Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1608/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Sentința nr. 1608/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 2003/2/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR.1608

Ședința de la 08.06.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - G. D.

GREFIER - C. A.

Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții V. I. și F. C., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții prin avocat M. M., care depune delegație de substituire pentru avocat titular Tirdei C., cu împuternicire avocațială la dosar - fila 10, lipsind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează Curții că prin Serviciul registratură, la data de 04.06.2015, s-a depus cerere din partea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de comunicare a cererii de chemare în judecată.

Reclamanții, prin avocat precizează că și-a precizat acțiunea în sensul că nu înțeleg să se judece în contradictoriu cu C.N.C.I ci doar cu A.N.R.P.

Curtea constată că C.N.C.I. nu are calitate procesuală în cauză și respinge cererea acesteia de comunicare a acțiunii.

Curtea pune în discuție competența materială a Curții de Apel București în soluționarea cauzei.

Reclamanții, prin reprezentant, apreciază că în soluționarea cauzei competența materială de soluționare aparține Curții de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în raport de dispozițiile art.96 din Legea nr.165/2013 și a prevederilor Legii nr.554/2004.

Curtea constată că deține competența materială în soluționarea cauzei, față de obiectul acțiunii dedus judecății, în raport de prevederile Legii nr.165/2013 și a Legii nr.554/2004, acordând cuvântul pe probe în dovedirea și în combaterea acțiunii.

Reclamanții, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri, în cadrul cărora solicită atașarea dosarului administrativ deținut de pârâtă, solicitând obligarea pârâtei la atașarea acestuia.

Curtea în temeiul art.255 și urm C.pr.civ. admite proba cu înscrisuri pentru reclamantă, apreciind ca fiind concludentă și utilă cauzei și constată că la dosar începând cu fila 50 sunt atașate înscrisuri reprezentând documentația comunicată de pârâtă și dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței pentru a da posibilitate reprezentantei reclamanților să ia cunoștință de conținutul acestor înscrisuri.

La a doua strigare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă reclamanții prin avocat, lipsind pârâta.

Reclamanții, prin avocat, precizează că au luat cunoștință de înscrisurile depuse la dosar și că nu mai insistă în cererea de solicitare a dosarului administrativ de la pârâtă, înțelegând să se folosească în dovedirea acțiunii de înscrisurile deja depuse la dosar.

Curtea constată administrată proba cu înscrisuri și apreciind cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a cauzei.

Reclamanții, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, invocând prevederile Legii nr.247/2005 în concordanță cu Legea nr.165/2014, în raport de care are calitatea de persoană îndreptățită să formuleze prezenta cauză. Susține acțiunea conform motivelor expuse pe larg în conținutul cererii de chemare în judecată și astfel cum a fost precizată.Își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul proces, per cale separată.

Curtea, în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamanții V. I. si F. C., în contradictoriu cu pârâtele A. NAȚIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (ANRP) și C. NAȚIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR - CNCI (succesoarea legala conf. Art.18 alin. 3 Legea 165/2013 a COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR), a solicitat IN PRINCIPAL –obligarea pârâtei ANRP sa emită titlul de plata corespunzător sumei de 149.503,98 lei, actualizata la data plații, platibila ., iar IN SUBSIDIAR – ANRP sa emită titlul de plata corespunzător sumei de 149.503,98 lei actualizata, platibila in cele 5 transe anuale egale prevăzute de lege incepand cu data de 01.01.2014 urmând ca instanța sa stabilească termenele exigibilității creanței reclamantului.

TEMEIURILE CERERII SUNT URMĂTOARELE:

In fapt, având in vedere Hotărârea Comisiei Județene pentru Aplicarea fondului Funciar Constanta cu nr. 276/2008, prin care a fost soluționat dosarul întocmit in baza cererii nr. 306/1998, formulata de către V. D. si actele depuse la dosarul intern cu nr._/FFCC/2008, precum si raportul de evaluare intocmit in dosarul intern cu nr._/FFCC/2008, prin Decizia nr._/FF/26.08.2010 emisa de C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor in aplicarea Legii nr. 247/2005 s-au acordat despăgubiri domnilor V. I., V. T. si doamnei F. C. in cuantum de 200.338,00 lei.

Prin cererea de opțiune formulata si inregistrata la A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților de V. I., V. T. si F. C., sus-numitii au optat pentru acordarea de despăgubiri in numerar.

