Anulare act administrativ. Încheierea nr. 22/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 22/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 5371/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Încheiere
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. D. B. GAMES S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul O. NAȚIONAL PENTRU JOCURI DE N., având ca obiect suspendare executare și anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund reclamanta, reprezentată de avocat C. I. M., care depune împuternicire avocațială la dosar, și pârâtul, reprezentat prin consilier juridic Hudelcu D., cu delegație la fila 118 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 22.01.2015, prin serviciul registratură, administratorul judiciar al reclamantei a depus la dosar dovada confirmării mandatului de reprezentare convențională, după care:
Curtea pune în discuție excepția de litispendență, invocată de pârât prin întâmpinare.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepției de litispendență în ceea ce privește cererea de suspendare a executării deciziei nr. 1037/06.06.2014. Învederează că, la data de 16.06.2014, pe rolul Tribunalului București a fost înregistrat dosarul cu nr._/3/2014, având ca obiect suspendarea executării deciziei nr. 1037/06.06.2014, care, în urma declinării competenței materiale, a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, având termen de judecată la data de 27.01.2015. De asemenea, la data de 17.06.2014, pe rolul acestei instanțe a fost înregistrat dosarul nr._, cu același obiect și părți, care în prezent se află înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării recursului.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepției de litispendență, întrucât în cauza înregistrată sub nr._/3/2014 urmează a se constata că cererea de suspendare a executării a rămas fără obiect, în raport de sentința pronunțată în dosarul nr._ .
Plecând de la dispozițiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că, deși exsită triplă identitate de obiect, cauză și părți în ceea ce privește cererile de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14, respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004 (diferind doar durata până la care se poate dispune suspendarea, respectiv până la pronunțarea instanței de fond sau până la soluționarea definitivă a cauzei), nu poate fi primită excepția de litispendență invocată de pârât, întrucât legea specială în materie prevede expres ambele căi procedurale precizate anterior, în vederea obținerii suspendării executării unui act administrativ. În acest sens, Curtea reține că art. 15 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 prevede o prelungire automată a suspendării executării obținute în baza art. 14, în cazul în care se admite acțiunea în anulare, chiar fără a se solicita suspendarea executării în baza art. 15.
În aceste condiții, nu se poate susține litispendența, astfel cum este reglementată de art. 138 din Codul de procedură civilă, fiind permis a se formula, la momente diferite, două cereri de suspendare a executării, una întemeiată pe dispozițiile art. 14 și alta întemeiată pe dispozițiile art. 15, pe cale separată ori împreună cu acțiunea în anulare.
Prin urmare, Curtea respinge excepția de litispendență și rămâne învestită cu soluționarea cererii de suspendare a executării, formulată odată cu acțiunea în anulare.
Reprezentantul pârâtului invocă excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării, în raport de dispozițiile art. 14 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, având în vedere că art. 15 din Legea nr. 554/2004 permite formularea cererii de suspendare a executării odată cu introducerea acțiunii în anularea actului administrativ.
Curtea respinge excepția inadmisibilității cererii de suspendare, întrucât, prin dispozițiile art. 14 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a urmărit sancționarea unui abuz de drept al persoanei considerate vătămată, concretizat prin formularea unor cereri de suspendare succesive, întemeiate pe aceleași motive de fapt și de drept, în ipoteza tipică în care o primă cerere de suspendare este respinsă. Or, în speță nu este incidentă această rațiune, reclamanta obținând suspendarea executării în temeiul art. 14 și formulând prezenta cerere în temeiul art. 15.
Curtea acordă părților cuvântul asupra probelor.
Reprezentanții părților solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 alin. 1 din Codul de procedură civilă, încuviințează părților proba cu înscrisuri și, constatând terminată cercetarea procesului, acordă părților cuvântul atât asupra cererii de suspendare a executarii, cât și asupra acțiunii în anulare.
