Pretentii. Decizia nr. 1156/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1156/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 781/122/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1156
Ședința publică de la 26.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr. 330/26.06.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. V. și intimata-chemată în garanței ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea a reținut recursul spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 330/26.06.2014 ,Tribunalul Teleorman – Secția Civilă a respins excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. prin întâmpinare. A admis acțiunea formulată de reclamantul L. V., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., și pârâta-chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu. A admis în fond cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de pârâta A.J.F.P. G.. A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2.764 lei reprezentând taxă de poluare achitată pentru autovehiculul marca Ford, număr de identificare WFOAXXGAJAYK71948, an de fabricație 2000, cu chitanța . nr._/25.11.2008 plus dobânda fiscală de la data plății, respectiv 25.11.2008 și până la data plății efective, calculată conform art.120 alin.7 C.proc.fisc. A obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei A.J.F.P. G. suma de 2.764 lei reprezentând taxă de poluare plătită de reclamant, sumă ce s-a constituit venit la bugetul F. pentru mediu, conform art.1 alin.1 din OUG nr.50/2008, plus dobânda fiscală calculată conform alineatului precedent, în vederea restituirii acesteia către reclamant. A obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 276,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru), către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. ,solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 330CAF/26.06.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
În motivare a arătat că, cu privire la excepția tardivității invocate de aceasta, consideră că instanța de fond în mod greșit a respins această excepție, întemeiată pe disp. art. 135 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu completările și modificările ulterioare, care stipulează următoarele: „art. 135 .- Prescripția dreptului de a cere compensarea sau restituirea
Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire. "
Prin urmare, având în vedere că reclamantul L. V. a plătit taxa de poluare în data de 25.11.2008, conform chitanței ., nr_ depusă la dosar, termenul de a cere restituirea sumei plătite, conform art.. 135 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a început să curgă de la data de 01.01.2009 și s-a împlinit la data de 31.12.2013.
Întrucât reclamantul a introdus acțiunea în instanță după data de 31.12.2013, considerăm că aceasta este tardivă, motiv pentru care a solicitat respingerea acesteia ca tardiv introdusă.
Cu privire la fondul cauzei, a solicitat casarea sentinței civile în temeiul art. 488, alin. 1, pct. 8 C.pr.civ. - "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."
Și-a întemeiat recursul pe art. 488, alin. 1, pct. 8 C.pr.civ., având în vedere că la pronunțarea hotărârii instanța de judecată a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză.
În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantului L. V. formulată în contradictoriu cu instituția noastră și Administrația F. pentru Mediu.
A învederat reclamantul a plătit o taxă legală, obligatorie cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, potrivit disp. art. 4 din OUG 50/2008, dispoziții legale în vigoare la acel moment.
Prin adoptarea acestui act normativ România s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, principiu care constituie elementul cheie care direcționează strategia de protecție a calității mediului și statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuielile legate de prevenirea și controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse.
Prin urmare, nu se poate considera că instituția recurentă este în culpă ca urmare a emiterii deciziei de plată a taxei de poluare, întrucât această taxă a fost stabilită printr-un act normativ în vigoare la acea dată, astfel că organul fiscal nu a făcut altceva decât să respecte legea.
Ca urmarea numeroaselor sesizări primite de la cetățenii români, Comisia Europeană - Direcția G. de Impozitare și Uniune Vamală a emis următorul comunicat:
"La nivelul Uniunii Europene nu există o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei și modalitatea de calcul a acesteia, respectând principiul nediscriminării."
Având în vedere că reclamantul, care a achizitionat un autovehicul din UE, nu a făcut dovada existenței unei discriminări față de un autoturism din parcul auto, cu aceleași caracteristici, și a faptului că, în mod real ar fi fost descurajat să achiziționeze autovehiculul, considerăm că au fost respectate directivele Comisiei Europene.
De asemenea, a învederat că reclamantul însuși a solicitat să i se calculeze taxa de poluare, prin cererea adresată organului fiscal, iar plata a fost făcută voluntar.
La momentul achiziționării autoturismului, reclamantul a avut reprezentarea faptului că va trebui să plătească această taxă pe poluare pentru autovehicule, fapt care nu l-a descurajat și pe care și l-a asumat.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Analizând cererea de recurs prin prisma celor invocate, Curtea îl constată intemeiat pentru următoarele motive:
Cat priveste critica recurentei legata de solutia data de instanta de fond exceptiei tardivitatii ,Curtea retine ca ,in raport de motivele invocate, aceasta priveste in realitate prescrierea dreptului de a cerere restituirea creantei fiscale.
Intimatul-reclamant a solicitat obligarea recurentei-pârâte la restituirea sumei de 2764 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței . nr._/25.11.2008.
Cererea reclamantului de restituire a taxei in discutie a fost adresata recurentei la data de 07.01.2014,astfel cum administratia fiscala mentioneaza in cuprinsul adresei aflate la fila 9 din dosarul de fond.
Prin urmare, raportat la apărarea recurentei privitoare la prescrierea dreptului reclamantului de a solicita restituirea taxei de poluare, Curtea constată că potrivit art. 135 din C.pr. fiscală „Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire”.
În cauză dreptul la restituire s-a născut chiar la data plății, impunerea taxei de poluare fiind invocată de reclamant ca fiind contrară prevederilor dreptului Uniunii Europene ,iar in raport de textul de lege anterior mentionat ,termenul de prescriptie incepe sa curga la 1 ianuarie 2009 si se implineste la 01.01.2014 .
Raportat la data formulării cererii de restituire adresata organului administrativ administrativ,recte 07.01.2014, este evident ca dreptul la restituire a taxei in discutie este prescris.
Asa fiind ,Curtea constata ca refuzul recurentei –parate de restituire catre reclamant a creantei fiscale in cuantum de 2764 lei este unul intemeiat ,context in care solutia instantei de obligare a paratei AJFP G. la plata acestei sume ,precum si aceea de admitere a cererii de chemare in garantie a AFM ,apar ca fiind pronuntate cu incalcarea dispozitiilor legale anterior citate.
Retinand in cauza incidenta motivului de recurs prevazut de art.488 pct.8 C.proc.civ,Curtea ,in temeiul art.496 C.proc.civ ,va dispune admiterea recursului casarea sentinței recurate și, rejudecând, va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr. 330/26.06.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. V. și intimata-chemată în garanței ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red. B.L.P. / 2 ex.
Jud. fond L. A.
. data de
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 439/2015.... | Despăgubire. Decizia nr. 314/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
