Alte cereri. Decizia nr. 846/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 846/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 2148/93/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 846
Ședința publică din data de 12 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
JUDECĂTOR - M. C. I.
JUDECĂTOR - C. I. G.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă . civile cu nr. 3453/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul cu nr._, cerere formulată în contradictoriu cu intimații pârâți O. de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov și . intimatul reclamant P. Județului Ilfov.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 22.01.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când CURTEA, din lipsă de timp pentru a delibera, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea hotărârii la data de 29.01.2015, 5.02.2015 și la 12.02.2015, când a decis:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 3453/18.11.2013, Tribunalul Ilfov – Secția Civilă a respins ca neîntemeiata excepția lipsei calității procesual pasive a paratei UAT .> A admis acțiunea formulată de reclamantul P. JUDEȚULUI ILFOV în contradictoriu cu pârâții O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV, . D..
A stabilit linia de hotar intre cele doua unitati administrative teritoriale astfel cum a fost trasat prin aplicația informatica RELUAT de către OCPI Ilfov, conform Anexei nr. 1-propunerea UAT D..
A respins ca neîntemeiata cererea reconvenționala formulata de parata UAT . luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei UAT . neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Astfel cum rezulta din dispozitiile art. 560 Cod.Civ. conform cărora“proprietarii terenurilor invecinate sunt obligați sa contribuie la granituire, prin reconstituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzatoare”, partile trebuie sa fie, in primul rand, titularele dreptului de proprietate ale terenului in cauza, si, in al doilea rand, aceste suprafate de teren trebuie sa fie limitrofe.
Or, cauza de fata are ca obiect stabilirea liniei de hoitar intre doua unitati administrative-teritoriale invecinate, fiind astfel indeplinite conditiile prevazute de art. 560 cod civil.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut ca P. Județului Ilfov si paratele au demarat operațiunile necesare realizării cadastrului general conform Ordinului M.A.I. nr. 534/2001 si Legii nr. 7/1996 si au întocmit planuri de delimitare teritoriala, fiind încheiat procesul verbal de conciliere nr._/27.08.2012 in care au fost consemnate punctele de vedere ale reprezentantilor celor doua unitati administrative, concluzia fiind aceea ca intre cele doua localitati exista dezacorduri cu privire la recunoasterea hotarului, astfel cum acesta a fost trasat prin aplicatia informatica RELUAT.
Astfel, . pastrarea limitei teritoriale stabilita la 01.01.1990 si rectificarea titlurilor de proprietate emise in tarlaua 64, in timp ce . de acord cu limita de lucru a OCPI Ilfov.
In cauza, desi a fost incuviintata proba cu expertiza tehnica in specialitatea topografie, partile au refuzat plata onorariului de expertiza, motiv pentru care, tribunalul a dispus decaderea partilor cu privire la administrarea acestei probe.
F. de aceasta imprejurare, la deliberare tribunalul a avut in vedere limita de lucru a OCPI Ilfov, astfel cum rezulta din aplicatia informatica RELUAT.
In cauza acțiunea este întemeiata pe dispozițiile art. II din legea nr. 133/2012, potrivit cu care „… prefectul, in termen de 30 de zile de la primirea documentației de delimitare, inițiază concilieri sau, in caz contrar, sesizează instanțele de contencios administrativ cu privire la acțiunea privind stabilirea hotarelor unitatilor administrativ teritoriale”.
C. legal al organizării administrativ-teritoriale din România îl reprezintă Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România, cu modificările ulterioare. Anexa legii menționate enumera localitățile care aparțin fiecărui județ, fiind astfel delimitate administrativ teritoriile județelor. Ceea ce este important este că limitele teritoriale ale județelor coincid cu hotarele administrative ale localităților din județul respectiv și din județele învecinate.
Art.73 alin.3 lit."o" din Constituția României statuează ca organizarea administrației locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala, se reglementează prin lege organica.
