Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Încheierea nr. 16/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 16/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 20519/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 16 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant D. B. împotriva sentinței civile nr. 3948/04.09.2013 pronunțate de Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-pârât R. V. P. - ȘEF AL ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 BUCUREȘTI DIN C. DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătorești (art.24 din Legea nr.554/2004)”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât prin avocat C. B. G., cu împuternicire avocațială nr._/2015 depusă la fila 39 din dosar, lipsă fiind recurentul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-pârât prin avocat arată că a luat cunoștință de motivele de recurs. Totodată, depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri care vizează corespondența dintre R. V. P. și Direcția Generală de Reglementare a Colectării Creanțelor Bugetare din cadrul ANAF între 02.05.2012 și luna a 10-a 2013 cu privire la punerea în executare a unor hotărâri judecătorești similare. Mai arată că există patru litigii între părțile din prezenta cauză, toate vizând aceleași probleme de drept.
Curtea, după deliberare, încuviințează și administrează proba cu înscrisurile noi prezentate de intimatul-pârât prin avocat în calea de atac a recursului. Totodată, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Intimatul-pârât prin avocat pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală. Totodată, depune la dosarul cauzei OMF. Nr.1314/11.09.2007 și OMF. Nr. 138/09.02.2012 și arată că din documentele depuse la dosarul cauzei la acest termen de judecată rezultă că în sarcina intimatului-pârât nu a existat o atitudine culpabilă. Cu privire la cheltuielile de judecată în cuantum de 4,3 lei inovate de recurentul-reclamant, arată că nu fac obiectul unei sancțiuni. La solicitarea Curții, cu privire la împrejurarea dacă prin prisma deciziei civile 1937/13.03.2014 a C. s-ar mai justifica aplicarea unei amenzi și în considerarea celei de-a doua hotărâri de fond pronunțate de Tribunalul București prin care se obligă la emiterea deciziei de compensare, arată că nu se impune amenda. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 396 C.pr.civ., urmează să amâne pronunțarea la data de 23.02.2015.
Pentru aceste motive,
DISPUNE :
Amână pronunțarea la data de 23.02.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. C. V. H. B. L. Patraș
GREFIER
P. B. B.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1060
Ședința publică din data de 23 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant D. B. împotriva sentinței civile nr. 3948/04.09.2013 pronunțate de Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-pârât R. V. P. - ȘEF AL ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 BUCUREȘTI DIN C. DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătorești (art.24 din Legea nr.554/2004)”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților sa depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 23.02.2015, când a hotărât următoarele.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ fiscal de față:
Prin sentința civilă nr. nr. 3948/04.09.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , s-a respins acțiunea formulată de reclamantul D. B., cu domiciliul în București, sector 2, ., în contradictoriu cu pârâtul R. V. P. – DIRECTORUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE SECTOR 2 BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 2, .. 13, ca neîntemeiată.
Împotriva sentințe judecătorești de fond, reclamantul D. B. a formulat recurs pentru următoarele motive, considerând-o netemeinică și nelegală.
Cu titlu prealabil, având in vedere ca singura cale de atac impotriva hotaririlor Tribunalului București este recursul, instanța a fost rugata sa examineze cauza sub toate aspectele, nefiind limitata la motivele de recurs cuprinse in art.488 din Codul de procedura civila.
Motivarea instanței de fond este foarte succinta si nu este motivata in drept. Sentința civila nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza si cuprinde motive contradicatorii.(art.488 pct. 6).
Sentința instanței de fond este rezultatul incalcarii legii, precum si a aplicării greșite a legii, motiv de recurs prevăzut de art.488 punctul 8 din Codul de procedura civilă.
Instanța de fond face o motivare surprinzătoare atunci când susține ca din actele de la dosar ar rezulta punerea in executare a sentinței.
In cazul său, instanța de judecata prin sentința civila 4071/23.10.2012 a obligat prin sentința civila definitiva si irevocabila, comunicarea actului administrativ decizie de compensare. Aceeași sentința obliga parata Administrația Finanțelor Sector 2 la plata cheltuielilor de judecata.
Pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei de compensare si nici dovcada achitării sumei respective.
Singura dovada care putea fi depusa la dosar, era actul administrative DECIZIE DE COMPENSARE si chitanța sau ordinul de plata sau dispoziția de plata prin care i s-ar fi achitat suma de 4,3 RON.
Nu a primit nici decizia de compensare si nici banii ce reprezentau cheltuielile de judecata, deci sentința civila nu a fost pusa in executare.Motivarea instanței îl face sa creadă ca sentința civila definitive si irevocabila nu are nici o valoare fiind o simpla hirtie de aruncat la coșul de gunoi pe care chiar judecătorii o desconsidera.
Setinta civila 4071/23.10.2012 nu a fost pusa in executare nici pina la aceasta data prin urmare unica soluție legala este aceea a promavorii unei acțiuni pentru sancționarea conducătorului instituției pentru refuzul de a pune in executare sentința civila, ceea ce a si făcut.
Conform prevederilor cuprinse în art. 22 alin. 2 C.pr.civ., „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză (...) în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc".
Comite exces de putere instanța când nu se pronunță asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Si motivarea din primul paragraf de pe ultima fila a sentinței este la fel de absurda ca si intreaga motivare a sentinței civile. Spune instanța "parata a făcut compensarea debitelor si creditelor si reclamantul a inregistrat un debit de 24 RON".