In prezenta cauza, titlul de despăgubire, Decizia nr._ /FF/26.08.2010, a fost emis in favoarea intimaților pentru suma de 200.338,00 lei.

Deoarece creanța nu s-a realizat in temeiul acestei decizii, creditorii, parați in prezenta cauza, V. I., V. T. si F. C. au formulat cerere de executare silita in vederea recuperării creanței, fiind astfel format dosarul de executare silita nr. 1217/2012 de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. si D..

Cererea de încuviințare a executării silite a fost înaintata Judecătoriei Sectorului 2 București, iar prin încheierea din 10.07.2012 pronunțata in Dosarul nr._/300/2012, instanța a admis cererea formulata de creditori si in temeiul art. 3731 din Codul de procedura civila a dispus încuviințarea executării silite a debitoarei A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților prin poprire asupra conturilor deschise la terțul poprit Trezoreria Sectorului 1 București, pana la concurenta sumelor din titlul executoriu si a cheltuielilor de executare, a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de Decizia nr._/FF/26.08.2010 emisa de C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor in aplicarea Legii nr. 247/2005, considerând in mod corect ca decizia reprezintă titlu executoriu si sunt întrunite cerințele referitoare la caracterul cert, lichid si exigibil al creanței.

A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 247/2005 a formulat CONTESTAȚIE LA EXECUTARE susținând următoarele:

Decizia nr._/FF/26.08.2010 emisa de C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru aplicarea Legii 247/2005 nu reprezintă titlu executoriu si nici o creanța exigibila.

II.Actualizarea sumei dispusa de B. A D. si D. prin procesul verbal de actualizare a creanței din data de 07.07.2012 este eronata si lipsita de temei legal.

III.Procedura de executare silita s-a realizat cu nerespectarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice.

Prin sentința civila nr. 5198 din data de 01.04.2013 pronunțata de Judecătoria Sectorului 2 București (in continuare Sentința nr. 5198) in Dosarul nr._/300/2012 a fost admisa contestația la executare formulata de ANRP si a fost dispusa anularea executării silite si a tuturor actelor de executare silita întocmite in cadrul dosarului de executare nr. 1217/2012 al B. D. si D., fiind respinsa cererea de suspendare a executării silite ca rămasa fara obiect.

Prin hotărârea civila nr. 212/28.01.2014 pronunțata de Tribunalul București, Secția a V-a Civila in dosarul nr._/300/2012, a fost respins recursul ca nefondat.

A. Natonala pentru Restituirea Proprietăților a formulat cerere de întoarcere a executării, susținând in principiu faptul ca in urma admiterii contestației la executare de către Judecătoria Sectorului 2 prin sentința civila nr. 5198, s-au anulat toate actele de executare silita, iar in baza art. 722 alin (1) si (2) C.pr.civ, are dreptul la restabilirea situației anterioare punerii in executare a Deciziei nr._/FF/26.08.2010 emisa de către C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor si deci recuperarea sumei de 200.338,00 lei.

Prin sentința civila nr. 8170 din data de 01.07.2014 pronunțata de Judecătoria Sectorului 2 București (in continuarea Sentința nr. 8170), in Dosarul nr._ a fost admisa cererea de întoarcere a executării, obligând fiecare dintre parați sa plătească reclamantei suma de 74.751,99 lei.

Prin Hotărârea 3863/27.11.2014, Tribunalul București, Secția a V-a civila, a respins recursurile formulate de parați si de către reclamanta ANRP, menținând Sentința civila 8170/01.07.2014.

1. IN PRINCIPAL, solicită instanței obligarea ANRP la emiterea titlului de plata corespunzător sumei de 149.503,98 lei, actualizata Ia data plații, plătibila ..

Prin titlul executoriu reprezentat de Decizia de despăgubire_/FF/26.08.2010, s-a stabilit ca:

a.Reclamanții din prezenta cauza sunt persoane indreptatite la despăgubiri in echivalent bănesc;

b.Suma cuvenita ca despăgubire este in cuantum de 200.338,00 lei (Prin sentința civila nr. 8170 din data de 01.07.2014, instanța a stabilit obligarea reclamanților din prezenta cauza la întoarcerea sumei executate, iar fata de paratul V. T., decedat la data introducerii cererii având ca obiect întoarcerea executării silite, a dispus respingerea cererii);

c.In baza acestei decizii, suma urmează a fi plătită in condițiile legii speciale, Legea 247/2005, in vigoare la momentul emiterii Deciziei.

