Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 294/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 294/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 516/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.294
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.02.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul H. G.Z., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J., având ca obiect refuz soluționare cerere.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 30.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 06.02.2015, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Prin cererea inregisytrata la 29.01.2014, reclamantul H. G. Z. a chemat in judecata pe parata INSPECȚIA J., solicitand:
1. Obligarea paratei, prin Inspector sef, sa declanșeze cercetarea prealabila pentru cazul prezentat, in vederea constatarii savarsirii de către membrii Completului 1R Curtea de Apel București a următoarelor abateri:
>Subordonarea in fata reprezentantei parchetului, a instantei compusa din judecătorii S. N., BAJAN V. si GAINA C. V. .
>Refuzul instantei de control de a primi la dosar o dovada privind imposibilitatea prezentării sale la termenul din data ci 21 oct. 2013.
>Refuzul instantei de control de a inainta cererea de recuzare in vederea repartizării aleatorii si apoi soluționării legale de alt complet, a acestei cereri de recuzare.
7. Obligarea paratei la plata de daune morale al căror cuantum il lasa la aprecierea instantei, pentru suferința cauzata de condamnarea bazata pe marturia unui martor inexistent, asa cum rezulta din adresa ignorata de cei trei judecători.
In motivare, reclamntul a aratat ca la data de 23 octombrie 2013, prin scrisoarea recomandata VA_l6, a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la aspecte incompatibile cu statutul unui magistrat.
Asa cum rezulta din sesizarea atașata, plangerea sa viza fapte savarsite de judecătorii S. N., Bajan V., Gaina C. V. de la Curtea de Apel București,
La data de 24 ian. 2014 a primit răspunsul cu nr. 4583/IJ/3074/DIJ/2013 la sesizările sale din datele de:
- 25 si 31 oct. 2013
- 6 noiembrie 2013.
Răspunsul Inspecției Judiciare evita sa se refere la aspectele sesizate in datele de 25, 31 oct. respectiv 6 noiembrie 2013.
Inspecția Judiciara comenteaza de fapt o soluție data in instanta, decizia 1938/R/2013 si evita sa analizeze abaterile disciplinate indicate in sesizare.
5.Inspecția Judiciara recunoaște ca in cuprinsul sesizărilor, petentului Z. H. au fost vizate:
"Incalcarea normelor de procedura penala si a dispozițiilor regulamentare prin refuzul de a primi la dosar înscrisurile in dovedirea imposibilității prezentării la termenul de judecata a petiționarului, nepronuntarea asupra cererilor de probatorii aflate la dosar, soluționarea cererii de recuzare de completul de judecata recuzat si lipsa motivării masurilor dispuse in cursul judecații. " - pagina 1 rezoluție 4583/IJ/3074/DIJ/2013 din 20 dec. 2013
6.Nici una din abaterile disciplinare sesizate nu au fost analizate de Inspecția Judiciara.
7.Răspunsul Inspecției judiciare excede sesizărilor petentului, referindu-se la:
- lipsa dreptului la aparare care nu a fost invocat ca abatere disciplinara;
- lipsa semnaturilor completului de pe incheierea din 23 sept. 2013 care de asemenea nu a fost invocata ca abatere disciplinara;
- lipsa mandatului de reprezentare a avocatului ales care nu a fost invocat ca abatere disciplinara
Inspecția Judiciara a comentat de fapt soluția data in recurs, fara pronunțarea pe abaterile disciplinare sesizate de petent
Daca Inspecția judiciara a studiat dosarul, asa cum rezulta din comentariul pe marsinea soluției, in cuprinsul probei cu interogatoriu solicita sa răspundă si la urmatoarele intrebari?
❖Stiti ca instanta de recurs a pronuntat o condamnare pe marturia unui martor fals?
