Pretentii. Decizia nr. 3224/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Decizia nr. 3224/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 2335/87/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI F.

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 3224

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.06.2015

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: B. V.

JUDECĂTOR: V. D.

JUDECĂTOR: U. D.

GREFIER: B. C.

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, împotriva sentinței civile nr. 776/03.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman-Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale, C. Administrativ și F., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. G. și intimații pârâți S. F. MUNICIPAL ROȘIORII DE VEDE ȘI ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Curtea, constatând că recurenta pârâtă prin cererea de recurs a solicitat judecarea în lipsă conform art. 411 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul art.394 alin.1 Cod de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.

CURTEA

P. cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ F. sub nr._ la data de 15.07.2014 reclamantul B. G. domiciliat în municipiul Roșiori de Vede . . jud. Teleorman în contradictoriu cu pârâții S. F. municipiul Roșiori de Vede cu sediul în municipiul Roșiori de Vede .. 1, jud. Teleorman, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman cu sediul în A. . și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A sector 6 a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la restituirea sumei de 4849 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante actualizată cu dobânda fiscală și plata cheltuielilor de judecată.

În motivare reclamantul arată că este proprietarul unui autoturism marca FORD tip FOCUS, categoria M1 cu număr de identificare WFONXXGCDN2158491, an fabricație 2002 înmatriculat în alt stat membru al UE iar pentru a-l putea înmatricula a fost nevoit să plătească taxa pentru emisii poluante așa cum a fost stabilită prin Decizia AFP Roșiori de Vede nr.1485 din 04.02.2013 în sumă de 4849 lei. Reclamantul a achitat această taxă cu chitanța . NR._ din 04.02.2013 la Trezoreria Roșiori de Vede. Reclamantul solicită să se constate că prin aplicarea Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și în situația acestei noi taxe, la a cărei plată a fost obligat reclamantul subzistă aceleași încălcări ale legislației uniunii europene ca și în cazul fostei taxe de poluare, în jurisprudența europeană statuându-se că aceste dispoziții sunt incompatibile cu normele dreptului comunitar.

Reclamantul invocă jurisprudența CEDO, CJUE – cauza Simenthal II, art.110 TFUE – interpretat de CJUE, art. 117 alin. 1 lit. d din codul de procedură fiscală, OUG 50/2008, art. 214/1 – 214/3 Cod F., Decizia nr. 24/2011 a ÎCCJ, Directiva 92/12 paragraful 1 Tratat CE.

.În dovedirea cererii de chemare în judecată reclamantul a depus, în xerocopie înscrisuri: carte de identitate reclamant, contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit din 09.12.2012 cumpărător B. G., decizie nr. 1485/04.02.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede, chitanță . nr._/04.02.2013 pentru încasarea de impozite, carte de identitate autovehicul TV_, certificat de înmatriculare, certificat nr. 1485/04.02.2013 emis de ANAF, certificat de înmatriculare, contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit din 29.12.2012, contract de vânzare – cumpărare – traducere din limba germană din 26.11.2012, cerere formulată de reclamant la S. F. Municipal Roșiori de Vede la 23.05.2014 și răspunsul la aceasta din 27.05.2014 .

La 06.08.2014 este primită la dosar întâmpinare formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman prin care a invocat excepția tardivității acțiunii formulată de reclamant. Susține pârâta că în condițiile în care Decizia nr. 1485/04.02.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede nu a fost contestată în termenul de 30 de zile, acțiunea în restutuire întemeiată pe prevederile art. 117 alin 1 lit. d din OG nr._ este tardivă. Nu sunt aplicabile prevederile art. 117 alin. 1 lit. d întrucât taxa nu a fost plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.

Cu privire la fondul cauzei, pârâta arată că:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 9/2012, prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxa. Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar în România și atribuirea unui certificat de înmatriculareși a numărului de înmatriculare.

Organul fiscal competent calculează cuantumul taxei, pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul al taxei, depuse de către contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea sau prima transcriere a dreptului de proprietate.

Valoarea în lei a taxei se determină pe baza cursului de schimb valutar al monedei euro stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent.

Regimul taxei pe emisiile poluante a intrat în vigoare la data de 13 ianuarie 2012 fiind reglementat de Legea nr. 9/2012 cu destinația de venit la bugetul fondului pentru mediu fiind gestionată de Administrația F. pentru Mediu pentru finanțare de programe și proiecte pentru protecția mediului.

În condițiile în care, legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România, rezultă că această taxă este în mod legal datorată.

Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe pentru emisii poluante în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.

Cu privire la dobândă, arată pârâta, nu este datorată în temeiul art. 124 alin 1 cod de procedură fiscală.

Instanța reține că excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă este neântemeiată. P. această acțiune reclamantul solicită să se constate neconformitatea acestei taxe cu dreptul uniunii europene.Reclamantul a formulat cerere de restituire a acestei taxe și față de refuzul pârâtei de restituire a acestei taxe instanța apreciază că este legal învestită cu cererea privind conformitatea acestei taxe cu dreptul uniunii europene.

P. sentinta civila nr. 776/3.11.2014, Tribunalul Teleorman a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, a admis acțiunea, a obligat pe pârâți să restituie reclamantului suma de 4849 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante cu dobânda fiscală calculată de la data plății la data restituirii efective si a obligat pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 600 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.

In motivare, prima instant a aratat ca art. 110 versiunea consolidată a Tratatului Comunității Europene reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent.

Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din statele membre.

Aceasta nu înseamnă că statele membre ale Uniunii Europene trebuie să adopte un anume regim fiscal ci impune acestora ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminarea produselor similare importate.

Tratatul interzice taxele vamale la import și la export, precum și taxele cu efect echivalent iar aceste din urmă prevederi ar fi lipsite de conținut dacă produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever față de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a acestor produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele importate aflate în raport de concurență cu produsele indigene. Art.110 TFUE are tocmai rolul de a împiedica acest aspect, în doctrină arătându-se faptul că această normă impune o neutralitate totală a fiscalității interne în ceea ce privește produsele naționale și cele importate.

Instanța de la Luxemburg a reiterat faptul că, în ceea ce privește serviciile fiscale aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie, rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri.

Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare trebuie să fie lipsite de efectul mai sus descris.

În jurisprudența Curții Europene de Justiție noțiunea de „impozit intern” are accepție diferită de cea din dreptul intern deoarece Curtea Europeană de Justiție a statuat că sistemul general de taxe interne trebuie să fie aplicat sistematic diferitelor categorii de produse cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor iar criteriul primei înmatriculări nu poate fi o cerință pe deplin obiectivă deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor ci duce în anumite cazuri la discriminări între produsele naționale și produsele importate cu scopul declarat de protejare a industriei naționale și locurilor de muncă.

Începând cu 1 ianuarie 2007 până la 31 iunie 2008 dispozițiile art.214/1 Cod fiscal au instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxă datorată ca urmare a primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Unul dintre principalele aspecte problematice ale acestei taxe a fost faptul că aceasta se aplică autovehiculelor second-hand importate fără a se aplica și autovehiculelor aflate pe piața internă.

Comisia Europeană a demarat etapele inițiale a procedurii de infrigement față de statul român ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 110 TFUE, Guvernul adoptând o nouă reglementare respectiv OUG nr.50/2008 instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.

Art. 3 pct.1 și art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008 prevăd că autovehiculele din categoriile M1 – M 3 și N 1 – N 3, cu ocazia primei înmatriculări în România, li se aplică taxa de poluare.

Art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele din categoriile M 1 – M 3 prevăd că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția între autovehiculele produse în România și cele din afara acesteia sau între autoturismele noi și cele second-hand.

Astfel, taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.

Conform art. III al O.U.G. nr. 218/2008 pentru modificarea O.U.G. nr. 50/2008, autovehiculele cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc precum și toate autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în state membre ale UE în perioada 15.12.2008 – 15.12.2009 inclusiv se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule stabilită potrivit OUG 50/2008.

Autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc precum și tuturor autovehiculelor M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3 înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele 1 și 2.

În noua reglementare, O.U.G. nr. 50/2008 modificată prin O.U.G. 218/2008 rezultă că diferența plătită în plus, sub incidența Codului F. – art. 214¹ – 214³, se restituie contribuabilului .

