2011"), conform căruia, fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plata către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit ca au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plați, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor”.
Art. 4 alin. 8 din Regulamentul 65/2011 a fost interpretat, în mod constant, de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene care are, printre alte atribuții, și pe aceea de interpretare unitara a legislației europene, pentru a se asigura că aceasta se aplică în același fel în toate țările UE.
În acest sens, s-a menționat ca cea mai recenta interpretare a prevederilor art. 4 alin. 8 din Regulamentul 65/2011, obligatorie pentru toate tarile UE, a fost făcuta de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Camera a șasea, prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțata în cauza Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond „Zemedelie" Razplashtatelna agentsia (directorul executiv al Fondului de Stat pentru Agricultură - Agenția de plăți, în continuare DFZ-RA), înregistrata pe rolul Curții sub nr. C 434/12 (Anexa 8).
Astfel, Curtea a statuat ca prevederile art. 4 alin. 8 din Regulamentul 65/2011 se aplica numai în măsura în care sunt îndeplinite, în mod cumulativ, doua condiții:
existența unui element obiectiv - constând în crearea unor condiții artificiale pentru obținerea plaților, cu consecința ca finalitatea urmărita de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurala (FEADR) sa nu poată fi atinsa;
existența unui element subiectiv - constând în urmărirea în exclusivitate, de către candidatul la acordarea unei astfel de plați, a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menționate.
Or, în prezenta cauza, nu sunt îndeplinite cele doua condiții prevăzute de norma comunitara anterior menționata, având în vedere ca:
- nu exista elementul obiectiv, constând în crearea de condiții artificiale pentru obținerea plaților, întrucât, prin implementarea celor trei proiecte propuse de întreprinderea Individuala L. G., întreprinderea Individuala L. V. și S.C. UTILAJ EXPERT S.R.L., a fost atinsa finalitatea urmărita de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurala (FEADR);
- nu exista elementul subiectiv, întrucât niciunul dintre cei trei beneficiari ai Măsurii 312 nu a urmărit obținerea unui avantaj care sa contravină obiectivelor schemei anterior menționate.
1. Inexistenta elementului obiectiv
Cu privire la acest aspect, s-a precizat ca nu au fost create condiții artificiale pentru obținerea plaților, întrucât prin cele trei proiecte a fost atinsa finalitatea urmărita de schema de ajutor din cadrul FEADR.
În acest sens, s-a precizat ca, prin activitățile desfășurate de fiecare dintre cei trei beneficiari cu ajutorul utilajelor achiziționate cu sprijin financiar nerambursabil, s-a realizat atât obiectivul general al Măsurii 312, cat și obiectivele specifice și cele operaționale (conform Fisei tehnice a Măsurii 312 -Anexa 9).
Cu privire la acest aspect, s-au menționat următoarele:
- atât reclamanta cat și ceilalți doi beneficiari desfășurau activități în sectorul non-agricol, constând în executarea de lucrări de amenajare a terenurilor, în scopul realizării unor construcții - prin activitatea sa fiind, așadar, atins obiectivul general al măsurii 312, constând în încurajarea activităților non-agricole;
- toate cele trei întreprinderi individuale au creat și au reușit sa mențină, . deosebit de grea, cel puțin în domeniul construcțiilor, un număr important de locuri de munca în mediul rural. Astfel, întreprinderea Individuala L. G. are un număr de 3 angajați, întreprinderea Individuala L. V. are un număr de 3 angajați, iar S.C. UTILAJ EXPERT S.R.L. are un număr de 6 angajați.
Împrejurarea ca cele trei întreprinderi au și un angajat comun, pe dl. L. I. Liciniu, nu este de natura sa conducă la concluzia ca nu a fost atins scopul general al Măsurii 312, în condițiile în care, pe de o parte, aceste întreprinderi au și alți salariați și, pe de alta parte, angajarea dlui L. I. Liciniu a fost făcuta în considerarea faptului ca acesta îndeplinea cerința studiilor superioare în domeniul economic, ceruta pentru deținerea calității de reprezentant legal al proiectului. Prin urmare, și din aceasta perspectiva, a fost realizat obiectivul general al Măsurii 312, constând în creșterea numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, precum și obiectivul specific al Măsurii 312, constând în crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural.
În ceea ce privește susținerea paratei APDRP, conform căreia reclamanta și celelalte doua entități beneficiare a fondurilor europene nu au fi atins obiectivul specific al Măsurii 312, întrucât „utilajele achiziționate prin proiect (...) sunt destinate deservirii preponderente a membrilor unei singure familii și a firmelor deținute de aceștia" este falsa, în condițiile în care, din cele 20 de contracte de prestări servicii încheiate de cele trei entități beneficiare a fondurilor europene, doar 7 contracte sunt încheiate cu firme deținute de membrii familiei.
În același timp, nu exista nicio interdicție legala ca membrii unei familii sa se ajute intre ei, astfel ca, atunci când, spre exemplu, .. avut nevoie de servicii de natura celor prestate de S.C. UTILAJ EXPERT S.R.L., a apărut ca natural și firesc sa apeleze la aceasta societate și nu la o terța persoana;
-nu în ultimul rand, prin activitatea lor, fiind organizați ca microîntreprinderi, care desfășoară activități în sectorul non-agricol, în spațiul rural, au contribuit și la realizarea obiectivelor operaționale ale Măsurii 312, constând în crearea de microîntreprinderi în sectorul non agricol în spațiul rural și reducerea gradului de dependentă fată de agricultură.
Or, în condițiile în care, prin implementarea proiectelor propuse de întreprinderea Individuala L. G., întreprinderea Individuala L. V. și S.C. UTILAJ EXPERT S.R.L. a fost atinsa finalitatea urmărita de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurala, este evident ca obligarea reclamantei și a celorlalți doi beneficiari la restituirea fondurilor nerambursabile este nelegala și profund inechitabila.