❖Stiti ca Romania a fost condamnata in cauza B. contra României nr._/05 din 09 iulie 2013, pentru incalcarea art. 6 alin. 1 coroborat cu art. 6 alin.3 lit. d) din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, pentru lipsa audierii in ședința publica a martorului a cărui depozitie a fost determinanta in pronunțarea soluției de condamnare?
❖Stiti ca instanta de recurs a refuzat nemotivat audierea singurului martor pe baza caruia s-a pronuntat soluția?
❖Stiti ca instanta de recurs a analizat motivele de recurs formulate de avocat T. ?
❖Stiti ca in ședința de judecata din 21 oct. 2013 instanta a ordonat concurenta neloiala intre avocați?
❖Stiti ca instanta de recurs, recuzata s-a pronuntat pe cererea de recuzare?
♦ Stiti ca instanta de recurs nu cunoaște continutul deciziei XXVII/2007pronuntata de Inalta Curte de Casație si Justitie care se refera la ASISTENTA OBLIGATORIE in cazul predepselor mai mari de 5 ani?
- Stiti care era incadrarea in speta? (închisoare pana in 2 ani sau amenda).
- Stiti ca instanta de recurs nu cunoaște prevederile Legii 51/1995 completata prin legea 255/2004, care nu înființează Baroul București ca persoana juridica prezumții conform studiului atașat?
D. fiind refuzul de investigare al cazului, solicita sa se dispuna inclusiv acordarea de daune morale . de instanta, vatamarea fiind prezumata.
Nu trebuie să motiveze în niciun fel suma solicitată cu titlu de despăgubiri, deoarece prin jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta s-a pronunțat în sensul că încălcarea legii și a drepturilor unei persoane, fizice sau juridice, produce în mod natural, și prejudicii morale, care nu trebuie dovedite, fiind prezumate (prezumțiile constituie dovezi și potrivit dreptului intern - art. 1170 din Codul Civil".
In drept:
- Art. 46 Legea 24/2012 de modificare a Legii 317/2004.
Rezoluția de respingere a sesizării 4583/IJ/3074/DIJ/2013 a Inspecției Judiciare conform art. 46 alin. (1) lit. c) si alin. (4) din actul normativ sus-indicat poate fi contestata de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ si fiscal a Curții de Apel București, in termen de 15 zile de la comunicare, fara indeplinirea unei proceduri prealabile.
- Dispozițiile legale privind înființarea INSPECȚIEI JUDICIARE ca persoana juridica: Legea 24/2012 privind completarea si modificarea Legii 317/2004. "CAPITOLUL VI1 - Organizarea Inspecției Judiciare si statutul inspectorilor judiciari: Art. 641
(1)) Se infiinteaza Inspecția Judiciara ca structura cu personalitate juridicii in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu sediul in municipiul Bucuresti prin reorganizarea Inspecției Judiciare”.
Solicita probele cu:
-Acte
-Interogatoriu
La 12.03.2014, parata a depus intampinare, solicitand:
I. Cu privire la stabilirea obiectului dosarului:
Față de temeiul de drept invocat de către reclamant, dar și față de faptul că însuși reclamantul a atașat la cererea de chemare în judecată copia rezoluției de clasare comunicată de Inspecția J., solicită rectificarea obiectului dosarului în evidențele ECRIS din „refuz soluționare cerere în ,,anulare act administrativ” eventual.
II. Pe cale de excepție, solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă:
Reclamantul H. Z. își motivează, în drept, prezenta cerere, pe art. 46 alin. 1 lit. c și alin. 4 din Legea nr. 24/2012 de modificare a Legii nr. 317/2004, care cuprinde:
"Art. 46 - (1) In cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:
c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.
(4) Rezoluția inspectondui Judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c). "
Insă, din cuprinsul cererii, reiese că a înțeles să formuleze contestație împotriva rezoluției din data de 20.12.2013 emisă în dosarul nr. 4583/IJ/3074/D1J/2013 al Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție judiciară pentru judecători, așa încât se poate aprecia că invocă dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.
