Despăgubire. Sentința nr. 958/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 958/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 5949/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 958
Ședința publică de la data de 03.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. M. G.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. SA R. M. I AL ROMÂNIEI în contradictoriu cu pârâtul M. M., Apelor Și Pădurilor (fost M. M. și Schimbărilor Climatice), având ca obiect „refuz soluționare cerere, despăgubiri”.
Dezbaterile pe fondul cauzei s-au desfășurat în ședința publică de la data de 20.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 03.04.2015.
CURTEA,
deliberând, constată:
- C. procesual. Susținerile părților:
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal în data de 29.09.2014, sub nr._, precizată la data de 05.02.2015, reclamantul M. Sa R. M. I al României a chemat în judecată pârâții M. M. și Schimbărilor Climatice (MMSC) și D. pentru Ape, Păduri si Piscicultura (DAPP), solicitând:
- anularea actului administrativ nr._/IS/26.08.2014, urmare a refuzului nejustificat, emis cu exces de putere, prin care s-a refuzat acordarea ajutorului de stat cuvenit reclamantului pentru masa lemnoasă ce nu a putut fi recoltată de pe suprafața de 1255 ha teren forestier situat în zona de conservare totală – tipul T1 și T2 în situri Natura 2000, dată fiind funcția de protecție stabilită de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă în anul 2010;
- obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 242.122,83 lei reprezentând suma cuvenită cu titlu de compensații, precum și la plata dobânzilor aferente începând cu data de 13.01.2014 - data la care creanța a devenit exigibila, fiind data la care s-a înaintat Cererea nr.10 către ITRSV Oradea (iar MMSC si DAPP au refuzat nejustificat, cu exces de putere sa dispună plata compensațiilor cuvenite);
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată;
Ulterior intrării în vigoare a OUG nr.86/2014 și a H.G nr.38/2015, cadrul procesual pasiv s-a modificat, calitate de pârât având numai M. M. Apelor și Pădurilor (fost MMSC) întrucât DAPP și-a încetat existența.
In motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, reclamantul arată că este proprietarul suprafeței de teren cu vegetație forestiera de 1255,00 ha inclusa in zona/tipul funcțional T1,T2 din Siturile Natura 2000 Valea Mureșului, Defileul Mureșului Inferior si Drocea, fiind îndreptățit la acordarea de compensații pentru lipsa de folosința a acestui teren forestier aflat într-o arie naturala protejată.
Precizează reclamantul că încă din anul 1998 există cadrul legislativ pentru acordarea acestora, fiind prevăzute mai întâi în OG nr.96/1998, apoi în HG nr. 1071/2006, OM nr 625 și_/2006.
La data de 27.03.2008 a intrat in vigoare Legea nr.46/2008 care a abrogat (prin art. 139) implicit OG nr.96/1998 (inclusiv prevederile art.29 alin. l lit. g - articol ce prevedea acordarea de compensații) și în care, la art. 97 alin. l lit. b) se prevede că „în scopul gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privata a persoanelor fizice si juridice si a celui proprietate publica si privata a unităților administrativ-teritoriale, statul aloca anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultura, sume pentru acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorita funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determina restricții in recoltarea de masa lemnoasa".
Întrucât sunt vizate compensațiile aferente anului 2010, acordarea acestora era condiționată, conform art. 6 alin (1) si (2) din HG nr.861/2009, de avizul favorabil al Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, aviz ce a fost acordat însă reclamantul nu a beneficiat de drepturile cuvenite în pofida demersurilor întreprinse în acest scop.
Astfel, prin cererea nr 10/13.01.2014 s-a adresat ITRSV Oradea care, prin adresa nr.556/03.02.2014, a comunicat faptul ca trebuie completata documentația.
Cu adresa nr.157/12.02.2014 au fost transmise ITRSV documentele necesare iar autoritatea publică a comunicat, prin adresele nr.3333/25.06.2014 și nr.3359/27.06.2014, faptul că cererea a fost avizată favorabil fără nici o obiecție, au fost întocmite deconturile justificative și au fost înaintate către ANAF-DGRFP Cluj.