F. de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 215/2001 care stabilesc ca numai prin lege se determina delimitarea comunelor, orașelor, județelor, tot prin lege se poate modifica delimitarea anterioara, cu cerința consultării prealabile prin referendum a cetățenilor, instanțele de judecata nu au nici competenta de a schimba conținutul legii sau a altor acte normative care reglementează aceasta problema si nici nu au calitatea de a constata inaplicabilitatea unui asemenea act normativ. Aceasta întrucât organizarea administrativ-teritoriala si delimitarea administrativa a localităților sunt atribute care aparțin in exclusivitate puterii legislative si executive.
Din interpretarea dispozițiilor legale rezulta ca delimitarea unitatilor administrativ-teritoriale, care implica stabilirea limitelor teritoriale înlăuntrul cărora ființează si isi exercita competentele autoritățile publice, este de atributul puterii legislative, care numai prin lege organica o poate reglementa.
In măsura in care exista o delimitare teritoriala legala nesocotita de unitatile administrativ teritoriale vecine, prin operațiunea de „stabilire a hotarelor unitatilor administrativ teritoriale „neurmărindu-se modificarea limitelor teritoriale, ci doar corecta verificare a acestora in condițiile recunoscute ale existentei unui act normativ care sa stabilească in prealabil care sunt suprafețele deținute, dispozițiile art. 22 din Legea nr. 215/2001 nu sunt aplicabile, fiind admisibila cenzura instanțelor judecătorești.
In aceasta ultima ipoteza, instanța nu ar depăși atribuțiile puterii judecătorești si nu s-ar efectua o imixtiune în sfera activității legislative sau executive, un exces de putere, prin trecerea abuzivă a barierelor dintre funcțiile care revin autorităților publice.
Procedând la soluționarea litigiului, cu o interpretare a normei legale în sensul pe care îl consideră corect, tribunalul retine ca sunt îndeplinite cerintele pronunțării unei sentințe in condițiile art. II din legea nr. 133/2012,, întrucât s-a dovedit ca s-au stabilit printr-o lege organica hotarele celor doua unitati administrative, neînțelegerile dintre cele doua parți au apărut o data cu operațiunile demarate in vederea realizării cadastrului general conform Ordinului MAI nr. 534/2001.
In speța s-a demonstrat ca intre cele doua unitati administrativ teritoriale, așa cum au fost infiintate urmare a Legii nr. 2/1968, exista o delimitare teritoriala legala nesocotita de parata . deci confirmarea semnelor de hotar si ..
F. de aspectele învederate tribunalul a admis acțiunea si a stabilit linia de hotar intre cele doua unitati administrativ-teritoriale astfel cum a fost trasat prin aplicația informatica RELUAT de către OCPI Ilfov, conform Anexei nr. 1-propunerea UAT D..
Avand in vedere ca parata UAT Afumati nu a facut dovada a carei sarcina ii revenea ca parata UAT D. detine in posesie teren care ii apartine, tribunalul a respins ca neintemeiata cererea reconventionala.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta ., arătând că instanța a interpretat greșit legea și a pronunțat o sentință prin încălcarea normelor imperative ale Constituției și legilor țării.
A menționat că în baza Legii 2/1968 a fost stabilită linia de hotar a UAT Afumați, linie menținută cu mult timp înainte. Fată de împrejurarea că în localitatea Afumați moșierii vremurilor de atunci dețineau moșii impresionante care se întindeau până la linia de hotar a comunei aceste hotare s-au păstrat . Pe raza comunei Afumați s-a întins moșia defunctului NEGROPONTESS (depun în acest sens acte de proprietate doveditoare).
Odată cu apariția Legii 2/1968 și cu ocazia măsurătorilor efectuate s-a constatat că există aceleași limite de hotar, în acest sens întocmindu-se schițe plan existente și astăzi atât în arhiva Fondul Național de Geodezie ,OCPI, cât și planurile armatei.
A invocat dispozițiile art. 22 din Legea 215/2001, art. 73 alin. 3 lit. a din Constituție susținând că instanța de judecată nu se poate substitui legiuitorului în operațiunea de delimitare a unității administrativ-teritoriale, în spetă .; numai după stabilirea prin lege a acestor limite se va putea verifica existența relatiei de vecinatate dintre parti; premisa a operatiunii de granituire si exercitarea dreptului de proprietate în limitele stricte ale unitatii administrativ teritoriale.