În concluzie, având în vedere argumentele de mai sus, în prezenta cauza, nu este îndeplinita condiția existentei elementului obiectiv al art. 4 alin. 8 din Regulamentul 65/2011, respectiv crearea de condiții artificiale pentru obținerea plaților, toate cele trei proiecte fiind în concordanta cu finalitatea urmărita de schema de ajutor din cadrul FEADR.
2. Inexistenta elementului subiectiv
Cu privire la acest aspect, s-a menționat ca niciunul dintre cei trei beneficiari ai Măsurii 312 nu a urmărit obținerea unui avantaj care sa contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurala (FEADR)
Simpla existenta a unei legături de rudenie intre titularii întreprinderilor individuale, precum și a altor legături juridice intre acestea, cum ar fi sediul social sau împrejurarea ca utilajele sunt parcate pe aceeași suprafața de teren nu fac dovada ca reclamanta sau ceilalți doi beneficiari ai Măsurii 312 ar fi urmărit obținerea unui avantaj care sa contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR.
Astfel, este de necontestat ca titularul reclamantei și titulara întreprinderii Individuale L. V. sunt rude de gradul I, ca aceștia aveau, la data depunerii cererii de finanțare, domiciliu comun, ca utilajele sunt parcate pe aceeași . ca întreprinderile individuale au același obiect de activitate.
Însă, niciuna din aceste împrejurări nu dovedește ca reclamanta și ceilalți doi beneficiari ai fondurilor ar fi urmărit altceva decât sa contribuie, prin intermediul proiectelor propuse, la diversificarea economiei rurale, prin desfășurarea unor activități în mediul rural, în sectorul non-agricol.
În acest sens, nu exista nicio interdicție, nici în legislația naționala și nici în cea comunitara, ca membrii aceleași familii sa solicite și sa obțină finanțarea unor proiecte de investiții, după cum nu este niciunde prevăzut ca membrii aceleași familii nu au dreptul de a obține fonduri nerambursabile în cadrul aceleași scheme de ajutor.
De altfel, o astfel de interdicție ar fi de natura sa încalce dreptul fundamental la munca și libertatea de a desfășura o activitate comercială, garantate atât de Constituție, cat și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în condițiile în care toți membrii familiei care au depus cereri de finanțare sunt majori și au dreptul sa își câștige existenta, inclusiv prin inițierea unor afaceri care sa beneficieze de sprijin financiar nerambursabil.
O interpretare contrara ar da naștere unor situații cu totul arbitrare, în condițiile în care autoritatea care gestionează fondurile nerambursabile ar trebui sa aleagă, în lipsa oricărui criteriu de departajare, un singur proiect dintre mai multe proiecte propuse de membrii aceleași familii, în condițiile în care toate proiectele ar fi perfect eligibile.
Cu privire la acest aspect, în mod cu totul abuziv și nelegal, APDRP a susținut, în Procesul verbal, fără niciun fel de dovada, ca ar fi urmărit depășirea ajutorului de minimis, „prin crearea de entități juridice care au accesat simultan Măsura 312".
În realitate, niciuna dintre entitățile juridice vizate nu a fost creata cu scopul de a eluda regula de minimis și, de altfel, parata APDRP nu a adus nicio dovada în acest sens, ci, pur și simplu, în familia L., atât mama, V. L., cat și fiul, G. L., au dorit sa inițieze, în mediul rural, cate o afacere, total independenta una de cealaltă, și pentru care au accesat fonduri europene.
Și, pentru ca niciunde în legislația naționala sau comunitara nu se prevede vreo interdicție pentru ca membrii aceleași familii sa se sprijine intre ei, în cauza de fata exista acte juridice încheiate intre titularii întreprinderilor individuale și membrii familiilor acestora (fie direct, fie prin intermediul unei societăți comerciale în care aceștia au calitatea de asociați), însa nu în scopul de a încalcă regula de ajutor de minimis, ci în acela de a se sprijini reciproc și, finalmente, de a asigura succesul afacerilor pentru care au fost accesate fondurile europene.
Pe de alta parte, celelalte aspecte invocate de Autoritatea Contractanta, respectiv împrejurarea ca cele doua contracte de comodat au fost încheiate la aceeași data și la același notar sau ca certificatele constatatoare au fost emise în aceeași zi, pentru ambele întreprinderi individuale ori ca cererile de finanțare au numere consecutive și au fost depuse în aceeași zi, nu fac altceva decât sa dovedească buna noastră credința și faptul ca am acționat cat se poate de transparent, neascunzând niciun moment APDRP împrejurarea ca doi membri ai aceleiași familii au aplicat pentru fonduri europene în cadrul aceleiași Masuri 312.
Este evident ca, deși sunt menționate în Procesul Verbal ca așa-zise „indicii" de natura sa demonstreze o presupusa „intenție" de a crea condiții artificiale, toate aceste aspecte sunt, în realitate, o dovada ca nu au urmărit, niciun moment, obținerea unui avantaj care sa contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurala (FEADR), ci au acționat cu totala buna credința.
Prin urmare, având în vedere aceste argumente, în prezenta cauza, nu este îndeplinit nici elementul subiectiv, acela al urmăririi, în exclusivitate, a obținerii unui avantaj care sa contravină obiectivelor schemei de ajutor, astfel ca, nici din acest motiv, art. 4 alin. 8 din Regulamentul 65/2011, nu este aplicabil în prezenta cauza.
B. Cererea de finanțare depusa de reclamantă nu încalcă regula de ajutor de minimis, neexistând identitate intre reclamanta, întreprindere individuala, și S.C. UTILAJ EXPERT SRL
Astfel cum rezulta din Procesul verbal, APDRP a reținut ca reclamanta ar fi încălcat regula de minimis, având în vedere ca „domnul L. G., asociat unic și administrator al firmei ., pentru a beneficia de fonduri nerambursabile prin Programul FEADR, peste limita de 200.000 euro, s-a autorizat în întreprindere Individuala L. G. în data de 01.07.2010, având același cod CAEN 4312 -Lucrări de pregătire a terenului, cu firma ..R.L. și a depus o noua cerere de finanțare pe Măsura 312, în 12.07.2010".
