Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 4926/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4926/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 42505/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4926
Ședința publică din data de 12 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 3365/11.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. V., având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză la data de 12.06.2014, când a hotărât următoarele.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VIII-a Litigii de munca si Asigurari Sociale, in dosar nr._/3/2010, reclamantul T. V. a chemat in judecata pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucuresti solicitand instantei anularea deciziei de impunere emisa in dosarul SN2746 inregistrat sub nr._/2.10.2010 primita la 2.12.2010.
În motivarea actiunii, reclamantul a arătat că solicita anularea deciziei de impunere emisa in dosarul SN2746 inregistrat sub nr._/2.10.2010 avand in vedere prin ordinul 221/4.11.2005 aparut in luna noiembrie nu se putea aplica pe anul intreg, ci cel mult pe ultimele doua luni ale anului 2005, iar la art. 8 al. 2 din acest ordin se mentioneaza ca ,,diferentele ramase de achitat, calculate in raport de decizia de impunere anuala se platesc in termen de cel mult 60 zile de la data comunicarii deciziei de impunere, perioada care nu se calculeaza si nu se datoreaza dobanzi.
Menționează reclamantul ca nu a fost încunoștințat ca are obligatii de plata, aspect pentru care solicita întreruperea executării silite.
Se mai arata ca isi rezerva dreptul de a completa motivarea acțiunii la primul termen de judecata.
Cererea nu a fost întemeiata in drept.
Reclamantul a depus acte, in dovedire, respectiv decizia de impunere emisa in dosarul SN2746 înregistrat sub nr._/2.10.2010, somație de plata a dosarului de executare SN2746, dovada de comunicare.
P. la primul termen de judecata, reclamantul a completat motivarea cererii sale, arătând ca principala critica adusa deciziei de impunere este faptul ca nu s-au emis anual decizii de impunere privind astfel de obligatii, ca nu i s-a mai comunicat aceste decizii, iar contestatia priveste si sumele adaugate provenite din majorari, penalitati de întârziere, despre care nu a fost înștiințat ca le are de achitat asupra contribuțiilor principale, fata de prev. art. 8 al. 2 din Legea 221/2006.Se mai arata de către reclamant ca este un corect contribuabil si deci solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de majorari si penalitati in valoare de 4.272,00 lei, dispuse abuziv, mai ale ca in perioada de timp in discutie a achitat contributia cuvenita la asigurarile sociale de sanatate, retinuta din veniturile d enatura salariala si pensii.
La data de 3.12.2012, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată si nefondata, întrucât decizia de impunere a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale incidente, având in vedere ca stabilirea obligatiilor fiscale s-a facut pe baza Ordinului CNAS 221/2005, iar temeiul legal il constituie Legea 95/2006, OG 92/2003, Ordinul 617/2007, HG 1050/2004 si informatiilor comunicate din partea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala catre C. N. de Asigurari de Sanatate, in baza Protocolului P5282/26.10.2007. Sustine parata ca asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, aspect care reiese din prev. at. 208 al. 3 din L. 95/1996.In ce privetse categoria veniturilor asupra carora se calculeazacontributia de asigurari sociale de sanatate, acestea sunt stabilite de art. 257 al. 2 lit. b din Legea 95/1996, respectiv ,,veniturile impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta poate fi mai mica decat cea calculata la salariu de baza minim brut pe tara, lunar”.De asemenea, veniturile din activitati independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere si veniturile din drepturi de prorpeitate intelectuala, realizate in mod individual si /sau forma de asociere, inclusiv din activitati adiacente”, aspect mentionat la art. 46 al. 1 din OG 92/2003. Sustine parata ca reclamantul nu si-a respectat obligatia de depunere a declaratiilor la CASMB, obligatie care ii incumba in temeiul O.G. 92/2003 si art. 215 din Legea 95/1996. Se mai apara parata in sensul ca art. 208 din L. 95/1996 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile ulterioare consacra principiul solidaritatii, cu consecinta obligativitatii tuturor cetatenilor de a contribui la asigurarile de sanatate, iar calitatea de asigurat deriva din legea organica privind reforma in domeniul sanatatii, situatie in care prev. art. 257 al. 2 lit. b din Legea 95/1996 ii sunt aplicabile. In consecinta, cum asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii, nerespectarea din partea reclamant a obligatiei de depunere a declaratiilor a C.A.S. M.B., conform art. 215 din L. 95/1996 si a O.G. 92/2003, atrage emiterea deciziei de impunere, in baza art.43 al. 2 din O.G.92/2003. In ce priveste aplicarea dobanzilor si a penalitatilor de intarziere, acestea deriva din art. 119 si art. 120 si 120/1 din OG 92/2003. In ce privește activitatea de executare silita a creantelor FNUASS, conform art. 36 din Ordinul 617/2007, CNAS pri casele de sanatate procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de intarziere datorate de persoanele fizice, altele decat cele pentru care colectarea se realizeaza de ANAF.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115 C.P.C.