Celor două adrese de răspuns le-au fost atașate deconturile justificative nr. 1770/25.03.2014 (pt. suma de 20.324,24 lei) și nr.l771/25.03.2014 (pentru suma de 221.702,70 lei) aferente anului 2010; dispozițiile întocmite de ANAF-DGRFP Cluj-N. nr._/30.05.2014 și nr._/30.05.2014; rapoartele de Inspecție Economico Financiara nr._/30.05.2014 și_/30.05.2014, întocmite de ANAF-DGRFP Cluj-N..
Întrucât prin cele două adrese ITRSV Oradea a transmis, practic, un răspuns negativ final, conform prevederilor art.7 alin(l) teza inițiala din Cap II din Lg nr.554/2004, s-a formulat Plângerea prealabilă nr.434/04.07.2014 înregistrata la ITRSV Oradea sub nr.3511/04.07.2014.
Imediat după primirea plângerii prealabile, ITRSV Oradea a înaintat întreaga documentație, deconturile justificative întocmite si avizate favorabil, Dispozițiile obligatorii si Rapoartele de inspecție fiscala emise de ANAF-DGRFP Cluj către organele sale ierarhice superioare, respectiv MMSC si DAPP, conform prevederilor imperative ale legii, aspect care rezultă fără echivoc din Adresa nr 3560/07.07.2014. Totodată, plângerea prealabilă a fost înaintată și către ANAF-DGRFP Cluj, prin adresa nr.3538/07.07.2014.
Cu adresa nr.4769/12.09.2014, ITRSV Oradea a transmis reclamantului adresa nr._/IS/26.08.2014 prin care DAPP a respins de la plată compensațiile solicitate, refuzând nejustificat, cu exces de putere plata ajutorului de stat, cu toate că a fost parcursă întreaga procedură administrativă prevăzută la art. 97 alin. 1 pct.8 din Legea nr.46/2008, coroborat cu cele ale HG /2009 și Anexe.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 97 alin(l) lit. (b) din Lg nr.46/2008; HG nr 861/2009 si Normele metodologice anexa nr. l si 2; Lg 213/1998; Decizia nr C(2012) 5166 final a Comisiei Europene din 19.07.2012; OUG nr.57/2007; art. 1-18 din Lg 544/2004; Ordinul nr. 1964/13.12.2007 al Ministerului M. si Dezvoltării; art. (1) alin(l) lit.(g) HG nr.230/2003; art. 96 alin(l) NCPC.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 350,00 lei, conform art. 16 din OUG nr.80/2013.
1.2. Pârâtul M. M., Apelor și Pădurilor (fost MMSC) a formulatîntâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel București în soluționarea litigiului; excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului; excepția prescripției dreptului material la acțiunepentru pretențiile în cuantum de 242.122,83 lei și dobânzile aferente, raportat la anul 2010 și excepția prematurității. Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică.
În susținerea excepțiilor, pârâtul aduce argumente:
1.2.1.Excepția de necompetența materială a Curții de Apel București
Adresa nr._/IS/26.08.2014, prin care reclamantul consideră ca a fost exprimat refuzul, apreciat nejustificat, de soluționare a cererii de acordare a compensațiilor aferente anului 2010, nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi un act administrativ, ci reprezintă o informare a petentului cu privire la cadrul legal în ceea ce privește acordarea compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.
Această informare nu poate fi considerată o decizie în soluționarea unei solicitări a reclamantului și nici a unei contestații împotriva unui act al autorității locale întrucât nu se relevă o normă specială care să prevadă că refuzul autoritarii teritoriale ITRSV Oradea se atacă la autoritatea ierarhic superioară, pentru ca procedura de soluționare a unei astfel de cereri să se finalizeze cu emiterea unei decizii de către conducătorul instituției superioare centrale.
Având în vedere acest aspect precum și faptul că nivelul compensațiilor solicitate este sub valoarea de 1 milion de lei, competența soluționării litigiului revine tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004.
1.2.2.Excepția lipsei calității procesuale pasive a M.M.A.P.
Cererea de chemare în judecată vizează aspecte ce intră în sfera de activitate a Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură din cadrul Ministerului, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și care are competența exclusivă în acordarea eventualelor compensații întemeiate pe prevederile art.97 alin.(1) lit. b) din Codul Silvic.
1.2.3.Excepția prescripției dreptului la acțiune
Invocând prevederile Decretului nr.167/1958, pârâtul arată că dreptul la acțiune privind acordarea compensațiilor în ceea ce privește restricțiile în exploatare pentru pădurile cu funcții speciale de protecție pentru anul 2010 își are izvorul în Legea nr.46/2008 - Codul Silvic actual.