Apărătorul reclamantei solicită suspendarea executării deciziei nr. 1037/06.06.2014, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 raportate la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește cazul bine justificat, arată că în cuprinsul deciziei atacate nu se regăsesc consecințele care s-au produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 12 alin. 2 din OUG nr. 77/2009, consecințe ce ar fi fost de natură să justifice luarea măsurii dispuse. Învederează că nu poate fi reținut motivul invocat de pârât cu privire la modificarea acționariatului societății și neaducerea la cunoștință, având în vedere că persoanele care au avut calitatea de asociați la momentul acordării licenței și-au păstrat aceași calitate și în prezent, singura modificare care a intervenit referindu-se doar la modificarea cotei de participare de la 0,2% la 10%, situație care nu este de natură să conducă la o schimbare a acționariatului majoritar. Referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. 2 din HG nr. 870/2009 privind păstrarea înregistrărilor video, arată că la dosar a fost depusă dovada exitenței unor procese-verbale încheiate în legătură cu imposibilitatea înregistrării pentru datele respective și înregistrarea acestora în registrul special. În ce privește paguba iminentă, arată că societatea a intrat deja în procedura insolvenței.
De asemenea, solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei nr. 1037/06.06.2014 privind revocarea licenței de organizare a jocurilor de noroc, precum și a deciziei nr._/10.07.2014.
Arată că acțiunea pârâtului a fost efectuată cu rea-credință, la momentul efectuării controlului fiind întocmit un proces-verbal de contravenție, astfel că, atâta vreme cât exista deja o măsură de sancționare, nu se mai impunea măsura ridicării licenței. De asemenea, susține că masurile dispuse de pârât se află în neconcordanță cu dispozițiile legale incidente, fiind rezultatul unei evaluări superficiale și inechitabile a stării de fapt. Mai susține că decizia atacată nu cuprinde nici mențiunile obligatorii în raport de care se putea dispune luarea masurilor în discuție.
Reprezentantul pârâtuluisolicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește cazul bine justificat, arată că reclamanta nu a probat susținerile sale legate de imposibilitatea de a aduce la cunoștința autorității modificarea acționariatului societății, inclusiv a cotei de participare a acționarilor. Referitor la paguba iminentă, învederează că reclamanta nu a făcut dovada existenței prejudiciului. De asemenea, susține că aceasta și-a asumat crearea unui prejudiciu în momentul în care nu a respectat obligațiile legale stabilite în sarcina sa.
De asemenea, solicită respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată și menținerea actelor administrative contestate ca fiind temeinice și legale. Arată că, la data de 02.06.2014, inspectorii instituției au organizat un control inopinat la sediul societății reclamante, prilej cu care au fost constatate o . nereguli, fiind încheiat un proces-verbal în acest sens. Ulterior, la data de 06.06.2014, inspectorii au revenit la sediul reclamantei, pentru a verifica dacă aceasta a remediat neregulile constatate cu ocazia primului control efectuat, constându-se că nu s-a conformat dispozițiilor legale în vigoare, fapt ce a condus la emiterea deciziei de revocare a licenței de organizare de jocuri de noroc. Susține că modificarea cotei de participare a acționariatului reprezintă o modificare a datelor inițiale ale societății, față de momentul când aceasta a depus întreaga documentație pentru obținerea licenței. Totodată, arată că reclamanta nu a respectat dispozițiile prevăzute de HG nr. 870/2009, în sensul că întreaga activitate din sălile de joc trebuie supravegheată în mod obligatoriu și înregistrată în sistem digital, înregistrările video urmând a fi păstrate, în condiții de securitate, cel puțin 30 de zile calendaristice. Apreciază că procesele-verbale anexate cererii de chemare în judecată nu pot constitui documente justificative, acestea nefiind prezentate inspectorilor cu ocazia controalelor efectuate. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar și concluzii scrise.
CURTEA
Pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, va amâna pronunțarea
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 5 februarie 2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. M. D. M. G.
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința nr. 292
Ședința publică din data 5 februarie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. M. D.
Grefier: M. G.
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. D. B. GAMES S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul O. NAȚIONAL PENTRU JOCURI DE N., având ca obiect suspendare executare și anulare act administrativ.
