Anulare act administrativ. Sentința nr. 2167/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2167/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 35439/3/2014*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._/3CAF/2014*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2167
Ședința cameră de consiliu de la 08 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: P. H.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul cu nr._ aflat pe rolul Tribunalului București – Secția a III a civilă (dosar nr._ ), privind cererea formulată de reclamantul I. I. C., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea inregistrata initial pe rolul Tribunalului Bucuresti- Sectia a III a civila, sub nr._, reclamantul I. I. C., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, a solicitat anularea deciziei de invalidare nr. 1427 din 30.07.2014 emisa pentru suprafata de 1,08 ha si a deciziei nr. 1528 din 30.07.2014 emisa pentru suprafata de 0,77 ha si obligarea paratei sa emita decizia de acordare de despagubiri.
In motivarea actiunii reclamantul a sustinut ca cele doua decizii contestate au fost emise in mod nelegal de parata, pe motiv ca din dosarul de despagubire nr. 5260/FFCC/26.03.2007 lipsesc mai multe documente care sa dovedeasca temeinicia pretentiilor de a cere despagubiri pentru suprafetele de teren mentionate, documente care urmau sa fie trimise de catre Comisia de Fond Funciar din cadrul Primariei Ripiceni, judetul Botosani, dar pe care parata nu le-a mai asteptat si a pronuntat cele doua decizii de invalidare, in mod nelegal, in conditiile in care reclamantul nu se face vinovat de lipsa respectivelor documente.
In sedinta publica din data de 26.11.2014 instanta, a invocat din oficiu exceptia de necompetenta materiala a sectiei civile a tribunalului, iar prin incheierea de sedinta de la acea data a admisa exceptia invocata si a declinat solutionarea cauzei in favoarea Sectiei a II a de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Bucuresti, retinand in acest sens ca potrivit art. 20 din titlul VII al legii nr. 247/2005 astfel cum a fost modificat prin art. X din legea nr. 2/2013, cauzele avand ca obiect solutionarea deciziei emise de CCSD continand titlu de despagubire sunt de competenta instantei de contencios administrativ, astfel ca si cele avand ca obiect obligarea CCSD la emiterea titlului de despagubire sunt de competenta aceleiasi instante in cazul refuzului nejustificat de procesare a cererii.
In aceste conditii dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti- Sectia a II a de contencios administrativ si fiscal, sub nr._, dosar in cadrul caruia parata a formulat intampinare prin care a invocat exceptia de necompetenta materiala a instantei investita cu solutionarea cauzei, exceptia tardivitatii solicitarii anularii deciziilor de invalidare, exceptia conexitatii si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a ANRP, pe fond solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata.
In cauza partile au depus inscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de 10.06.2015 Tribunalul București – SCAF a admis excepția necompetenței functionale, a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti- Sectia a IIIa Civila, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Bucuresti pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin actiunea dedusa judecatii reclamantul a solicitat anularea deciziei de invalidare nr. 1427 din 30.07.2014 emisa pentru suprafata de 1,08 ha si a deciziei nr. 1528 din 30.07.2014 emisa pentru suprafata de 0,77 ha si obligarea paratei sa emita decizia de acordare de despagubiri.
Cele doua decizii contestate, aflate la dosar la filele 6 si 9 din dosarul initial, au fost emise de Comisia N. pentru Compensarea Imobilelor, la data de 30.07.2014, data la care erau in vigoare dispozitiile legii nr. 165/2013, act normativ care de altfel a si fost avut in vedere la emiterea celor doua decizii, asa cum rezulta chiar din cuprinsul acestora.
Astfel, în cauza dedusă judecății, fata de obiectul actiunii, sunt incidente disp. art.35 alin.1 și 2 din legea nr.165/2013 care stabilesc competența secției civile a tribunalului pentru soluționarea acestor litigii, asa cum s-a mentionat, de altfel si in deciziile contestate.
In acest sens tribunalul a retinut si ca potrivit art.35 din legea nr.165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art.33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. 1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. În cazurile prevăzute la alin.1 și 2, instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile acestei legi.
Conform art.17 alin.1 din legea nr.165/2013, în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, iar art.18 alin.3 prevede că această Comisie Națională preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Noua procedură a emiterii deciziilor de compensare este fundamental diferită față de cea de emitere a titlurilor de despăgubire prevăzute de vechea lege nr.247/2005 intrucat s-au adoptat principii diferite de evaluare și compensare și s-au prevăzut operațiuni administrative distincte.
În prezent, conform art.21 din legea nr.165/2013 act normativ in vigoare la data introducerii prezentei actiunii, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte, ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit, iar în cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Or, prin actiune s-a cerut tribunalului sa anuleze doua decizii de invalidare emise de CNCI si sa oblige pîrîta ANRP, la emiterea deciziei/ titlului de compensare, după analizarea dosarului, deci la finalizarea procedurii de despăgubire potrivit noilor dispoziții legale, astfel ca actiunea poate fi analizată numai de instanța civilă conform art.35 din legea nr.165/2013, întregul litigiu fiind guvernat de legea nouă. In plus, caracterul eminamente civil al unei cereri de finalizare a procedurii de acordare a despăgubirilor conform legii nr.165/2013 rezultă și din disp. art.35 alin.3, conform cărora instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile acestei legi, astfel ca față de aceste considerente, tribunalul va admite excepția necompetenței funcționale și va trimite cauza spre competentă soluționare Secției a III a Civila a Tribunalului București, initial investita cu solutionarea cauzei, aceasta instanta fiind competenta sa aprecieze si daca parata ANRP are calitate procesuale pasiva sau nu, in raport de obiectul actiunii.
Totodata, tribunalul a constatat incidenta in speta a prevederilor art. 133 alin. 2 cpc, astfel ca in baza art. 134 cpc, a inaintat dosarul la Curtea de Apel Bucuresti pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea constată că instanța competentă să soluționeze cererea de față este Tribunalul București – Secția a III a civilă.
Curtea reține în acest sens că obiectul cererii introductive de instanță îl reprezintă anularea deciziei de invalidare nr. 1427 din 30.07.2014 emisa pentru suprafața de 1,08 ha si a deciziei nr. 1528 din 30.07.2014 emisa pentru suprafață de 0,77 ha si obligarea paratei sa emită decizia de acordare de despăgubiri, ambele emise în baza Legii nr.165/2013, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile speciale prevăzute de acest act normativ, în vigoare la data sesizării instanței, care la art. art.35 prevede că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 astfel cum a fost modificat prin art. X din legea nr. 2/2013, potrivit cărora cauzele avand ca obiect solutionarea deciziei emise de CCSD continand titlu de despagubire sunt de competenta instantei de contencios administrativ, chiar dacă dosarul a fost înregistrat inițial la CCSD, în temeiul acestui act normativ, întrucât, aceste dispoziții au fost înlocuite cu prevederile Legii nr.165/2013, care prin efectul art.4 se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a legii.
În speță s-a făcut aplicarea acestor dispoziții anterior sesizării instanței, întrucât dosarul nr.5260/FFCC/26.03.2007 a fost preluat de la CCSD de către CNCI, care a emis deciziile de invalidare contestate în baza Legii nr.165/2013, dispoziții speciale aplicabile și speței de față, în ceea ce privește stabilirea competenței instanței pentru soluționare în primă instanță a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE,
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I. I. C., cu domiciliul în București, sector 6, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca nr. 202, in favoarea Tribunalului Bucuresti- Sectia a IIIa Civila.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. H. F. V. M.
Red HP/4 ex
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2497/2015.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 16/2015. Curtea... → |
|---|
