Anulare act administrativ. Sentința nr. 2208/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2208/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 7697/2/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2208
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.09.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. M. P.
GREFIER: P. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S. G. PREFABRICATE S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL B., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile în cauză au avut în ședința publică din data de 07.09.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, dar și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 14.09.2015, când, în aceeași compunere a dispus următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 29.12.2014, reclamanta S. G. PREFABRICATE S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL B., anularea în parte a Deciziei de impunere nr._/02.09.2014, cu privire la stabilirea în sarcina sa a obligației de plată a sumei de 1.070.806 lei reprezentând taxă eliberare autorizație foraje/excavări, anularea în tot a Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 20/18.11.2014, precum și exonerarea sa de la plata obligațiilor locale suplimentare stabilite, reprezentând taxă și majorări de întârziere; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a apreciat în esență că ambele decizii sunt nelegale.
La data de 17.02.2015 pârâtul MUNICIPIUL B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru motive în esență similare celor invocate prin decizia de soluționare a contestației administrative.
Prin răspuns la întâmpinare depus la dosar la data de 02.03.2015 reclamanta a combătut apărările formulate de pârât, reiterând cererea de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată.
În sfârșit, în cauză pârâtul a depus concluzii scrise la data de 22.05.2015 prin care a reiterat în esență aceleași apărări în susținerea solicitării de respingere a acțiunii.
Aspecte procesuale
Părțile au depus la dosar înscrisuri, pârâtul inclusiv documentația ce a stat la baza emiterii actelor contestate cf. disp. art. 13 din Legea nr. 554/2004, această probă fiind încuviințată și respectiv administrată în cauză, în temeiul prev. art. 258 rap. la art. 255 C.pr.civ.
Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin Decizia de impunere nr._/02.09.2014, pârâtul a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 411.600 lei cu titlu de taxă eliberare autorizație foraje/excavări, precum și a sumei de 659.206 lei cu titlu de accesorii (f. 33).
Contestația administrativă promovată de reclamantă (f. 66) a fost respinsă prin Decizia nr. 20/18.11.2014 (f. 77), arătându-se că respectiva creanță a fost stabilită pentru taxe provenite în urma exploatării de carieră, balastieră, a unei suprafețe de 36.500 mp în albia minoră a râului B. pe teritoriul municipiului B., perimetrul Simileasca în anul 2008, a unei suprafețe de 750 mp, perimetrul Simileasca în anul 2009, precum și a unei suprafețe de 21.550 mp, perimetrul Simileasca în anul 2010.
A reținut pârâtul că respectivele suprafețe afectate de lucrări de excavare executate de reclamantă rezultă din adresele Direcției Apelor Ialomița nr. 5682/18.04.2013 și nr. 7056/14.05.2013.
Deopotrivă, au fost reținute constatările Camerei de Conturi B. astfel cum au fost consemnate în Procesul verbal de constatare încheiat în data de 05.07.2013, cât și Raportul de audit financiar întocmit la nivelul municipiului B. ca entitate auditată, în sensul că pentru perioada 2008 – 2013, un număr de 9 agenți economici au desfășurat pe raza administrativă a Municipiului B. activități de excavare balastieră, fără să fi solicitat în prealabil, de la administrația locală, autorizație de foraje și excavări.
În raport de legislația în vigoare incidentă, s-a conchis că valoarea creanțelor bugetare, care nu au fost stabilite și înregistrate în evidență, este de 6.423.814 lei, din care suma de 2.564.14 lei reprezintă majorări de întârziere.
Situația de fapt reținută de pârât este contestată de reclamantă care afirmă că pentru anul 2008 nu a desfășurat activități de exploatare deoarece a achiziționat sucursala S. B. printr-un transfer de active la data de 12.09.2008 iar până la data de 19.01.2009 nu i-a fost aprobat transferul licenței de concesiune pentru exploatarea nisipului și pietrișului, iar pentru anul 2010 a solicitat eliberarea autorizației pentru o suprafață de 500 mp situată pe albia minoră a râului B., perimetrul Simileasca.
