Anulare act administrativ. Decizia nr. 797/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 797/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 2319/116/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 797
Ședința publică din data de 11 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - C. P.
GREFIER – P. A.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant T. S., împotriva sentinței civile nr. 2265 din data de 17.12.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât M. A. și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Călărași.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă recurentul – reclamant T. S. personal și asistat de avocat I. C., cu împuternicire avocațială la dosar - fila 11, lipsă fiind intimatul – pârât M. A. și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Călărași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 12.01.2015 intimatul-pârât a depus prin poștă precizări însoțite de un set de înscrisuri, după care,
La interpelarea instanței, recurentul-reclamant T. S., prin avocat, învederează faptul că a luat cunoștință de înscrisurile depuse la dosar de partea adversă.
Curtea aduce la cunoștință părții prezente că judecarea recursului este suspendată din data de 14 octombrie 2013, iar la data de 10 decembrie 2014, verificând dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, a fixat termen 11 februarie 2015 în vederea verificării dacă mai subzistă motivul suspendării.
Recurentul-reclamant T. S., prin avocat, apreciază că acest motiv pentru suspendare nu mai subzistă întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauza C-304/13. Ca atare solicită repunerea pe rol a cauzei.
Deliberând, Curtea admite sesizarea din oficiu și repune cauza pe rol în baza dispozițiilor art. 245 C.pr.civ., constatând că a încetat motivul care a generat măsura suspendării.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probatorii de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant T. S., prin avocat, solicită admiterea recursului. Totodată, precizează faptul că cererea a fost îndreptățită așa cum rezultă din ordonanța Curții de Justiție a Uniunii Europene din data de 4.12.2014 în cauza C- 304/13. Actele care au stat la baza executărilor silite împotriva beneficiarilor de fonduri APIA sunt nelegale. De asemenea, solicită să se constate faptul că, după suspendarea cauzei, a fost adoptată Legea nr. 48/2014 tocmai în acest sens. Ca atare, consideră recursul ca fiind întemeiat, motiv pentru care solicită admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor din prezenta cauză, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2265/17.12.2012 a Tribunalului Călărași – Secția Civilă a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul T. S. în contradictoriu cu pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Călărași.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 138/23.04.2012 pârâta a constatat că reclamantul are un debit de 56.558,40 lei, la care se adaugă penalități, sumă rezultată din încasarea ilicită a unui sprijin financiar în baza OUG nr. 125/2006.
Concret, reclamantul – crescător de animale – a depus o cerere pentru acordarea de sprijin financiar în sectorul zootehnic în condițiile art. 9 alin.3 din OUG nr.125/2006. Ordinul MADR nr. 925/2007 condiționează în art. 3 acordarea unei prime pe cap de animal către producători sub condiția ca aceștia să nu aibă datorii restante la bugetul de stat și la bugetul local la data solicitării primei.
Suma de care a beneficiat reclamantul se ridică la 56.558,40 lei, iar urmare a Decizie nr. 15/25.05.2011, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Jud. Călărași a constatat că mai mulți solicitanți între care și reclamantul au beneficiat de plăți fără a îndeplini condițiile cumulate de eligibilitate.
A.P.I.A – Centrul Județean Călărași, urmare a verificării Camerei de Conturi a Jud. Călărași, a stabilit prin procesul-verbal de constatare nr.1524/27.01.2012 (fila 46) că reclamantul T. S. avea datorii la bugetul local–Primăria Sector 3 București și prin urmare sprijinul financiar urmează a fi retras și restituit de către reclamant.
Deși reclamantul T. S. declarase la datele de 20.06.2008 și 27.05.2009 că nu datorează nimic bugetului de stat sau bugetului local (filele 53 și 56 ), chitanța de plată eliberată de Direcția Impozite și Taxe Locale a Mun. București sector 3 atestă existența a cel puțin unei creanțe către bugetul local rezultată dintr-un proces-verbal de contravenție încheiat în 21.01.2006 (fila 43). Aceeași situație este reținută și prin adresa nr._/03.10.2011 a Direcției Impozite și Taxe Locale - sector 3 București, înscris ce atestă debite în valoare de 140 lei la data de 15.06.2007 în sarcina reclamantului T. T. S..
La data depunerii declarației privind datoriile restante (27.05.2009) OMAPDR nr.295/2007 era în vigoare și deci criteriile de eligibilitate pentru sprijinul financiar acordat reclamantului urmează a fi apreciate în funcție de acest din urmă act normativ și nu prim prisma OMADR nr. 98/2010, intrată în vigoare ulterior.
Este astfel neîndoielnică împrejurarea că la data formulării primei cereri de acordare a sprijinului financiar reclamantul nu îndeplinea condițiile de eligibilitate pentru sprijin financiar așa cum o cereau textele legale în vigoare, că verificarea Curții de Conturi a condus la o concluzie justă, că decizia nr.138/23.04.2012 a APIA–Centru Județean Călărași este legală motiv pentru care contestația formulată de reclamant va fi respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal reclamantul T. S., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat în esență că la data la care a formulat cererea privind acordarea subvenției pentru zootehnie nu înregistrata nicio datorie la bugetul local sau la bugetul de stat, aspect atestat de către Primăria Sector 3, precum și de către Primăria L. Gara, locul unde sunt înregistrate și crescute animalele pentru care a solicitat subvenția.
De asemenea, recurentul-reclamant a precizat că nu s-a făcut dovada că sumele primite au fost folosite în alte scopuri decât cele pentru care le-a solicitat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3041 și urm. C.pr.civ.
Intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Călărași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimata-pârâtă a arătat că din adresa nr._ din 30.09.2009 a Direcției Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei sector 3 București rezultă în mod indubitabil că recurentul-reclamant înregistrează datorii restante la bugetul local în cuantum total de 140 lei, sumă formată din două amenzi și nu o singură amendă cum precizează eronat acesta.
De asemenea, s-a arătat că, din punct de vedere fiscal, lipsa datoriilor la L. - Gară, jud. Călărași nu are niciun fel de relevanță atât timp cât reclamantul nu are domiciliul în această localitate, neexistând prevederi legale în acest sens.
Neemiterea de către organul fiscal a unui înscris sau neînceperea executării silite împotriva recurentului pentru sumele datorate către bugetul local nu sunt de natură a considera că acesta nu înregistrează debite restante.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ., solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 C.pr.civ.
Prin încheierea de ședință din data de 14.10.2013 Curtea a dispus suspendarea judecării recursului până la pronunțarea de către CJUE în cauza C-304/13 APIA T..
La data de 11.02.2015 Curtea a admis sesizarea din oficiu și a dispus repunerea cauzei pe rol având în vedere că CJUE a soluționat cauza C-304/13, pronunțând ordonanța din data de 04.12.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate și în conformitate cu prev. art. 3041 C.p.c., Curtea apreciază că recursul declarat de reclamantul T. S. este fondat pentru următoarele motive.
Ulterior pronunțării sentinței civile recurate a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 301/24.04.2014 Legea nr. 48/1014 care prevede în art. 1 că:
„(1) Sumele reprezentând primele beneficiarilor plăților naționale directe complementare în sectorul zootehnic pe care aceștia trebuie să le restituie ca urmare a titlurilor de creanță emise în urma verificărilor efectuate de către centrele județene ale Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și/sau a municipiului București, dispuse prin deciziile emise de camerele de conturi județene și a municipiului București în cadrul misiunii "Auditul performanței privind implementarea, administrarea și gestionarea programului de identificare și înregistrare a animalelor și a utilizării bazei de date în acordarea subvențiilor și a altor forme de sprijin din partea statului pentru perioada 2007 - 2010", inclusiv penalitățile de întârziere nu se mai recuperează.
(2) Titlurile de creanță/notificările de punere în întârziere, emise de către centrele județene ale Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sau a municipiului București pentru punerea în aplicare a deciziilor emise de camerele de conturi județene și a municipiului București prevăzute la alin. (1) sunt anulate prin efectul prezentei legi.
(3) Sumele recuperate sau, după caz, depuse voluntar de către beneficiarii plăților naționale directe complementare în sectorul zootehnic în contul de subvenții al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în baza titlurilor de creanță/notificări de punere în întârziere, emise de către centrele județene ale Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sau a municipiului București pentru punerea în aplicare a deciziilor prevăzute la alin. (1), se restituie.”
De asemenea, Curtea reține că prin ordonanța pronunțată în cauza C-304/13 APIA T. CJUE a stabilit că articolul 143c din Regulamentul nr. 1782/2003 și articolul 132 din Regulamentul nr. 73/2009 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care exclude de la beneficiul ajutorului național complementar producătorii care, la data depunerii cererii lor de ajutor, au datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local, în măsura în care nicio condiție privind inexistența unor astfel de datorii nu a făcut obiectul unei autorizări prealabile a Comisiei Europene.
Prin decizia nr. 138/23.04.2012 emisă de Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură – Centrul Județean Călărași a fost respinsă contestația formulată de recurentul-reclamant împotriva procesului-verbal de constatare nr. 1524/27.01.2012 prin care în sarcina acestuia a fost constituit un debit de 56.558,40 lei reprezentând sprijin financiar, la care se adaugă penalități, reținându-se că acesta figura cu datorii la bugetul local.
Așa cum s-a stabilit prin ordonanța pronunțată de CJUE în cauza C-304/13, prevederile art. 2 alin. 1 lit. d) și art. 3 alin. 1 lit. d) din Ordinul MADR nr. 295/03.04.2007, prin care sunt excluși de la beneficiul ajutorului național complementar producătorii care, la data depunerii cererii lor de ajutor, au datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local, contravin dispozițiilor articolul 143c din Regulamentul nr. 1782/2003 și articolul 132 din Regulamentul nr. 73/2009.
Totodată, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJUE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Prin urmare, Curtea constată că decizia nr. 138/23.04.2012 este lovită de nulitate atât prin efectul Legii nr. 48/2014, cât și prin efectul direct pe care normele comunitare și jurisprundeța CJUE îl au în ordinea juridică internă, motiv pentru care apreciază că recursul formulat de recurentul-reclamant este fondat, astfel că, în temeiul art. 312 C.pr.civ. acesta va fi admis, va fi modificată în tot sentința civilă recurată în sensul că acțiunea va fi admisă, iar Decizia nr. 138/23.04.2012 va fi anulată.
Curtea va lua act că recurentul-reclamant nu solicită cheltuieli de judecată în cadrul prezentului dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant T. S., împotriva sentinței civile nr. 2265 din data de 17.12.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât M. A. și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Călărași.
Modifică în tot sentința civilă recurată în sensul că.
Admite acțiunea.
Anulează Decizia nr. 138/23.04.2012 emisă de Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură – Centrul Județean Călărași.
Ia act că recurentul-reclamant nu solicită cheltuieli de judecată în cadrul prezentului dosar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2015.
P. JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. C. P.
GREFIER
A. P.
Red./thred. MD - 2 ex./06.03.2015
Jud. fond – Ș. G.
Tribunalul Călărași – Secția Civilă
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 533/2015. Curtea de Apel... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