Astfel, inspectorul judiciar desemnat a soluționa lucrarea înregistrată sub nr. 4583/IJ/3074/DIJ/2013, a procedat la efectuarea verificărilor prealabile a aspectelor semnalate de petent pentru a stabili dacă există indicii de săvârșire a unei abateri disciplinare de către magistrații din cadrul Curții de Apel București, cu prilejul soluționării dosarului penal nr._/299/2013.
In urma verificărilor efectuate, inspectorul judiciar a constatat că nu se poate reține încălcarea prevederilor legale și nici exercitarea necorespunzătoare a responsabilităților judiciare de către judecătorii reclamați, neexistând indicii de săvârșire a vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, de natură să atragă răspunderea disciplinară, astfel încât, în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, sesizarea a fost clasată, iar rezultatul s-a comunicat direct persoanei care a formulat sesizarea, precum și magistraților vizați.
Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, „rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ-fiscal a Curții de Apel București, tară îndeplinirea unei proceduri prealabile."
De asemenea, conform dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, „rezoluția de clasare este definitivă".
Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că poate fi contestată, de către persoana care a formulat sesizarea către Inspecția J., numai rezoluția prin care s-a respins sesizarea sau când inspectorul-șef infirmă rezoluția inspectorului judiciar și dispune respingerea sesizării.
In cauza de fața se constată că nu există niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, rezoluția contestată fiind o rezoluție de clasare, care este definitivă și împotriva căreia nu este prevăzută cale de atac.
De altfel, chiar în situațiile prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, în cazul rezoluției de respingere a sesizării, dispozițiile legale, respectiv art. 47 alin. (6), stabilesc ca soluție posibilă pe care o poate pronunța instanța de contencios desființarea rezoluției inspectorului judiciar și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare, ceea ce presupune că s-a dispus începerea cercetării disciplinare.
Mai mult, actul comunicat petiționarului, care reprezintă rezultatul verificărilor prealabile a aspectelor semnalate, nu poate fi supus controlului instanței de contencios administrativ, deoarece acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) Ut. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care definește actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice."
De asemenea, Secția de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București s-a mai pronunțat asupra naturii juridice a rezoluției de clasare emisă de Inspecția J., în sensul că una dintre condițiile pentru ca un act să aibă natură administrativă și să poată fi supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ este ca acesta să producă efecte juridice proprii, respectiv să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.
Or, rezultatul verificărilor prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare nu este de natură a produce efecte juridice, întrucât nu dă naștere, nu modifică, nu stinge raporturi juridice, ci este doar un act prin care se comunică neîndeplinirea unor condiții formale ale sesizării (ex. nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea) ori inexistența indiciilor privind săvârșirea unei abateri disciplinare (cum este cazul și în speța de față).
De altfel, Curtea de Apel București a statuat faptul că "actul emis în astfel de condiții este definitiv și nu poate forma obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, fiind de subliniat că admisibilitatea căii de atac se analizează în funcție de prevederile legale sub imperiul căruia a fost edictat actul administrativ." (Sentința civilă nr. 1166/2013, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ ).
III. Pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Prin memoriul formulat de petiționarul H. Z., înregistrat la Inspecția J. sub nr. 4583/IJ/3074/DIJ/2013, acesta a solicitat sancționarea disciplinară a trei judecători din cadrul Curții de Apel București, pentru abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. a, e, s, t din Legea nr. 303/2004, care ar fi fost săvârșite cu ocazia soluționării dosarului penal nr._/299/2013.
Prin rezoluția emisă în data de 20.12.2013, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) raportat la art. 47 lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor în dosarul nr. 4583/IJ/3074/DIJ/2013, a dispus clasarea sesizării formulate de petiționar, întrucât a constatat că nu există indicii cu privire la săvârșirea vreunei abateri disciplinare, de natură să atragă răspunderea disciplinară a magistraților; rezoluția este definitivă.