La data de 02.02.2015, pârâtul a depus la dosar concluzii scrise.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte din prezența sentință, însă Curtea, pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată următoarele:
- Acțiunea în anulare, însoțită de cererea de suspendare a executării.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 26.08.2014, reclamanta S.C. D. B. GAMES S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O. NAȚIONAL PENTRU JOCURI DE N., suspendarea executării și anularea deciziei nr. 1037/06.06.2014 privind revocarea licenței de organizare a jocurilor de noroc . 313L000932 și constatarea încetării valabilității autorizației de exploatare a jocurilor de noroc, precum și a deciziei nr._/10.07.2014.
În ceea ce privește acțiunea în anulare, reclamanta a susținut că decizia nr. 1037/06.06.2014 este netemeinică și nelegală, măsurile dispuse de autoritatea pârâtă nefiind în concordanță starea de fapt existentă și cu dispozițiile legale incidente.
Astfel, referitor la încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. 2 din OUG nr. 77/2009, deși s-a dispus luarea măsurii cele mai severe, totuși în cuprinsul deciziei atacate nu se regăsesc „consecințele" produse, de natură să justifice luarea acestei măsuri a revocării licenței. Mai mult, nu poate fi reținută situația unei modificări a acționariatului de natură să afecteze legalitatea desfășurării activității societății, atâta timp cât persoanele care au avut calitatea de asociați la momentul acordării licenței și-au păstrat această calitate și în prezent, singura modificare intervenită referindu-se la cota lor de participare.
Dinr-o altă perspectivă, în mod greșit s-a reținut că în cauza ar fi incidente dispozițiile art. 74 alin. 5 lit. a) din HG nr. 870/2009, atâta timp cât societatea nu se încadrează în categoria organizatorilor de jocuri de noroc definită la art. 10 alin. 1 lit. g)-i) din OUG nr. 77/2009.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 17 alin. 2 lit. h1 din OUG nr. 77/2009, astfel cum s-a susținut și cu ocazia controlului, nu au putut fi puse la dispoziție înregistrările video, ca urmare a defecțiunilor intervenite la DVR 2, 3, 4 (unități de memorie și stocare video), situație relatată de operatorii de supraveghere în procesele-verbale încheiate. Mai mult, din moment ce art. 26 alin. 2 din HG nr. 870/2009 prevede că înregistrările video se vor păstra 30 de zile calendaristice și având în vedere că s-a efectuat controlul în data de 02.06.2014, rezultă că se putea solicita prezentarea înregistrărilor începând cu data de 02.05.2014.
Referitor la cererea de suspendare a executării, reclamanta a susținut că sunt întrunite condițiile prevăzute cumulativ de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în ceea ce privește cazul bine justificat, reclamanta a învederat următoarele aspecte de fapt și de drept: decizia nu menționează consecințele produse ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 12 alin. 2 din OUG nr. 77/2009, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. 2 lit. i) din OUG nr. 77/2009; în mod greșit s-a reținut incidența dispozițiilor art. 74 alin. 5 lit. a) din HG nr. 870/2009, în condițiile în care societatea nu se încadrează în categoria organizatorilor de jocuri de noroc definită la art. 10 alin. 1 lit. g)-i) din OUG nr. 77/2009; echipa de control putea solicita înregistrările doar începând cu data de 02.05.2014; înregistrarile din perioada 02.05._14 nu au putut fi puse la dispoziție ca urmare a defecțiunilor intervenite la DVR 2, 3, 4 (unități de memorie si stocare video).
Referitor la paguba iminenta, reclamanta a arătat că, dacă nu s-ar dispune suspendarea executării deciziei atacate s-ar afla în prezenta unui prejudiciu material, viitor și previzibil, ce rezultă cu evidență din următoarele împrejurări: este în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile contractuale asumate, societatea fiind creditată cu peste 781.000 euro; trebuie să își execute în continuare obligația de plată a taxelor aferente către Oficiu; societatea are 192 de angajați, care ar trebui disponibilizați; la momentul actual, societatea se află în imposibilitate de a achita debitele curente cu privire la furnizori și prestatorii de servicii; efectele deciziei au condus la insolvența societății, fiind în desfășurare procedurile privind adoptarea unui plan de reorganizare.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004și ale OUG nr. 77/2009.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 12-49).