Parata a solicitat judecarea cauzei, si in lipsa potrivit art. 242 din C.P.C.
La filele 23-42, parata a depus decizia contestata, documentatia aferenta si Protocolul de colaborare CNAS nr. P5282/26.10.2007-ANAF nr._/30.10.2007 .
Prin incheierea de sedinta de la 1.10.2012 s-a admis exceptia necompetentei functionale a Sectiei a VIII-a Litigii de Munca si Asigurari Sociale, cauza fiind inaintata spre competenta soluționare Secției a IX-a a Tribunalului București C. Administrativ si Fiscal.
Cauza s-a inregistrat pe rolul Sectiei a IX-a a Tribunalului București C. Administrativ si Fiscal la data de 2.11.2012, in dosar nr._ .
La fila 8 dosar, reclamantul a facut precizari asupra cererii sale, in sensul ca pe perioada 2005-2009 a avut calitatea de asigurat al sistemului de asigurari sociale de sanatate, astfel ca, din anul 198 este pensionar pentru limita de varsta, din luna august 2007 are calitatea de salariat, angajat cu contract de munca, beneficiar al Legii 42/1002 si L. 341/2004.
La termenul din 14.05.2013 instanta a dispus adresa catre CASMB pentru a se inainta decizia de impunere privind pe reclamant, documentatia aferenta si dovezile de comunicare ale deciziei. La același termen de judecata instanta a dispus disjungerea capatului de cerere prin care se contesta somația de plata in dosarul de executare_ si formarea unui nou dosar, in care se va discuta excepția necompetentei materiale a instanței.
La filele 13-31 parata a depus decizia de impunere privind contestația de plată la FNUASS pentru anii 2005 - 2009/14.10.2010, Protocolul de colaborare CNAS nr. P5282/26.10.2007-ANAF nr._/30.10.2007, act adițional nr. 1 la protocol, extras ANAF privind veniturile estimate si realizate.
În cauză s-a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._, Tribunalul București a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei de impunere privind contestația de plată la FNUASS pentru anii 2005 - 2009/14.10.2010, ca nelegală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere privind obligațiile de plata la FNUASS pentru anii 2005-2009 din 14.10.2010 pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 7118 lei, privind perioada 2005-2009 astfel: pentru anul 2005, s-a apreciat baza de impunere la suma de_ lei, cu obligații curente de 1094 lei, majorări de 1937 lei si penalitati de 103 lei – total 3224 lei; pentru anul 2006 s-a apreciat ca reclamantul nu datorează obligații; pentru anul 2007 s-a apreciat baza de impunere la suma de 23.990 lei, obligații curente de achitat suma de 1733 lei, penalitati de 234 lei-total 3526 lei; pentru anul 2008 s-a apreciat baza de impunere la suma de 3530 lei, obligații curente 194 lei, majorări de 145 lei si penalitati de 29 lei - total 368 lei; pentru anul 2009, s-a apreciat ca reclamantul nu datorează obligații.
Din actul depus de către parata la fila 15, atașat acestei decizii, nesemnat si neștampilat, rezida un calcul, posibil transmis instituției parate din partea ANAF, potrivit căruia, pe anii 2004-2011, rezulta o apreciere a ,,veniturilor estimate si realizate” in ceea ce îl privește pe reclamant. Acest calcul însa nu este însoțit de înscrisuri, care sa ateste autenticitatea celor reliefate.