Ulterior obținerii acestui titlu executoriu, in data de 10.07.2012 au incercat sa pună in executare Decizia, ca urmare a neemiterii titlului de plata in termenul legal.

F. de neemiterea titlului de plata de către ANRP prin C. CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR - conform Legii 247/2005 -, consideram ca prezenta cerere de chemare in judecata este pe deplin justificata.

Pe cale de consecința, plata acestei despăgubiri urma a fi făcuta in bani, ., conform Legii 247/2005 in vigoare la acea data si fara nicio alta formalitate generata de procedura din cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor stabilita prin Decizia_/FF/26.08.2010. fiind doar o punere in EXECUTARE a unui act autentic.

Astfel, nu se putea, sub pretextul îndeplinirii unor formalități procedurale, sa se modifice aspectele constatate prin Decizia de despăgubire cu privire la caracterul de persoana îndreptățită si la suma reprezentând despăgubirile.

Masurile de suspendare provizorie impuse de O.G. nr. 4 din 13 martie 2012, sunt inaplicabile în speța, titlul executoriu fiind anterior acestei Ordonanțe, respectiv din 02.07.2010.

Conform jurisprudentei CEDO "executarea constituie o parte integrantă a procesului civil, în accepțiunea art. 6 paragraful 1 (cauza Hornsby v. Greece, 19 March 1997, § 40). Statului îi revine o obligație pozitivă de a organiza un sistem de punere în executare care să fie eficient din punct de vedere normativ și jurisprudențial, sistem care trebuie pus în aplicare fără întârziere (Fuklev v. Ukraine. no._/01, § 84, 7 iunie 2005).în prezența obligației pozitive a autorităților statului de a acționa pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești (în speța, titlul executoriu este reprezentat de Decizia de Despăgubire nr._/FF/26.08.2010, titlu considerat de instanța ca indeplînind condițiile certitudinii, lichidității si exigibilității ), inactivitatea acestora poate angaja răspunderea statului, în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenție (§ 52 din prezenta hotărâre, Scollo v. Italy, 28 Septebrie 1995, ). "

De altfel, soluția adoptata in jurisprudenta CEDO este fireasca, prevederile art. 6 din Convenție urmând a fi aplicabile si in faza executării silite deoarece procesul civil include si aceasta etapa, in caz contrar, ordinea juridica a unui stat ar putea permite ca o hotărâre obligatorie sa ramana fara efect . dreptul de acces la o instanța fund iluzoriu asa cum a devenit acest drept si pentru reclamanti în cauza Hornsby împotriva Greciei din 19.03.1997)

Mai mult, având in vedere si prevederile din cauza S. împotriva României ( 24.03.2005), cand Curtea a decis ca este excesiv si prin urmare contrar dreptului la un proces echitabil, sa se pretindă unui creditor al STATULUI sa recurgă la o procedura de executare silita pentru a-si realiza creanța, urmează sa fie sancționați pentru pasivitatea acestor autorități ale statului care refuza emiterea unui act administrativ.

Consideră ca era moral, legal si etic ca un debitor, mai ales o autortitate publica, sa-si execute de bună¬voie obligațiile, iar in caz contrar sa plătească pentru neindeplinirea obligațiilor sale. Statul trebuie sa fie un exemplu de corectitudine in executarea obligațiilor sale si nu un profitor invocând "banii publici" si dificultățile bugetare. Creanța noastră a fost considerata in urma unei proceduri administrative si a unei decizii a unei instanțe ca fiind o creanța legala, justa si nu un furt din banii publici, fapt confirmat si de incheierea de incuviintare a executării silite.

Pasivitatea acestor autorități a condus la ingreunarea situației reclamanților si prin modificarea cadrului legal. Legea 247/2005 in vigoare la data pronunțării hotărârii a fost inlocuita cu legea 165/2013, fapt ce a generat alte "pretexte" pentru refuzul de a face plata despăgubirilor determinând o situație discriminatorie deoarece alte persoane care dețineau Decizii de despăgubire, la fel ca reclamanții, au incasat deja sumele prevăzute ca despăgubire.