Potrivit art. 74 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorii judiciari au ca atribuție efectuarea de verificări a sesizărilor adresate Inspecției Judiciare în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a magistraților ori în legătură cu încălcarea obligațiilor profesionale ale acestora, iar conform art. 72 alin. (1) din același act normativ, inspectorii judiciari își desfășoară activitatea în mod independent și imparțial.
Reclamantul, prin prezenta cerere, înțelege să critice rezoluția din data de 20.12.2013, emisă în dosarul nr. 4583/IJ/3074/DIJ/2013, susținând că nu a fost analizată, în mod corespunzător, petiția formulată, și reiterând cele menționate în sesizare cu privire la măsurile dispuse cu privire a asigurarea dreptului la apărare, nepronunțarea asupra cererilor de probatorii aflate la dosar, refuzul instanței de a primi la dosar dovada imposibilității prezentării sale la termenul din data de 21.10.2013, refuzul instanței de a înainta cererea sa de recuzare în vederea repartizării aleatorii unui alt complet și lipsa motivării măsurilor dispuse în cursul judecății. De asemenea, reclamantul a solicitat instanței obligarea Inspecției Judiciare la plata de daune morale al căror cuantum îl lasă la aprecierea instanței.
Dispozițiile art. 47 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, stabilesc în mod expres că soluția pe care o poate pronunța instanța de contencios în cazul contestării rezoluției de respingere a sesizării constă în desființarea rezoluției inspectorului judiciar și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare la Inspecția J., ceea ce presupune că cercetarea disciplinară a fost începută.
Deosebirea principală între soluția clasării și soluția respingerii sesizării constă în aceea că soluția respingerii se poate dispune într-o etapă ulterioară etapei verificărilor prealabile, în urma efectuării cercetării disciplinare, după ce inspectorul judiciar a constatat că există indicii de săvârșire a unei abateri disciplinare, conform art. 46-48 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.
Prin comparație, soluția clasării se poate dispune în etapa anterioară, în care, în urma verificărilor efectuate, inspectorul judiciar a constatat că nu sunt indicii de săvârșire a vreunei abateri disciplinare, astfel încât a dispus clasarea sesizării formulate de petent, fară a se mai ajunge în etapa cercetării disciplinare, detaliată în art. 46 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată. Soluția legislativă este justificată, având în vedere faptul că etapa cercetării disciplinare cuprinde verificări amănunțite, inclusiv ascultarea celui în cauză și verificarea apărărilor judecătorului cercetat, în urma cărora, apreciind asupra existenței sau inexistenței vinovăției, inspectorul judiciar trebuie să aibă și posibilitatea de a respinge sesizarea, în cazul în care indiciile inițiale nu se confirmă, nefiind îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.
Având în vedere modul în care reclamantul a înțeles să formuleze cererea sa de chemare în judecată, precum și solicitările concrete adresate instanței, acestea nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute de legiuitor.
De asemenea, astfel cum s-a menționat prin rezoluția din data de 20.12.2013, răspunzând argumentelor invocate de petiționar în memoriul formulat, inspectorul judiciar a reținut, în urma verificărilor prealabile efectuate, că, așa cum rezultă din conținutul încheierii interlocutorii din data de 23.09.2013, dar și din conținutul deciziei penale nr. 1938/R/2013, pe parcursul soluționării recursului declarat de petiționar, completul de judecată a pus în discuția părților toate aspectele necesare soluționării cauzei, în condițiile legii, și a motivat fiecare dintre aceste măsuri.
In plus, în îndeplinirea obligațiilor legale și regulamentare, instanța a luat toate măsurile legale pentru respectarea dreptului la apărare al petiționarului, prin desemnarea unui apărător din oficiu și a motivat toate măsurile dispuse asupra solicitărilor numitului T. Nicușor, avocat în cadrul Baroului București 2004, condus de domnul P. B.. Inspectorul judiciar a constatat că, întrucât numitul T. Nicușor nu a făcut dovada mandatului de reprezentare și nici a dovezii calității de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, în mod legal instanța de judecată a respins cererile formulate de acesta, ca fiind făcute de o persoană fară calitate în cauză.