În realitate, beneficiarii Măsurii 312, menționați mai sus, sunt persoane juridice diferite, cu regim juridic diferit, respectiv o întreprindere individuala și o societate comerciala cu răspundere limitata.
Or, regula de minimis presupune ca ajutorul sa nu fie acordat aceleași întreprinderi, nefiind, niciunde în legislația naționala sau comunitara, prevăzuta interdicția ca ajutorul sa fie acordat unor întreprinderi diferite, dar care au asociat/titular comun.
În acest sens, s-a precizat ca ajutorul de minimis este reglementat, la nivel comunitar, de Regulamentul 1998/2006, iar la nivel național, de Ordinul 567/2007.
Astfel, în considerentul nr. 17 din Regulamentul 1998/2006 se precizează ca statele membre trebuie sa instituie mecanismele necesare care sa garanteze ca suma totala a ajutoarelor de minimis acordate aceleași întreprinderi în temeiul normei de minimis nu depășește plafonul de 200.000 euro pe durata a trei exerciții fiscale.
De asemenea, în art. 2 din Regulamentul 1998/2006, se arata ca „valoarea totala a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeași întreprinderi nu depășește 200.000 EURO pe durata a trei exerciții fiscale (...) Aceste plafoane se aplica indiferent de forma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit și indiferent daca ajutorul acordat de statul membru este finanțat în totalitate sau parțial din resurse de origine comunitara".
Prin urmare, din dispozițiile comunitare anterior menționate rezulta, cu claritate, ca interdicția vizează sprijinirea aceleași întreprinderi, indiferent de forma ajutorului sau de obiectivul urmărit, și nu sprijinirea titularului întreprinderii, ca persoana fizica.
De altfel, titularul nici nu este și nu poate fi sprijinit, ca persoana fizica, prin aceasta măsura, așa încât toate considerentele APDRP pleacă de la o premisa greșita.
O interpretare contrara a normei juridice invocate înseamnă o adăugare la lege și o încălcare a principiului de drept conform căruia excepțiile sunt de stricta interpretare și aplicarea lor nu poate fi extinsa, prin analogie, și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege.
Împrejurarea ca restricțiile referitoare la acordarea ajutorului de minimis se refera la același beneficiar rezulta, cu claritate, și din prevederile art. 19 din Ordinul 567/2008:
„Pentru a beneficia de finanțare nerambursabilă în cadrul prezentei scheme, solicitantul va da o declarație privind ajutoarele de minimis primite în acel an fiscal și alte ajutoare de minimis primite în ultimii 2 ani fiscali, fie din surse ale statului sau ale autorităților locale, fie din surse comunitare.
APDRP va acorda un ajutor de minimis după ce va verifica, pe baza declarației pe propria răspundere a beneficiarului, faptul că suma totală a ajutoarelor de minimis primite pe parcursul unei perioade de 3 ani fiscali, inclusiv anul fiscal în curs, fie din surse ale statului sau ale autorităților locale, fie din surse comunitare, nu depășește pragul de 200.000 euro, respectiv 100.000 euro pentru beneficiarii care activează în domeniul transporturilor, echivalent în lei.
În cazul în care valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unui beneficiar pe o perioadă de 3 ani consecutivi, cumulată cu valoarea alocării financiare acordate în conformitate cu prevederile prezentei scheme, depășește pragul de 200.000 euro, respectiv 100.000 euro pentru beneficiarii care activează în domeniul transporturilor, echivalent în lei, solicitantul nu poate beneficia de prevederile prezentei scheme, nici chiar pentru acea fracție din ajutor care nu depășește acest plafon".
De altfel, aceasta abordare legislativa este una fireasca, în condițiile în care nu se poate pune semnul egalității sau al echivalentei intre o întreprindere individuala, o societate comerciala și persoana fizica, asociat unic al SRL-ului sau titular al întreprinderii individuale, fiecare dintre aceste categorii fiind guvernata de un regim juridic diferit, având răspunderi juridice proprii, chiar daca au ca titular unic aceeași persoana fizica.
În aceste condiții, întreprinderea individuala L. G. și S.C. UTILAJ EXPERT S.R.L. sunt „întreprinderi diferite (întreprindere în sensul de entitate implicata ., indiferent de forma juridica a acesteia, conform prevederilor Regulamentului CE nr. 364/2004), și în consecința, beneficiari diferiți ai ajutoarelor de minimis.
Având în vedere considerentele ce preced rezulta cererea de finanțare depusa de întreprinderea Individuala L. Gratian nu încalcă regula ajutorului de minimis, în condițiile în care reclamanta nu a beneficiat anterior de o alta finanțare nerambursabila, decât cea primita în temeiul Contractului de finanțare nr. C312M_/12.05.2011.
C. Masurile dispuse prin Procesul verbal reprezintă, în fapt, expresia excesului de putere publica a APDRP, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Totodată, prin masurile dispuse, APDRP se prevalează de propria culpa (turpitudine) ceea ce este inadmisibil din punct de vedere juridic.
Astfel, este de necontestat ca cererile de finanțare și documentele atașate acestora au fost depuse în aceeași zi de către cei doi titulari ai întreprinderilor individuale, respectiv la data de 12.07.2010, la OJPDRP B., fiind verificate de aceeași funcționari din cadrul acestei instituții.
Or, este evident ca încă, din luna iulie 2010, acești funcționari au avut posibilitatea sa constate ceea ce, la mai bine de trei ani de la încheierea contractelor de finanțare, APDRP considera ca fiind indicii de frauda: identitatea sediului social și a locului de implementare a proiectelor, împrejurarea ca proprietarii terenului pe care sunt amplasate utilajele sunt aceiași, existenta unor contracte de comodat cu numere succesive, încheiate în aceeași zi, la același notar public, aceeași data a certificatelor constatatoare, numerele consecutive și identitatea de data a cererilor de finanțare, același obiect de activitate lucrări de pregătire a terenului etc.