În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.

În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.

În urma cerinței de „primă înmatriculare” toate mașinile noi înmatriculate în perioada 15.12._09 care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.

Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România, în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.

OUG nr. 50/2008 îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene. Astfel, există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al UE și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România precum și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare creată de legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului din cadrul Uniunii Europene .

Ulterior pronunțării hotărârii preliminare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C 402/09, I. T. contra Statului Român prin care instanța de contencios european a statuat că reglementarea internă în vigoare la acel moment(respectiv OUG nr.50/2008) este contrară art.110 TFUE, jurisprudența constantă a fost a reținerii caracterului contrar a OUG nr.50/2008 față de art.110 TFUE.

La data de 6 ianuarie 2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012. Deși inițial destinată a se aplica și la înmatricularea autovehiculelor naționale cu privire la care nu s-a achitat taxa specială prevăzută de art.214/1 Cod fiscal sau taxa de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008, norma care prevedea aplicarea taxei pentru emisiile poluante și cu privire la autovehiculele naționale aflate în situația menționată a fost suspendată prin OUG nr.1/2012 până la data de 1 ianuarie 2013.

În această perioadă, între reglementarea anterioară (OUG nr.50/2008 modificată prin OUG nr.218/2009) și Legea nr.9/2012 nu există o diferență de natură juridică.

Potrivit Legii nr.9/2012 tranzacțiile de autovehicule interne sunt favorizate față de importuri atâta timp cât cele interne care privesc autovehiculele pentru care nu s-a achitat nicio taxă de poluare pot efectua cu ușurință transferul de proprietate astfel ca și taxa să fie achitată în defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli în mod legal.

La data de 1 ianuarie 2013 au reintrat în vigoare dispozițiile suspendate ale Legii nr.9/2012 care prevedeau faptul că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzute de art.214/1 Cod fiscal și nici taxa de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare.

Din considerentele ce preced rezultă caracterul și efectul discriminator a reglementării interne în raport de produsele importate precum și corelativul efect favorizant al produselor interne în raport de produsele importate.

Reclamantul B. G. ca proprietar al autoturismului marca FORD tip FOCUS, categoria auto M1, norma de poluare E3, . WFONXXGCDN2J58491, an fabricație 2002 . auto J619327, data primei înmatriculări 04.06.2002 în alt stat membru al UE, Germania a solicitat înmatricularea în România a acestui autoturism iar cu chitanța . nr._/04.02.2013 a achitat suma de 4849 lei (taxă pentru emisii poluante). Prevederile legale în vigoare la data la care reclamantul a solicitat și efectuat înmatricularea erau dispozițiile Legii nr. 9/2012.

Acțiunea are ca obiect restituire taxă pentru emisii poluante iar cererea formulată de reclamant se încadrează în dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din Codul de procedură fiscală.

Instanța, în raport de dispozițiile art.110 TFUE și legislația internă reține că se face o evidentă diferențiere de regim între bunuri, o persoană interesată preferând să cumpere o anumită marcă de mașină second-hand din România pentru care nu va mai plăti taxa de poluare în locul unei mașini identice dintr-un alt stat al Comunității Europene pentru care ar trebui să plătească taxa de poluare, dezavantajarea acestora din urmă fiind evidentă atât în reglementarea din codul fiscal, art. 214/1 cât și prin adoptarea OUG nr.50/2008 (în toate formele existând diferențe de regim al taxei), abrogată prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, de asemenea contrară art.110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru.

În consecință, întrucât potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, tratatele constitutive ale UE se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne iar art.110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constată cererea de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante ca fiind întemeiată.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse instanța în temeiul art.1 și 18 din Legea nr.554/2004 a obligat pe pârâții S. F. municipal Roșiori de Vede, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman și Administrația F. pentru Mediu București la plata către reclamant a sumei de 4849 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante prin chitanța . nr._/04.02.2013 cu dobânzile calculate potrivit codului de procedură fiscală de la data plății la data restituirii către reclamant.