De asemenea, nici critica referitoare la exercitarea funcției cu gravă neglijență de către membrii completului de judecată, motivat de lipsa semnăturilor tuturor membrilor pe încheierea din data de 23.09.2013, nu a fost primită de inspectorul judiciar, respectându-se prevederile art. 305 alin. (2) Cod. proc. pen.
Astfel, nu se confirmă faptul că Inspecția J. ar fi evitat să se refere la aspectele sesizate, ci dimpotrivă, prin rezoluția contestată s-au explicitat și argumentat de către inspectorul judiciar aspectele analizate în cadrul verificărilor prealabile efectuate, ca urmare a sesizării reclamantului.
IV. Față de solicitarea reclamantului de obligare a Inspecției Judiciare la plata de daune morale, al căror cuantum îl lasă la aprecierea instanței, trebuie ca reclamantul să-și precizeze acțiunea, prin indicarea în concret a cuantumului despăgubirilor solicitate în vederea stabilirii taxei de timbru, dar și a motivării în fapt și în drept pe care își întemeiază acest capăt de cerere, în respectarea principiului disponibilității părților.
Temeiul de drept invocat pentru a justifica, în mod eronat, prezumția vătămării de natură nepatrimonială cauzată reclamantului de către Inspecția J., respectiv art. 1170 Cod civil, nu are nici o legătură cu cauza, referindu-se la executarea cu bună-credință a drepturilor și obligațiilor care decurg din contracte.
In drept, invocă dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă, art. 45-47, art. 65-72 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, precum și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și modificată.
La 24.03.2014, reclamantul a invocat exceptia de nelegalitate privind numirea in funcția de judecător pentru dl. S. N. Judecatoria Calarasi, 1992, dl. BAJAN V. Judecatoria sector 6,1991 si d-na GAINA C. V. Judecatoria sector 4,1997.
De asemenea, a invocat exceptia de inadmisibilitate cu privire la invocarea de parata a dispozițiilor art. 47 alin.(1) lit."b" din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii republicata, conform careia "rezoluția de clasare este definitiva", excede obiectului acțiunii.
Obiectul spetei il reprezintă " refuz de soluționare" Inspecția Judiciara nu a răspuns la sesizarea sa ci la cu totul alte aspect, rezoluția excede obiectului sesizării Inspecției Judiciare.
Solicita respingerea excepției inadmisibiiitatii invocate de parata si pe fond obligarea acesteia sa răspundă sesizării formulate cu referire la obiectul acesteia si nu la aspecte ce exced obiectului sesizarii.
In motivarea exceptiei de nelegalitate, reclamantul a aratat ca sunt vizate Decrete emise cu incalcarea dispozițiilor 1 și Art. 5 lit. K din Lg. nr. 202/1998 R1 privind organizarea Monitorului Oficial al României,
Mai înainte de publicarea in Monitorul Oficial a PROPUNERII/Hotararii DE NUMIRE EMISA DE PLENUL C.S.M.
Legea 202/1998 R1
Art. I - Monitorul Oficial al României este publicația oficială a statului român, în care se publică actele prevăzute de. de prezenta leșe și de alte acte normative.