Plata acestor compensații a fost însă amânată până la comunicarea Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012)5166 final/19.07.2.012 - decizie care privește acordarea compensațiilor potrivit Legea nr.46/2008, precum și publicarea Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000 în Monitorul Oficial al României, iar această hotărâre nu a fost publicată până în prezent.
Prin urmare, dreptul reclamantului de a solicita compensațiile ce consideră că i se cuvin s-a născut la momentul la care s-a terminat anul aferent compensațiilor solicitate (compensațiile fiind acordate anual potrivit art.97 alin. (11) lit. b) din Legea nr.48/2008) și nu la momentul emiterii Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012)5166 final/19.07.2012, astfel că prezenta acțiune a fost formulată după momentul împlinirii termenului de prescripție.
1.2.4.Excepția prematurității acțiunii
Este invocată în raport de Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, aprobate prin H.G. nr. 861/2009, arătându-se că acordarea compensațiilor pretinse de reclamant trebuia precedată de propunerea transmisă de structura teritorială de specialitate către structurile de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, alături de întreaga documentație cerută de articolul 6 din Anexa Nr. 1 la H.G. nr.861/2009 care prevede:
„Documentația pentru acordarea alocațiilor bugetare prevăzute la art.97 alin.(1) lit. b) din Legea 46/2008 - Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, se transmite de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură către direcția care gestionează bugetul din cadrul acestei autorități și cuprinde:
a)cererea de decontare semnată de șeful structurii teritoriale din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură
b)formularul de decont, întocmit potrivit modelului prevăzut în anexa nr.4
c)copie de pe documentul de proprietate
d)copie de pe contractul de administrare sau de servicii silvice, după caz, valabil pe perioada pentru care se solicită alocația bugetară
e)fișa de calcul al drepturilor financiare cuvenite pentru compensații, prevăzute la art.3 alin. (3), întocmită de ocolul silvic care efectuează administrarea sau serviciile si Ivite, după caz, și avizată de structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice - centrale care răspunde de silvicultură
f)copie de pe descrierea parcelară din amenajamentul silvic în vigoare, certificată de ocolul silvic care efectuează administrarea sau serviciile silvice, după caz.”
Susține pârâtul că această procedură nu a fost îndeplinită iar în lipsa efectuării demersurilor premergătoare de întocmire a documentației complete și a propunerii - și nu doar o înaintare a deconturilor justificative fără ca acestea să fie avizate de către unitatea teritorială a finanțelor publice - din partea structurilor teritoriale de specialitate (ITRSV Oradea), între autoritatea publică centrală în domeniul silviculturii - D. pentru ape, păduri și piscicultura și reclamant nu s-a creat un raport juridic obligațional de natura celui pe care acesta încearcă să-l invoce, acțiunea fiind prematură.
Pârâtul arată și că prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2012)5166 final/ 19.07.2012, s-a prevăzut că ajutoarele de stat pentru persoane fizice și juridice care dețin păduri incluse în T1 și T 2 din cadrul siturilor Natura 2000, se pot acorda numai după publicarea Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000 în Monitorul Oficial al României, iar această hotărâre nu a fost publicată până în prezent.
1.2.5.Pe fondul cererii reclamantului,
se arată că acesta nu deține documentația completă pentru a putea susține că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, sumele solicitate fiind rezultatul doar a unei evaluări subiective a reclamantului și fără fundament legal. Obținerea despăgubirilor/compensațiilor solicitate presupune întrunirea unor condiții ce țin de legislația specifică aplicabilă în cauză, iar cuantumurile cuvenite trebuie calculate, de asemenea, conform legislației speciale, aplicabile raportului juridic dedus judecății.
În drept, apărările opuse de pârât au fost întemeiate pe dispozițiile Codului de procedură civilă, pe cele ale Codului Silvic și cele ale O.U.G. nr. 96/2012, H.G.nr. 428/2013, fiind invocat și orice alt act normativ incident.
1.3. Întâmpinare a formulat și D. pentru Ape Păduri și Piscicultură (DAPP), fiind invocate excepția necompetenței materiale funcționale a Curții de Apel,motivată prin natura civilă și cuantumul pretențiilor deduse judecății, prin cererea de chemare în judecată fiind invocată imposibilitatea reclamantului de a culege fructele civile ale imobilului în discuție; excepția de netimbrare, invocată tot în raport de natura civilă a pretențiilor reclamantului și excepția prescripției dreptului material la acțiune, întemeiată pe prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958.