Referitor la obiectul actiunii în granituire, practica si doctrina sunt unanime în a considera ca pe calea acestei actiuni judecatoresti nu se creaza un nou hotar între cele doua proprietatii (unități administrati teritoriale), ci se reconstituie cel real, pronuntându-se deci o hotarâre declarativa de drepturi, si nu una constitutiva.
Dacă semnele exterioare ale acestui hotar nu (mai) exista, în baza art.865 Noul Cod Civil, judecătorul nu poate decât să stabilească hotarul inițial fără a avea posibilitatea să creeze o situație juridică nouă ori fixarea unui alt hotar decât cel avut în vedere de catre dobânditori la momentul transmisiunilor, caci aceasta înseamna reconfigurarea întinderii dreptului de proprietate al partilor în litigiu, ceea ce, în spiritul principiilor de drept, este inadmisibil.
În speta, . nouă reconfigurare fata de cea stabilita de Legea 2/ 1968, însă avându-se în vedere calitatea părților din litigiu, respectiv unitati administrativ teritoriale - . D. - instanta de judecata nu are competenta în stabilirea limitelor teritoriale ale unitatii administrativ-teritoriale, aceste limite de hotar impunându-se a se realiza conform Legii nr.2/1968 dar si Legii 215/2001.
Prin acțiunea promovata nu se urmăreste verificarea identitatii hotarului actual existent la data apariției Legii 2/1962, ci s-a solicitat instantei să se substituie în rolul legiuitorului și să obțină o hotărâre judecătoreasca pentru suprafata de teren ocupată in mod abuziv si ilegal.
Litigiul legat de întinderea dreptului fiecarui proprietar presupune compararea de titluri, procedura specifica actiunii în revendicare. Or, . Legii 2/1968 cu limitele de hotar stabilite prin Lege, iar . cu un proces verbal încheiat in 18.12.1991 cu o persoană juridica, fara ca acest proces verbal sa fie semnat si de .> În conformitate cu prevederile art 4 din Ordinul 534/2001 privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general, cu modificările și completările ulterioare a fost promovat acest proces, însă, stabilirea liniei de hotar și a denumirilor unităților administrativ - teritoriale se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativ teritorială a RSR, republicată cu modificările ulterioare. Limitele intravilanelor se stabilesc conform planurilor urbanistice generale întocmite și aprobate potrivit prevederilor legale. În cazurile în care nu s-au aprobat planuri urbanistice generale, limitele intravilanelor vor fi cele existente la 01.01.1990, conform Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare.
La nivelul anilor 1991, linia de hotar a UAT Afumați era aceeași stabilită prin Legea 2/1968. Nu pot fi primite susținerile pârâtelor OCPI și nici a UAT D. .
Actul prin care UAT D. susține că actul de delimitare intocmit in anul 1978 este cel valabil inlaturand Legea 2/1968 nu este semnat și de un reprezentant al UAT Afumati nefiind opozabil.
Nu există niciun alt act de trecere și predare din patrimoniul comunei D., care să dovedească că acest teren a aparținut cândva acesteia și se impunea ca în 1978 să fie predat acesteia.
Mai susține că măsura emiterii titlurilor de proprietate pe această suprafața de 192 ha a fost o măsura abuzivă, ceea ce rezultă și din adresa emisă către OCPI de către . de 14.07.2010, unde aceștia recunosc că această suprafața aparțin comunei Afumați.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea unei astfel de situații, iar drept urmare a prevăzut în lege si reglementarea legală a ei, potrivit art. 114 din Ordinul 633/2006.
Punerea în concordanță a situației scriptice cu situația faptică se va realiza în baza documentației cadastrale de actualizare a informațiilor tehnice de identificarea a amplasamentului terenului, a actelor juridice necesare înscrierii în CF și a certificatelor fiscale emise de primăria în circumscripția căruia este situat din punct de vedere administrativ terenul.
O. teritorial în evidența căruia se află imobilul va proceda la identificarea amplasamentului terenului, iar prin referat se va anula numărul cadastral acordat, va transmite întreaga documentație biroului teritorial în evidența căruia se află imobilul pentru efectuarea modificărilor și transferul cărții funciare. După încheierea CF și modificarea celorlalte evidente, încheierea de transfer împreună cu o copie conformă a cărții funciare se transmite oficiului de cadastru teritorial unde este amplasat de drept imobilul.