Acțiunea în anulare a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 100 lei (filele 56-57), iar cererea de suspendare a executării cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei (fila 55).
- Întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 06.10.2014 (filele 64-79), pârâtul a solicitat respingerea ca neîntemeiată atât a cererii de suspendare a executării, cât și a acțiunii în anulare.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării, pârâtul a susținut că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la condiția cazului bine justificat, a arătat că instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Referitor la paguba iminentă, pârâtul a arătat în esență că reclamanta și-a asumat crearea unui prejudiciu în momentul în care nu a respectat obligațiile legale.
Referitor la acțiunea în anulare, pârâtul a arătat în sinteză următoarele:
Reclamanta avea obligația, potrivit art. 12 alin. 2 din OUG nr. 77/2009, de a înștiința O., în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării, despre orice modificare adusă datelor inițiale în baza cărora a fost emisă licența de organizare a jocurilor de noroc sau autorizația de exploatare a jocurilor de noroc, după caz, inclusiv modificarea părților sociale, astfel încât decizia nr. 1037/06.06.2014 este temeinică și legală.
Reclamanta avea obligația respectării dispozițiilor art. 26 alin. 2 din HG nr. 870/2009, iar procesele-verbale anexate cererii de chemare în judecată nu pot constitui documente justificate, având în vedere lunga perioadă de timp în care unitățile de memorie și de stocare ale sistemului de monitorizare video al cazinoului nu au funcționat, precum și faptul că nu face nicio referire la DVR 1 și la alte sisteme de înregistrare video din cadrul cazinoului. A mai arătat că procesele-verbale invocate de reclamantă nu au fost înaintate și prezentate inspectorilor de control.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205-208 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar înscrisuri (filele 80-97).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar în data de 28.10.2014 (filele 102-105), reclamanta nu a învederat aspect suplimentare celor invocate prin acțiunea introductivă.
- Soluția instanței.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a susținerilor părților, Curtea constată că atât acțiunea în anulare, cât și cererea de suspendare a executării deciziei nr. 1037/06.06.2014, formulată în în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, sunt întemeiate, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
a)prezentarea situației de fapt
Reclamanta S.C. D. B. Games S.R.L. este deținătoarea licenței de organizare a jocurilor de noroc caracteristice activității cazinourilor ., valabilă până la data de 31.03.2019, precum și a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc caracteristice activității cazinourilor ., valabilă până la data de 31.03.2015, acte administrative ce au fost emise de către O. Național pentru Jocuri de N..
La data de 02.06.2014, la punctul de lucru al reclamantei din incinta hotelului Hilton a avut loc un control efectuat de inspectori ai Direcției Generale de Supraveghere și Control din cadrul Oficiului Național pentru Jocuri de N., în urma căruia a fost întocmit procesul-verbal ./A nr._ (filele 83-91), iar, în baza acestuia, la data de 06.06.2014, a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./A nr._ (filele 18-20), prin care reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum total de 47.000 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 76 alin. 1 lit. c) din HG nr. 870/2009, art. 22 alin. 1 din OUG nr. 77/2009 și art. 76 alin. 1 lit. f) din HG nr. 870/2009.
În baza acestor procese-verbale, ce au fost transmise Direcției Generale de Autorizare Jocuri de N. prin adresa nr._/06.06.2014, Comitetul de Supraveghere al Oficiului Național pentru Jocuri de N., întrunit în ședință extraordinară la data de 06.06.2014, a emis decizia nr. 1037/06.06.2014 (filele 14-17), prin care a hotărât revocarea licenței ., constatând, pe cale de consecință, încetarea valabilității autorizației ., urmând ca reclamanta să achite diferența rămasă de plată din taxa anuală.