1.4. Reclamantul a răspuns apărărilor opuse de cei doi pârâți prin Notele scrise depuse la dosar în data de 15.12.2014, arătând că litigiul a fost generat de refuzul nejustificat de acordare a ajutorului de stat cuvenit reclamantului pentru anul 2010, acordarea acestor drepturi/ajutoare de stat având ca temei juridic prevederile art. 97 alin.(l) pct.(b) din Lg nr. 46/2008 coroborat cu prevederile HG nr 861/2009 si a Normelor Metodologice, respectiv Anexa nr 2 art. 6 lit. (a)-(f).
Se precizează că a fost parcursă întreaga procedura prevăzută de actele normative speciale, iar la data înaintării către ITRSV Oradea a celor două cereri prin care s-a solicitat explicit acordarea ajutorului de stat cuvenit pentru anul 2010 – cererea nr. 10/13.01.2014 și nr. 157/12.02.2014 (prin care a fost completată documentația), erau îndeplinite inclusiv prevederile art. 6 alin (2) din HG nr.861/2009, având în vedere ca pe data de 19.07.2012 Comisia Europeana a adoptat Decizia C(2012)5166 final - decizie prin care(conform pct. 25) a încadrat aceste compensații ca fiind ajutoare de stat și a exprimat avizul favorabil acordării acestora.
Referitor la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, reclamantul arată că suma de bani solicitata reprezintă un ajutor de stat care i se cuvine ca efect direct al legii organice (Codul Silvic) - Legea nr.46/2008- art. 97 alin. 1 lit. b), HG nr.861/2009 cu Anexe coroborat cu prevederile Deciziei C(2012)5166 final/19.07.2012 a CE și pentru obținerea acestora avea la îndemâna 2 (doua) căi legale, respectiv aceea a dreptului comun (prin atragerea răspunderii civile delictuale), urmare a comiterii unei fapte omisive - refuzul categoric de a acorda/plăți aceste ajutoare de stat solicitate sau aceea de a solicita plata conform actelor normative existente pe cale separată, administrativă, autorităților publice abilitate de lege (existând expres prevederi legale care stabilesc o modalitate certa de acordare a acestor ajutoare de stat pe cale administrativă).
Aceasta a fost calea aleasă și au fost respectate prevederile art. 97 alin. 1 lit. b) din Legea 46/2008, HG nr. 861/2009 și a Normelor Metodologice, respectiv Anexa nr. 2 art. 6 lit. a)- f), coroborat cu prevederile art. 8 si următoarele din Legea 554/2004, prin formularea cererii către ITRVS Oradea, apoi a plângerilor prealabile înaintate către pârâtele MMSC si DAPP prin intermediul ITRSV și, urmare a refuzului nejustificat al ambilor pârâți de acordare a ajutorului de stat solicitat, s-a adresat instanței de judecată competente conform prevederilor art. 8 alin. 1 și art.10 alin.1 din Legea 554/2004 în condițiile în care în cauză nu este aplicabil criteriul valoric iar ambele pârâte sunt autorități publice centrale.
Referitor la timbrajul cererii de chemare în judecată, arată că sunt aplicabile prevederile art. 16 lit. b) din OUG nr. 80/2013 și nu cele ale art. 3 din actul normativ, excepția de netimbrarefiind nefondată.
A solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasiveinvocată de Minister, arătând că în conformitate cu prevederile art. 97 alin. 1 lit. b) din Legea nr-.46/2008, sumele pentru acordarea compensațiilor reprezintă contravaloarea produselor pe care proprietarul nu le recoltează, datorita funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice; acestea se aloca anual de către stat prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.
Autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura este în primul rând MMSC, acesta având și calitatea de ordonator principal de credite, inclusiv în domeniul silviculturii, conform pct. 3 din Legea 71/2013, citam: "In cadrul Ministerului M. si Schimbărilor Climatice se înființează D. pentru Ape, Păduri si Piscicultura, ca organ de specialitate, cu personalitate juridica, finanțat prin bugetul ministerului...", aspect întărit inclusiv din Rectificarea bugetara din luna august 2014 (Anexa nr. 3/23/02A), în care se arată că din bugetul MMSC se aloca în totalitate sumele de bani pentru funcționarea DAPP inclusiv pentru: cheltuieli de personal, sprijinirea proprietarilor de păduri, despăgubiri civile etc.
A precizat reclamantul și că MMSC i-a acordat, în anul 2013, pe cale administrativă, suma de bani reprezentând ajutor de stat aferent anului 2009 în cuantum de 1.229.068,40 lei.
Cu privire la excepția prematurității cererii, reclamantul reiterează susținerile privind parcurgerea procedurii prealabile reglementată de legea specială și arată că pârâtul nu a probat nerespectarea vreunei condiții prevăzute de lege pentru promovarea acțiunii, determinate de refuzul nejustificat, emis cu exces de putere, de plată a sumei solicitate.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se arată că în practica Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că aplicabilitatea prevederilor HG nr. 861/2009 se verifică în raport de momentul învestirii legale a autorității competente în materie - aplicarea art. 91 alin. 1 din Legea 46/2008 (Codul Silvic), iar cererea a fost adresată ITRSV Oradea la data de 13.01.2014, dată la care HG nr.861/2009 era și este în vigoare.
Totodată, fiind vorba despre o creanță bugetară, suma de bani pretinsă prin acțiune este guvernata ca regula a prescripției de Codul fiscal, și nu de Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție fiind de 5 ani de zile și începând să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care s-a născut creanța fiscala potrivit art. 23, daca legea nu dispune altfel., astfel cum dispune art.91 din Codul fiscal.
De asemenea, Regulamentul (CE, Euroatom) nr. 487/2007 din 23 aprilie 2007 de modificare a Regulamentului (CE, Euroatom) nr. 2342/2002 de stabilire a normelor de punere in aplicare a Regulamentului (CE, Euroatom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene prevede explicit pentru creanțele bugetare un termen de 5 ani. Ca atare, prescripția dreptului la acțiune se circumscrie cel puțin unei perioade de 5 (cinci) ani.
- Mai mult, conform Deciziei C(2012)5166 final din 19.07.2012 a CE, s-a statuat definitiv ca aceasta suma de bani reprezintă un ajutor de stat al cărui termen de prescripție este de 10 (zece) ani - Regulamentul CE nr. 659/1989 al Consiliului European de stabilire a Normelor de aplicare ale art. 93 al Tratatului (ca practica de punere in aplicare a Regulamentului sus-menționat, menționam Decizia nr 2011/179/UE din 14.12.2010), prevederile de drept comunitar aplicându-se cu prioritate, astfel cum dispune art. 1 alin. 4 din Codul fiscal român: „Daca orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi as unui tratat la care România este parte, se aplica prevederea acelui tratat".
Pe de altă parte, raportat la data de la care începe sa curgă termenul de prescripție - conform Legii nr. 500/2002, orice alocare bugetara trebuie sa fie prevăzuta in bugetul statului anticipat. Ca atare, sumele de bani cuvenite proprietarilor pentru anul 2010 trebuiau a fi bugetate în bugetul de stat din anul 2011, astfel că, pentru ajutoarele de stat aferente anului 2010, termenul de prescripție începe sa curgă de la data de 01.01.2011.
Amintind prevederile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, reclamantul arată că dreptul său a fost afectat de o condiție suspensivă (avizul favorabil al CE), astfel că prescripția începe să curgă de la data la care s-a împlinit condiția, dreptul de creanță născându-se valabil numai după obținerea avizului favorabil al Comisiei Europene.
Conform art. 6 alin. 2 din HG nr. 861/2009, „Toate formele de sprijin prevăzute in Legea nr. 46/2008 cu modificările si completările ulterioare vor fi continuate după data de 01.01.2010 numai după primirea deciziei favorabile a CE privind ajutoarele de stat", prevederi legale prin care a fost întrerupt termenul de prescripție ce a fost reluat începând cu data de 13.09.2012, când Decizia C(2012) 5166 final a CE a fost publicata in Jurnalul Uniunii Europene.
Și dacă s-ar aprecia că prevederile art.6 au avut ca efect nu întreruperea ci doar suspendarea prescripției, în perioadele 01.01._12 și 14.09._14 (data depunerii cererii la ITRSV Oradea )- s-a scurs un termen de 16 luni, acțiunea fiind formulată în interiorul termenului de prescripție de 3 ani (36 luni).
