Pretentii. Decizia nr. 3400/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 3400/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 1981/122/2012*

DOSAR NR._

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 3400

Ședința publică din data de 15 iunie 2015

Curtea constituită din:

Președinte C. P.

Judecător I. C. G.

Judecător C. M. F.

Grefier C. M.

Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâtul S. I. împotriva sentinței civile nr. 504/13.11.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN G..

La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista de amânări, a răspuns recurentul – pârât S. I., prin avocat M. C., cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind intimata – reclamantă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean G..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Recurentul – pârât, prin avocat, solicită termen pentru a lua la cunoștință de documentele de la dosar.

Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurentului – pârât față de faptul că la termenul anterior, din 4 mai 2015, s-a respins cererea recurentului – pârât de amânare a cauzei pentru angajarea unui apărător dându-se termen numai pentru studierea întâmpinării și înscrisurilor. Dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.

La reluarea pricinii, la a doua strigare, a răspuns recurentul – pârât S. I., prin avocat M. C., cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind intimata – reclamantă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean G..

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat urmând a se pune concluzii și pe excepția inadmisibilității acțiunii fata de prevederile O.G. nr. 14/2010.

Recurentul – pârât, prin avocat, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost redactat. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii arată că nu poate pune concluzii întrucât nu a studiat documentele din dosar. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.

Curtea reține cauza spre soluționare.

CURTEA,

Asupra recursului de fata;

Prin sentinta civila nr. 504/13.11.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ s-a admis actiunea formulata de reclamanta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN G. in contradictoriu cu paratul S. I. si a fost obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 3250 lei cu titlu de plata nedatorata si dobanzi si penalitati de intarziere calculate conform codului de procedura fiscala incepand cu 8.08.2008 si pana la data platii efective.

Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut că pârâtul a beneficiat de ajutor financiar de la stat pentru înființarea de culturi agricole, fără a respecta toate condițiile impuse pentru acordarea acestuia (nu a asigurat recolta).

Ca urmare, prin procesul verbal de recepție și restituire nr.1847/16.06.2008 s-a stabilit obligația pârâtului de a restitui 3250 lei cu titlu de ajutor financiar necuvenit.

Potrivit art.17 alin.2 din OUG nr.123/2006 (în prezent abrogată) sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se recuperează, cu aplicarea dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare.

Legislația în vigoare la momentul constatării caracterului necuvenit al sprijinului financiar nu prevedea care este modalitatea de recuperare, astfel încât este admisibilă acțiunea în instanță.

Ulterior, prin art.14 din OG nr.14/2010 s-a prevăzut că procesul verbal întocmit de reclamantă este titlu executoriu și se pune direct în executare silită. Având în vedere principiul neretroactivității legii dar și principiul tempus regit actum, dispoziția nu se aplică și pentru procesele verbale încheiate anterior adoptării OG nr.14/2010.

Procesul verbal nu a fost contestat de pârât.

Aceasta datorează dobânzi și penalități, potrivit art.17 alin.2 din OUG nr.123/2006 raportate la dispoziile art. 120 și 1201 din Codul de procedură fiscală.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei recurate si respingerea actiunii.

A mai invederat ca hotararea atacata este nelegala si netemeinica.

Recurentul a sustinut ca motivarea este contradictorie intrucat la pagina a 7-a a hotararii la paragraful 6 s-a facut mentiunea ca actiunea este neintemeiata pentru ca in urmatoarele paragrafe sa se retine ca datoreaza suma solicitata de reclamanta cu dobanzi si penalitati.

Obligarea la dobanzi a fost motivata ca nu a contestat procesul verbal de receptie si restituire, dar acest proces verbal nu a fost contestat pentru ca nu i-a fost comunicat, iar obligarea la dobanzi nu poate fi dependenta de contestarea sau nu a actului.

A mai sustinut ca instanta a aplicat gresit dispozitiile legii.

In sentință, se susține că nu sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 14/2010 deoarece aceasta nu retroactivează .

Această mențiune s-a făcut ca urmare a faptului că, în decizia de casare, instanța superioară a solicitat să se pună în discuția contradictorie a părților în ce măsură era aplicabilă procedura prevăzută de art.14-18 din OG nr. 14/2010.