La baza adoptării acestei decizii au stat următoarele motive de fapt și de drept:
- sistemul de supraveghere video nu a funcționat corespunzător, fiind prezentate înregistrări video începând cu data de 15.05.2014, deși reclamanta desfășoară activitate din data de 23.04.2014; au fost încălcate dispozițiile art. 26 alin. 2 din HG nr. 870/2009, iar fapta constituie contravenție (art. 76 alin. 1 lit. c) din HG nr. 870/2009), ce se sancționează cu amendă de la 25.000 lei la 50.000 lei (art. 76 alin. 2 lit. a) din HG nr. 870/2009), Comitul putând dispune, în funcție de consecințele produse, și suspendarea autorizației până la 6 luni (art. 76 alin. 3 din HG nr. 870/2009) sau revocarea licenței (art. 17 alin. 2 lit. h1) din OUG nr. 77/2009);
- administratorul cazinoului nu a putut preciza unde se află mijloacele de joc pentru care au fost prezentate documente de achiziție, iar pentru o masă de joc, aflată în depozitul punctului de lucru, nu s-au prezentat documente de autorizare; au fost încălcate dispozițiile art. 20 alin. 4 din OUG nr. 77/2009, iar fapta constituie contravenție (art. 22 alin. 2 din OUG nr. 77/2009), ce se sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei;
- nu a fost notificat Comitetul în legătură cu modificarea acționariatului societății; au fost încălcate prevederile art. 12 alin. 2 din OUG nr. 77/2009 și art. 74 alin. 5 lit. a) din HG nr. 870/2009, iar fapta constituie contravenție (art. 76 alin. 1 lit. a) din HG nr. 870/2009), ce se sancționează cu amendă de la 25.000 lei la 50.000 lei (art. 76 alin. 2 lit. a) din HG nr. 870/2009), Comitul putând dispune, în funcție de consecințele produse, suspendarea autorizației până la 6 luni (art. 76 alin. 3 din HG nr. 870/2009) sau revocarea licenței (art. 17 alin. 2 lit. i) din OUG nr. 77/2009);
- în plus față de cele 12 mijloace de joc autorizate, s-a constatat că au fost exploatate în anumite zile și alte mijloace de joc neautorizate; au fost încălcate prevederile art. 23 alin. 1 din OUG nr. 77/2009, iar fapta constituie infracțiune.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat plângere prealabilă (filele 27-31), înregistrată la O.N.J.N. sub nr._/13.06.2014, pe care Comitetul de Supraveghere, întrunit în ședința din data de 10.07.2014, a respins-o ca neîntemeiată, soluție ce a fost comunicată reclamantei prin adresa nr._/10.07.2014 (fila 12).
Prin sentința nr. 2716/14.10.2014 (filele 106-109), Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei, formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 1037/06.06.2014 până la pronunțarea instanței de fond.
b)aplicarea dispozițiilor legale incidente și analiza susținerilor părților
Curtea constată că în cuprinsul deciziei nr. 1037/06.06.2014, deși au fost menționate toate faptele reținute în sarcina reclamantei prin procesul-verbal de control ./A nr._, respectiv prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./A nr._, autoritatea pârâtă emitentă a recunoscut implicit, prin referirea la dispozițiile art. 17 alin. 2 lit. h1) și i) din OUG nr. 77/2009, că doar pentru două fapte legiuitorul ar fi prevăzut sancțiunea revocării licenței de organizare a jocurilor de noroc caracteristice activității cazinourilor, și anume: încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. 2 din HG nr. 870/2009, ca urmare a nepăstrării înregistrărilor video timp de 30 de zile calendaristice, respectiv încălcarea prevederilor art. 12 alin. 2 din OUG nr. 77/2009 și art. 74 alin. 5 lit. a) din HG nr. 870/2009, ca urmare a omisiunii de notificare a Comitetului de supraveghere în legătură cu modificarea acționariatului societății. Într-adevăr, Curtea constată că fapta menționată la pct. 2 din considerentele deciziei constituie contravenție și se sancționează doar cu amendă, iar fapta menționată la pct. 4 constituie infracțiune. Prin urmare, dat fiind că în cauză se contestă decizia de revocare a licenței de organizare a jocurilor de noroc, Curtea va analiza în continuare legalitatea și temeinicia actului administrativ doar din perspectiva celor două fapte avute în vedere de autoritatea pârâtă și menționate la pct. 1 și 3 din considerentele deciziei nr. 1037/2014.
