Anulare act administrativ. Decizia nr. 419/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 419/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 1079/87/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 419
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.01.2015
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. F. P.
JUDECĂTOR: M. C. I.
JUDECĂTOR: G. L. Z.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 436 din data de 10.06.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. administrativ fiscal, în dosarul nr._ de recurenta – reclamant S.C. G. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimata – pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta – reclamant S.C. G. T. S.R.L., prin avocat C. A., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 12, lipsă fiind intimata – pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la anularea chitanței reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, aflată la fila 9 dosar.
Recurenta – reclamant S.C. G. T. S.R.L., prin avocat, arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei pe fondul recursului.
Recurenta – reclamant S.C. G. T. S.R.L., prin avocat, solicită admiterea recursului, să se modifice sentința civilă recurată, în sensul de a se admite acțiunea formulată. Consideră că prevederile OUG nr. 9/2013 sunt ilegale și încalcă dispozițiile art. 90 din TFUE, fără cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub numărul_ reclamanta . în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T. M. a solicitat anularea actului administrativ Decizia de calcul nr. 325 din data de 10.12.2013 privind stabilirea privind timbrului de mediu pentru autovehicule, anularea chitanței de plata cu regim special . Nr._, restituirea sumei in cuantum de 5664 RON plus rata dobânzii de la momentul perceperii ilegale a timbrului de mediu cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.436/10.06.2014, Tribunalul Teleorman a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de DGRFP Ploiești-Administrația Finanțelor Publice Teleorman –Serviciul Fiscal al municipiului T. M., ca nefondată; a respins acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul DGRFP Ploiești-Administrația Finanțelor Publice Teleorman –Serviciul Fiscal al municipiului T. M., ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta – reclamant S.C. G. T. S.R.L. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamantă ca fiind întemeiată.
În motivarea, recursului, în esență, solicită a se avea în vedere că în ceea ce privește autoturismele de ocazie achiziționate din alte state membre ale Uniunii Europene în vederea punerii acestora în circulație în România întrucât au drept efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale exceptate de la plata timbrului de mediu descurajându-se în acest mod importul produselor similare a altor state membre, aspect pe care jurisprudența CJUE l-a sancționat în cauza I. T..
Prin urmare, există o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile OUG 50/2008 republicată Legii 9/2012 specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută de jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
De asemenea, insuși art. 4 din OUG 9/2013 instituie reguli de abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe pentru categoriile de autovehicule prevăzute la lit. c și d. Odată o taxă plătită, odată dată o sentință prin care se arată faptul că aceasta a fost nelegal percepută, fapt atestat de o sentință civilă, nu se mai poate solicita încă odată această plată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 486 Noul Cod de Procedură Civilă.
În cauză intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea a respins recursul pentru următoarele considerente:
În cauză se discută asupra legalității taxei timbru de mediu auto.
Curtea a statuat deja că art. 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 încă nepublicată în Recueil, punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi ., punctul 45). Potrivit hotărârii CJCE în cauza T. (C 402/09), cu referire la viziunea Curții asupra acestui gen de taxe, "rezultă că un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008" (paragraf 47), "cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre" (paragraf 58). În cauza N. Curtea a respins cererea de limitare în timp a efectelor hotărârii. Pe cale de consecință, efectul hotărârilor interpretative este foarte bine precizat în par. 32 din hotărârea N. (hotărârea din 7 iulie 2011): “În conformitate cu o jurisprudență constantă, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată de Curte în exercitarea competenței pe care i o conferă articolul 267 TFUE lămurește și precizează semnificația și domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la .“. a. Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft și Hoechst].
Însă această jurisprudență europeană viza OUG nr.50/2008, in prezent regimul oferit de OUG nr.9/2013 nu este vizat de această cazuistică comunitară.
Preambului ordonanței 9/2013 clarifică sfera și interesul de aplicare al acestui nou act normativ: prin adoptarea prezentului act normativ se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2. Totodată, în elaborarea prezentului act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale. Astfel, promovarea prezentului act normativ se impune a se realiza în regim de urgență, având în vedere impactul negativ social și de mediu constatat ca urmare a aplicării taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, în ceea ce privește valoarea acesteia, ceea ce a condus la un semiblocaj al pieței privind tranzacțiile cu autoturisme existente în parcul național, precum și pentru reglementarea, în sensul clarificării, a aplicării timbrului de mediu asupra autoturismelor dobândite prin moștenire.
Constatând că autovehiculul intimatului nu face obiectul unei exceptări prevăzute de art. 3 din OUG nr. 9/2013, văzând practica europeană în domeniu, conform art. 496 ncpc va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 436 din data de 10.06.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. administrativ fiscal, în dosarul nr._ de recurenta – reclamant S.C. G. T. S.R.L., cu sediul în înregistrată la Registrul comerțului sub nr. J_, CUI_, cu sediul în ., în contradictoriu cu intimata – pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T. M., cu sediul în T. M., .. 1, județul Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. F. P. M. C. I. G. L. Z.
GREFIER
R. B.
Red./Tehnored. M.C.I./4 ex.
Data red.: 02.03.2015
Sentința civilă nr. 436 din data de 10.06.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. administrativ fiscal, în dosarul nr._
Judecător fond: T. N.
lucrat 2 comunicări la data de .
semnătură grefier.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 314/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1159/2015.... → |
|---|
