Pretentii. Decizia nr. 7758/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7758/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 3013/93/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 7758
Ședința publică din data de 23 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât S. F. ORĂȘENESC B. PRIN DGRFP BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 186 din data de 20.01.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov-Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. M.-D. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătând că procedura de citare este egal îndeplinită, dosarul se află la primul termen de judecată în recurs, recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul art. 411 alin. 1 pct.2 NCPC, după care:
Curtea constatând că părțile au solicitata judecarea cauzei și în lipsă în temeiul art. 411 alin. 1 pct.2 NCPC și reține cauza spre deliberare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 186 din data de 20.01.2014, Tribunalul Ilfov-Secția civilă a admis in parte acțiunea privind pe reclamantul G. M. – D., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU. A obligat parata Administrația Finanțelor Publice a Orașului B. sa restituie reclamantului suma de 5613 lei, actualizata cu rata dobânzii legale, calculata de la data perceperii taxei (13.11.2012) pana la data restituirii efective. A respins acțiunea formulată in contradictoriu cu parata Administrația F. pentru Mediu ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva. A admis cererea de chemare in garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU. A obligat chemata in garanție Administrația F. pentru Mediu la plata sumei care face obiectul acțiunii principale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul S. F. ORĂȘENESC B., PRIN DGRFP BUCUREȘTI ,solicitând admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea in tot a sentintei recurata si, pe cale de consecinta, respingerea cererii formulata de reclamant ca nelegala si neintemeiata.
În motivare a arătat că invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a instituției recurente, a Administratiei Judetene a Finantelor Publice Ilfov și a Serviciului F. orășenesc B..
A învederat instantei faptul ca in conformitate cu dispozitiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, se stabileste temeiul legal al incasarii acestei taxe de poluare achitată de catre contribuabil cu ocazia inmatricularii autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurarii protectiei mediului si finantarii unor programe si proiecte pentru protectia mediului. De asemenea, prin actul normativ mentionat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare incasata, astfel că instituția careia ii revine obligatia administrarii si gestionarii acestui buget, in calitate de titular este, Administratia F. pentru Mediu.
A învederat faptul ca actul normativ in baza caruia a fost achitata taxa de poluare de catre petenta (respectiv O.U.G nr.50/2008, prin normele sale de aplicare H.G. nr. 686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art. 3 alin. 5-8 modalitatea in care se transfera suma incasata cu titlu de taxa de poluare de la Trezoreria Statului catre destinatarul taxei - Administratia F. Pentru Mediu.
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către petent nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal conform dispozitiilor art.16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei de poluare de catre petent, intre institutia recurentă si acesta nu exista nici un raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe de poluare.
Pe fondul cauzei, a aratat ca această taxă de poluare se calculează atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele second hand, în funcție de mai mulți parametri, în această categorie intrând și autovehiculul pentru care a fost promovată această acțiune. Rațiunea introducerii unei astfel de taxe de poluare este în primul rând reducerea gradului de poluare a mediului, fapt pentru care taxa de poluare este mai mare în conditiile în care norma de poluare Euro este mai scăzută. În aceste condiții, nu putem vorbi de o discriminare sau de o încălcare a principiului egalității în drepturi, taxa fiind introdusă doar pentru a limita gradul de poluare a mediului și a fost" stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008, act normativ ce nu a fost declarat neconstituțional și care nu încalcă prevederile din Tratatul Comunității Europene. Emitere acestor acte administrative fiscale s-a facut in condiții de legalitate ținându-se cont de normele comunitare care au caracter prioritar in raport cu cele nationale, ce rezulta din Constitutia Romaniei art. 11 al.1 si 2 precum si de art.148 alin. 2 si 4, din Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana. Sustinerile reclamantului că taxa de poluare, așa cum este reglementata în legislatia interna a Romaniei ar contraveni Tratatului de instituire a Comunitatilor Europene, sunt neintemeiate, intrucat valorile sociale a caror ocrotire a fost avuta in vedere de legiuitorul national, atunci cand a adoptat norma juridica in temeiul careia a fost incasata taxa respectiva, sunt diferite fata de cele avute in vedere de legiuitorul comunitar cand a edicat textul art.90 paragraful 1 din T.C.E. Considerăm că instanta trebuie sa circumstanțieze corect, din punct de vedere juridic, cadrul legislativ, atunci cand analizează dispozitiile OUG 50/2008 si ale HG 686/2008, care, sustine reclamantul, că ar incălca art.110 paragraful 1 din Tratatul Institutiv al Comunitatii Europene, adoptând o abordare cu particularizare strictă la speță, prin administrarea probatoriului propus de către parți.