Astfel, în ceea ce privește obligația de păstrare a înregistrărilor video timp de 30 de zile calendaristice, astfel cum impune art. 26 alin. 2 din HG nr. 870/2009, autoritatea emitentă a apreciat că, întrucât această obligație nu a fost respectată întocmai de către reclamantă (“la data controlului din 02.06.2014, au fost prezentate înregistrări video începând cu data de 15.05.2014, deși reclamanta își desfășoară activitate din data de 23.04.2014”), devin incidente dispozițiile art. 17 alin. 2 lit. h1) din OUG nr. 77/2009, potrivit cărora “Comitetul de supraveghere al O.N.J.N. poate dispune, în funcție de consecințele produse, măsura revocării licenței de organizare a jocurilor de noroc în una dintre următoarele situații: (…) lit. h1: constatarea unor nereguli în ceea ce privește (…) nerespectarea oricăror condiții de licențiere și autorizare stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență sau prin alte reglementări specifice”.
Contrar opiniei pârâtului, Curtea apreciază că sancțiunea revocării licenței nu intervine în situația în care se constată nerespectarea obligației impuse prin art. 26 alin. 2 din HG nr. 870/2009, întrucât art. 76 alin. 1 lit. c), alin. 2 lit. a) și alin. 3 din acest act normativ prevede expres că nepăstrarea înregistrărilor video în termenul impus constituie contravenție, care se sancționează cu amendă de la 25.000 lei la 50.000 lei, Comitetul de supraveghere putând dispune, în funcție de consecințele produse, măsura suspendării autorizației de exploatare a jocurilor de noroc până la 6 luni, pentru fiecare mijloc de joc în parte sau pentru toate mijloacele de joc situate într-o locație, în funcție de gravitatea faptelor constatate și a consecințelor lor.
Legiuitorul a stabilit așadar că nepăstrarea înregistrărilor video în termenul impus de art. 26 alin. 2 poate atrage, în anumite condiții, pe lângă sancțiunea principală a amenzii, și măsura complementară a suspendării autorizației, pentru o perioadă determinată (maxim 6 luni).
În aceste condiții, nu poate fi primită interpretarea autorității pârâte emitente, în sensul că legiuitorul ar fi înțeles să instituie, în același timp, și sancțiunea revocării licenței, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. 2 lit. h1) din OUG nr. 77/2009, mai ales că acest text de lege cuprinde o formulare generală și interpretabilă.
Cu alte cuvinte, art. 17 alin. 2 lit. h1) din OUG nr. 77/2009 nu poate fi incident în situația nerespectării obligației impuse prin art. 26 alin. 2 din HG nr. 870/2009, chiar dacă aceasta reprezintă o condiție de autorizare, întrucât prin Normele metodologice s-a prevăzut explicit regimul sancționator al nerespectării obligației în discuție, fiind reglementată ca măsură complementară doar suspendarea licenței pe o perioadă de maxim 6 luni.
În subsidiar, chiar dacă s-ar admite interpretarea autorității pârâte cu privire la incidența măsurii revocării licenței, Curtea constată că, potrivit preambulului art. 17 alin. 2 lit. h1) din OUG nr. 77/2009, această sancțiune nu intervine automat, ci “în funcție de consecințele produse”. Curtea subliniază că voința legiuitorului a fost de a conferi Comitetului de supraveghere o marjă de apreciere, astfel încât cea mai severă sancțiune administrativă să fie dispusă doar dacă se constată producerea unor consecințe de o gravitate deosebită, care nu mai permit sub nicio formă desfășurarea în condiții de legalitate și normalitate a activității autorizate/licențiate.
Or, aceste consecințe nu au fost nici măcar menționate, darămite analizate în vreun fel în cuprinsul deciziei contestate, autoritatea emitentă limitând-se la a indica doar împrejurarea de fapt că “la data controlului din 02.06.2014, au fost prezentate înregistrări video începând cu data de 15.05.2014, deși reclamanta își desfășoară activitate din data de 23.04.2014”.