Prin urmare, toate aceste aspecte au fost cunoscute de către APDRP, care, prin funcționarii săi, a analizat și aprobat cererile de finanțare, fără a considera ca titularii entităților în cauza ar fi creat condiții artificiale pentru obținerea fondurilor nerambursabile.
ii) Aprobarea de către APDRP a cererilor de plata a sumelor nerambursabile a presupus, fără îndoiala, verificarea dosarelor de achiziție a bunurilor, ceea ce ar fi trebuit sa reprezinte încă o ocazie pentru APDRP de a constata existenta elementelor considerate, abia acum, ca reprezintă „condiții artificiale"
Cu toate acestea, nici măcar la acel moment, anterior efectuării plații către beneficiari, APDRP nu a considerat ca aceste elemente reprezintă „condiții artificiale" care sa justifice refuzul plații sumelor nerambursabile.
Or, APDRP avea obligația legala de a verifica condițiile de eligibilitate înainte de acordarea ajutorului, acesta fiind, de altfel, și sensul art. 4 alin. 8 din Regulamentul 65/2011, care prevede ca ,fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plata către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit ca au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plați, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 2 și 3 din OUG 13/2006 APDRP are ca principale atribuții, intre altele:
A.. 2 litera b) - „verificarea cererilor de finanțare, în vederea aprobării proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, în raport cu criteriile eligibile stabilite prin programe".
A.. 3 litera b) - "verificarea pe teren a proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, pentru a stabili eligibilitatea plății:"
Prin urmare, din textele de lege comunitare și naționale anterior citate rezulta, fără putința de tăgada, ca verificarea existentei condițiilor artificiale trebuie sa se realizeze de către autoritatea competenta, în speța APDRP, înainte de efectuarea plăților către beneficiari, tocmai pentru ca APDRP însăși are obligația legala de a verifica îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, înainte de a efectua plați către beneficiari.
iii) În condițiile în care insasi parata APDRP și-a încălcat obligația legala de a verifica îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, înainte de a efectua plați către beneficiari, constatarea de către aceeași autoritate a existentei unor condiții artificiale, la peste trei ani de la încheierea contractelor de finanțare, echivalează cu invocarea propriei turpitudini (culpe juridice), mai ales în condițiile în care nici reclamanta și nici ceilalți beneficiari nu au ascuns, în vreun fel, aspectele de fapt considerate, abia acum, ca având semnificația unor condiții artificiale.
În aceste condiții, măsura dispusa de APDRP, constând în rezilierea Contractului de finanțare și recuperarea integrala a ajutorului nerambursabil, întrunește elementele unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere, constituind un exces de putere publica în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, având un evident caracter disproporționat în raport cu împrejurările pe care s-a întemeiat și cu interesul public urmărit, toate acestea pe fondul propriei culpe a instituției publice chemate sa verifice existenta sau nu a unor condiții artificiale.
Or, pornind de la principiul de drept conform căruia nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu își poate invoca propria culpa în apărare), s-a precizat ca, inclusiv în ipoteza absurda în care s-ar aprecia ca în speța ar exista condiții artificiale, APDRP nu poate sancționa pe reclamanta pentru ca funcționarii APDRP nu au identificat așa-zisele condiții artificiale, deși trebuia și puteau sa le observe, înainte de a se produce consecințe juridice și economice devastatoare pentru reclamantă.
Cu alte cuvinte, în ipoteza în care s-ar aprecia, prin absurd, ca în speța ar fi existat ., Statul R., prin instituțiile și reprezentanții săi (APDRP și funcționarii care au verificat cererile de finanțare, au semnat contractele de finanțare și au aprobat cererile de plata) este răspunzător, în mod solidar cu aceștia, fata de reclamantă, pentru modul în care au aplicat, sau mai exact nu au aplicat corect, legislația europeana atunci când au aprobat cererile de finanțare și cererile de plata.
În aceste condiții, apare ca inadmisibil, din punct de vedere juridic, ca reclamanta sa devin singura responsabila pentru inculcarea normelor comunitare, deși Statul R., prin reprezentanții săi, era primul chemat și obligat sa verifice respectarea de către reclamantă a acestor norme. Acest principiu al imposibilității invocării propriei culpe este reglementat în prezent atât în materie procesual civila (art. 178 alin. 2 NCPC) cat și în NCC - art. 1517.
Având în vedere cele de mai sus, s-a solicitat să se constate ca, la o simpla verificare sumara a argumentelor de nelegalitate expuse în prezenta cerere, actul administrativ atacat apare ca fiind unul nelegal, fiind astfel îndeplinita una din condițiile legale de admitere a prezentei cereri.
Astfel cum s-a decis în jurisprudența "Existenta unui caz bine justificat, în sensul art. 14 alin. (1) LCA [Legea contenciosului administrativ, s.n.], poate fi reținuta daca din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoiala puternica și evidenta asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative."
II. 2. Iminenta unei pagube asupra activității profesionale desfășurate de reclamantă
Astfel cum s-a subliniat în jurisprudența "Paguba iminenta, astfel cum este definita de art. 2 alin. (1) lit. s) din LCA [Legea contenciosului administrativ, s.n.] presupune existenta în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sa imposibil de Maturat în ipoteza anularii actului."
.. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminenta consta în "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Prin Procesul Verbal ce face obiectul prezentei cereri de suspendare, APDRP a decis "(...) încetarea contractului precum și recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil acordat L. G. întreprindere Individuala în suma de 679.140 lei (...). "
Conform punctului 14 din Procesul Verbal, scadenta creanței bugetare stabilita în sarcina reclamantei este de 30 de zile de la data comunicării titlului de creanța. Reclamanta a primit Procesul verbal la data de 06.11.2013, astfel încât scadenta plații creanței de 679.140 lei s-a împlinit pana la acest moment.
În aceste condiții, APDRP poate demara în orice moment o procedura de executare silita împotriva reclamantei, fie prin poprirea conturilor, fie prin executarea silita mobiliara asupra bunurilor aflate în proprietatea reclamantei, mai precis a autogrederului achiziționat în vederea prestării de servicii de mecanizare către populația din mediul rural.