In ceea ce privește legea aplicabila situației juridice a reclamanților, apreciează ca despăgubirea urma sa fie achitata conform dispozițiilor legii special, 247/2005 in vigoare la data emiterii Deciziei de Despăgubire, plata urmând a fi făcuta printr-un titlu de plata care sa cuprindă echivalentul sumei de 149.503,98 lei, . (Conform art. 18 hui 2, alin. a) din Titlul VII, Legea 247/2005, in vigoare la acel moment, "dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar se prezintă personal sau prin mandatar cu procură autentică la Direcție care după reținerea titlului de despăgubire în original îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare").

Prevederile acestei legi, si nu ale legii 165/2013 au fost avute in vedere la data emiterii Deciziei de despăgubire. In acest sens:Decizia Curții Constituționale nr. 88/2014 arata ca nu se pot aplica retroactiv dispozițiile Legii 165/2013 cauzelor "aflate in curs de judecata, acestea urmând a fi finalizate conform legii in vigoare la data intentării acțiunii."

Ori, in condițiile in care este de necontestat faptul ca executarea este parte a procesului civil, apreciază ca si etapa executării Deciziei de Despăgubire urmează a fi supusa legii 247/2005 si nu legii 165/2013, doar in acest fel putându-se vorbi de "o cauza finalizata ".

Decizia Curții Constituționale nr. 269/2014 este si ea in acest sens având o motivare clara si pertinenta ce merita a fi reprodusa: P.. 8. Cu privire la acest aspect, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca principiul securității raporturilor juridice decurse implicit din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale si constituie unul dintre elementele de baza ale statului de drept. In acest sens sunt hotărârile din 20 octombrie 2011, 6 decembrie 2007 si 2 noiembrie 2010, pronunțate in cauzele Nejdet Sahin si Perihan Sahin impotriva Turciei, paragraful 56, B. împotriva României (nr. 1), paragraful 39, si S. si alții impotriva României, paragraful 31. De asemenea, prin Hotărârea din 9 decembrie 2008, pronunțata in Cauza Viasu impotriva României, paragraful 64, Curtea europeana de la Strasbourg a statuat ca, in contextul mai multor modificări ale unei norme legale, atat claritatea, cat si vrevizibilitatea impuse de noțiunea de „lesalitate" au fost grav afectate.

P.. 29. De altfel, si jurisprudenta Curții de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut in mod implicit necesitatea respectării așteptărilor legitime ale cetățenilor cărora li se adresează o reglementare legala,spre exemplu, in Hotărârea din 15 iulie 2004, pronunțata in Cauza C-459/02 - Willy Gerekens si Asociația agricola Procol pentru promovarea comercializării produselor lactate impotriva Marelui Ducat al Luxemburgului, paragrafele 23 si 24, sau Hotărârea din 29 iunie 2010, pronunțata in Cauza C-550/09 - Proces penal impotriva lui E. si F., paragraful 59.

P.. 30. Mai mult, modificările legislative survenite generează discriminări sub aspectul tratamentului juridic aplicabil unor persoane aflate in situații juridice identice. Astfel, simpla împrejurare de fapt - soluționarea cu întârziere a notificărilor de catre entitățile investite de lege sau soluționarea definitiva a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești in intervalul de activitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, in forma inițiala - nu se poate constitui un argument care sa justifice in mod obiectiv si rezonabil aplicarea unui tratament juridic diferit persoanelor îndreptățite, generând încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. "

Este de reținut fata de situația reclamanților din prezenta speța si referirea făcuta de Curtea Constituționala, respectiv:"[...] Referitor la aprecierea eficientei soluționării pretențiilor reclamantului prin folosirea caii de atac in justiție in aceasta materie, Curtea, având in vedere Decizia înaltei Curți de Casație si Justiție nr. XX din 19 martie 2007, retine ca acțiunile in instanța întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 reprezintă cai eficiente in soluționarea pretențiilor reclamantului, acțiuni ce sunt afectate de aplicarea retroactiva a dispozițiilor criticate."

P.. 52 Apreciind aspectele relevate anterior dintr-o perspectiva de ansamblu, Curtea constata ca aplicarea retroactiva a dispozițiilor criticate este de natura sa rupa echilibrul procesual, cu consecința incalcarii dreptului la un proces echitabil, sub aspectul egalității armelor in procesul civil, drept consacrat de art 21 alin. (3) din Constituție."

2. IN SUBSIDIAR solicită a se avea in vedere ca primul titlu de plata trebuia sa fie emis începând cu data 01.01. 2014.

Pe cale de consecința, urmează ca prin hotărâre să fie obligată pârâta ANRP la emiterea titlului de plata, având scadenta la data de 01.01.2014, si a titlului de plata având scadenta la data de 01.01.2015.

