Anulare act administrativ. Sentința nr. 1737/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1737/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 716/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII–A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1737
Ședința publică din data de 17 iunie 2015
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamantul A. P. în contradictoriu cu pârâții G. R., prin Secretariatul General al Guvernului și prin domnul I. M., secretar general al Guvernului și P. ORAȘULUI M., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul A. P., personal, legitimat cu CI . nr._/22.05.2007, eliberată de INEP, valabilă, CNP_, lipsind pârâții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- stadiul procesual: primul termen de judecată, în primă instanță;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- la data de 17.04.2015, prin C. Registratură, reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere în completarea/modificarea celei depuse inițial în dosarul de mai sus, în două exemplare, inclusiv pentru comunicare, însoțită de înscrisuri (filele 49-105 dosar).
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii.
Instanța reține că, după apărările formulate de G. R., în sensul invocării excepției de inadmisibilitate, reclamantul și-a fundamentat acțiunea, cel puțin partea inițială a acesteia pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, după care a fost depusă o completare de acțiune cu o nouă decizie de impunere, care are și motive de nelegalitate de sine stătătoare dincolo de aspectele de nelegalitate.
Față de acestea, instanța pune în discuția părții prezente competența instanței, având în vedere că reclamantul contestă finalmente două decizii de impunere, adică acte administrativ fiscale în valoare sub plafonul de 1 milion de lei care antrenează competența Curții de Apel București.
Reclamantul personal având cuvântul arată că deciziile au ca temei norme pe care le apreciază abuzive și neconstituționale.
Instanța reiterează că art. 9 invocat de reclamant prevede expres că nu poate constitui capăt principal de cerere, anularea Ordonanței de Urgență. Prin urmare față de capătul de cerere prin care reclamantul solicită anularea deciziei de impunere, sub plafonul de 1 milion de lei pentru contenciosul fiscal, pune în discuție competența acestei instanțe solicitând reclamantului să își exprime punctul de vedere.
Reclamantul personal apreciază competentă Curtea de Apel București, prin raportare la cererea formulată, la prevederile art. 99 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care primul capăt de cerere vizează anularea Ordonanței de Guvern.
La interpelarea instanței dacă reclamantul insistă în anularea unei ordonanțe de urgență, caz în care se discută admisibilitatea acțiunii, nu competența, acesta răspunde afirmativ arătând că urmare a acestei Ordonanțe, a fost vătămat în dreptul de a fi impozitat corect și just și depune la dosarul cauzei un înscris reprezentat de răspunsul la contestația depusă de acesta la P. Orașului M..
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției de necompetență materială.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 5.02.2015, completată la data de 17.04.2015, reclamantul A. P., a solicitat inițial instanței în contradictoriu cu G. R. și P. ORAȘULUI M., în principal, anularea art. VI din Ordonanța Guvernului nr. 30/31.08.2011, emisă prin încălcarea competenței prevăzută de lege și a drepturilor cetățenești, în subsidiar anularea Deciziei de impunere impozit clădiri pentru anul 2014, emisă de P. Orașului M., județul Ilfov, transmisă în septembrie 2014 și obligarea acesteia la emiterea Deciziei de impunere-impozit pe clădiri pentru anii 2014/2015 fără coeficientul de majorare.
În completarea/modificarea cererii depuse inițial, reclamantul mai solicită anularea Deciziei de impunere nr. 5403/29.01.2015 și a Înștiințării de plată nr. 5403/29.01.2015, ambele emise de P. Oraș M., precum și obligarea Primăriei Oraș M. la recalcularea impozitelor datorate de reclamant, cu respectarea strictă a prevederilor Codului fiscal, cu aplicarea corectă a art. 247 lit. a), art. 251 alin. (5), art. 258 alin. (2), privind rangul V al satului Vârteju și fără aplicarea abuzivă a art. 252 alin. (1) Cod fiscal.
La data de 20.03.2015.2015, pârâtul G. R. a depus la dosarul cauzei întâmpinare invocând excepțiile inadmisibilității capătului nr. 1 de cerere, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei respingerea ca inadmisibilă a acțiunii.
Pârâta P. Orașului M. nu a depus Întâmpinare la dosarul cauzei.
Examinând cu precădere excepția de necompetență materială invocată, Curtea reține următoarele:
Prezenta acțiune este fundamentată, așa cum reiese din răspunsul reclamantului la întâmpinarea Guvernului R., precum și din precizările orale făcute în ședința publică de astăzi, la solicitarea instanței, pe disp. art. 9 din legea nr. 554/2004.
- Potrivit art. 9 alin. 1 și 5 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,
”(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
………………
(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative”.
- Prin urmare, față de reglementările invocate, curtea constată că obiectul principal al acțiunii reclamantului este anularea deciziilor de impunere adoptate în considerarea reglementării adoptată prin OUG considerată neconstituțională, deciziile de impunere fiind actele efectiv vătămătoare.
În aceste condiții, în lipsa unei reglementări speciale, derogatorii, în ce privește competența de soluționare a cauzelor fundamentate pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, competența se analizează în considerarea obiectului principal al acțiunii, în speță anularea deciziilor de impunere, raportat la normele generale de competentă în materia contenciosului administrativ, statuate în art. 10 din lege.
- Potrivit acestui din urmă text, „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Întrucât, potrivit textului legal mai sus menționat, litigiile „care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale”, prezentul litigiu privind un impozit în sumă de 796 lei, curtea apreciază excepția necompetenței sale materiale ca întemeiată.
Prin urmare, în temeiul art. 132 NCPC rap. la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, va dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, ca instanță de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină în favoarea Tribunalului Ilfov competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul A. P., cu domiciliul în comuna Vârteju, M., . B, jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâții G. R., cu sediul în București, Piața Victoriei nr. 1, sector 1 și P. ORAȘULUI M., cu sediul în M., .-4, jud. Ilfov, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2015.
JUDECĂTOR | GREFIER |
N. M. | B. F. E. |
Red./Tehnored./M.N./M.N./5ex.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1955/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2038/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