Asa cum rezulta din cuprinsul întâmpinării, prezenta decizie de impunere a fost contestata de către reclamant, (odata cu somația de plata nr._/2.12.2010), insa din actele depuse la dosar nu rezulta ca s-a emis vreun răspuns acestuia, aspect ce echivalează cu refuzul de soluționare in termen a unei cereri, potrivit art. 2 lit. h din L. 554/2004, ( care prevede: ,,h) nesolutionare in termenul legal a unei cereri - faptul de a nu raspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen;), reclamantul suferind o vatamare a drepturilor sale.
Se remarca apararea paratei, din cuprinsul intampinarii, in sensul ca decizia respectivă cuprinde toate elementele impuse de art. 43 CPF, 208 al. 3 lit. e, art. 215 al. 1 si 3, art. 257 al. 2 lit. b din Legea nr. 95/1996 privind reforma in domeniul sanatatii, precum si împrejurarea ca informațiile furnizate de Protocolul de colaborare CNAS nr. P5282/26.10.2007 - ANAF nr._/30.10.2007 sunt elemente care au fost avute in vedere la emiterea acestei decizii.
Analizând dispozițiile legale incidente și înscrisurile depuse la dosar, prin raportare la susținerile părților, tribunalul a constatat că prezenta contestație fiscala este legala si temeinica, având in vedere ca, așa cum rezulta din cuprinsul art. 87 C.Proc. Fiscala, decizia de impunere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 43 (denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; obiectul actului administrativ fiscal; motivele de fapt; temeiul de drept; numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; ștampila organului fiscal emitent; posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; mențiuni privind audierea contribuabilului), precum și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă, tribunalul a constatat că decizia de impunere privind obligațiile de plata la FNUASS pentru anii 2005-2009 din 14.10.2010 nu respectă aceste condiții de formă, întrucât:
- decizia de impunere nu cuprinde rubrici speciale privind natura veniturilor avute in vedere la calcularea contributiei, aspect de natura a conduce la aprecierea nelegalitatii si netemeniciei emiterii unui astfel de act, apreciat de parata de natura fiscala;
- este gresit a se stabili o obligatie de plata a contributiei la asigurarile sociale de sanatate, pe baza unor date furnizate de ANAF, in baza unui Protocol P5282/26.10.2007 - ANAF nr._/30.10.2007, fara ca, in prealabil, organul emitent al deciziei sa verifice, in concret, pe fiecare an, declaratiile de venituri ale contribuabilului, ca apoi sa constate cota concreta de contributie la acest fond de sanatate; un protocol incheiat intre ANAF si C. N. de Asigurari de Sanatate nu reprezinta un act fiscal, in baza caruia sa se determine veniturile concrete ale persoanei in sarcina căreia urmează a se emite decizia de impunere;
- in ce privește rubrica ,,perioada obligației” este stipulat: 2005-2009 astfel: pentru anul 2005, s-a apreciat baza de impunere la suma de_ lei, cu obligatii curente de 1094 lei, majorari de 1937 lei si penalitati de 103 lei – total 3224 lei; pentru anul 2006 s-a apreciat ca reclamantul nu datorează obligații; pentru anul 2007 s-a apreciat baza de impunere la suma de 23.990 lei, obligații curente de achitat suma de 1733 lei, penalitati de 234 lei-total 3526 lei; pentru anul 2008 s-a apreciat baza de impunere la suma de 3530 lei, obligații curente 194 lei, majorări de 145 lei si penalitati de 29 lei - total 368 lei; pentru anul 2009, s-a apreciat ca reclamantul nu datorează obligații, in condițiile in care, in tabelul extras (aferent deciziei - fila 15 dosar) rezulta o apreciere a ,,veniturilor estimate si realizate” in ceea ce il privește pe reclamant, aspecte de natura a crea confuzie intre obligația concreta de plata si valoarea acesteia, estimativa, intrucat, daca ANAF ar fi furnizat CNAS o valoare concreta a veniturilor, aceasta nu ar mai fi fost estimativa;
- venitul net estimat, indicat pentru fiecare an, drept baza de calcul nu a fost dovedit de catre parata, cu acte la dosar, aspect de natura a determina o neregularitate a acestui inscris, intrucat instanta de judecata nu poate cenzura/aprecia /verifica existenta reala a acestuia, la valoarea inscrisa, mai mult, acest venit estimativ lipseste din cuprinsul deciziei, fiind menționat doar in tabelul extras;
- baza de impunere indicata pe fiecare an, in cuprinsul deciziei de impunere, nu se raporteaza la inscrisuri care sa fie depuse la dosar, spre a se verifica si cenzura de catre instanța, lipsa acestora fiind de natura a crea confuzie si lipsa de claritate, asa cum indica prev. art. 87 din OG92/2003, in condițiile in care contribuția, majorările si penalitatile s-au aplicat pe o perioada lunga de timp ;
- prevederile legal inscrise in continutul deciziei de impunere, care au stat la baza emiterii acesteia, respectiv art. 215 si 216 din OG92/2003, precum si art. 88 din OG92/2003 sunt texte generale, fara a satisface cerinta legiuitorului de a se mentiona, in concret textul legal care a permis emiterea deciziei, prin raportare la valoarea concreta a contributiei datorate.