Poprirea conturilor și o eventuala vânzare a autogrederului, ar paraliza activitatea reclamantei, prin punerea în imposibilitatea de plata a salariilor angajaților și prin împiedicarea desfășurării propriu-zise a activității economice pentru care sunt autorizați.
S-a învederat ca valoarea considerabila a sumei pe care APDRP o solicita a-i fi înapoiata - 679.140,00 lei - ar determina ca reclamanta sa intre în incapacitate de plata, cu atât mai mult cu cat singurele venituri ale titularului întreprinderii individuale sunt cele ale întreprinderii individuale, rezultate din prestarea de servicii de mecanizare către populația din mediul rural.
În acest sens, s-a precizat ca în scopul dovedirii pagubei pe care punerea în executare a titlului executoriu, reprezentat de Procesul verbal, ar produce-o în patrimoniul reclamantei, depune alăturat o copie de jurnalului de încasări și plați aferent anului 2013 (Anexa 10), din care rezulta ca profitul obținut de reclamanta în anul 2013 se ridica la suma totală de 907,40 RON.
În aceste condiții, este evident ca executarea sumei de 679.140,00 RON este de natura sa producă o paguba însemnata patrimoniului reclamantei, având în vedere ca, astfel cum am arătat mai sus, în anul 2013, profitul reclamantei a fost în cuantum de 907,40 RON.
În egala măsura, s-a învederat ca în situația în care, ulterior executării, Procesul Verbal s-ar anula în instanța în mod definitiv, reclamanta ar trebui sa pornească împotriva APDRP un proces de recuperare a tuturor sumelor ilegal executate prin întoarcerea executării.
În plus fata de cele menționate anterior, s-a solicitat să se dea relevanta cuvenita Recomandării 16/2003 a Comitetului Miniștrilor către Statele Membre privind executarea deciziilor administrative și jurisdicționale în materia dreptului administrativ, potrivit căreia în executarea deciziilor administrative trebuie sa se tina cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din Recomandarea R/89/8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri, act juridic emis la nivel european prin care s-a arătat ca executarea imediata și integrala a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea il impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
În aceasta situație, Recomandarea R/89/8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri prevede ca autoritatea jurisdicționala trebuie sa ia masuri de protecție provizorii corespunzătoare, în limitele competentei sale și fora ca, astfel, sa influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când exista un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, instanța, în calitate de autoritate jurisdicționala chemata sa decidă măsura de protecție provizorie împotriva actului administrativ respectiv, trebuie sa tina cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și sa acorde asemenea masuri atunci când executarea actului este de natura a crea pagube grave, dificil de reparat, și când exista un argument juridic aparent valabil fata de regularitatea lui.
Ținând cont de considerentele de ordin legal expuse, de recomandările Comitetului de Miniștri, precum și de circumstanțele concrete ale cauzei, pentru a evita excesul de putere din partea autorității administrative, va solicitam sa constatați ca executarea actului administrativ este de natura a crea pagube serioase subscrisei, motiv pentru care se impune suspendarea provizorie a acestuia pana la soluționarea definitiva și irevocabila a cauzei ce formează obiectul dosarului_ înregistrat pe rolul Curții de Apel B..
Mai mult decât atât, pentru parata, suspendarea executării Procesului verbal pana la finalizarea controlului de legalitate nu conduce la nici pierdere, în timp ce pentru reclamanta o executare silita la acest moment procesual, și pe o suma considerabila în raport de obiectul de activitate al reclamantei și de valoarea întregului Contract de finanțare - de 679.140,00 lei, poate produce consecințe negative, care vor conduce la închiderea cu totul a activității reclamantei.
În drept, au fost invocate disp. art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004,art. 21, art. 51 alin. 2 din O.U.G. nr. 66/2011; art. 1.788 alin. 1 Noul Cod Civil, art. 969 din vechiul Cod Civil, Recomandarea nr.R (89) 8 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind protecția provizorie acordata de instanța pe probleme administrative (Adoptata de Comitetul de Miniștri la 13 septembrie 1989 la reuniunea cu nr. 428 a Delegaților Miniștrilor).
În combaterea acțiunii, pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ Șl PESCUIT a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată în esență pentru considerentele expuse în motivarea actelor administrative contestate.
La data de 28.04.2014 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a combătut argumentele expuse prin întâmpinare și a reiterat solicitarea de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată.
Aspecte procesuale
În temeiul disp. art. 258 rap. la art. 255 C.pr.civ. a fost încuviințată și respectiv administrată proba cu înscrisuri ca fiind concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând actele dosarului, Curtea apreciază cererea de suspendare ca fiind neîntemeiată urmând a o respinge ca atare pentru următoarele considerente:
În fapt, Prin procesul - verbal nr._/29.10.2013 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 24.10.2013 de reprezentanții pârâtei, privind proiectul "Achiziție utilaje pentru pregătirea terenului la L. G. Întreprindere I.", ce face obiectul contractului de finanțare nr C312M_/12.05.2011, s-a reținut că echipa de control a pârâtei, în urma suspiciunii de neregulă nr._/02.09.2013, s-a procedat la controlul aspectelor semnalate, referitoare la crearea de condiții artificiale de către acest beneficiar.
Temeiul de drept al verificărilor l-a constituit OUG nr. 13/2006, OUG nr. 66/2011, HG nr. 875/2011, OG nr. 92/2003.
S-a reținut astfel că reclamanta, în calitate de beneficiar, a finalizat proiectul, perioada de implementare fiind 12.05.2011 – 19.12.2012, bugetul total fiind de 1.211.657 lei. Contribuția publică în sumă de 684.000 lei a reprezentat 70% din valoarea eligibilă a proiectului, din care contribuția UE, de 80%, a fost de 547.200 lei, iar contribuția privată de 293.143 lei.
