Anulare act administrativ. Încheierea nr. 22/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 22/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 7008/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 22.01.2015
Completul constituit din:
Președinte - R. M. V.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află soluționare cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâții M. A. NAȚIONALE și M. D., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul M. A. NAȚIONALE, prin consilier juridic, cu delegație pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 05.01.2015 reclamantul a depus răspuns la întâmpinările depuse la dosar și la data de 13.01.2015 a depus cerere precizatoare și completatoare a cererii de chemare în judecată.
Reclamantul, prin avocat depune la dosar cerere precizatoare și completatoare, însoțită de înscrisuri.
Curtea, îi comunică pârâtului cererea precizatoare și completatoare și înscrisurile anexate, precum și răspunsul la întâmpinările depuse, după care, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin.1 codul de procedură civilă cu referire la art. IV din Legea nr. 2/2013 și cu trimitere la art. 109 din Legea 188/1999, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Reclamantul, prin avocat, arată că, în opinia sa, competentă să soluționeze acest litigiu este Curtea de Apel București Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, fiind vorba de o situație pentru care, anterior, Curtea de Apel București a dat o dezlegare în sensul stabilirii competenței în favoarea Tribunalul București, soluție pe care Înalta Curte de Casație și Justiție a infirmat-o, stabilind că instanța competentă este Curtea de Apel București Secția a VIII-a C. Administrativ Și Fiscal. Arată, că, daca instanța va amâna pronunțarea, va depune la dosar concluzii scrise și jurisprudență în acest sens.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției invocate, având în vedere dispozițiile invocate de către instanță și să se aibă în vedere și dispozițiile art. 6 din Legea 80/1995. Mai mult decât atât, Curtea de Apel București, în practica Noul Cod de Procedură Civilă, urmează a declina toate cauzele având ca obiect acest tip de cerere către Tribunalul București.
Reclamantul, personal, arată că, de curând, Curtea de Apel București, s-a pronunțat pe o speță similară, iar această declinare nu face decât să îi tergiverseze cauza.
Curtea, declară dezbaterile închise și reține dosarul în pronunțare pe excepția necompetenței materiale, excepție invocată din oficiu de instanță .
CURTEA
Pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, urmează să amâne pronunțarea la 29.01.2015, motiv pentru care:
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 29.01.2015.
Pronunțată în ședință publică azi 22.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
R. M. V. C. I. Ș.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 207
Ședința publică din data de 29.01.2015
Completul constituit din:
Președinte - R. M. V.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află soluționare cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâții M. A. NAȚIONALE și M. D., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data 29.01.2015, hotărând următoarele:
CU R T E A,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.11.2014, sub nr._, reclamantul S. I. a solicitat, în contradictoriu cu M. A. Naționale și M. D., anularea ordinului ministrului apărării naționale nr. MP 526/04.09.2014, prin care a fost eliberat din funcția de Șef al Direcției Medicale din cadrul Ministerului Apărăii Naționale și numit în funcția de Director General pe statul anexa M la Direcția Management Resurse Umane pentru M. Afacerilor Interne – Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, Aparatul Propriu, Direcția Generală Probleme Speciale, repunerea în situația anterioară și obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 lei, cu titlul de daune morale.
La termenul de judecată din 22.02.2015 Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei, excepție de procedură, absolută și dilatorie, ce urmează a fi admisă pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu disp. art. 109 din Legea nr. 188/1991, astfel cum acesta a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013 ”Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
În cauză, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui ordin emis în considerarea raporturilor de serviciu ale reclamantului cu pârâtul M. A. Naționale.
Reclamantul este militar, statutul său fiind reglementat prin Legea specială nr. 80/1995.
Statul special al reclamantului nu conduce la concluzia că acesta nu s-ar încadra în categoria funcționarilor publici, așa cum s-a susținut prin concluziile scrise depuse, prin urmare nu i s-ar aplica prevederile Legii nr. 188/1999.
Militarii sunt tot funcționari publici, avându-se în vedere faptul că, potrivit Constituției (art. 16 alin. 3), funcțiile publice și demnitățile publice sunt, după caz, civile și militare.
Funcționarii publici pot fi clasificați astfel:
a) Funcționari publici civili, guvernați, în principal, de Legea nr. 188/1999, republicată;
b) Funcționari publici civili, cârmuiți de statute speciale, precum: polițiștii (Legea nr. 360/2002); funcționari publici din Administrația Națională a Penitenciarelor (Legea nr. 293/2004); funcționari publici parlamentari (Legea nr. 7/2006); funcționari publici din cadrul Autorității Naționale a Vămilor (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2004); funcționari publici denumiți manageri publici (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2008); funcționari publici aflați sub incidența Statutului personalului silvic (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000), personalul de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea (Legea nr. 567/2004 privind statutul acestui personal), precum și funcționarii publici membri ai Corpului diplomatic și consular guvernați de Statutul acestui personal (Legea nr. 269/2003);
c) Funcționari publici militari – militarii, al căror statut este reglementat de Legea nr. 80/1995 și care se referă la cadre in activitate din M. A. Naționale, Ministerului Internelor si Reformei Administrative, Serviciului R. de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție si Paza, Serviciului de Telecomunicații Speciale, Inspectoratul General pentru Situații de Urgenta.