În ceea ce privește apărările opuse de pârâți pe fondul cererii, arată că plata compensațiilor a fost refuzată nu pentru că nu ar fi fost înaintată documentația prevăzută de lege, ci s-a invocat inexistența unor norme metodologice pentru calculul despăgubirilor, arătându-se că există un proiect de HG pentru stabilirea metodologiei de calcul.
Însă, astfel cum rezultă din documentația transmisă, calculul compensațiilor a fost efectuat de Ocolul Regal Săvârșin conform metodologiei reglementate la art. 6 alin. 1 si 2 din HG nr. 861/2009, coroborate cu prevederile art. 6 din Anexa nr. 1- Norme Metodologice la HG nr. 861/2009 si art. 1-6 din Anexa nr. 2 la Norme, pe baza datelor existente în amenajamentul silvic aflat în vigoare pentru anul 2010, a fost verificat cu maxima diligență si profesionalism de ITRSV Oradea, care a întocmit decontul justificativ și l-a înaintat către DGRFP-ANAF Cluj, nefiind contestat de autoritatea administrativ fiscală.
- Soluția instanței
Examinând cu prioritate excepțiile invocate, conform art.248 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea reține:
2.1. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului M., Apelor și Pădurilor (fost MMSC) este neîntemeiată, în condițiile în care D. pentru Ape, Păduri și Piscicultură și-a încetat existența, activitatea și structurile acestuia fiind preluate de Minister, conform prevderilor art.1 din OUG nr.86/2014 coroborate cu cele ale HG nr.38/2015.
2.2. În condițiile în care reclamantul a înțeles să învestească instanța cu o plângere împotriva refuzului, pe care îl consideră nejustificat, de soluționare a cererii sale de acordare a ajutorului de stat cuvenit pentru masa lemnoasă ce nu a putut fi recoltată în anul 2010 de pe suprafața de 1255 ha teren forestier situat în zona de conservare totală – tipul T1 și T2 în situri Natura 2000, prevăzut la art. 97 alin.(l) pct.(b) din Lg nr. 46/2008, competența materială și funcțională în soluționarea prezentei cauze, ca primă instanță, revine curții de apel, conform art.96 alin.1 din codul de procedură civilă coroborat cu 10 alin.1 ipoteza a II-a, teza I din Legea nr.554/2004, MMAP fiind organ de specialitate al administrației publice centrale. În consecință, și această excepție este neîntemeiată.
2.3. Dată fiind natura raportului juridic dedus judecății, taxa judiciară de timbru pentru soluționarea cererii astfel cum a fost precizată – anularea adresei nr._/IS/26.08.2014 și obligarea pârâtului la plata ajutorului de stat în sumă de 242.122,83 lei, aferent anului 2010, este aceea prevăzută la art.16 din OUG nr.80/2013, de 50 lei + 300 lei, fiind achitată conform OP nr.2/19.09.2014, excepția de netimbrare fiind neîntemeiată.
2.4. Excepția prescripției dreptului materialla acțiune se analizează în raport de prevederile art.11 alin.1 lit.b din Legea nr.554/2004, fiind neîntemeiată în condițiile în care acțiunea a fost formulată la mai puțin de o lună de zile de la data la care ITRSV Oradea a transmis reclamantului adresa nr._/IS/26.08.2014 a DAPP, considerată drept modalitate de exprimare a refuzului nejustificat de soluționare a cererii întemeiate pe prevederile art.97 alin.1 lit.b din Legea nr.46/2008.
2.5. Argumentele privind inexistența propunerii de plată a compensațiilor din partea structurii teritoriale de specialitate și insuficiența documentației prevăzute la articolul 6 din Anexa Nr. 1 la H.G. nr.861/2009, nu pot justifica admiterea excepției prematurității cererii de chemare în judecatăci vizează temeinicia acesteia, urmând a fi analizate pe fondul susținerilor reclamantului vizând caracterul nejustificat al respingerii cererii de acordare a compensațiilor.