Cu toate acestea, instanța l-a obligat la restituirea sprijinului financiar primit cu o motivare sumară, în sensul că nu a asigurat recolta.

In condițiile în care instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor din OUG nr. 123/2006 deoarece OG nr. 14/2010 nu retroactivează, aceasta era obligată să aibă în vedere dispozițiile aceleiași ordonanțe cu privire la cazurile în care sprijinul financiar este considerat necuvenit și se restituie.

Art.17 din OUG nr. 123/2006 stabilește aceste cazuri: folosirea ajutorului primit în alte scopuri, obținerea ajutorului prin furnizarea de date nereale .

Ordonanța nu prevede restituirea pentru pretinsa neasigurare a recoltei.

De altfel, din întreaga economie a OUG nr. 123/2006, rezultă faptul că ajutorul financiar se acordă pentru înființarea culturilor și nu pentru asigurarea acestora.

In mod evident, a înființat cultura, respectând condițiile cerute de OUG nr. 123/2006 si era îndreptățit la sprijin și nimeni nu poate adăuga la lege.

Chiar în condițiile în care, prin ordine sau alte norme inferioare legii, s-ar dispune altfel decât în legea aplicabilă, aceste norme nu pot fi primite în contra actului legal superior .

De altfel, în hotărâre, nu se menționează textul din OUG nr. 123/2006 care il obligă la restituirea ajutorului primit și nici nu există un asemenea text cu excepția celui prevăzut de art.17, neaplicabil deoarece ajutorul a fost primit în mod legal.

In drept a invocat dispozitiile art. 307 pct. 7 si 9 si art. 3041 cod procedura civila.

La 29.04.2015 intimata reclamanta a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei ca temeinica si legala.

Totodata a depus un set de inscrisuri.

La termenul din 15.06.2015 instanta a invocat din oficiu ca motiv de ordine publica, inadmisibilitatea actiunii.

Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca recursul reclamantei este intemeiat insa nu pentru motivele invocate in cererea de recurs ci pentru urmatoarele considerente.

Reclamanta a introdus actiunea de chemare in judecata la data de 21.04.2011.

La acea data era in vigoare OG nr. 14/2010 care la art. 19 prevede ca “Creanțelor bugetare rezultate din derularea OUG nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, aprobată cu modificări și completări prin legea nr. 125/2007, cu modificările și completările ulterioare, li se aplică prevederile art. 14 - 18 din prezenta ordonanță”.

Potrivit art 14 al. 2 din aceeasi ordonanta “Actul/Documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din ajutorul necuvenit cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și elemente specifice, dacă este cazul, și reprezintă titlu de creanță.”

De asemenea aliniatul 1 al aceluiasi articol prevede “Constatarea ajutorului necuvenit, calculul și individualizarea acestuia se efectuează de către organele competente ale instituției responsabile pentru implementarea ajutoarelor de stat prevăzute la art. 2 alin. (2) și (3) și la art. 8 alin. (2)”.

F. de textele indicate mai sus reiese ca reclamanta avea obligatia intocmirii de acte administrativ fiscale, acestea putand fi contestate de persoanele vizate si nu de introducerea unei actiuni in instanta de obligare a paratilor la restituirea ajutoarelor necuvenite.

Prin urmare reclamanta nu a urmat procedura prevazuta de lege pentru recuperarea sumelor de bani reprezentand sprijin financiar necuvenit conform art 17 din OUG nr. 123/2006.

Astfel se constata ca instanta de fond a pronuntat o hotarare pe fondul cauzei fara a lua in considerare modalitatea in care se recupereaza creantele bugetare rezultand din ajutoare de stat acordate necuvenit, modalitate care impunea respingerea actiunii reclamantei ca inadmisibila.

In baza celor mai sus invocate si a art. 304 pct. 9 si 3041 cod procedura civila va admite recursul si potrivit art. 312 va casa sentinta recurata si va respinge actiunea reclamantei, ca inadmisibila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de pârâtul S. I. împotriva sentinței civile nr. 504/13.11.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN G..

Casează sentința recurată și în rejudecare,

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.06.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. P. I. C. G. C. M. F.

GREFIER,

C. M.

Red. C.P. /2 ex./

Jud. Fond. M. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 3400/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI