Obligaţia de a face. Sentința nr. 529/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 529/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 7164/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 529
Ședința publică de la 26 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. S.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamanta D. G. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA D. STATULUI, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
În raport de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, verificându-și competența de soluționare a cauzei conform dispozițiilor art. 131 C.pr.civ., Curtea invocă din oficiu excepția necompetenței materiale în raport de prevederile art. 296 din Legea nr. 53/2003 raportat la art. 96 pct. 1 C.pr.civ. și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 02.12.2014 sub nr._ reclamanta D. G. a solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să ia toate masurile pentru respectarea demnității în muncă și încetarea hărțuirii morale a reclamantei și persoanelor nominalizate în cuprinsul acțiunii, respectiv la plata diferenței drepturilor salariale pentru perioada 09.09._13, precum și la plata daunelor morale în cuantum de 90.000 lei. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de judecarea prezentului litigiu.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 137/2000, art. 8, art. 39 alin. (1) Codului muncii, ale Legii nr. 128/1997, precum și dispozițiile Codului de procedura civilă.
În dovedire, anexat cererii de chemare în judecată a fost depus un set de înscrisuri, în copie.
La data de 12.12.2015, prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Agenția D. Statului a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și nelegală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. art. 205, 247 din Codul de procedură civilă, precum și toate celelalte prevederi legale invocate pe această cale.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie.
La termenul de judecată din data de 26 februarie 2015, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale de soluționarea a cauzei în raport de prevederile art. 296 din Legea nr. 53/2003 raportat la art. 96 pct. 1 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București, potrivit dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă raportat la art. 132 Cod procedură civilă, instanța apreciază excepția ca fiind întemeiată, pentru următoarele motive:
În acest sens, instanța observă că reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei Agenția D. Statului în baza contractului individual de muncă nr. 828/28.08.2012, împrejurare ce rezultă din înscrisurile depuse la filele 28-31 și 33-34 din dosar, așadar între părți derulându-se raporturi de muncă reglementate de dispozițiile Codului muncii, iar nu raporturi de serviciu astfel încât să fie aplicabil art. 109 din Legea nr. 188/1999 conform căruia cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
În drept, Curtea reține că potrivit art. 266 din Codul muncii „Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.”
De asemenea, potrivit art. 296 alin. 1 din Codul muncii „Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii”. Aceeași dispoziție legală, în articolul 2, stabilește că cererile referitoare la asemenea litigii se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința.
Pe de altă parte, potrivit art. 95 pct. 1 C.pr.civ. „Tribunalul - Tribunalele judecă: 1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe;”, iar art. 96 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. prevede „Curtea de apel - Curțile de apel judecă: 1. în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale;”.
Având în vedere faptul că litigiul dedus judecății nu este unul în materia contenciosului administrativ, raporturile de muncă dintre părți fiind reglementate de prevederile Codului muncii, reclamanta fiind personal contractual în cadrul instituției pârâte, iar nu funcționar public astfel încât să fie atrasă competența instanțelor de contencios administrativ, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, rezultă că nu revine Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, ci Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Față de aceste considerente, Curtea va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, iar în baza art. 132 Cod procedură civilă, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei promovată de reclamanta D. G. cu domiciliul în București, ., ., . în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA D. STATULUI cu sediul în București, .. 43, sector 1, în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. D. E. S.
Red./thred. MD
2 ex./ 03.03.2015
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 187/2015. Curtea de... → |
|---|