F. de aceste neregularitati de forma regasite, instanța a mai retinut si dispozițiile art. 46 Cod Proc. Fiscala, potrivit cărora lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal atrage nulitatea acestuia (nulitate ce se poate constata la cerere sau din oficiu).
S-a constatat așadar ca reclamantul este o persoană vătămată în sensul art. 2 lit. a din Legea nr. 554/2004, fiind îndreptățită să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru anularea actului nelegal.
În ipoteza în care s-ar reține că natura veniturilor avute în vedere la calcularea contribuției nu intră în sfera obiectului actului administrativ, tribunalul a constatat că neindicarea elementelor enumerate la art. 46 O.G. 92/2003 atrage nulitatea expresă a actului administrativ-fiscal (vătămarea fiind așadar prezumată, iar partea interesată fiind scutită de a mai face dovada producerii unei vătămări), însă lipsa altor elemente neindicate de textul legal respectiv poate atrage nulitatea (virtuală) în condițiile art. 105 alin. 2 C., întrucât, potrivit art. 2 alin. 3 CPF, unde Codul de procedură fiscală nu dispune se aplică Codul de procedură civilă.
In cauza, vătămarea suferită de reclamantă prin emiterea unui act administrativ fiscal pentru suma este evidenta, intrucat nu se menționează, in concret natura veniturilor realizate pentru care se calculează contribuția, nu exista inscrisuri de natura a fi dovedite, perioada avută în vedere de organul emitent, de asemenea, fiind inscrisa, dar nu si dovedita, temeiul de drept mentionat este prezentat la modul general, aspecte de natura a aprecia ca această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei de impunere intrucat o astfel de decizie nu imbraca cerintele obligatorii stabilite de art. 87 și 43 CPF.
Pentru aceste considerente, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 46 CPF, tribunalul a admis acțiunea și a anulat decizia de impunere privind contestația de plată la FNUASS pentru anii 2005 - 2009/14.10.2010, ca nelegală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București.
În motivarea recursului, a arătat că, în fapt, contestatorul a primit din partea instituției decizia de impunere si somația de plata din 02.12.2010 prin care i se aduce la cunoștință că figurează în evidențele fiscale ale CASMB cu un debit total de 7118 lei reprezentând sume datorate la Fondul Național Unic de A. Sociale de Sănătate.
Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestație la executare prin care a solicitat instanței anularea deciziei de impunere din 14 oct. 2010 privind obligațiile de plata la FNUASS pentru anii 2005 - 2009 precum și a somației de plata nr._/02.12.2010 ce face obiectul dosarului de executare SN 2746 motivat de faptul că sumele din decizia de impunere nu ar fi datorate,
Potrivit prevederilor art. 208 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 „asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar”.
De asemenea conform dispozițiilor art.211 alin. (1) și (2) din legea sus amintita, sunt asigurați toți cetățenii români cu domiciliul în țară precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obțin prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond în condițiile prezentei legi, calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România.