Art. 5. - în Partea I se publică următoarele categorii de acte:
K. acte ale plenului Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit legii;
Cu aplicarea si a următoarelor texte de lege:
- DECIZIA C.C.R. nr. 416 din 7 aprilie 2011:
- DECIZIA Curții Constituționale a României nr. 225 din 9 martie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 si ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în MONITORUL OFICIAL Partea I nr. 241 din 15 aprilie 2010, in care s-a reiterat GARANTAREA CONTROLULUI DE LEGALITATE, acte care NU POT FI SUSTRASE cenzurii judecătorești;
- DECIZIILE Curții Constituționale ale României referitoare la excepții de neconstituționalitate a Art 4 din LEGEA nr. 554/2004: o DECIZIA C.C.R. nr. 404 din 10 aprilie 2008;
- DECIZIA C.C.R. nr. 425 din 10.04.2008;
- DECIZIA C.C.R. nr. 426 din 10.04.2008;
- DECIZIA C.C.R. nr. 492 din 06 MAI 2008;
- DECIZIA C.C.R. nr. 342 din 17.03.2009;
- DECIZIA C.C.R. nr. 1569 din 19.11.2009;
- DECIZIA C.C.R. nr. 1026 din 09.07.2009;
- DECIZIA C.C.R. nr. 416 din 7 aprilie 2011,
Motive:
Textul de lege SUS-INDICAT impune publicarea in monitorul oficial a actelor emise de Plenul CSM, text prevăzut de lit. K din cuprinsul Art. 5 al Lege nr. 202/1998 R1 privind organizarea Monitorului Oficial al României, care NU DISTINGE între actele emise de Plenul C.S.M..
Unde legea nu distinge nimeni nu are voie să distingă, actul de propunere/numire emis de Plenul CSM fiind introdus în circuitul juridic cu violarea textelor de lege reproduse anterior, fiind nelegal.
Actele administrative individuale de propunere - în FUNCȚIA de Judecător La JUDECĂTORIA Sector 4 București, Judecatoria sector 6 si Judecatoria Calarasi ,URMEAZA A FI sancționate cu nelegalitatea si PE BAZA următoarelor argumente juridice:
(1) HOTĂRÂREA Plenului C.S.M. de PROPUNERE și DECRETELE Președintelui României de numire a D-LOR Judecători la Judecatoria sector 4,6 si Calarasi sunt nelegale, urmare a PROPUNERII/NUMIRII acestora, nepublicata in Monitorul Oficial.
De asemenea, propunerea si decretul de numire se refera la judecătorii, entități care NU SUNT SUBIECTE de D., nu au drepturi și obligații, neputând participa la raporturi juridice, mai înainte de dobândirea personalității juridice prin ÎNFIINȚARE și atribuirea de SEDII CONCRETE:
Astfel:
> Legiuitorul, prin Art. 38 alin. (1) din Lege nr. 304/2004, nu a acordat dreptul de a dobândi personalitate juridică, după înființare și acordarea sediului, niciunei judecătorii din România:
"ART. 38 (1) JUDECĂTORIILE sunt INSTANȚE FĂRĂ PERSONALITATE JURIDICĂ, organizate in județe si in sectoarele municipiului București, potrivit anexei nr. 1. "
2. Jurisprudenta constanta a Curții Constitutionale a statuat ca excepția de nelegalitate poate fi invocata oricând, indiferent de data emiterii actului administrativ contestat.
Extras DECIZIA C.C.R. nr. 416 din 7 aprilie 2011:
"Contestarea pe cale incidentală a legalității, indiferent de data la care a fost emis actul administrativ, se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate fară de care soluția pronunțată de instanță riscă să fie fondată pe un act ilegal. Or, astfel ar fi zdruncinat însuși fundamentul statului de drept, căci ar fi posibil ca instanța de judecată să pronunțe, în numele legii, o hotărâre bazată pe un act încheiat cu încălcarea legii. Din această perspectivă, posibilitatea contestării legalității unui act administrativ unilateral cu caracter individual pe cale de excepție apare ca o modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit căruia fraus omnia corrumpit. Acesta este motivul pentru care nici nu a fost limitat în timp dreptul de a ridica o asemenea excepție."
3. Pentru soluționarea prezentei excepții de nelegalitate formuleaza cerere de probatorii: prezentarea de către parata a:
- Copiilor certificate a Hotararilor Plenului CSM de propunere/numire ca judecători, publicate in Monitorul Oficial pentru cei 3 judecători.
Judecătorul netrecând la judecarea chestiunii prealabile mai inainte de a administra în dosar cele 3 (trei) acte administrative individuale care nu se găsesc în posesia sa, respectând astfel practica INSTANTEI SUPREME:
• DECIZIA Î.C.C.J. secția C.A.F. nr. 5557 din 18 noiembrie 2005 si 4264 din 15 august 2005, citeaza
"Soluționarea Excepției de NELEGALITATE se poate face NUMAI ÎN PREZENȚA actului administrativ supus controlului de legalitate/"
2) EXCEPȚIA DE INADMISiBILITATE a art. 47 alin.1) lit. b) din Lg. 317/2004
INVOCAREA de către parata a dispozițiilor art. 47 alin.(1),b) din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii republicata, conform careia "rezoluția de clasare este definitiva", excede obiectului acțiunii.
Obiectul spetei il reprezintă " refuz de soluționare" Inspecția Judiciara nu a răspuns la sesizarea mea ci la cu totul alte aspecte, rezoluția excede obiectului sesizării Inspecției Judiciare.
Prin sesizarea adresata Inspecției Judiciare a adus la cunostinta paratei, IN PRINCIPAL, ca un complet de judecata:
"Nu a înaintat dosarul pentru soluționarea cererii de recuzare, RESPINGAND-O ilegal.
Prin acțiunea in contencios in cauza pendinte a solicitat unei instante independente si imparțiale care se supune numai legii, sa dispună:
"Obligați INSPECȚIA JUDICIARA, prin inspector sef, sa declanșeze cercetarea prealabila pentru cazul prezentat, in vederea constatarii savarsirii de către membrii Completului 1 R Curtea de Apel București a următoarelor abateri:
- Subordonarea în fara reprezentantei parchetului a instantei compusa din judecătorii S. N., BAJAN V. si GAINA C. V..
- Refuzul Instantei de control de a primi la dosar dovada privind imposibilitatea prezentării mele la termenul din data de 21 oct. 2013.
- Refuzul instantei de control de a înainta cererea de recuzare in vederea repartizării aleatorii si apoi soluționării legale de alt complet, a acestei cereri de recuzare".
Întrucât nici una din cele 3 cereri de cercetare prealabila nu au fost analizate de parata, ceea ce echivaleaza cu lipsa răspunsului, rezoluția paratei excede obiectului sesizării.
Un justitiabil pierde cu succes un proces daca aduce probe care exced obiectului sesizării.
Principiul constitutional conform caruia nimeni nu e mai presus de lege, se aplica si in cazul paratei care avea obligația sa răspundă sesizării si nu sa trimită un răspuns care excede acestui obiect al sesizării cum a expus mai sus. Lipsa efectuării cercetării prealabile fata de obiectul sesizării echivaleaza cu refuzul analizarii acesteia.
3) Respingerea excepției inadmisibilitatii invocate de parata si pe fond obligarea paratei sa răspundă sesizării formulate cu referire la obiectul acesteia si nu la aspecte ce exced obiectului sesizării.
La 24.03.2014, reclamntul a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 47 alin.(1) lit."b" din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii republicata, solicitand sesizarea CCR cu aceasta exceptia.
La 31.12.2014, reclamantul a renuntat la cererea de sesizarea a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate mentionata.
Prin incheierea de sedinta din 5.12.2014, Curtea a admis exceptia inadmisibilitatii exceptiai de nelegalitate si a respins exceptia de nelegalitate ca inadmisibila. De asemenea, Curtea a respins exceptia inadmisibilitatii cererii ca inadmisibila.
La 2.12.2014, reclamantul a solicitat sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitia in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. De asemenea, reclamantul a solicitat sesizarea CJUE.
