Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Decizia nr. 385/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 385/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 26209/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.385
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.01.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul reclamant M. M., împotriva sentinței civile nr.4367/11.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. C. BLAZIAN, S. C. și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR-PENITENCIARUL BUCUREȘTI JILAVA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că la data de 12.01.2015 s-a depus prin Serviciul registratură din partea recurentului reclamant cerere de judecarea cauzei în lipsă conform art.223 din Legea nr.134/2010 privind Noul Cod de Procedură Civilă.
Curtea apreciază cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal la data de 29.07.2013, sub numărul_, reclamantul M. I. a solicitat sanctionarea paratilor S. C. Blazian – directorul Penitenciarului Bucuresti Jilava si S. C. sef serviciu logistica la Penitenciarul Bucuresti Jilava, cu amenda in cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere de la pronuntarea deciziei nr. 232/21.01.2013 in dosarul nr._/3/2011 al Curtii de Apel Bucuresti, pana la punerea in aplicare a decziei mentionate.
In motivare, a aratat faptul ca in data de 05.06.2013 a notificat paratii ca au de respectat si de pus in aplicare doua hotarari judecatoresi.
In data de 17.06.2013 directorul penitenciarului a emis adresa nr. H_ prin care a anuntat ca va pune in aplicare hotararea judecatoreasca cand va primi decizia din recurs legalizata de la instanta.
Arata reclamantul faptul ca a trecut o perioada de peste un an de la pronuntare sentintei civile nr.2095 de catre Tribunalul Bucuresti si o perioada de peste 5 luni de la pronuntarea deciziei nr.232 de catre Curtea de Apel Bucuresti, iar paratii continua sa ignore justitia.
In drept, a invocat prevederile art. 24, art.25 din Lg. nr.554/2004.
In sustinerea cererii a atasat inscrisuri.
La data de 04.10.2013 paratul C. S., director al Penitenciarului Bucuresti Jilava a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca ramasa fara obiect, avand in vedere ca dupa primirea copiei legalizate a deciziei nr.232/21.01.2013 s-a procedat la completarea unei noi fise de evaluare a performantelor profesionale individuale pe anul 2010.
Parata S. C. a formulat intampinare la data de 04.10.2014 prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata motivat de faptul ca la data emiterii citatiei, 12.09.2013, adusese la indeplinire cele stabilite prin decizia zilinica pe unitate nr.170 /06.09.2013 emisa de directorul penitenciarului, astfel ca nu s-a produs nici un prejudiciu reclamantului.
La termenul din data de 09.04.2014 s-a dispus introducerea in cauza a Administratiei Nationale a Penitenciarelor.
Prin sentința civilă nr. 2095/15.05.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a – contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/3/CA/2011, a fost admisă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele Administratia N. a Penitenciarelor – Penitenciarul Bucuresti Jilava si S. C. – sef serviciu logistica PNT Bucuresti Jilava și s-a dispus obligarea paratelor sa intocmeasa o noua fisa de evaluare reclamantului pe anul 2010, aceasta sentinta ramanand irevocabila prin respingerea caii de atac a recursului la data de 21.01.2013 prin decizia nr.232/21.01.2013.
Prin sentința civilă nr. 4367/11.06.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamantul M. M., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
La data de de 10.09.2013 a fost intocmita fisa de evaluare a perfomantelor profesionale individuale ale reclamantului.
Conform art. 24 din Legea nr. 554/2004, în cazul neexecutării hotărârii judecătorești în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile, se aplică la cererea reclamantului conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, reclamantul având dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
In raport de data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în lipsa unui termen stabilit prin titlul executoriu, pârâta avea obligația să pună în executare dispozitivul respectivei sentințe în termen de cel mult 30 de zile, fără a se condiționa executarea de vreo obligație a părții reclamante.
Această amendă reprezintă o sancțiune al cărei scop este de a asigura executarea în natură a obligațiilor, având astfel un caracter cominatoriu, iar executarea obligației la data pronunțării sentinței lasă fără finalitate sancțiunea.