O. teritorial în raza căruia se află terenul va proceda la recepționarea documentației, alocând un număr cadastral nou amplasamentului imobilului, și prin încheierea de carte funciară va dispune deschiderea unei noi cărții funciare, pe unitatea administrativ teritorială aferentă situării imobilului. încheiere de carte funciară comunicându-se tuturor persoanelor interesate.
Cartea funciară nou deschisă va prelua descrierea imobilului din documentația cadastrală și situația juridică din cartea funciară închisă încheierea va fi comunicată tuturor persoanelor interesate.
Aceasta modalitate de rezolvare a situației este descrisă și în întâmpinarea formulată de OCPI fila 4, punctul III, prin urmare, nu se impune menținerea unei situații abuzive de preluarea a unei suprafețe de teren de 192 ha numai pentru faptul că „terenurile au intrat in circuitul civil.”
Prin admiterea unei astfel de situații este afectata integritatea teritorială a comunei Afumați și există iminența producerii unui prejudiciu cu implicare asupra bugetului local, dar și asupra locuitorilor comunei Afumați care nu a primit reconstituirea dreptului de proprietate întrucât nu a avut teren, fiind ocupat abuziv de .> Menținerea unor hotărâri create artificial ar determina imposibilitatea punerilor în posesie, situație generatoare de conflicte între cetățenii care nu au primit teren in baza Legii 18/1991, cetățeni ce se adresează instanțelor de judecată pentru a obține o sentința, iar Comisia Locala Afumați nu are teren la dispoziție pentru a-i pune in posesie.
La termenul de judecată din 4.09.2014, Curtea a calificat calea de atac ca fiind recursul, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea 554/2004.
Intimatul pârât O.C.P.I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.p.c., Curtea apreciază că recursul este nefondat, față de următoarele considerente:
Susține recurenta, în raport de dispozițiile art. 22 din Legea 215/2001 și art. 73 alin. 3 lit. a din Constituție, că instanța de judecată nu se poate substitui legiuitorului în operațiunea de delimitare a unității administrativ teritoriale.
Susținerea este corectă, dar nu se poate considera că în cauză instanța de fond s-a substituit legiuitorului, din moment ce în Decizia Curții Constituționale nr. 414/15.10.2013, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II teza finală din Legea 133/2012, s-a reținut că există două modalități posibile de finalizare a operațiunilor cadastrale prin care se delimitează și se marchează hotarele unităților administrativ teritoriale și anume, fie procesele-verbale de delimitare a hotarelor, semnate de membrii comisiei de delimitare și recunoscute reciproc de reprezentanții unităților administrativ teritoriale, fie, în cazul unor neînțelegeri, hotărârea judecătorească ce stabilește hotarele unităților administrativ-teritoriale învecinate, în baza probatoriului administrat.
Aceste două modalități constituie operațiuni tehnice, de identificare a hotarelor, operațiuni care sunt prealabile măsurii legislative prin care se delimitează teritoriul unei unități administrativ teritoriale și nu se confundă cu aceasta.
Astfel, nu se poate echivala o operațiune tehnică cu o măsură legislativă, cu atât mai mult cu cât și delimitarea și marcarea hotarelor unității administrativ teritoriale poate face obiectul reglementării printr-un act normativ.
În consecință, nu se poate vorbi despre faptul că instanța de judecată s-a substituit legiuitorului, întrucât instanța doar a verificat operațiunea tehnică de delimitare a hotarelor efectuată de comisia de delimitare, pronunțând o hotărâre ale cărei efecte nu sunt constitutive de drepturi, ci declarative, neputându-se reține că a avut loc reconfirmarea întinderii dreptului de proprietate al părților în litigiu.
Așa cum a reținut și Curtea Constituțională, atribuirea, în temeiul textului de lege criticat – art. II teza finală din Legea 133/2012, a competenței instanțelor judecătorești de a soluționa acțiunea în stabilirea hotarelor unității administrativ teritoriale nu are semnificația unei încălcări a dispozițiilor art. 1 alin. 4 din Constituție privind principiul separației puterilor în stat și a art. 61 alin. 1 din Constituție.
Se constată că este nefondată, în raport de aceste considerente, susținerea recurentei că în cauză nu se urmărește verificarea identității hotarului actual existent la data apariției Legii 2/1962, ci se solicită instanței să se substituie în rolul legiuitorului și să obțină o hotărâre judecătorească pentru suprafața de teren ocupată în mod abuziv și ilegal.
Se solicită prin cererea de recurs casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei noi expertize care să stabilească liniile de hotar stabilite prin Legea 2/1968.
Sub acest aspect, Curtea reține că la termenul de judecată din 18.03.2013, instanța de fond a încuviințat părților proba cu expertiza topografică având ca obiectiv stabilirea liniei de hotar în punctele aflate în divergență, dacă limita de lucru propusă de O.C.P.I. Ilfov, în sistem RELUAT, respectă limitele unităților administrativ teritoriale stabilite prin Legea 2/1968, dacă unitatea administrat teritorială . teritoriul aparținând comunei Afumați, iar în caz afirmativ, care este acea suprafață.
Față de neachitarea onorariului de expert de către pârâtele . Afumați, instanța a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a acestui onorariu, dar având în vedere neîndeplinirea acestei obligații, reclamantul a fost decăzut din această probă la termenul de judecată din 4.11.2013.
Se constată că niciuna dintre părțile în sarcina cărora s-a stabilit obligația achitării onorariului de expert nu și-a îndeplinit obligația, proba cu expertiza topografică neputând fi administrată, și că soluționarea cauzei se poate face pe baza înscrisurilor existente la dosar,
astfel că este nefondată solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru efectuarea unei expertize topografice.
Din înscrisurile aflate la dosar se reține că suprafața de teren de 160 ha a fost deținută la început de CAP D., ulterior a fost trecută la IAS Afumați, iar prin procesul-verbal încheiat la data de 18.12.1991, menționat în anexa la Ordinul nr. 20/30.03.1992 emis de P. Municipiului București și al Sectorului Agricol Ilfov, a fost predată comunei D., fiind situată în tarlaua 10/1 și 10/2 unde au fost eliberate titluri de proprietate de către . cărora s-au acordat numere cadastrale pentru această unitate administrativ teritorială și s-au efectuat intabulări în cartea funciară a acesteia.
Conform punctului de vedere tehnic al Serviciului C. – Biroul Verificare și Recepție Lucrări, menționat în Referatul nr. 7801C/19.06.2014, limita de hotar stabilită de instanța de fond coincide cu limita de lucru a O.C.P.I. Ilfov, care a avut în vedere planurile parcelare întocmite de comisiile locale ale celor două comune și titlurile de proprietate eliberate în baza legilor proprietății.
Se mai invocă în cerere de recurs dispozițiile art. 114 din Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară conform cărora în situația în care, în urma stabilirii limitei dintre două unități administrativ teritoriale se constată că unele imobile sunt înscrise în cartea funciară a altei localități decât cea rezultată, cărțile funciare în care sunt înscrise imobilele vor fi sistate din oficiu și se vor deschide cărți funciare noi pe unitățile administrativ teritoriale aferente amplasamentelor imobilelor.
Aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză în condițiile în care nu rezultă din probatoriul administrat că imobilele pentru care . titluri de proprietate, situate în tarlaua 10/1 și 10/2, se află în teritoriul celeilalte pârâte – . se deschide cărți funciare noi pe unitatea administrativ teritorială .> Față de aceste considerente, constatând că sentința este legală, Curtea, în temeiul art. 312 C.p.c., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă . civile cu nr. 3453/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul cu nr._, cerere formulată în contradictoriu cu intimații pârâți O. de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov și . intimatul reclamant P. Județului Ilfov, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-M. C. M. C. I. C. I. G.
GREFIER,
R. O.
Red. C.M.C.
Tehnored. R.O./2 ex./14.07.2015
Tribunalul Ilfov – Secția Civilă
Judecător de fond: L. G. A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 77/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 484/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