Si motivarea din ultimul alineat de pe ultima fila a sentinței de la fond arata dorința judecătoarei de a motiva de dragul motivării, sentința.
In loc sa observe ca parata nu a achitat suma de 4,3 RON intrucit daca ar fi achitat-o ar fi depus la dosar anexat la intimpinare, dovada plații, instanța prefera sa fie absurda si sa nu spună nimic de cheltuielile de judecata in cuantum de 4,3 RON .
Având in vedere faptul ca nu a primit nici un răspuns si nici nu i s-au restituit banii, a recurs la ultimul pas legal, acela de a promova prezenta acțiune.
Blocarea caii legale de către instanța de fond, îl face practic sa nu mai poată recupera banii pe cale legala si deci trebuie găsite alte mijloace pe care instanța de fond nu le-a indicat in motivare.
In situația in care parata ar fi fost de buna-credința si ar fi dorit punerea in executare a sentinței civile, ar fi comunicat prin posta cu confirmare de primire, decizia de compensare si odată cu aceasta adresa prin care îi comunica data la care este programat la Trezorerie pentru a ridica suma de 4,3 RON (asa cum a procedat de fiecare data cind i-au restituit sume de bani in urma sentințelor civile definitive si irevocabile ce ii obligau la plata). Dar parata nu a indeplinit nici una din obligațiile din dispozitivul sentinței motiv pentru care a recurs la ultima forma de acțiune legala, acțiune in instanța pentru stabilirea unei sancțiuni conducătorului instituției.
Solicită instanței de recurs sa observa ca parata nu a făcut plata si nici nu a comunicat decizia de compensare deci nu a pus in executare sentința.
Nu in ultimul rind solicită instanței de recurs sa observe practica judiciara, aceeași instanța . admițând acțiunea.
F. de cele arătate, solicită admiterea recursului asa cum a fost formulat si aplicarea Directorului Administrației Financiare Publice Sector 2 responsabile cu aducerea la indeplinire a executării Sentinței Civile, o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi intirziere pana la data punerii in executare.
In drept, s-a întemeiat pe art. 488 punctul 6 si 8 C..
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 96 noul Cod de procedură civilă și art. 20 din Legea 554/2004.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 496 din noul Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, se reține că prin cererea de chemare în judecată introdusă la Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal la data de 04.06.2013, sub nr._ /CA/2013, recurentul reclamant D. B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Sector 2 și cu R. V. P., conducătorul unității fiscale, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se aplice o amendă de 20% din salariului minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la data punerii în executare a Sentinței civile nr.4071/23.10.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2011, prin care instituția condusă de intimatul pârât R. V. P. fusese obligată la emiterea și comunicarea către recurentul reclamant D. B. a deciziei de compensare pentru cererea nr._/16.08.2011. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
Pe de altă parte, din actele aflate la dosarul de recurs, rezultă că prin sentința civilă nr.4054/10.09.2013, pronunțată în dosarul nr._/3/2013 al Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal, definitivă prin decizia civilă nr.1937/13.03.2014 a Curții de Apel București –S.C.A.F., s-a aplicat intimatului pârât R. V. P. o amendă de 20% din salariului minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la data punerii în executare a Sentinței civile nr.4041/23.10.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2011. Or, prin această din urmă sentință, instituția condusă de intimatul pârât R. V. P. fusese obligată la emiterea și comunicarea către recurentul reclamant D. B. a deciziei de compensare pentru cererea nr._/16.08.2011.
Se observă, deci, în mod facil, că deși, din punct de vedere formal, în prezenta cauză recurentul reclamant D. B. solicită sancționarea cu amendă a intimatului pârât R. V. P. pentru neexecutarea unei alte sentințe (nr. 4071/23.10.2012) decât cea (nr. 4041/23.10.2012) pentru a cărei neexecutare a fost deja sancționat cu caracter definitiv în dosarul nr._/3/2013 al Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal(prin sentința civilă nr.4054/10.09.2013), în esență, intimatului pârât i se impută aceeași faptă în ambele cauze, respectiv neemiterea și necomunicarea către recurentul reclamant D. B. a deciziei de compensare pentru cererea nr._/16.08.2011.
Or, nimeni nu poate fi sancționat de două ori cu amendă pentru aceeași faptă, astfel cum a stabilit și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. contra României, în conformitate cu principiul non bis in idem.
Pe cale de consecință, indiferent de caracterul întemeiat sau neîntemeiat al criticilor din cererea de recurs prezentă, a căror examinare nu se mai impune în raport de motivul de ordine publică reținut, intimatul pârât R. V. P. nu poate fi sancționat în prezenta cauză, în esență, pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești referitoare la emiterea și comunicarea către recurentul reclamant D. B. a deciziei de compensare pentru cererea nr._/16.08.2011, întrucât deja a fost sancționat cu amendă în acest sens.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.496 noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate nefiind fondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant D. B., domiciliat în sector 2, București, ., împotriva sentinței civile nr. 3948/04.09.2013 pronunțate de Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-pârât R. V. P. - ȘEF AL ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 BUCUREȘTI DIN C. DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în sector 5, București, .. 65, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. C. V. H. B. L. Patraș
GREFIER
P. B. B.
Red./Tehnored:VH/4 ex. /
Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal
Judecător: D. M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 496/2015. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 14/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