În temeiul art. 453 cod de procedură civilă pârâta AJFP Teleorman a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 600 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, în baza mandatului Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești nr. 323/TR/29.07.2014, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

In motivare, recurenta parata a aratat ca:

1.Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă)

Conform art. 21 alin (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "(1) Creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal.

(2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezulta atat conținutul, cat si cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constand in:

a)dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creante fiscale principale;

b)dreptul la perceperea majorărilor de întârziere, in condițiile legii, denumite creante fiscale accesorii."

Art. 117 alin (1) din Codul de procedură fiscală prevede: " (1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:

a)cele plătite fara existenta unui titlu de creanța; . ..

b)cele plătite In plus fata de obligația fiscala;

c)cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;

d)cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;

e)cele de rambursat de la bugetul de stat;

f)cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;

g)cele ramase dupa efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;

h)cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, dupa caz, in temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite."

Conform alin (9) al articolului suscitat, "Procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aproba prin ordin al ministrului economiei si finanțelor."

Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal este aprobată prin O.M.F.P. nr. 1899/2004 .

Potrivit acestei proceduri, cererea de restituire este soluționată de către organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, organ care se pronunță asupra cererii prin decizie, decizie care este, potrivit art. 41 din Codul de procedură fiscală, act administrativ fiscal.

In mod greșit și cu aplicarea eronată a art. 25 și 90 din Tratatul Comunității Europene instanța a admis acțiunea intimatului reclamant, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule „ Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia inscrierii in evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare."

Organul fiscal competent calculează cuantumul taxei, pe baza documentelor din care rezulta dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului si elementele de calcul al taxei, depuse de catre contribuabilul care intenționează sa efectueze înmatricularea sau prima transcriere a dreptului de proprietate.

Taxa se plătește de catre contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, iar dovada plații acesteia va fi prezentata cu ocazia înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului aflat in una din situațiile prevăzute la art. 4 din Legea nr. 9/2012.

Regimul taxei pe emisiile poluante a intrat in vigoare la data de 13 ianuarie 2012, fiind reglementat de Legea nr. 9/2012, cadrul legal pentru instituirea taxei pe emisiile poluante pentru autovehicule, cu destinația de venit la bugetul F. pentru Mediu, fiind gestionata de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național, urmare abrogării O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

In consecința, atâta vreme cat legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, rezulta ca aceasta este in mod legal datorata.

Art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, lasand autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor prin care se asigura obținerea rezultatului.

Din jurisprudenta constanta a Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat ca tratatul nu este incalcat prin instituirea unei taxe pentru emisiile poluante in momentul primei inmatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.

2. Referitor la dobânda

Contrar dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă, hotărârea atacată este nemotivată sub aspectul acordării actualizării sumei cu dobânda legala.

Normele Metodologice din 13 martie 2013 de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, prevăd că, în cazul cererilor de restituire sunt aplicabile dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală.

Potrivit alin. (9) al art. 117 din Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.

Astfel, singura modalitate de actualizare a timbrului de mediu este cea prevăzută expres prin legea specială aplicabilă în materie, respectiv art. 124 Cod procedură fiscală, care trebuie aplicată cu prioritate față de legea generală.

Conform art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2A1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor."

De asemenea, în conformitate cu Cap. II pct. 4 din Procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal aprobată prin Ordinul MFP nr. 1899/2004, „Plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent."

3. In ceea ce privește obligarea recurentei parate la plata cheltuielilor de judecata, invedereaza următoarele:

In mod greșit instanța a reținut ca fiind dovedita culpa procesuala a Administrației Județene a Finanțelor Publice Teleorman, deoarece aceasta nu a făcut decât sa aplice legea in vigoare la acea data, si anume Legea nr. 9/2012, iar materia cheltuielilor de judecata este reglementata de art. 274 - 277 din Codul de procedura civila si reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie sa le suporte părțile in legatura cu activitatea procesuala.

Desi prin sentința civia nr. 776/2014 s-a dispus obligarea paraților Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, S. F. Municipal Roșiorii de Vede si Administrația F. pentru Mediu - București, in mod arbitrar este obligata la plata cheltuielilor de judecata doar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman.