In ceea ce privește categoria veniturilor asupra cărora se calculează contribuția de asigurări sociale de sănătate, acestea sunt clar stabilite prin dispozițiile art. 257 alin.(2) lit.(b) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății:
" (2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
Codul fiscal prin dispozițiile art. 46 alin.(1) definește: Veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente. Totodată Normele metodologice precizează că:
Se supun impozitului pe veniturile din activități independente persoanele fizice care realizează aceste venituri în mod individual sau asociate pe baza unui contract de asociere încheiat în vederea desfășurării de activități în scopul obținerii de venit, asociere care se realizează potrivit dispozițiilor legale și care nu dă naștere unei persoane juridice.
Potrivit dispozițiilor art.215 alin.(l) și (3) din Legea 95/2006 persoanele care desfășoară activități independente au obligația depunerii declarațiilor privind obligațiile ce le revin față de fondul de sănătate și dovada plății contribuției.
Deși contestatorul avea obligația depunerii declarațiilor la F.N.U.A.S.S, acesta nu și-a îndeplinit această sarcină. Plățile restante la F.N.UAS.S. se întind pe o perioadă de 5 ani, conform art. 257 alin .(8) din Legea 95/_, termenul de prescripție se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale
Comunicarea somației și deciziei de impunere a avut loc ca urmare a aplicării prevederilor art. 35 afin.(l) din Ordinul 617/2007 potrivit căruia obligațiile de plată la F.N.U.A.S.S. pot fi stabilite și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
În cazul în care reclamantul nu a depus la CASMB declarații cu privire ia obligațiile de plată la FNUASS (deși avea această obligație) nu se putea emite o decizie de impunere anuală în acest sens.
În ceea ce privește competența Casei de A. de Sănătate de a desfășura activitatea de executare silită și de a emite decizii de impunere, a invocat prevederile art. 261 alin. 2 din Legea 95/2006 potrivit cărora „CNAS aprobă norme privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF.
Prin Decizia nr. 3878 a Înaltei Curții de Casație și Justiție Secția de C. Administrativ și Fiscal, s-a stabilit competenta Casei Naționale de A. de Sănătate, cât și a caselor județene de a emite decizii de impunere, care la scadență au valoarea de titlu executoriu în baza cărora se poate declanșa urmărirea silită, în plus față de abilitatea legală deja recunoscută, aceea de a proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere.
Având în vedere cele menționate, precum și prevederile art.35 alin.(1) din Ordinul CNAS nr.6 17/2007, casele de asigurări de sănătate sunt competente să emită decizii de impunere, pe baza informațiilor primite ca urmare a protocolului încheiat cu ANAF
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 261 alin.(1) din LG.95/2006, angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere accesorii fiscale în condițiile Codului de Procedură Fiscală.
Considera ca hotărârea instanței de anulare a deciziei de impunere privind obligațiile de plata la FNUASS pentru anii 2005-2009 din 14 oct. 2010 emisa pe numele lui T. V. este nelegală, motivat de faptul că în Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, cu modificările și completările ulterioare, la art.46 se stabilesc elementele care determină nulitatea actului administrativ fiscal, respectiv:
-numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal
-numele și prenumele ori denumirea contribuabilului
-obiectul actului administrativ
-semnătura persoanei împuternicite a organului fiscal
Actul administrativ emis de CASMB nu se înscrie în prevederile art. 46 din O.U.G. 92/2003, întrucât acesta cuprinde toate elementele prevăzute la art. 43 din OG nr. 92/2003.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că nu se poate stabili o obligație de plată a contribuției la asigurările sociale de sănătate, în baza unui protocol încheiat intre ANAF și CNAS pentru că acesta nu reprezintă un act fiscal.
A reiterat faptul că emiterea deciziei s-a făcut în baza unui act normativ, perfect legal, respectiv Ordinul CNAS nr. 6 17/2007, care la art. 35 statuează: "casele de asigurări de sănătate sunt competente să emită decizii de impunere, pe baza informațiilor primite ca urmare a protocolului încheiat cu ANAF".
A arătat că instanța de fond a apreciat incorect că numitul T. V. a suferit o vătămare a drepturilor sale prin nesoluționarea în termen a unei cereri conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 554/2004, deoarece nici CASMB și nici contestatorul nu a susținut că a depus o contestație a deciziei la sediul instituției și prin urmare nu avea cum sa primească răspuns fără să existe o cerere în prealabil.
Instanța a interpretat eronat susținerea referitoare la contestarea deciziei întrucât în cuprinsul întâmpinării formulate de CASMB se precizează în mod clar că contestatorul a solicitat în instanță anularea deciziei, aspect confirmat si de actele depuse de acesta la dosarul cauzei.
În ceea ce privește comunicarea deciziei, contestatorul însuși prin cererea de chemare in judecata afirma ca a primit decizia de impunere in decembrie 2010.
Este de asemenea criticabilă argumentația instanței conform căreia ANAF nu a furnizat o valoare concreta a veniturilor apreciind ca venitul net estimat drept baza de calcul nu a fost dovedit de CASMB cu acte la dosar, din cauza că:
- conform art. III din Actul adițional nr.1 la Protocolul de colaborare încheiat între CNAS și ANAF, existent la dosar, casele de asigurări de sănătate primesc, informații actualizate, cont. bazei de date în format electronic, cu privire la veniturile persoanelor care fac parte din categoria persoanelor cu activități independente, de două ori pe an în lunile mai pentru declarațiile depuse în anul precedent și octombrie pentru anul în curs. - Conținutul fișierelor pentru persoanele care fac parte din categoria persoanelor care realizează venituri din profesii libere si comerciale, transmise de ANAF, cuprind informații ia venitul net estimat, venitul net realizat, venitul brut estimat, venitul net realizat, iar datele furnizate sunt cele înregistrate din declarațiile 220 și 200 depuse de persoana care realizează aceste venituri. Or, in aceste condiții, decizia de impunere emisa a avut ca baza de impunere pentru calcului contribuției și a accesoriilor aferente perioadei 2005-2009, veniturile nete realizate de reclamant, declarate de acesta la administrația financiara, asa cum rezulta din extrasul privind informațiile veniturile estimate si realizate, primite de la ANAF, depus la dosar. CASMB nu a putut depune ia dosar declarațiile in baza cărora au fost furnizate aceste date deoarece nu se afla in posesia acestora, aceste documente sunt gestionate de către ANAF.
Pentru anul 2009 s-a apreciat ca reclamantul nu datorează contribuții pentru că in extras apare un minus de 540,00 lei ca venit net realizat.
Emiterea unei decizii de impunere pentru o creanță principală constând în contribuții la FNUASS, precum și pentru accesoriile aferente, nu contravine art. 119 C.proc.fisc iar faptul că accesoriile au fost stabilite prin aceeași decizie care impune și plata obligației principale, nu înseamnă că ele nu sunt stabilite legal. Pentru accesorii trebuie emise decizii separate atunci când existența lor este constatată aparte de obligația principală cu privire la care s-a emis deja titlu de creanță. În speță, accesoriile sunt cuprinse în mod valabil în decizia prin care se individualizează și obligația principală cu privire la care s-a constatat depășirea termenului de scadență.
Consideră ca in mod greșit instanța de fond a apreciat ca, prin emiterea actului administrativ reclamantul a suferit o vătămare, datorata neregularităților de forma - privind obiectul actului administrativ regăsite de instanța, nu sunt întemeiate deoarece obiectul actului este înscris atât in titlul deciziei, respectiv obligațiile de plata la FNUASS pentru anii 2005-2009 cât și în rubrica - natura obligației conform Legii 95/2006, art. 257 - din tabelul aflat in cuprinsul deciziei.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului.
A arătat că, prin protocolul încheiat sub nr.P.5282/26.10.2007 între C.A.S.S.M.B si ANAF, privind informațiile asupra veniturilor obținute de subsemnatul, C.A.S.M.B in baza art.35 alin (1) din Ordinul CNAS nr.617/2007 precum si art.261 alin (2) din Legea 95/2006, CNAS are dreptul de a aproba norme privind desfășurarea activității de executare silita.
Art.222 din Legea 95/2006 "Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o data pe an, prin casele de asigurări asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personala si a modalității de plata, precum si asupra drepturilor si obligațiilor sale".
C.A.S.S.M.B nu a emis niciodată o situație analitica, o înștiințare a cotelor de plata sau a debitelor asa cum precizează art.222 din Legea 95/2006, au emis direct Ordinul de executare silita in decembrie 2010.
Pentru anul 2005 nu se poate calcula cota de 6,5% pentru C.A.S.S.M.B pe întreg anul deoarece Ordinul 221/04.11.2005 a apărut in luna noiembrie neputând avea efecte retroactive.