A învederat ca institutia comunitara Comisia Europeana a recomandat instituirea acestei taxe de poluare avand la baza principiul ca nivelul taxei de poluare să se reducă pe masură ce se diminuează valoarea autovehicului, respectandu-se totusi principiul poluatorul plateste". In momentul de fata se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului de taxare a autovehiculelor, iar dupa adoptarea unei directive in aceste sens, aceasta va deveni obligatorie la nivelul intregii Uniuni. In prezent exista in vigoare un sistem de taxare a autovehiculelor cu ocazia primei inmatriculari in alte 16 state membre din cele 27 sub o forma sau alta, adica sub forma unei taxe de poluare sau sub forma unui impozit anual.
De asemenea, se poate observa ca reclamantul nu face dovada că aceasta taxa de poluare instituita ar fi nelegala, obligația plății acestei taxe de poluare fiind prevazuta atat pentru autoturismele autohtone noi si second-hand cat si pentru cele achizitionate din spatiul comunitar (noi si second-hand), astfel ca prin achitarea acestei taxe de poluare de catre petent, nu i s-a incalcat acestua niciun drept sau interes legitim și nu i s-a cauzat nici un prejudiciu.
Referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecata, a solicitat instantei de recurs să dispună exonerarea de la plata acestora, avand in vedere ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 453 Cod proc.civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, doar dacă s-a aflat in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derularii procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta conditie care trebuie indeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi castigat in mod irevocabil procesul, ori in situatia de fata nu se incadrează in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credinta, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina acesteia pentru ca sa fie obligată la plata cheltuielilor de judecata.
În cauză a învederat că reclamantul nu invocă niciun motiv de nelegalitate a Deciziei de calcul al taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, emisă de către institutia recurentă, ci caracterul ilicit al dispozițiilor Legii 9/2012 aspect ce nu poate fi reținut în culpa instituției recurente.
A reiterat faptul că nu s-a conformat unor dispoziții legale în vigoare la data nașterii raportului juridic litigios, motiv pentru care a procedat la solicitarea reclamantului la emiterea Deciziei de calcul al taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule.
Or, in cazul de fata, nu este indeplinita nici una din aceste conditii, actele atacate de catre reclamant, fiind temeinic si legal intocmite, motiv pentru care a solicitat exonerarea acesteia de la plata cheltuielilor de judecată.
De altfel, prin Legea nr. 9/2012, in Romania a fost inlaturata discriminarea cu privire la plata acestei taxe, in sensul ca in acest moment toate autovehiculele ce se inmatriculeaza in tara noastra platesc taxa de poluare indiferent ca sunt autohtone sau din import.
În drept a invocat art. 483 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâminare.
Analizand recursul prin prisma motivelor formulate ,Curtea il apreciaza ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
1. Cat priveste asertiunea recurentului privitor la destinatia bugetara a sumelor incasate cu titlu de taxa pentru emisii poluante ,Curtea retine că este irelevanta cata vreme S. F. Orășenesc B. se legitimează în calitate de emitent al deciziei de calcul al taxei pentru emisiile poluante ,pe baza careia reclamantul a achitat suma anterior mentionata.
Taxa a fost încasată de către S. F. Orășenesc B.,iar reclamantul s-a adresat paratului si cu o cerere de restituire,astfel că reclamantul a justificat abilitarea autoritatii parate de a sta în judecată ,existand identitate între persona chemată în judecată și aceea obligată în raportul de drept fiscal dedus judecătii.
2.Potrivit dispozițiilor art. 110 TFUE, „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Aceste dispoziții limitează practic libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin aplicarea unor taxe direct sau indirect discriminatorii ori protecționiste. Actualul art. 110 din TFUE interzice, așadar, discriminarea fiscală, directă sau indirectă, între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esența acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în Romania.