Rolul cheltuielilor de judecata este si acela de a acționa ca veritabile sancțiuni procedurale, fiind suportate in final de partea din vina căreia s-a promovat acțiunea. Cheltuielile de judecata nu pot fi limitate numai la finalitatea de a constitui o sancțiune procedurala. Ele,au rolul de a despăgubi partea care a câștigat procesul si care nu este vinovata de declanșarea activității judiciare.

P. aceasta, cheltuielile de judecata constituie si o frâna in calea, adeseori uzitata, a procesivitatii excesive.

In drept, art. 483 -488 Cod procedura civila.

Examinand recursul formulat de recurenta parata, Curtea retine ca reclamantul a cumparat un autoturism marca FORD tip FOCUS, categoria M1 cu număr de identificare WFONXXGCDN2158491, an fabricație 2002 înmatriculat în alt stat membru al UE iar pentru a-l putea înmatricula a fost nevoit să plătească taxa pentru emisii poluante așa cum a fost stabilită prin Decizia AFP Roșiori de Vede nr.1485 din 04.02.2013 în sumă de 4849 lei. Reclamantul a achitat această taxă cu chitanța . NR._ din 04.02.2013 la Trezoreria Roșiori de Vede.

Curtea observa ca prin Legea nr.9/2012, O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003.

Din acestea rezultă caracterul și efectul discriminator a reglementării interne în raport de produsele importate precum și corelativul efect favorizant al produselor interne în raport de produsele importate.

Astfel, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.

Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.

Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ( alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.

P. decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .

De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.

Pe de alta parte, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

Curtea considera ca acest text este aplicabil in speta, de vreme ce reclamantul are dreptul la restituirea unei sume de la buget.

P. urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.

Pe de alta parte, jurisprudența Curții Europene de Justiție este in acelasi sens. Astfel, prin Hotărârea Fracovich, Curtea a statuat ca statele membre sunt obligate sa repare prejudiciile cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii. P. Hotararea Brasserie du Pecheur, Curtea a hotărât ca repararea prejudiciilor trebuie sa fie adaptata prejudiciului suferit si sa asigure o protecție efectiva a dreptului încălcat.

De asemenea, prin hotărârile pronunțate în cauzele C-68/1979 – Hans J. I c. Ministerului danez al impozitelor și accizelor și C-229/1996 Aprile – S.R.L., a stabilit că procedurile reglementate de statele membre pentru restituirea taxelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar trebuie să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității.

Dobânzile fiscale solicitate de reclamant, aferente sumei reținute în temeiul unui act normativ care este neconform legislației comunitare, nu pot curge decât de la data plății sumei greșit imputate, conform deciziei CJUE I.. Conform acesteia, dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.

Curtea apreciază că aceste principii nu pot fi respectate prin aplicarea dispozițiilor legale în baza cărora taxa a fost percepută, ci numai prin aplicarea principiilor specifice instituției plății nedatorate, care impun repararea integrală a prejudiciului, prin restituirea sumei încasate cu titlu de taxă, precum și a dobânzii fiscale calculate de la data la care taxa a fost încasată și până la restituirea efectivă, ca beneficiu nerealizat.

In mod legal, prima instanta a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata, deoarece sunt aplicabile dispozitiile art. 453 alin. 1 NCPC, conform carora partea care a pierdut procesul trebuie sa plateasca cheltuielile de judecata efectuate de partea care a castigat procesul, operand o prezumtie absoluta de culpa procesuala pentru partea care a pierdut procesul.

Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, a art. 488 alin. 1 pct. 8 si art. 496 NCPC, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 776/03.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman-Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale, C. Administrativ și F., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. G., cu domiciliul ales în Roșiorii de Vede, ., ., . și intimații pârâți S. F. MUNICIPAL ROȘIORII DE VEDE, cu sediul în Roșiorii de Vede, .. 1, județul Teleorman și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 05.06.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR B. V. V. D. U. D.

GREFIER

B. C.

Tribunalul Teleorman

Sectia Conflicte de Munca,

Asigurari Sociale, C.

Administrativ si F.

Jud. fond Z. L.

Red. jud. V.B./2 ex./26.06.2015

← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2486/2015....		Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... →

Pretentii. Decizia nr. 3224/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 3224/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI