Anulare act administrativ. Decizia nr. 3243/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3243/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 2245/98/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3243
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.06.2015
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. F. P.
JUDECĂTOR: M. C. I.
JUDECĂTOR: G. L. Z.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr.81/F din data de 20.01.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ de recurentul – reclamant N. P. - S., în contradictoriu cu intimatul – pârât Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul – reclamant N. P. - S., prin avocat I. T., care depune împuternicire avocațială la dosar, fila 21, lipsă fiind intimatul – pârât Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul – reclamant N. P. - S., prin avocat, arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului pe fondul recursului.
Recurentul – reclamant N. P. - S., prin avocat, solicită admiterea recursului, să se caseze în tot hotărârea și să se admită cererea formulată de reclamant, cu mențiunea că autoturismul a fost achiziționat din Italia în anul 2013, înmatriculat în România în 2014, când s-a achitat taxă de timbru de mediu în cuantum de 8.263 lei. Apreciază că au fost încălcate normele europene în stabilirea acestei taxe, pentru că, o dată plătită această taxă în Italia, nu mai trebuia plătită încă o dată și în România. Interpelat fiind de către instanță, arată că autoturismul este din anul 2005, vânzarea către reclamant s-a făcut în Italia în 2013 și s-a înmatriculat în iunie 2014 în România, iar din factura din Italia, cea tradusă, existentă la dosarul cauzei, rezultă că s-a achitat taxa de timbru de mediu în Italia, cu cheltuieli de judecată, contând în taxa judiciară de timbru, onorariu de avocat, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei.
Curtea rămâne în pronunțare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr._ din data de 13 octombrie 2014, reclamantul N. P. S., domiciliat în ., CNP_, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. - A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANAȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, cu sediul în mun. Slobozia, .. 14, județul Ialomița, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea actului administrativ emis de pârât, obligarea acestuia la restituirea sumei de 8.263 lei, reactualizată cu dobânda legală, calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, la data plății efective și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în această cauză.
Prin sentința civilă nr. 81/20.01.2015 Tribunalul Ialomița a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul N. P. S., în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. - A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANAȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul – reclamant N. P. – S. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii, rejudecând a se dispune admiterea cererii astfel cum a fost formulată, anularea actului administrativ emis de pârâtă, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 8.263 lei, reactualizată cu dobânda legală, calculată conform art. 117 din Codul de procedură fiscală, la data plății efective și totodată obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivarea recursului, în esență, a arătat recurentul reclamant că a cumpărat un autoturism din Italia menționat prin motivele de recurs pentru care a fost nevoit să achite suma de 8263 leu cu titlu de timbru de mediu. A solicitat restituirea taxei achitate, considerând-o nelegală însă nu a primit banii înapoi.
Arată că TCE prevede prin art. 25,28, 90 interzicerea taxelor cu efect echivalent, măsurilor cu efect echivalent, precum și discriminarea produselor importante, față de cele din statul membru.
Astfel, art. 25 prevede: Între statele membre sunt interzise taxele vamale le import și export și taxele cu efect echivalent.
Prin art.28 se statuează: „Între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu caracter echivalent”.
Prevederile menționate interzic discriminarea unor produse provenind din alt stat membru, față de cele ale statului membru care impune condiții în plus pentru acestea dintâi.
În consecință, raportat la cele invocate prin motivele de recurs, apreciază recurentul că pârâta a procedat la calcularea și perceperea în mod nelegal a taxei de timbru de mediu pentru autoturisme.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință prin hotărârea ce se va pronunța a se dispune menținerea operațiunii de încasare a timbrului de mediu ca fiind temeinică și legală precum și în concordanță cu normele Uniunii Europene.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul reclamant, pentru următoarele considerente:
Curtea a statuat deja că art. 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 încă nepublicată în Recueil, punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi ., punctul 45). Potrivit hotărârii CJCE în cauza T. (C 402/09), cu referire la viziunea Curții asupra acestui gen de taxe, "rezultă că un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008" (paragraf 47), "cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre" (paragraf 58). În cauza N. Curtea a respins cererea de limitare în timp a efectelor hotărârii. Pe cale de consecință, efectul hotărârilor interpretative este foarte bine precizat în par. 32 din hotărârea N. (hotărârea din 7 iulie 2011): “În conformitate cu o jurisprudență constantă, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată de Curte în exercitarea competenței pe care i o conferă articolul 267 TFUE lămurește și precizează semnificația și domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la .“. a. Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft și Hoechst].
Însă această jurisprudență europeană se raporta la OUG nr.50/2008, in prezent regimul oferit de OUG nr.9/2013 nu este vizat de această cazuistică comunitară.
Preambulul ordonanței 9/2013 clarifică sfera și interesul de aplicare al acestui nou act normativ: prin adoptarea prezentului act normativ se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2. Totodată, în elaborarea prezentului act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale. Astfel, promovarea prezentului act normativ se impune a se realiza în regim de urgență, având în vedere impactul negativ social și de mediu constatat ca urmare a aplicării taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, în ceea ce privește valoarea acesteia, ceea ce a condus la un semiblocaj al pieței privind tranzacțiile cu autoturisme existente în parcul național, precum și pentru reglementarea, în sensul clarificării, a aplicării timbrului de mediu asupra autoturismelor dobândite prin moștenire.
Constatând că autovehiculul intimatului nu face obiectul unei exceptări prevăzute de art. 3 din OUG nr. 9/2013, văzând practica europeană în domeniu, conform art. 496 ncpc va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 81/F din data de 20.01.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ de recurentul – reclamant N. P. - S., cu domiciliul în ., ., județul Ialomița, în contradictoriu cu intimatul – pârât Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, cu sediul în Slobozia, . Peco, nr. 14, județul Ialomița, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR C. F. P. M. C. I. G. L. Z.
GREFIER
R. B.
Red./Tehnored. M.C.I./4 ex./
Data red.:
Sentința civilă nr. 81/F din data de 20.01.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._
judecător fond: I. D.
lucrat 2 comunicări la data de .
semnătură grefier.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1275/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2369/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