În ceea ce privește reglementarea internă, Curtea constată ca taxa specială pentru autovehicule a fost introdusă pentru prima dată în România prin Legea nr. 343/2006 de completare a Codului fiscal, sub denumirea de taxă de primă înmatriculare, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar, după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (ex. cele cu handicap, misiuni diplomatice etc), cât și situații de scutire de la plata taxei (ex. vehiculele istorice).
Dispozițiile art. 241¹-241³ din Codul fiscal au fost abrogate la data de 1 iulie 2008, prin . OUG nr. 50/2008, care a instituit taxa pe poluare, în legătură cu care CJUE s-a pronunțat că este contrară art. 90 din TCE (art. 110 TFUE), întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor deja înmatriculate în România. Astfel, răspunzand întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu la data de 18.06.2009, în cauza 402/09-T.,Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronunțat că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculari în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât să descurajeze punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. În același sens a fost și soluția în cauza 236/10-N., în care s-au pus în discuție variantele taxei pe poluare aplicate în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2010, iar la paragraful 28, Curtea a reiterat faptul că taxa pe poluare nu este compatibilă cu principiul „poluatorul plătește”.
Ulterior, OUG nr. 50/2008 a fost abrogată prin . Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (act normativ aplicabil în speța de față), care, prin dispozițiile art. 4, înlătură practic discriminarea constată de CJUE în legislația anterioară. Astfel, potrivit acestui articol, obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul, după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. De asemenea, potrivit art. 4 alin. 2, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Însă, prin OUG nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea, până la data de 01.01.2013, a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. 2 și acelor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, astfel încât, la acest moment, considerente Curții de Justiție a Uniunii Europene prezentate în cauzele T. și N., ca și în cele ulterioare, soluționate de Curte prin ordonanțe (D., I., I., V., M., O., ., Ș.), sunt în continuare actuale, fiind menținută discriminarea indirectă între autovehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și cele de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, ceea ce conduce la încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor (una dintre cele patru libertăți fundamentale pe baza cărora s-a construit Comunitatea Europeană, în prezent Uniunea Europeană).
Astfel, analizând dispozițiile Legii nr. 9/2012, astfel cum unele dintre ele au fost suspendate de la aplicare prin OUG nr. 1/2012, Curtea constată că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxa pentru emisii poluante, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, însă această taxă se percepe dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în România. Având acest efect specific, taxa respectivă diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul în speță, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
De altfel, CJUE, prin ordonanța pronunțată la data de 3 februarie 2014, a răspuns întrebărilor preliminare adresate de Tribunalul Sibiu și de Curtea de Apel București în cauzele conexate C. C-97/13 și C. C-214/13 și a decis că taxa instituită prin Legea nr. 9/2012 contravine art. 110 din TFUE, statuând că "art. 110 din TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumcis de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație în acest stat membru a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond a constatat întemeiat că refuzul recurentului-pârât de restituire a taxei pentru emisii poluante, calculate și încasate în temeiul Legii nr. 9/2012, este nejustificat, fiind dat cu încălcarea dreptului european în materie, care se aplică prioritar față de dispozițiile legale interne contrare.
3. Critica recurentului în ceea ce priveste dispozitia instantei de fond de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecata este apreciata de catre Curte ca nefondata.
Curtea retine că de vreme ce paratul a cazut în pretentii -fiind obligat la restituirea taxei pentru emisii poluante- culpa sa procesuala este evidenta ,fapt ce indreptateste reclamantul ,în temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ ,la a pretinde si primi cheltuielile de judecata efectuate in cadrul litigiului dedus judecatii.
Faptul ca taxa pentru emisii poluante are o consacrare in legislatia romaneasca nu indreptateste concluzia recurentului in sensul ca nu se poate identifica vreo culpa a sa in declansarea procedurii judiciare ,cata vreme aplicarea cu prioritate a reglementărilor comunitare nu incumbă doar jurisdicțiilor naționale, ci și celorlalte puteri ale statului în exercitarea propriilor atribuții
Reținând toate aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul art. 496 alin. 1 C.pr.civ, să respingă ca nefondat recursul paratului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât S. F. ORĂȘENESC B. PRIN DGRFP BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 186 din data de 20.01.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov-Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. M.-D. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 octombrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
Red. BLP/ 5 ex
Jud. fond L. G. A. / Tribunalul Ilfov-Secția civilă
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 595/2014.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1360/2014.... → |
|---|