Din moment ce autoritatea pârâtă emitentă nu a făcut nicio referire la consecințele produse prin omisiunea reclamantei de păstrare a înregistrărilor video timp de 30 de zile calendaristice, Curtea constată că nu au fost respectate condițiile legale pentru dispunerea măsurii revocării licenței, aceasta fiind adoptată practic cu exces de putere, prin încălcarea principiului proporționalității și a exigențelor dreptului la o bună administrare. Această concluzie este întărită și de împrejurarea că înregistrările video nu au fost păstrate pentru o perioadă limitată din intervalul de timp relevant (02.05-14.05.2014), omisiune justificată de reclamantă prin invocarea unor defecțiuni tehnice ale sistemului de stocare, sens în care a anexat acțiunii procesele-verbale întocmite cu această ocazie (filele 39-41). Valoarea probatorie a acestor înscrisuri a fost contestată de pârât prin întâmpinare, susținându-se că au fost întocmite pro causa, întrucât nu au fost prezentate organelor de control la data de 02.06.2014. Această susținere nu poate fi însă primită, întrucât procesele-verbale respective se coroborează cu răspunsul directorului adjunct A. M. la întrebarea nr. 4 din nota explicativă dată la momentul controlului, în sensul că “echipamentul nu a stocat imagini din cauza unei defecțiuni tehnice” (fila 93).
Dincolo de aceste aspecte, Curtea apreciază că o atare împrejurare de fapt nu este determinantă în analiza legalității deciziei nr. 1037/2014, în condițiile în care autoritatea pârâtă nu a făcut nicio referire la consecințele produse prin omisiunea reclamantei de păstrare a înregistrărilor video timp de 30 de zile calendaristice, stabilind greșit chiar intervalul temporar relevant (23.04-14.05.2014, în loc de 02.05-14.05.2014, cum era corect).
Chiar dacă s-ar accepta teza pârâtului, în sensul că nu ar fi vorba despre o defecțiune tehnică a sistemului de stocare, totuși Curtea subliniază că sancțiunea revocării licenței nu intervine automat, ci în funcție de consecințele produse, care însă nu au fost nici măcar menționate, darămite analizate în vreun fel în cuprinsul deciziei contestate.
În consecință, Curtea constată că în mod greșit autoritatea pârâtă a apreciat că se impune revocarea licenței pentru nerespectarea obligației de păstrare a înregistrărilor video timp de 30 de zile calendaristice, astfel cum impune art. 26 alin. 2 din HG nr. 870/2009.
Pe de altă parte, în ceea ce privește obligația de înștiințare despre modificarea strucurii acționariatului societății, autoritatea emitentă a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 17 alin. 2 lit. i) din OUG nr. 77/2009, potrivit cărora “Comitetul de supraveghere al O.N.J.N. poate dispune, în funcție de consecințele produse, măsura revocării licenței de organizare a jocurilor de noroc în una dintre următoarele situații: (…) lit. i: nerespectarea (…) dispozițiilor art. 12 alin. 2”.
Potrivit art. 12 alin. 2 din OUG nr. 77/2009, „operatorii economici organizatori de jocuri de noroc vor înștiința O.N.J.N., în termen de 48 de ore, prin depunerea online, sau în 5 zile lucrătoare de la data înregistrării, pentru depunerea prin poștă sau la registratura O.N.J.N., despre orice modificare adusă datelor inițiale în baza cărora a fost emisă licența de organizare a jocurilor de noroc sau autorizația de exploatare a jocurilor de noroc, după caz”.
În speță, Curtea constată că a existat o modificare în ceea ce privește acționariatul societății, întrucât, la data acordării licenței, cei doi asociați aveau o cotă de participare la beneficii și pierderi de 98,98% pentru P. D. și 0,02% pentru Sengul Fevizi, pentru ca, la data controlului efectuat în 02.06.2014, să se constate că, în ceea ce îl privește pe asociatul P. D., cota sa de participare a scăzut la 90%, iar cea a asociatului Sengul Fevizi a crescut la 10%.