Pe fondul cererii, instanța reține că adresa nr._/IS/26.08.2014 emisă de D. pentru Ape, Păduri și Piscicultură, reprezintă un act administrativ individual în accepțiunea art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004 întrucât, deși este adresată I.T.R.S.V. Oradea, aducându-i la cunoștință faptul că pentru punerea în aplicare a prevederilor art.97 alin.1 lit.b) din Legea nr.46/2008, au fost obținute Decizia CE – C(2012) 5166 final din data de 19.07.2012, valabilă până la data de 31 decembrie 2013 și Decizia C(2013) 9369 final din data de 18.12.2013, pentru prelungirea schemei de ajutor până la data de 30 iunie 2014 și că în perioada de valabilitate a celor două decizii a fost elaborat un nou proiect de hotărâre de guvern, care a fost transmis la M. Agriculturii și Dezvoltării Rurale în vederea solicitării acordului Comisiei Europene pentru acordare de compensații, se referă la „plângerile prealabile nr.434, 435, 436, 437 și 438” formulate de reclamant la data de 4 iulie 2014, arătându-se că „deconturile justificative sunt respinse de la avizare de către Inspecția Economico-Financiară Bihor, S. și Satu M. ca urmare a neîndeplinirii condițiilor legale în vigoare”. (file 63-64)
În speță interesează plângerea înregistrată sub nr.434/04.07.2014 și, pe lângă caracterul informativ „cu privire la cadrul legal actual în ceea ce privește acordarea compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea masei lemnoase”, Curtea constată căprin această adresă se arată că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a acordarea despăgubirilor din cauza neavizării decontului justificativ de către Inspecția Economico-Financiară Bihor, ceea ce constituie un răspuns la cererea reclamantului.
Dispozițiile emise de Serviciul de Inspecție Economico-Financiară Bihor, prin care au fost respinse de la avizare deconturile justificative întocmite de ITRSV Oradea în vederea acordării către reclamant a compensațiilor aferente anului 2010, conform art.97 alin.1 lit.b din Legea nr.46/2008 privind Codul Silvic, pentru Ocolul Regal Săvârșin – UB I Valea M. și UB II Săvârșin, totalizând 242.122,83 lei, se regăsesc la filele 35-40 din dosar, în ambele fiind menționată posibilitatea contestării lor, în termenele prevăzute la art.7 din Legea nr.554/2004, conform prevederilor art.23 din OUG nr.94/2011 și art.33 alin.1 și alin.3 din HG nr.101/2012.
Maniera în care a fost formulată plângerea prealabilă a determinat ITRSV Oradea ca, pe lângă înaintarea documentației către MMSC, să înainteze originalul plângerii către Biroul Inspecției Economico-Financiară Bihor (fila 58), însă din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă modalitatea în care a fost soluționată respectiva plângere de către organele fiscale competente.
În acest context, având în vedere și faptul că reclamantul nu a afirmat că plângerea administrativ fiscală ar fi primit o soluționare favorabilă, se constată că documentația transmisă pârâtului pentru efectuarea plății nu respectă prevederile art.6 lit.b coroborat cu cele ale art.13 din HG nr.861/2009, în referire la cerințele din Anexa 4 la normele metodologice, care impune necesitatea avizului Direcției Generale a Finanțelor Publice, întrucât ambele deconturi justificative – 1770 și 1771/25.03.2014 (file 31,32) poartă mențiunea „Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj N.. Se respinge la avizare suma de ….lei ”.
În conformitate cu art.12 alin.3 din HG nr.861/2009, „Plățile efectuate din alocațiile bugetare sunt supuse controlului financiar preventiv, potrivit reglementărilor legale în vigoare.”, lipsa avizului favorabil împiedicând autoritatea publică să efectueze plata, astfel că nu se poate reține că refuzul pârâtului de efectuare a plății ar fi fost unul nejustificat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, fiind nefondate, excepțiile necompetenței materiale, netimbrării cererii, lipsei calității procesuale pasive a Ministerului M., Apelor și pădurilor (fost MMSC), prescripției dreptului la acțiune și prematurității cererii.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. SA R. M. I AL ROMÂNIEI, cu adresa de corespondență în Cluj-N., .. 8, ., în contradictoriu cu pârâtul M. M., APELOR ȘI PĂDURILOR (fost M. M. și Schimbărilor Climatice), cu sediul în București, ., sector 5, fiind nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2015.
PreședinteGrefier
A. M. GrozescuMariana H.
Red./th.red. AMG
4 ex. – 15.06.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1286/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24... → |
|---|