Prin incheierea de sedinta din 6.02.2015, Curtea a luat act de renuntarea reclamantului la cererea de sesizare a naltei Curti de Casatie si Justitie si CJUE.
Curtea a incuviintat partilor proba cu inscrisuri.
Din probele administrate, Curtea retine ca prin memoriul formulat de reclamant, acesta a solicitat sancționarea disciplinară a trei judecători din cadrul Curții de Apel București, pentru abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. a, e, s, t din Legea nr. 303/2004, care ar fi fost săvârșite cu ocazia soluționării dosarului penal nr._/299/2013.
Prin rezoluția emisă în data de 20.12.2013, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) raportat la art. 47 lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor în dosarul nr. 4583/IJ/3074/DIJ/2013, a dispus clasarea sesizării formulate de petiționar, întrucât a constatat că nu există indicii cu privire la săvârșirea vreunei abateri disciplinare, de natură să atragă răspunderea disciplinară a magistraților.
Cu privire la respingerea ca inadmisibila a cererii de recuzare, Curtea observa ca este posibila respingerea cereri de recuzare ca inadmisibila de completul de judecata investit cu o asemenea cerere, fara ca aceasta sa fie inaintata la alt complet, in baza art. 51 alin. 3 C. proc. pen., daca cererea de recuzare nu a fost formulata cu aratarea, pentru fiecare persoana, a cazului de incompatibilitate si a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzarii, precum si daca aceeasi persoana a mai fost recuzata pentru acelasi caz de incompatibilitate si pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formularii unei cereri de recuzare anterioare. De aceea, inspectorul judiciar a observat ca aceasta cerere a fost solutionata cu respectarea legii.
De asemenea, in practicaua sentintei penale nr. 1938/21.10.2013 se arata ca aparatorii alesi ai recurentului au aratat ca pot dovedi imposibilitatea de prezentare a recurentului. In mod legal, instanta penala nu a luat act de aceasta cerere, deoarece a fost formulata de avocati care nu apartin unui barou legal constituit, aspect constatat prin decizia pronuntata in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In îndeplinirea obligațiilor legale, instanța a luat toate măsurile legale pentru respectarea dreptului la apărare al petiționarului, prin desemnarea unui apărător din oficiu și a motivat toate măsurile dispuse asupra solicitărilor dlui. T. Nicușor, avocat în cadrul Baroului București 2004, condus de domnul P. B.. Inspectorul judiciar a constatat că, întrucât dl. T. Nicușor nu a făcut dovada mandatului de reprezentare și nici a dovezii calității de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, în mod legal instanța de judecată a respins cererile formulate de acesta, ca fiind făcute de o persoană fară calitate în cauză.
Nici critica referitoare la exercitarea funcției cu gravă neglijență de către membrii completului de judecată, motivat de lipsa semnăturilor tuturor membrilor pe încheierea din data de 23.09.2013, nu este intemeiata.
Curtea observa ca inspectorul judiciar a reținut, în urma verificărilor prealabile efectuate, că, așa cum rezultă din conținutul încheierii interlocutorii din data de 23.09.2013, dar și din conținutul deciziei penale nr. 1938/R/2013, pe parcursul soluționării recursului declarat de reclamant, completul de judecată a pus în discuția părților toate aspectele necesare soluționării cauzei, în condițiile legii și a motivat fiecare dintre aceste măsuri. In acest sens, nu se poate vorbi de o subordonare a instantei fata de procuror, chiar daca concluziile procurorului concorda cu solutia instantei penale.
Curtea constata ca prin rezolutia contestata s-au analizat toate aspectele semnalate de reclamant in memoriu.
Din aceste motive, in baza art. 1 si 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul H. G.Z., cu domiciliul în București, ..41, ., ., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J., cu sediul în București, ..40, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. V. C. D.
Red. jud. V.B./4 ex./9.03.2015
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 388/2015.... | Anulare act administrativ. Încheierea nr. 22/2015. Curtea de... → |
|---|