Art.8 alin (2) din Ordinul 221/04.11.2005 precizează ca "diferențele ramase de achitat, calculate in raport cu decizia de impunere anuala se plătesc in termen de cel mult 60 zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioada care nu se calculează si nu se datorează penalități".
Art.257 alin (2) lit. b din Legea 95/2006 spune: Sunt impozabile veniturile realizate de persoane care desfășoară activități independente daca acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția pentru asigurări de sănătate.
Pentru perioada 2005-2009 a avut si are calitatea de asigurat al sistemului de A. Sociale de Sănătate prin următoarele forme simultane:
Pensionar de limita de vârsta din anul 1998.
Din luna august anul 2007 si in prezent are calitatea de angajat cu contract de munca.
Posesor al certificatului in baza Legii 341/2004 OUG nr. 150/2002 art.51 alin (1) precizează: "Persoana asigurata are obligația unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art.6 alin (1).
Art.6 alin (1) din OUG 150/2002 precizează: "Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fara plata contribuției". c)"persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin precum si a persoanelor prevăzute la art.2 din Legea 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri si acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum si luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, republicata, cu modificările si completările ulterioare". OUG 150/2002 este abrogata prin Legea 95/2006 .
A solicitat să fie avute vedere si următoarele probe prin care se demonstrează lipsa de profesionalism din partea CASMB.
La data de 05.11.2013 ANAF emite situația analitica debite plați solduri, unde figurează ca debitor cu suma de 10.816 lei.
A mers la ANAF si a cerut lămuriri, spunându-i-se: "Valorile de 1070 lei si 2610 lei sunt sume transmise electronic de către C.A.S.S.M.B si se compun din penalități aplicate sumei de 7118 lei.
ANAF i-a spus sa transmită celor de la C.A.S.S.M.B sa șteargă aceste debite daca a plătit suma de 7118 lei in decembrie 2010, „noi (ANAF) nu le putem șterge, le avem in evidenta si figurați ca debitor.”
S-a dus la C.A.S.SM.B, i s-au cerut Deciziile de impunere anuala pentru anii 2011 si 2012
S-a adresat C.A.S.S.M.B la data de 11.11.2013 cu nr._ T pe care o anexează.
A făcut revenire cu nr.9274 T la 17.03.2014.
A mai făcut o vizita si i s-a cerut si decizia de impunere anuala pentru anul 2009 pe care a depus-o cu nr.14313T la 23.04.2014
La data de 15.04.2014 C.A.S.S.M.B emite decizia de impunere nr._ calculata pentru anul 2011 si 1/2 din 2012.
Daca nu a avut activitate in anii 2011 si 2012, de unde rezulta sumele calculate de C.A.S.S.M.B prezentate in Decizia de impunere nr._/15.04.2014 ?
La data de 09.05.2014 a depus contestație împotriva deciziei de impunere nr._/15.04.2014 prin posta cu confirmare de primire.
A arătat că recurenta-pârâtă C.A.S.S.M.B a încălcat propriile legi si ordine in domeniu ca de exemplu: art.6 alin (1) si art.51 alin (1) din OUG 150/2002; Ordinul 221/04.11.2005; art.8 alin (2); art.208 alin (3) lit. e; art.215 alin (1) si (3); art.257 alin (2)-b/Legea 95/2006; art.2 lit. h din Legea 554/2004; art.43 C.P.F; art.46 O.G 92/2003; art.105 alin (2) C.P.C.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 141 Cod procedură fiscală, în forma aflată în vigoare la data emiterii actului contestat: ” (1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. (…). (2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".
Conform art. 145 alin. (1) din același act normativ “executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.”
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, nu rezultă că titlul de creanță i-ar fi fost comunicat reclamantului anterior comunicării somației și a titlului executoriu.
Deși instanța de fond i-a solicitat pârâtei să depună, pe lângă întreaga documentație aferentă deciziei de impunere din 14.10.2010 și dovezile privind comunicarea, aceasta nu s-a conformat obligației stabilite în sarcina sa.