Pentru acest proiect au fost admise cheltuieli eligibile de 870.200 lei, iar Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a efectuat plăți de 679.140 lei, reprezentând 70% din valoarea cheltuielilor eligibile preautorizate la plată, cu OPE nr_/19.12.2012 și_/19.12.2012.
La data de 12.09.2013 a fost programată verificarea conform Notei de realizare reverificări – măsura 312, urmare scrisorii CE din 22.05.2013.
Membrii comisiei de control au analizat dosarele de achiziție bunuri, dosarul cererii de plată, contractul de finanțare, state de plată, certificat constatator, contracte de prestări servicii, documente contabile, și alte documente similare de la . și de la L. L. V. Întreprindere I..
Ca stare de fapt s-a reținut că între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de autoritate contractantă, și reclamanta, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul cadru C312M_/12.05.2011 pentru proiectul "achiziție utilaje pentru pregătirea terenului la L. G. Întreprindere I.".
Pârâta a acordat o finanțare nerambursabilă de 70% din valoarea proiectului, fiind plătită suma de 679.140 lei.
Urmare a controlului efectuat s-a constatat că în localitatea V. de Sus, .. 309 jud. B. se află sediul social al beneficiarei. Aici are sediul social și o altă entitate beneficiară de fonduri europene nerambursabile, și anume L. L. V. Întreprindere I., titulara contractului de finanțare nr. C312M_/8.04.2011.
L. I. Liciniu este rudă de gradul I (fiu) cu L. V. și rudă de gradul II (frate) cu L. G. și are calitatea de director de societate în baza statelor de plată – salariați permanenți, la reclamantă, la L. L. V. Întreprindere I. și la ., la această ultimă societate având și calitatea de reprezentant legal al ei.
L. G. este asociat unic și administrator al . care este titularul contractului de finanțare nr. C312M_/16.03.2009.
. a beneficiat de plăți prin programul FEADR, în sumă de 760.628,05 lei prin schema de ajutor de minimis „sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii activității vieții în spațiul rural” derulară în cadrul acestui program.
Raportat la prevederile regulii ajutorului de minimis, respectarea plafonului maxim de 200.000 euro nerambursabili se urmărește pe o perioadă de 3 ani de la depunerea cererii de finanțare. În condițiile în care . a depus cererea de finanțare pe Măsura 312 în 30.10.2008, până în 30.10.2011 nu mai avea posibilitatea de a depune cerere de finanțare pe această schemă.
L. G. s-a autorizat și ca întreprindere individuală la data de 1.07.2010 cu același cod CAEN4312 - Lucrări de pregătire a terenului ca și . și a depus o nouă cerere de finanțare pe Măsura 312 în 12.07.2010.
Prin cererea de finanțare s-a avut în vedere achiziționarea unor utilaje performante pentru lucrări de pregătirea terenului: un autogreder și un sistem de iluminat portabil. La acest din urmă echipament a renunțat întrucât a fost considerat de experții pârâtei ca fiind neeligibil.
În conformitate cu prevederile memoriului justificativ din cadrul cererii de finanțare, prin achiziționarea autogrederului de către beneficiar, reclamantul din prezenta cauză, s-a avut în vedere crearea de noi servicii în mediul rural prin efectuarea lucrărilor de pregătire a terenului: defrișarea terenului, curățirea amplasamentelor, săparea și îndepărtarea stratului vegetal, nivelarea terenului, execuția săpăturilor, îndepărtarea pământului și a molozului de pe terenul construcției.
S-a mai reținut că prin contractul de comodat, autentificat sub nr. 1600/6.07.2010, L. G. a dobândit, cu destinația spațiu pentru parcare utilaje, folosința unei părți în suprafață de 123 mp din suprafața totală de 1497 mp din imobilul teren înscris în CF nr._ V., nr. top 190/1, situat administrativ în localitatea V. de Sus la nr. 241. Acest teren aparține părinților lui L. G. – L. A.-C. și L. V. -, iar L. V. a accesat la rândul ei fonduri pe Măsura 312 prin contractul de finanțare nr. C312M_/8.04.2011.
Există și un alt contract de comodat, autentificat sub nr. 1559/6.07.2010, prin care L. V. Întreprindere I., în calitate de comodatar, a dobândit, cu destinația spațiu pentru parcare utilaje, folosința unei părți în suprafață de 51 mp din suprafața totală de 1497 mp din imobilul teren înscris în CF nr._ V., nr top 190/1 situat administrativ în localitatea V. de Sus la nr. 241, terenul aparținând acelorași persoane.
Se observă că aceste contracte de comodat au fost autentificate la aceeași dată de același notar public, iar amplasamentul proiectelor, respectiv suprafața de teren pe care vor fi garate utilajele beneficiarilor, face parte din aceeași parcelă de teren.
Pe această parcelă se află și spațiul de garare pentru utilajele aparținând ., precum și sediul social al acestei societăți. Societatea este proprietarul a 1/10 din imobilul situat la nr. 241 din localitatea V. de Sus, iar dreptul de proprietate este dobândit prin vânzare cumpărare, contract autentificat sub nr. 3610/30.10.2008, de la părinții săi. Responsabilul legal al proiectului depus de această societate este L. I. Liciniu care deține funcția de director și la Întreprinderile Individuale L. G. și L. V..
Toate cele trei proiecte menționate au același obiect de activitate, respectiv cod CAEN4312-lucrări de pregătirea terenului.
Pentru cele două întreprinderi individuale se constată că certificatele constatatoare au fost emise în aceeași zi de ORC B., cererile de finanțare au numere consecutive și au fost depuse în aceeași zi, adresele de la D.S.V.S.A. și D.S.P. au fost eliberate la aceeași dată, amândouă dețin același punct de lucru în aceeași locație. Reprezentanții legali ai celor trei proiecte – L. V., L. G. și L. I. Liciniu – aveau domiciliul la aceeași adresă.
S-a apreciat în consecință că scopul depunerii acestor două proiecte a fost acela de a se achiziționa utilaje cu o valoare totală ce depășește 200.000 euro, valoarea maximă admisă în cadrul unui proiect și de a completa gama de utilaje pe care le avea în dotare . (două buldo-excavatoare și o basculantă).