Din modalitatea în care sunt reglementate cele două mijloace de constrângere – amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și despăgubirile pentru întârziere – de alin. 2 al art. 24, rezultă că primul reprezintă o amendă cominatorie în favoarea statului, la îndemâna creditorului, sancțiune personală în sarcina persoanei obligate cu executarea, instituită cu scopul de a o constrânge personal la executare (prin îndeplinirea obligațiilor legale de executare a obligațiilor judiciare stabilite de instanțele de contencios administrativ în sarcina instituțiilor în cadrul cărora funcționează), iar cel de-al doilea un mijloc de reparare a prejudiciului cauzat prin neexecutare sau executarea cu întârziere, stabilit în favoarea și la îndemâna reclamantului creditor al obligației judiciare, având un caracter delictual reparatoriu. Așadar, și acest al doilea mijloc de constrângere reprezintă tot o sancțiune, însă cu caracter pecuniar reparatoriu, spre deosebire de prima care are doar un caracter cominatoriu, și numai cea reparatorie poate fi aplicată pentru trecut.
Față de aceste considerente, a fost respinsa actiunea reclamantului ca neintemeiata.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurentul reclamant M. M., solicitând admiterea recursului, casarea în întregime hotărârea atacata și pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond admiterea acțiunii recurentului-reclamant prin care a solicitat sancționarea cu amenda în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la pronunțarea Deciziei nr. 232 din 21.01.2013 în dosarul nr. 44_ emisă de Instanța CURȚII DE APEL BUCUREȘTI Secția a VIII - a C. Administrativ și Fiscal, până la punerea în aplicare a deciziei menționate mai sus intimaților - pârâți S. C. BLAZIAN și S. C..
In conformitate cu art. 24-25 din Legea 554/2004 subsemnatul reclamant are dreptul la daune morale ca și penalități de întârziere, așadar solicit intimaților - pârâți suma de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu „despăgubiri de reparare a prejudiciului cauzat prin neexecutarea sau executarea cu întârziere" a termenelor pentru punerea în aplicare a Sentinței Civile nr. 2 095 emisa de către Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal și Decizia nr. 232 emisă de către Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații - pârâți S. C. BLAZIAN și S. C..
În conformitate cu art. 10 Legea 134/2010 privind Noul Cod de procedură Civilă republicat „Obligațiile părților în desfășurarea procesului „ (1) Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. (2) Dacă o parte deține un mijloc de probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte părți sau din oficiu, să dispună înfățișarea acestuia, sub sancțiunea plății unei amenzi judiciare, la data de 21.01.2013 a fost emisă Decizia nr. 232/2013 pronunțată în ședință publică de către Curtea de Apel București, de la această dată pârâții aveau la dispoziție conform art. 24 Legea nr. 554/2004 actualizată privind Contenciosului Administrativ, 3,0 de zile pentru a pune în executare hotărârea instanței de judecată. Pârâții nu au pus în executare hotărârea instanței în termenul legal la data de 05.06.2013 subsemnatul reclamant fără a avea o obligație legală și văzând că pârâții nu se preocupă de punerea în executare de bună voie a hotărârilor judecătorești a notificat pârâții pentru a le aduce aminte că au de executat unele hotărârii judecătorești în ceea ce îl privește pe subsemnatul recurent - reclamant. Văzând că în continuare pârâții nu pun în executare hotărârile judecătorești subsemnatul recurent - reclamant la data de 25,07.2013 a solicitat instanței de executare sancționarea pârâților pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești conform art. 24, art, 25 din Legea 554/2004 respectiv Legea Contenciosului Administrativ actualizată cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la pronunțarea Deciziei nr, 232 din 21.01.2013 în dosarul nr. 44_ emisă de Instanța CURȚII DE APEL BUCUREȘTI Secția a VIII - a C. Administrativ și Fiscal, până Ia punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești fără a solicita despăgubiri morale cu condiția de a pune în executare hotărârile judecătorești.
În data de 05.09.2013 văzând că tot nu se pune în executare hotărârile judecătorești conform art. 24 din Legea 554/2004 respectiv Legea Contenciosului Administrativ actualizată recurentul - reclamant a solicitat daune morale pentru o sumă modică (câte 10 lei), ca și penalități de întârziere pentru aceiași perioadă ca și amenda judiciară adică de la pronunțarea Deciziei nr. 232 din 21.01.2013 în dosarul nr. 44_ emisă de Curtea de Apel București Secția a VIII - a C. Administrativ și Fiscal, până la punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești. Perioada legală de punere în aplicare a hotărârilor judecătorești adică pârâții aveau termen de cel mult 30 de zile de la pronunțarea deciziei irevocabile ia domniile lor au pus în executare hotărârile judecătorești cu întârziere față de data legală, adică punerea în executare a hotărârilor judecătorești s-a realizat la r data de 10.09.2013 înjur de peste 200 de zile întârziere.
Motive de casare:
Motivul I: Sentința Civilă nr. 4 367 pronunțată la data de 11.06.2014, de către Tribunalul București Secția a Il-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ având ca obiect „Sancțiune pentru neexecutarea hotărâre de fond a reținut corect și legal faptul că „în raport de data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și în conformitate cu dispozițiile art 24 alin, 1 Legea nr. 554/2004, în lipsa unui termen stabilit prin titlul executoriu, pârâta avea obligația să pună în executare dispozitivul respectivei sentințe în termen de cel mult 30 de zile, fără a se condiționa executarea de vreo obligație a părții reclamante" partea pârâtă nu a respectat termenul legal de punere în executare a Decizia nr. 232/2013 pronunțată în ședință publică de către Curtea de Apel București, dar pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
MOTIVUL II: In mod greșit instanța de fond a respins cererea recurentului - reclamantului pe motiv că aceasta nu este întemeiată prin chiar invocarea textului „Așadar și acest al doilea mijloc de constrângere reprezintă tot o sancțiune, însă cu caracter pecuniar reparatoriu, spre deosebire de prima care are doar un caracter cominatoriu și numai cea reparatorie poate fi aplicată pentru trecut".
Prin afirmațiile existente în finalul cuprinsului sentinței civile nr. 4367/11.06.2014, instanța de fond emite motive contradictorii cu privire la ce sancțiune se poate aplica și ce sancțiune nu se poate aplica, iar în final nu aplică nici-o sancțiune.
MOTIVUL III: Instanța de fond nu a respectat termenul de recurs de 15 zile conform art. 20 Legea 554/2004 privind Contenciosul Administrativ.
MOTIVUL IV: Instanța de fond la deliberarea asupra cauzei a introdus ca parte reclamantă o persoană M. I. care nu există ca parte reclamantă în această cauză.
Pentru toate aceste considerente solicita a se pronunța, fără citarea părților, o încheiere de admitere în principiu a recursului și să fixați termen pentru judecată, la care reanalizând probele administrate la dosarul cauzei, încuviințând recurentului reclamant proba cu înscrisurile din dosarul cauzei în vederea susținerii motivelor de casare, admiterea recursului formulat, casarea în întregime a hotararii atacată și pe cale de consecință, rejudecând cauza, admiterea acțiunii formulată în fond de subsemnatul recurent - reclamant împotriva intimaților - pârâți S. C. BLAZIAN, S. C. și Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul București Jilava.
În drept: dispozițiile art 488 alin. 1, pct 6 Legea 134/2010 privind Noul Cod de procedură Civilă republicat și Legea 554/2004.
În susținerea motivelor de casare înțelege să invoce proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Intimatul pârât Penitenciarul București Jilava a formulat întâmpinare.
A. Față de capătul de cerere prin care se solicită aplicarea amenzii prevăzute la art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004, instanța de fond în mod corect a reținut caracterul cominatoriu al sancțiunii, iar faptul că la data pronunțării sentinței de fond obligația era executată, a făcut ca sancțiunea să nu mai aibă finalitate.
Așa cum a arătat și întâmpinarea pe fond acțiunea, sub aspectul aplicării amenzii cominatorii, a devenit lipsită de interes, întrucât la data de 10.09.2013 reclamantului i s-a întocmit o noua fișă de evaluare a performanțelor profesionale individuale pe anul 2010. în urma evaluării i s-a acordat calificativul ,,foarte bun" (superior celui anterior care era „bun"). Prin întocmirea unei alte fișe de evaluare s-a pus în executare dispozițiile sentinței civile nr. 2095/15.05.2012 a Tribunalului București secția a IX-a, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 232/21.01.2013 a Curții de Apel București secția a VIIl-a.
Având în vedere ca obligația dispusa prin sentinta pronuntata în contencios administrativ a fost executată, solicită a se constata ca reclamantul nu mai justifica un interes în susținerea cererii de aplicare a amenzii.
La analiza acestui aspect, trebuie avut în vedere scopul amenzii judiciare civile reglementate de art. 24 din Legea nr. 554/2004, care este asigurarea executării în natura a obligației de a face, amenda constituind un mijloc de presiune.
În speță, nu mai poate fi vorba de atingerea acestui scop, deoarece obligația a fost executata.
In condițiile în care reclamantul a obtinut executarea în natura a obligației, iar pentru repararea prejudiciului de ordin moral cauzat de întârziere a solicitat despăgubiri prin capăt de cerere separat, se poate constata ca sancționarea cu aplicarea amenzii judiciare prevăzute la art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu ar fi în masura sa aduca reclamantului vreun folos practic.
Interesul trebuie să fie legitim, personal și direct (folosul practic trebuie să- 1 vizeze pe cel care recurge la cerere), născut și actual.
Având în vedere ca excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie precum și faptul că interesul trebuie sa subziste pe tot parcursul procesului, față de cele precizate mai sus, solicită respingerea recursului reclamantului.
B. Față de capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru întârziere, instanța de fond în mod corect a reținut că reclamantul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu și ca urmare a respins cererea ca neîntemeiată.
În drept: dispozițiile art. 205 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Intimatul pârât C. S., a formulat întâmpinare prin care arată, în esență faptul că, față de capătul de cerere prin care se solicită aplicarea amenzii prevăzute la art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004, instanța de fond în mod corect a reținut caracterul cominatoriu al sancțiunii, iar faptul că la data pronunțării sentinței de fond obligația era executată, a făcut ca sancțiunea să nu mai aibă finalitate.
Astfel, la data de 10.09.2013 reclamantului i s-a întocmit o noua fișă de evaluare a performanțelor profesionale individuale pe anul 2010, în urma evaluării i s-a acordat calificativul ,,foarte bun" (superior celui anterior care era „bun"). Prin întocmirea unei alte fișe de evaluare s-a pus în executare dispozițiile sentinței civile nr. 2095/15.05.2012 a Tribunalului București secția a IX-a, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 232/21.01.2013 a Curții de Apel București secția a Vlll-a.
Având în vedere ca obligația dispusa prin sentinta pronuntata în contencios administrativ a fost executată, solicită a se constata ca reclamantul nu mai justifica un interes în susținerea cererii de aplicare a amenzii.
Având în vedere ca excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie precum și faptul că interesul trebuie sa subziste pe tot parcursul procesului, față de cele precizate mal sus, solicită respingerea recursului reclamantului.
Față de capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru întârziere, instanța de fond în mod corect a reținut că reclamantul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu și ca urmare a respins cererea ca neîntemeiată.
În drept: dispozițiile art. 205 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Recurentul reclamant M. M. a formulat întâmpinare la întâmpinarea intimatului pârât Penitenciarul București Jilava prin care arată în esență că, prin întâmpinarea depusă de către Penitenciarului București Jilava, precum cauza a rămas fără obiect face următoarea precizarea: conducătorul unității avea obligația conform art.24, Legea 554/2004 respectiv Legea Contenciosului Administrativ actualizată să pună în executare hotărârile judecătorești definitive și irevocabile în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțarea deciziei irevocabile. De la pronunțarea hotărârii judecătorești definitive și punerea în executare a trecut o perioadă destul de îndelungată și s-a pus în aplicare sub presiunea instanței de executare.
Chiar dacă s-a pus în executare hotărârile judecătorești obiectul acestei cauze este perioada legală și anume perioada de 30 de zile de la pronunțarea deciziei irevocabile în care trebuiau puse în executare acele hotărârii judecătorești art. 24 Legea 554/2004 (1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii).
Deci: obiectul cauzei există și în continuare există și justificarea unui interes legitim a subsemnatului recurent-reclamant de a se respecta legea și hotărârile judecătorești pentru faptul că intimații-pârâți nu au respectat legea de bună voie ci presați de către plângerea în fața instanței de judecată.
Scopul amenzii judiciare este acela de a sancționa o faptă pentru nesocotirea, neexecutarea și nesupunerea față de lege și hotărârile judecătorești la timp și termenul stabilit.
Față de prejudiciul creat reclamantului precizează, faptul că în 2010 a fost evaluat cu calificativul „B." iar în 2013 a fost reevaluat cu calificativul „Foarte bun" (copii atașate la prezenta) este totuși o diferență deoarece reclamantul a muncit în condiții deosebite privind munca operativă de penitenciar și faptul că a fost subapreciat de evaluator față de ceilalți colegi de serviciu, diferența dintre cele două calificative și perioada îndelungată 2010 - 2013 plus perioada cea mai importantă a prejudiciului de la pronunțarea deciziei definitive până la punerea în executare a hotărârilor judecătorești, punere în executare ce nu a fost din liberă inițiativă a pârâților ci fortată prin notificări si o altă acțiune la instanța de executare respectiv Tribunalul București, reprezintă prejudiciul moral al reclamantului.
Cu privire la materialul denumit „Jurisprudență" anexat la întâmpinare de către Penitenciarul București-Jilava față de prezenta cauză nu are relevanță cu atât mai mult potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Noul Codul Civil jurisprudența nu reprezintă izvor de drept.
Intimata pârâtă S. C. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat de către recurentul reclamant ca nefondat.
Invocă excepția nulității recursului în raport de nerespectarea dispozițiilor art.486 alln.1 lit.a Cod de Procedură Civilă, arătând că, din verificarea recursului comunicat de instanță cu privire la respectarea dispozițiilor art. 486 Cod de Procedură Civilă a constatat că acesta nu satisface cerințele de la alin.1 lit.a prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, potrivit textului de lege, cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercita recursul, numele și prenumele și domiciliul profesional al avocatului care redactează cererea ori pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea.
Potrivit art.486 alin.3 Cod de Procedură Civilă, mențiunile prevăzute la alin.1 lit.a, c - e, precum și cerințele prevăzute la alin. 2 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, prezentul recurs nu îndeplinește cerințele prevăzute la art.486 alrn.1 lit.a din Codul de Procedura Civilă, cu privire la numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care a redactat cererea de recurs astfel că solicită a se constata nulitatea recursului declarat în prezenta cauză.
Pe fond, arată în esență că, la data emiterii citației de către instanța de fond către subsemnata, 12.12.2013, a dus la îndeplinire cele stabilite prin DZU nr.170/06.09.2013, astfel că nu s-a produs nici un prejudiciu reclamantului din prezenta cauză.
De altfel, la data completării cererii introductive de instantă acesta avea cunoștință despre punerea în executare a sentinței civile sus amintite, la data de 10.09.2013 aceasta a semnat fișa de evaluare profesională fără a avea nici un fel de obiecțiuni.
Mai arată că S. C., deține funcția de șef serviciu logistică fiind subordonată Directorului unității Penitenciarului București Jilava.
Procedura de evaluare a performanțelor profesionale se face în baza OMJ 2792/C/2004, fiind o îndatorire de serviciu a directorului de unitate.
Potrivit art. 7 alin. 3 din ordin, conducătorul unității emite dispoziție zilnică de unitate privind organizarea și desfășurarea activității de evaluare profesională a personalului, stabilirea nominală a evaluatorilor, instruirea acestora, distribuirea tipizatelor, toate aceste activității fiind făcute cu respectarea principiului conflictului de interese.
Mai arată intimata pârâtă că a procedat la întocmirea fișei de evaluare a colegului reclamant cu respectarea întocmai a dispoziției șefului ierarhic superior și cu respectarea principiului conflictului de interese, aspect de altfel recunoscut și de către reclamant prin semnarea fișei de evaluare fără obiecțiuni.
Prin urmare, nu a produs nici un fel de prejudiciu reclamantului din prezenta cauză, sentința civilă fiind pusă în executare așa cum s-a hotărât în mod irevocabil, cu respectarea termenelor prevăzute de lege.
Pentru ca sancțiunile pecuniare prevăzute de lege să poată fi aplicate, trebuie stabilit atitudinea culpabilă a conducătorului unității cu privire la neexecutarea hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Ori, în speța de față, au fost efectuate toate demersurile necesare în vederea refacerii fișei de evaluare a reclamantului recurent, în conformitate cu hotărârea pronunțată în cauză precum și cu procedurile administrative existente la nivelul Penitenciarului București Jilava, respectiv Ordinul de Ministru.
Așadar, din probele administrate în cauza nu se poate reține că intimata pârâtă, în calitate de evaluator a manifestat o atitudine culpabilă și a produs vreun prejudiciu recurentului astfel încât să se facă vinovată de încălcarea dispozițiilor art. 24 aiin.1 si art.25 din Legea contenciosului administrativ.
Pentru toate cele arătate, solicită respingerea recursului față de intimată ca neîntemeiat.
In drept: art.art.205 codul de procedură civilă ,art.471 alin.2 teza a ll-a Codul de Procedură Civilă.
Probe: înscrisuri.
Recurentul reclamant M. M. a depus întâmpinare la întâmpinarea formulată de intimatul pârât S. C. BLAZIAN prin care arată că a răspuns prin întâmpinarea depus ca răspuns la întâmpinarea ANP – Penitenciarul București Jilava, având același răspuns.
Recurentul reclamant M. M. a depus întâmpinare la întâmpinarea formulată de intimata pârâtă S. C..
Cu privire la excepția nulității recursului pentru motivul că recursul promovat nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 486 alin. 1 lit. a din Codul de Procedură Civilă cu privire la numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care a redactat cererea de recurs arată că precizarea ca cererea de recursul este redactată de recurent deoarece nu este obligatoriu ca cererea de recurs să fie redactată și promovată de către un avocat conform Deciziei Curții Constituționale nr. 462/2014, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014 prin care constată că dispozițiile din Codul de procedură civila cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum și în art. 486 alin. (3) cu referire Ia mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat sunt neconstituționale. Definitivă și general obligatorie. Recurentul este licențiat în științe juridice.
Chiar dacă s-a pus în executare hotărârile judecătorești obiectul acestei cauze este perioada legală și anume perioada de 30 de zile de la pronunțarea deciziei irevocabile în care trebuiau puse în executare acele hotărârii judecătorești, or punerea în aplicare s-a efectuat la o perioadă destul de îndelungată.
Scopul amenzii judiciare este acela de a sancționa o faptă pentru nesocotirea, neexecutarea și nesupunerea față de lege și hotărârile judecătorești la timp și termenul stabilit de legiuitor.
În drept: art. 205 Legea 134/2010 privind Noul Cod de procedură Civilă republicat și art. 24 din Legea 554/2004 respectiv Legea Contenciosului Administrativ actualizată.
Analizând motivele de recurs în raport de dispozițiile legale incidente, actele și lucrările dosarului și susținerile părților, Curtea reține următoarele:
În esență recurentul reclamant critică sentința pronunțată de Tribunalul București la 11.06.2014 ca nelegală și netemeinică, motivat de faptul că instanța în mod greșit a respins cererea formulată în temeiul art.24, 25 din Legea nr. 554/2004 prin care a solicitat sancționarea cu amendă a intimaților pârâți până la punerea în aplicare a deciziei nr.232/10.01.2013 a Curții de Apel București și obligarea la despăgubiri și la daune morale pentru neexecutarea hotărârii mai sus menționată.
Examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs invocate se reține că,prin sentința civilă nr. 2095/15.05.2012 pronunțată de Tribunalul București s-a admis acțiunea formulată de reclamantul recurent în contradictoriu cu ANP-Penitenciarul București Jilava și –sa dispus obligarea acestora să întocmească o nouă fișă de evaluare pentru reclamant pe anul 2010, sentința rămasă definitivă prin sentința civilă nr. 232/21.01.2013.
La data de 10.09.2013 a fost întocmită fișa de evaluare a performantelor profesionale individuale ale reclamantului recurent pentru anul 2010, acordându-i-se calificativul „foarte bun”, astfel încât s-a pus în executare dispozitivul sentinței civile menționate și în consecință, obligația dispusă prin sentința civilă pronunțată a fost executată, cererea recurentului reclamant fiind întemeiată pe dispozițiile art.24 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, conform dispozițiilor legale menționate, în cazul neexecutării hotărârii judecătorești în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile, se aplică, la cererea reclamantului, conducătorului autorității publice, sau după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, reclamantul având dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Potrivit alin.2, reclamantul are dreptul și la despăgubiri pentru întârziere. În speță, sentința civilă a fost executată, astfel încât în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul recurent nu mai justifica un interes legitim în sancționarea conducătorului autorității publice. Scopul amenzii reglementat de art. 24 din Legea nr. 554/2004 este acela de a asigura executarea în natură a obligației, ori în speță obligația a fost executată, astfel încât sancționarea conducătorului autorității nu ar putea să îi aducă recurentului nici un folos practic.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la neacordarea despăgubirilor pentru întârziere în mod corect instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu.
Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile legale menționate coroborat cu dispozițiile art. 496 alin.1 NCPC urmează a se respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant M. M., împotriva sentinței civile nr.4367/11.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. C. BLAZIAN, S. C. și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR-PENITENCIARUL BUCUREȘTI JILAVA, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
C. D.
Tribunalul București - Secția a II-a
C. Administrativ și Fiscal
Jud.fond.G. G. P.
Red.jud.U.D./2 ex.
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 542/2015. Curtea de... | Comunicare informaţii de interes public (Legea Nr.544/2001).... → |
|---|