Curtea constată că autoritatea pârâtă nu a prezentat, nici în cuprinsul deciziei contestate, nici prin întâmpinarea depusă la dosar, motivele pentru care a apreciat că această modificare a cotelor de participare ale celor doi asociați reprezintă o „modificareadusă datelor inițiale în baza cărora a fost emisă licența de organizare a jocurilor de noroc sau autorizația de exploatare a jocurilor de noroc”. Cu alte cuvinte, autoritatea pârâtă trebuia să justifice dacă structura acționariatului societății reclamante a fost avută în vedere la analizarea cererii de eliberare a licenței și pentru ce rațiuni, astfel încât modificarea survenită să fie aptă a conduce la revocarea licenței. În realitate, autoritatea pârâtă s-a limitat la a reda conținutul art. 12 alin. 2 din OUG nr. 77/2009, fără nicio prezentare a motivelor care justifică aplicarea acestui text legal, în condițiile în care legiuitorul face vorbire despre modificarea datelor în baza cărora a fost emisă licența, adică a acelor elemente hotărâtoare, din perspectiva legii, pentru acordarea licenței/autorizației.
Mai mult, după cum s-a arătat deja, conform preambulului art. 17 alin. 2 lit. i) din OUG nr. 77/2009, această sancțiune nu intervine automat, ci “în funcție de consecințele produse”. Curtea subliniază că voința legiuitorului a fost de a conferi Comitetului de supraveghere o marjă de apreciere, astfel încât cea mai severă sancțiune administrativă să fie dispusă doar dacă se constată producerea unor consecințe de o gravitate deosebită, care nu mai permit sub nicio formă desfășurarea în condiții de legalitate și normalitate a activității autorizate.
Or, aceste consecințe nu au fost nici măcar menționate, darămite analizate în vreun fel în cuprinsul deciziei contestate, autoritatea emitentă limitând-se la a indica doar structura acționariatului la cele două momente relevante (acordarea licenței și efectuarea controlului).
De altfel, Curtea apreciază că neaducerea la cunoștință a acestei modificări, dincolo de faptul că nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de legiuitor prin dispozițiile art. 12 alin. 2 din OUG nr. 77/2009, nici nu este de natură a produce consecințe atât de grave încât să justifice sancțiunea revocării licenței, în condițiile în care asociații au rămas aceiași, asociatul majoritar are în continuare o cotă de participare mult mai mare decât cel minoritar.
În consecință, Curtea constată că autoritatea pârâtă a apreciat greșit că se impune revocarea licenței pentru nerespectarea obligației prevăzute de art. 12 alin. 2 din OUG nr. 77/2009, și această soluție fiind adoptată practic cu exces de putere, prin încălcarea principiului proporționalității și a exigențelor dreptului la o bună administrare.
Față de aceste considente, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acțiunea în anulare și va anula adresa nr._/10.07.2014 și decizia nr. 1037/06.06.2014, emise de Comitetul de Supraveghere al Oficiului Național pentru Jocuri de N..
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării, formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea o va admite, fiind îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. 1. Astfel, prin prisma considerentelor prezentate mai sus, este evident că a fost dovedită cerința cazului bine justificat, iar paguba iminentă rezultă cu evidență din imposibilitatea continuării activității de către reclamantă, în urma reținerii de către pârât a licenței, ceea ce a condus și la deschiderea procedurii generale a insolvenței, în temeiul art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. De altfel, Curtea constată că, potrivit art. 15 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, dată fiind soluția de admitere a acțiunii în anulare, măsura de suspendare a executării dispusă prin sentința nr. 2716/14.10.2014 a Curții de Apel București s-ar fi prelungit de drept până la soluționarea definitivă a cauzei, în situația în care reclamanta nu ar fi formulat prezenta cerere de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. D. B. GAMES S.R.L., prin administrator judiciar M.I.T. Insolv S.P.R.L. Filiala Argeș, cu sediul în Pitești, . nr. 36, ., parter, ., în contradictoriu cu pârâtul O. NAȚIONAL PENTRU JOCURI DE N., cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 9, sector 3.
Anulează adresa nr._/10.07.2014 și decizia nr. 1037/06.06.2014, emise de Comitetul de Supraveghere al Oficiului Național pentru Jocuri de N..
Suspendă executarea deciziei nr. 1037/06.06.2014 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare. Executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. M. D. M. G.
Red/thred. DDM/ 4 ex/ 05.03.2015
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 294/2015. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 102/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