Ajutorul financiar nerambursabil acordat beneficiarilor în baza contractelor de finanțare perfectate sunt: L. G. Întreprindere I. – contract de finanțare nr. C312M_/12.05.2011 – 679.140 lei (150.585,37 euro), L. L. V. Întreprindere I. nr. C312M_/8.04.2011 – 666.545,60 lei, . – nr. C312M_/16.03.2009 – 760.628,05 lei.
În drept, au fost reținute disp. art. 11 și 17 din contractul de finanțare, OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, HG nr. 875/2011, Ordinul MADR nr. 54/2012 de modificare a Ordinului nr. 567/2008 pentru aprobarea schemei de ajutor de minimis, Regulamentul CE nr. 1998/2006 de aplicare a prevederilor art.87 și 88 din tratatul privind ajutorul de minimis, Regulamentul UE nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicarea procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală în conformitate cu dispozițiile art.4 alin.8.
În concluzie s-a apreciat că reclamanta a creat împreună cu ceilalți doi beneficiari condiții artificiale pentru a beneficia de plăți în cadrul programului FEADR, cu scopul de a depăși plafonul maxim și de a eluda dispozițiile care impun respectarea regulii de ajutor de minimis în cadrul Măsurii 312. S-a constatat că suma de 679.140 lei este neeligibilă, iar scadența creanței stabilită prin titlul de creanță reprezentative a acestui proces verbal este de 30 de zile de la data comunicării lui.
Împotriva procesului verbal reclamanta Î. I. L. G. a formulat contestație arătând că nu a creat condiții artificiale pentru a obține plata aferentă proiectului, nu a existat o coordonare deliberată între titularii întreprinderilor individuale și . în scopul obținerii unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor. A mai arătat că cererea de finanțare nu încalcă regula de ajutor de minimis, în condițiile în care nu există identitate între reclamantă și ..
Prin Decizia nr._/17.12.2003 de soluționare a contestației formulate s-a dispus respingerea acesteia urmând ca beneficiarul să plătească debitul însumă de 679.140 lei la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere conform prevederilor legale în vigoare.
În cuprinsul deciziei s-a arătat că trebuie respectate prevederile art. 5 alin. 3 din Regulamentul CE nr.1975/2006 privind normele de aplicare a regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului. S-a reținut aceeași stare de fapt ca cea indicată în procesul verbal și s-au menținut concluziile experților care au efectuat verificările.
Cu titlu prealabil, în raport de obiectul cererii introductive de instanță, Curtea reține, așa cum s-a statuat în mod constant în literatura de specialitate și în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ, că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, pe de o parte, ca autoritățile administrative să nu încalce legea, iar pe de altă parte, ca deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative, trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acesta să nu-și producă efecte asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu – suspendarea executării, constând în operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor actului, constituie o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Din punctul de vedere al admisibilității cererii de suspendare a executării actului administrativ, din analiza prevederilor art. 15 rap la art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui act administrativ, promovarea acțiunii în anulare, prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În speță, Curtea constată că sunt îndeplinite primele două condiții prevăzute de art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este, în mod indiscutabil, un act administrativ cu caracter individual, în raport de conținutul său, iar reclamanta a promovat acțiune în anulare împotriva acesteia.
De asemenea, a fost îndeplinită și condiția specială a achitării cauțiunii în cuantumul fixat de instanță, conform disp. art. 50 alin. 9 din OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.
Nu aceeași este soluția instanței cu privire la cerințele îndeplinirii cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Astfel, referitor la condiția cazului bine justificat, se observă că reclamanta nu a expus ca fiind fondată nicio împrejurare legată de starea de fapt și de drept, care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, după cum cer prev. art. 14 alin. 1 și art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Aparența de nelegalitate trebuie să rezulte în urma unei analize sumare a împrejurărilor în care a fost emis actul, fără a fi prejudecat fondul, or, argumentele invocate de reclamantă sunt în realitate critici de nelegalitate a actului contestat, care nu sunt evidente la o cercetare aparentă, ci presupun, în mod obligatoriu, administrarea unor probe și o analiză pe fondul cauzei, ceea ce excede obiectului prezentei cereri.
Aparența de nelegalitate a unui act administrativ trebuie să rezulte din acele împrejurări de fapt sau de drept care se constituie în „indicii de nelegalitate” și care rezultă dintr-o simplă analiză, fără a presupune dovedirea unor motive de nelegalitate.
Curtea constată că procesul verbal a fost emis în forma prevăzută de lege, de autoritatea competentă, cu indicarea temeiurilor de fapt și de drept incidente, fiind amplu și coerent dezvoltat raționamentul avut în vedere de instituția pârâtă, iar măsurile dispuse sunt conforme dispozițiilor legale, luând deopotrivă în considerare și situația proprie a reclamantei.
De altfel, se observă că reclamanta pretinde doar o altă interpretare a contextului factual și, în mod corespunzător, a normelor juridice incidente, nefiind însă de domeniul evidenței că interpretarea pârâtei ar fi eronată sau contra legem.
Apreciază prezenta instanță că motivele invocate de reclamantă, referitoare în esență la necrearea de condiții artificiale pentru a obține plata aferentă proiectului, respectiv neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 alin. 8 din Regulamentul nr. 65/2011, la împrejurarea că cererea de finanțare depusă nu încalcă regula de ajutor de minimis, neexistând identitate între reclamanta – întreprindere individuală și S.C. Utilaj Expert S.R.L., astfel că măsurile dispuse prin procesul verbal contestat nu reprezintă decât expresia excesului de putere publică a APDRP, precum și la incidența în speță a Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12.09.2013 pronunțată în cauza Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzahaven fond „Zemedelie” Razplashtatelna agentsia (directorul executiv al Fondului de Stat pentru Agricultură – Agenția de plăți, în continuare DFZ-RA), înregistrată sub nr. C434/12, acestea nu pot fi analizate ca și împrejurări ce ar putea fi subsumate conceptului de caz bine justificat întrucât constituie argumente expuse pe fondul cauzei și în baza cărora reclamanta a și solicitat de altfel anularea actului administrativ criticat (filele 45 și 46-56).