Reclamantul a depus la dosar dovada comunicării, la data de 8.12.2010, a somației și a titlului executoriu constând în decizia de impunere privind obligațiile de plată FNUASS pentru anii 2005-2009, din 14.10.2010
Art. 172 alin. (1) din Codul de procedură fiscal stabilește că "persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.”
Potrivit art. 172 alin. (3) din același act normativ "contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
În conformitate cu dispozițiile art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 „contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.”
Art. 205 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 prevede că „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. (…)” iar potrivit art. 206 alin. (3) din ordonanță „contestația se depune la organul fiscal, (…), al cărui act administrativ este atacat (…).”
Prin urmare, legea prevede proceduri diferite pentru contestarea actului administrativ fiscal și pentru contestarea titlului executoriu.
Astfel, titlul de creanță poate fi contestat la organul fiscal competent, potrivit regulilor stabilite prin art. 205 din O.G. nr. 92/2003, contestația împotriva titlului executoriu urmând procedura prevăzută de art. 172 din același act normativ.
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat anularea deciziei de impunere și a somației de plată.
La solicitarea instanței de fond de a preciza dacă a formulat contestație la organul competent și răspunsul acordat, reclamantul a arătat că a respectat prevederile ultimului alineat din somația de plată „împotriva prezentului înscris se poate introduce contestație la instanța judecătorească competentă în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință potrivit art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003”.
La termenul din 14.05.2013, la solicitarea instanței, reclamantul a precizat că nu a contestat în prealabil decizia de impunere la organul fiscal.
Din cuprinsul probelor administrate în cauză, nu rezultă că reclamantul ar fi formulat în prealabil o astfel de cerere care să nu fi fost soluționată de organul fiscal.
În considerentele sentinței civile recurate, instanța a reținut că, din cuprinsul întâmpinării rezultă că decizia de impunere a fost contestată de către reclamant (odată cu somația de plată nr._/2.12.2010), însă din actele depuse la dosar nu rezultă că s-a emis vreun răspuns acestuia, aspect ce echivalează cu refuzul de soluționare în termen a unei cereri, potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, reclamantul suferind o vătămare a drepturilor sale.
Contrar celor reținute de instanța de fond, în cuprinsul întâmpinării, pârâta a arătat că reclamantul a primit decizia de impunere și somația de plată din 2.12.2010, iar împotriva acestei decizii a formulat contestație la executare prin care solicită instanței anularea deciziei de impunere din 14.10.2010 privind obligațiile de plată la FUNASS pentru anii 2005-2009 și a somației de plată nr._/2.10.2010.
Deși reclamantul a formulat o contestație la executare împotriva titlului executoriu, astfel cum rezultă din cuprinsul precizărilor depuse de acesta (fila 8 dosar fond), instanța a apreciat în mod eronat că acțiunea are ca obiect refuzul nejustificat de soluționare în termenul legal a unei cereri, reținând incidența dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.
În cauză, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, intimatului-reclamant i-a fost comunicată somația de plată însoțită de decizia de impunere devenită titlu executoriu, acesta formulând contestație la executare împotriva ambelor acte, în temeiul dispozițiilor art. 172-173 Cod procedură fiscală.
Instanța de contencios administrativ a declinat competența soluționării cauzei în favoarea judecătoriei exclusiv în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea somației, deși reclamantul a înțeles să formuleze contestație la executare și împotriva titlului executoriu.
Pe de altă parte, instanța de fond a calificat capătul de cerere având ca obiect contestația la executare împotriva titlului executoriu ca fiind o acțiune având ca obiect cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri, nesoluționând astfel capătul de cerere cu care a rămas învestită ulterior disjungerii, astfel cum a fost formulat și precizat de către reclamant.
Prin raportare la dispozițiile art. 1591 și art. 304 pct. 3 C.proc.civ., nu se mai poate pune în discuție pentru prima dată în recurs competența materială de soluționare a capătului de cerere având ca obiect contestația formulată împotriva titlului executoriu.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) și (3), Curtea va admite recursul, va casa în tot sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 3365/11.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. V..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER,
P. B. B.
Red: CRI/2 ex.
Tehnored: CRI/BPB
Tribunalul București Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal
Judecător: L. G.
| ← Litigiu privind magistraţii. Sentința nr. 1774/2014. Curtea de... | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 595/2014.... → |
|---|