Militarii sunt tot funcționari publici, cu statut special, iar faptul ca nu sunt enumerați expres in art. 5 din Legea nr. 188/1999, ca de altfel și cei din sistemul administrației penitenciare, se justifică prin lipsa, în totalitate sau în parte, a calității de „civili”, caracteristică întâlnită în schimb, la ceilalți funcționari.
Opinia este întărită și de art. 6 din Legea nr. 80/1995: „În exercitarea atribuțiilor ce le revin potrivit legii și prevederilor regulamentelor militare, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii sunt învestiți cu exercițiul autorității publice, bucurându-se de protecție potrivit legii penale”.
În plus, se are în vedere faptul că însăși Curtea Constituțională, în cuprinsul considerentelor deciziei nr. 187 din 6 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, a constatat că ”toate legile speciale de reglementare a statutului persoanelor care îndeplinesc funcții publice ori de interes public prevăd obligativitatea sau posibilitatea suspendării din funcție a persoanei față de care s-a început urmărirea penală, a fost arestată sau trimisă în judecată”, arătând, astfel, fără echivoc, că militarii fac parte din categoria funcționarilor publici.
Așa fiind, este firesc ca, avându-se în vedere art. 1 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, competența în materie a instanțelor judecătorești să revină instanțelor de contencios administrativ, iar, conform art. 109 al aceleiași legi, tribunalului, în primă instanță.
Cât privește decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6728/15.10.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2013, invocată de reclamant, prin care s-a stabilit, într-un regulator de competență că, în asemenea litigii, competența aparține Curții de Apel București, în considerarea disp. art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanța constată că aceasta nu prezintă un caracter obligatoriu pentru instanțe, cu atât mai mult cu cât chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ pentru unificarea practicii din 18.02.2013 a decis în sensul că: ”normele de competență prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013 sunt aplicabile inclusiv funcționarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conțin dispoziții prin care să fie stabilită expres competența unei alte instanțe”, la adoptarea acestei soluții avându-se în vedere faptul că Legea nr. 188/1999 reprezintă dreptul comun în materia funcției publice, iar funcționarii publici cu statut special se circumscriu categoriei generale a funcționarilor publici.
Cum reclamantul face parte din categoria funcționarilor publici cu statut special, așa cum s-a arătat mai sus, iar Legea nr. 80/1995 nu conține dispoziții prin care să fie stabilită expres competența unei alte instanțe, Curtea conchide în sensul că Tribunalul este competent material la soluționarea prezentului litigiu în primă instanță, iar nu Curtea de Apel București.
În plus, a se reține doar că militarii au un stat special, în lipsa apartenenței acestora la categoria funcționarilor publici, ar însemna ca litigiile derivând din raporturile juridice de muncă ale acestora - cum este și prezentul - să atragă competența de soluționare a instanțelor de dreptul muncii, iar nu pe aceea a instanțelor de contencios administrativ, ordinul contestat nereprezentând un simplu act administrativ emis de o autoritate publică centrală, ce generează incidența normei generale de competență a art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pentru toate aceste considerente, concluzionând în sensul că militarii sunt o varietate a funcționarilor publici, varietate care a impus - pentru aceștia din urmă - adoptarea unui statut special (Legea nr. 80/1995), statut care, când este cazul, se completează cu statutul funcționarilor publici, Legea nr. 188/1999, reglementare generală în materie (art. 1 alin. 1), văzând obiectul cererii de chemare în judecată și disp. art. 109 din Legea nr. 188/1999, Curtea, în baza art. 131 alin. 1, art. 129 alin. 1 și 2 pct. 2 și art. 130 alin. 2 C. proc. civ. va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul S. I. cu domiciliul în sector 5, București, .. 12, în contradictoriu cu pârâții M. A. NAȚIONALE cu sediul în București, sector 5, .-5 și M. D. citat la adresa MApN cu sediul în București, sector 5, .-5 în favoarea Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ și Fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi 29.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
R. M. V. C. I. Ș.
Red./tehnored.RMV/5ex./04.02.2015
3 .>
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Palatul de Justiție
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL | Splaiul Independenței nr. 5, sectorul 4 E-ail:_ Web: http://www.cab1864.eu; http://noulportal.just.ro/ Tel: (+4-_; Fax: (+4-_ Operator de date cu caracter personal nr. 2933 |
Dosar nr._
C Ă T R E
CABINETUL VICEPREȘEDINTELULUI – JUDECĂTOR E. R.
Vă comunicăm faptul că prin sentința civilă nr. 207/29.01.2015, Curtea de Apel București Secția a VIII a C. Administrativ Și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâții M. A. NAȚIONALE și M. D. în favoarea Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ și Fiscal.
Cu deosebită considerație,
PREȘEDINTE GREFIER
R. M. V. C. I. Ș.
| ← Pretentii. Decizia nr. 732/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 670/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