Este evident că aceste aspecte constituie substanțiale probleme de drept ce pot fi analizate exclusiv cu ocazia soluționării pe fond a pricinii, în cadrul acțiunii în anulare. Dacă s-ar răspunde acestor critici la acest moment, s-ar soluționa fondul litigiului, ceea ce ar fi contrar principiului disponibilității.
În plus față de aceste considerente, prezenta instanță mai apreciază și că pentru rezolvarea problemelor de drept ridicate de reclamantă este necesară o analiză temeinică a situației de fapt și a normelor de drept incidente, împrejurare care ar presupune o prejudecare a fondului cauzei, iar nu o analiză a aparenței de legalitate a actelor administrative contestate.
Aceste motive nu pot fi apreciate, prin urmare, ca împrejurări legate de starea de drept sau de fapt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului.
Caz bine justificat înseamnă împrejurare legată de starea de fapt și de drept iar nu înseși motivele de nelegalitate/netemeinicie a actului administrativ contestat. Nelegalitatea/netemeinicia actului justifică anularea lui, nu suspendarea în condițiile disp. art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
Verificând, în limitele legii, aparența pe care o presupune justa soluționare a unei cereri de suspendare, Curtea apreciază că nu este evident nelegal procesul verbal emis de pârâtă, în contextul în care acesta constată că aceeași persoană beneficiază în cadrul aceluiași proiect de ajutor financiar nerambursabil în calitate de asociat unic și administrator al S.C. Utilaj Expert S.R.L. iar ulterior prin intermediul Întreprinderii Individuale L. G..
Astfel, în plus față de celelalte legături constatate de pârâtă între L. G. ÎI, L. L. V. ÎI, S.C. Utilaj Expert S.R.L. și reprezentanții acestora, necontestate de reclamantă, Curtea apreciază ca fiind esențială în dezlegarea litigiului împrejurarea că domnul L. G. este asociat unic și administrator al ., societate care a beneficiat de ajutor conform contractului de finanțare nr C312M_/16.03.2009, dar și titular al Întreprinderii Individuale, reclamanta în cauză, care este beneficiara contractului de finanțare nr C312M_/12.05.2011.
Toate cele trei entități au aplicat pentru obținerea de fonduri nerambursabile și le-au obținut, conform contractelor încheiate în perioada 16.03.2009 – 12.05.2011.
De asemenea, domnul L. G. s-a autorizat și ca întreprindere individuală la data de 1.07.2010 cu același cod CAEN 4312 - Lucrări de pregătirea terenului ca și . și a depus cererea de finanțare pe Măsura 312 în 12.07.2010. Societatea și întreprinderea individuală au desfășurat activități pe aceeași piață.
Din împrejurările cauzei, reținând în special actele încheiate de domnul L. G., persoană fizică ce este acționarul unic al . cât și persoană fizică autorizată, pare că întreprinderile au acționat concertat, ca o entitate economică unică.
În consecință, nu este vădit nelegală concluzia autorității pârâte în sensul că reclamanta ar fi creat condiții artificiale pentru obținerea fondurilor europene și nu ar fi respectat regulile ajutorului de minimis și valoarea maximă a finanțării.
Dar Curtea apreciază că nu este îndeplinită nici condiția necesității prevenirii unei pagube iminente, adică a unui prejudiciu material viitor și previzibil în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Totodată, din probele administrate în cauză nu a reieșit nici vreo posibilitate de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum sunt acestea definite de art. 2 alin. 1 lit. (b), (m) și (r) din Legea nr. 554/2004.
Paguba iminentă nu se analizează în general, prin prisma implicațiilor pe care le-ar putea avea executarea actului administrativ unilateral emis asupra unei categorii nedeterminate, ci, în concret, prin prisma persoanei celui vizat și a situației sale specifice. În plus, pretinsa pagubă iminentă nu se poate limita doar la simpla posibilitate ori chiar iminența executării silite a actului administrativ devenit titlu executoriu, întrucât aceasta este expresia unui drept recunoscut de lege în beneficiul titularului dreptului de creanță reieșit din respectivul titlu.
Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar, din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, ceea ce în cauza de față nu s-a configurat la nivel de aparență specifică procedurii de suspendare executare act administrativ unilateral.
Reține instanța că nu s-a făcut dovada că recuperarea ajutorului financiar în valoare de 679.140 lei ar duce la perturbarea gravă a activității și a contabilității reclamantei și nici dovada imposibilității reparării prejudiciului eventual cauzat prin executarea actului anterior soluționării în mod definitiv a cererii în anularea actului.
În sfârșit, și dacă s-ar aprecia a fi îndeplinită această din urmă condiție, raportând creanța de recuperat de la reclamantă, potrivit actelor de executare silită depuse la dosar la termenul de judecată din 12.05.2014, la profitul realizat în anul 2013 și la situația financiară a reclamantei, potrivit înscrisurilor depuse în probațiune, prezenta instanță nu poate admite cererea de suspendare deoarece, așa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cerințele obligatorii pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ trebuie îndeplinite cumulativ. Or, în cazul de față, întrucât Curtea a concluzionat că nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat, măsura suspendării nu poate fi dispusă.
În concluzie, Curtea constată că cererea de suspendare nu îndeplinește cerințele art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta Î. I. L. G. cu sediul în județul B., ., Ulița Morii nr. 309, . sediul ales la Societatea Civilă de Avocați S. M. & Asociați cu sediul în București, .. 39 (colț cu .. 16) ., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT cu sediul în București, .. 43, sector 1, ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la prezenta instanță, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. P. A. M. C.
Red. MMP
2 ex. – 27.11.2014
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1181/2014. Curtea de Apel... | Litigiu privind magistraţii. Sentința nr. 1774/2014. Curtea de... → |
|---|