În drept, obligația de autorizare și respectiv de plată a taxei pentru eliberare autorizație foraje/excavări este prevăzută de disp. art. 3 lit. e din Legea nr. 50/1991 și respectiv de disp. art. 267 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 și pct. 134 alin. 3 și 4 din HG nr. 44/2004.
Astfel, „autorizația de construire se eliberează pentru: ... lucrări de foraje și excavări necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, prospecțiunilor geologice, exploatărilor de cariere, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și alte exploatări de suprafață sau subterane” (art. 3 lit. e din Legea nr. 50/1991).
„Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări se calculează înmulțind numărul de metri pătrați de teren afectat de foraj sau de excavație cu o valoare stabilită de consiliul local de până la 7 lei” (art. 267 alin. 4 din Legea nr. 571/2003).
„Cererea pentru eliberarea autorizației de foraje și excavări are elementele constitutive ale declarației fiscale și se depune la structura de specialitate în a cărei rază de competență teritorială se realizează oricare dintre operațiunile prevăzute la art. 267 alin. (4) din Codul fiscal, cu cel puțin 30 de zile înainte de data începerii operațiunilor.
Taxa pentru eliberarea autorizației prevăzute la alin. 1 se plătește anticipat și se calculează pentru fiecare metru pătrat sau fracțiune de metru pătrat afectat de oricare dintre operațiunile prevăzute la alin. 1” (pct. 134 alin. 3 și 4 din HG nr. 44/2004).
În raport de aceste norme și de actele dosarului, Curtea constată ca fiind întemeiat un prim motiv de nelegalitate a actelor contestate, respectiv cel referitor la modalitatea de calcul abordată, ce a determinat o taxă în valoare de 411.600 lei de achitat de către reclamantă.
În primul rând, Curtea observă că nu există nicio dovadă că reclamanta ar fi exploatat efectiv suprafețele indicate – de 36.500 mp în anul 2008 și de 21.550 mp în anul 2010.
Pârâtul, căruia îi revine sarcina probei prin depunerea documentației ce a stat la baza emiterii actelor contestate, nu a reușit să facă dovada dincolo de orice dubiu rezonabil a faptului că reclamanta ar fi executat acte de foraj/excavări pe întreaga suprafață indicată.
Analizând înscrisurile pe care pârâtul le-a avut în vedere pentru a formula respectiva concluzie (a exploatării suprafețelor de 36.500 mp și de 21.550 mp în decursul anilor 2008 și 2010), Curtea consideră că acestea nu sunt susceptibile de interpretarea dată.
Astfel, în ceea ce privește adresele Administrației Naționale Apele Române – Administrația Bazinală de A. B. – Ialomița nr. 5682/18.04.2013 și nr. 7056/14.05.2013 (corect fiind nr. 7054/14.05.2013), Curtea constată deopotrivă adresa nr. 8358/28.05.2014 emisă de aceeași instituție, prin care se arată că valorile indicate în tabel în coloana suprafață exploatată sunt suprafețele integrale ale senalelor de recalibrare a albiei minore a râului B., a căror amplasare administrativ teritorială exactă poate fi certificată numai de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară (f. 145).
Conform răspunsului ANCPI nr. 2426/04.07.2014, în arhiva OCPI există planuri de situație recepționate pentru reclamantă din 2007 și respectiv planul recepționat cu nr. 43/2010 pentru obținerea autorizației de construire pe imobilele cu numere cadastrale 1109/1/1 și nr. 1109/1/5 din UAT B. (f. 199).
Mai mult, conform adresei nr. 8690/19.06.2014 emisă de Administrația Națională Apele Române – Administrația Bazinală de A. B. – Ialomița, reclamanta nu a realizat exploatare de agregate minerale în albia minoră a râului B. în perioada 2008 – 2012 (f. 217).
Prin urmare, nu s-a dovedit în cauză faptul că suprafețele indicate în cele două adrese, nr. 5682/18.04.2013 și nr. 7056/14.05.2013 (corect fiind nr. 7054/14.05.2013), ar fi suprafețele exploatate efectiv de către reclamantă.
De asemenea, în ceea ce privește constatările Camerei de Conturi B. (f. 174-187), se observă că respectiva instituție nu își menține concluziile la care a ajuns prin actele inițiale (prin Procesul verbal de constatare din data de 05.07.2013, Decizia nr. 22/06.09.2013, Decizia nr. 44/09.01.2015). Astfel, potrivit poziției Curții de Conturi (f. 229) exprimată la data de 03.06.2013 (anterior deci emiterii actelor inițiale), taxa prevăzută de Codul fiscal pentru executarea de foraje și excavații necesare studiilor geotehnice trebuie să se aplice doar pentru suprafața afectată de operațiunile respective, care este cu mult mai mică decât suprafața aferentă perimetrului de exploatare (spre exemplu: taxă studii geotehnice pentru 200 mp afectați, în timp ce perimetrul de exploatare este de 20.000 mp).
Suprafața de foraj este mai mică, fiind calculată prin însumarea fiecărui punct de foraj și excavare, operațiune prin care se determină calitatea substanței minerale, urmând ca în etapa a doua să se treacă la exploatare.
Prin urmare, taxa pentru obținerea autorizației de foraje și excavații pentru executarea de studii geotehnice este diferită de taxa anuală de exploatare, acestea având atât temeiuri diferite – prima în Codul fiscal, iar a doua în Legea nr. 85/2003 a minelor, modalități diferite de calcul, cât și beneficiari diferiți ai taxelor (bugetul local și respectiv bugetul de stat).
Conchide prin urmare prezenta instanță în sensul că suprafața exploatată indicată de Administrația Națională Apele Române – Administrația Bazinală de A. B. – Ialomița constituie întreg perimetrul de exploatare, nefiind și suprafața efectiv afectată de foraje și excavații.
Pe de altă parte, reclamanta a făcut dovada în parte a susținerilor formulate.
Astfel, aceasta a depus la dosar Ordinul prin care i-a fost aprobat transferul licenței de concesiune pentru exploatarea nisipului și pietrișului, abia la data de 19.01.2009 (f. 38), Raport Geo Miniere întocmit pentru balastiera Simileasca, dar și redevență minieră și raport privind activitatea de exploatare, din care rezultă că pentru anul 2008, ulterior achiziționării de către reclamantă, nu au fost făcute excavări (f. 40-44).
În ceea ce privește solicitarea de autorizare pentru anul 2010, Curtea constată că deși cererea a fost înregistrată la organul fiscal la data de 03.04.2013, aceasta vizează o suprafață de numai 500 mp (f. 46). Cum pârâtul a emis autorizație pentru efectuarea de foraje pentru suprafața de 500 mp pentru acest an, nu există temei pentru impunerea unei taxe de autorizare pentru o altă suprafață decât cea pentru care s-a emis autorizația de foraj.
În ce privește anul 2009, reclamanta nu a susținut și nu a făcut dovada solicitării de autorizare.
Cu toate acestea însă, se reține faptul că actele depuse de pârât la dosar, adresele nr. 5682/18.04.2013 și nr. 7056/14.05.2013 (corect fiind nr. 7054/14.05.2013), nu constituie o dovadă a întinderii suprafeței afectate de lucrări supuse autorizării.
Nu în ultimul rând, Curtea reține existența de inexactități și cu privire la suprafețele efectiv reținute de pârât în raport de cele comunicate acestuia.
Astfel, pârâtul reține ca fiind pretins exploatate suprafețele de 36.500 mp în anul 2008, de 750 mp în anul 2009 și de 21.550 mp în anul 2010, în condițiile în care suprafețele indicate prin adresele reținute de autoritatea pârâtă sunt de 3,65 ha în anul 2008, de 3,725 ha în anul 2009 și de 5,88 ha în anul 2010.
Nicio explicație nu este oferită de pârât.
Prin urmare, în condițiile în care reclamanta a dovedit că nu a desfășurat activități de exploatare în anul 2008 deoarece a achiziționat sucursala S. B. printr-un transfer de active la data de 12.09.2008 iar până la data de 19.01.2009 nu i-a fost aprobat transferul licenței de concesiune pentru exploatarea nisipului și pietrișului, iar pentru anul 2010 a solicitat eliberarea autorizației pentru o suprafață de 500 mp situată pe albia minoră a râului B., perimetrul Simileasca, dar și în contextul în care pârâtul nu a dovedit prin nicio probă suprafața efectiv exploatată pentru fiecare an în discuție, 2008 – 2010, Curtea constată că decizia de impunere cuprinde obligații de plată în sarcina reclamantei ce exced sumelor datorate.
Dar Curtea apreciază ca fiind întemeiate și celelalte motive de nelegalitate invocate de reclamantă, referitoare la nemotivarea deciziei de impunere și a deciziei de soluționare a contestației administrative, aceasta din urmă și din perspectiva neformulării unui răspuns la motivele invocate de reclamantă.
Motivarea unui act administrativ fiscal este de esența legalității respectivului act, presupunând dreptul contribuabilului a cunoaște situația de fapt și de drept reținute de organul fiscal, probele pe care se întemeiază concluziile acestuia, dar și de a propune probe în virtutea dreptului fundamental la apărare, dar asigurând deopotrivă și controlul efectiv posibil a fi exercitat de organul judiciar în cadrul contestației promovate.
Un act motivat conferă o certitudine în sensul că acesta nu este emis în mod discreționar, cu exces de putere, considerent prin sine suficient pentru anularea actului ca nelegal.
Arată deopotrivă reclamanta faptul că ar fi fost încălcat deopotrivă și art. 9 alin. 1 C.pr.fisc. în sensul că nu a fost audiată cu privire la emiterea deciziei de impunere, deși organul fiscal emitent era obligat să procedeze la audierea sa și la consemnarea rezultatului audierii, conform disp. art. 43 din același act normativ.
Analizând documentația ce a stat la baza emiterii actelor contestate, dar și a tuturor actelor depuse de părți la dosar, Curtea constată că se confirmă alegațiile părții reclamante. În plus, pârâtul nu a expus niciun argument pentru care a procedat astfel, pentru care nu a făcut aplicarea normelor legale evocate.
Întrucât actele fiscale sunt nelegale sub aspectul determinării debitului principal, instanța va constata nelegalitatea acestora și în ceea ce privește debitul accesoriu deopotrivă stabilit în sarcina reclamantei, în raport de principiul accesorium secquitur principale.
Pentru aceste considerente, Curtea constată nelegalitatea Deciziei de impunere nr._/02.09.2014 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 20/18.11.2014, urmând a dispune anularea acestor acte.
Față de aceste considerente, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acțiunea și va anula Decizia de impunere nr._/02.09.2014 și Decizia de soluționare a contestației nr. 20/18.11.2014, ambele emise de pârâtul MUNICIPIUL B..
În temeiul disp. art. 453 și urm. C.pr.civ., Curtea va obliga pârâtul, care a căzut în pretenții, revenindu-i culpa procesuală, la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, taxă de timbru (OP nr. 180/13.01.2015, f. 107), luând act deopotrivă de faptul că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial pe cale separată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta S. G. PREFABRICATE S.R.L. cu domiciliul ales la SCA D. și Asociații cu sediul în București, .. 55, vila 6, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL B. cu sediul în B., ., jud. B..
Anulează Decizia de impunere nr._/02.09.2014 și Decizia de soluționare a contestației nr. 20/18.11.2014, ambele emise de pârâtul Municipiul B..
Exonerează reclamanta de la plata obligațiilor locale suplimentare stabilite prin decizia de impunere în sumă totală de 1.070.806 lei reprezentând taxă eliberare autorizație foraje/excavări și majorări de întârziere.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, taxă de timbru.
Ia act de faptul că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la prezenta instanță, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. M. P. P. C.
Red. MMP
2 ex. – 21.09.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 3400/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Decizia nr.... → |
|---|