Totodată, fata de împrejurarea ca desi s-au respectat dispozițiile legii 10/2001 inca de la apariția sa si pana in acest moment reclamanții nu au primit niciun titlu de plata, si fata de faptul ca, desi ei sunt in posesia unei decizii de despăgubire inca din anul 2010, pana in prezent nu au nici titlu de plata, solicitam prin prezenta obligarea ANRP - CNCI la emiterea tuturor celor 5 titluri de plata care sa constate dreptul de creanța al reclamanților pe seama Statului in cuantumul prevăzut in Decizia de despăgubire, suma actualizata, urmând ca instanța sa stabilească pe cale judecătoreasca termenul de scadenta al creanței.

Termenul urmează a fi stabilit de instanța prin raportare la dispozițiile art. 41 din Legea 165/2013 referitoare la emiterea titlurilor de plata si va face creanța exigibila conform art. 41 al. 4 din Legea 165/2013.

In acest fel, reclamanții evita sa-si mărească daunele generate de intarzierile foarte mari si de nesiguranța legislativa viitoare pentru ca vor avea o creanța afectata de termen (art. 1411 NCC) dar vor avea totodată si posibilitatea executării hotărârii la implinirea termenelor stabilite de instanța. F. de imprejurarea ca titlul de despăgubire pentru suma de 149.503,98 lei nu constata decât dreptul de creanța, el fiind cert, lichid dar nu si exigibil, fata de prevederile actuale, ale legii 165/2013, aceasta creanța afectata de termen va putea fi executata doar la împlinirea termenului suspensiv.

Aceasta soluție este legala respectând atat cerințele legii speciale dar si drepturile creditorului prevăzute de lege in art. 1516 NCC:

(1)Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrala, exacta si la timp a obligației.

(2)Atunci cand, fara justificare, debitorul nu isi executa obligația si se afla in întârziere, creditorul poate, la alegerea sa si fara a pierde dreptul la daune-interese, daca i se cuvin:

1.sa ceara, sau, dupa caz, sa treacă la executarea silita a obligației;

2.sa obtina, daca obligația este contractuala, rezolutiunea sau reziliera contractului ori, dupa caz, reducerea propriei obligații correlative;

3.sa folosească, atunci cand este cazul, orice alt mijoc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului sau. "

In drept, dispozițiile legale invocate si indicate in cuprinsul cererii si pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

În dovedire au fost atașate înscrisurile menționate în cuprinsul cererii introductive:filele nr. 20-33.

La data de 10.04.2015 reclamanții au precizat cererea în sensul că doresc să de judece exclusiv cu pârâta ANRP, iar nu și cu pârâta CNCI.

Pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, arătând următoarele:

Cu privire la solicitarea reclamanților privind emiterea titlului de plată corespunzător sumei de 149.503,98 lei actualizată într-o singură tranșă plătibilă, respectiv în 5 tranșe anuale, solicită a fi respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

La această dată, procedura de emitere a titlurilor de plată se află sub incidența Legii nr. 165/2013 ce fost publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, și care se referă la procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001, situație reglementată expres de legiuitor prin formularea „Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi"(art. 4).

Astfel, conform art. 41 alin. (1) din lege, „plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

Totodată, potrivit art. 41 alin. (4), „titlul de plată se emite de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere".

Astfel, titularul unei decizii de despăgubire emise de către CCSD anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va beneficia de dispozițiile art. 41 din această lege, care prevăd că A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emite titluri de plată ce vor deveni scadente după data de 01.01.2014, plata sumelor de bani fiind eșalonată pe o perioadă de 5 ani, dar nu înainte de realizarea procedurilor prevăzute de art. 21 din aceeași lege.

Aplicarea în concret a procedurilor prevăzute de articolele ante-menționate se face pe baza unor reglementări ce se regăsesc în normele de aplicare a legii.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Hotărârea nr. 401/19.06.2013 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013 „titlurile de plată aferente titlurilor de despăgubire se emit în ordinea de înregistrare a dosarelor de opțiune constituite la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților anterior intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 și a titlurilor de despăgubire emise în condițiile art. 41 din aceeași lege".

Totodată potrivit dispozițiilor art. 22 alin (2) din HG 401/19.06.2013 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013 "pentru fiecare transă anuală. A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată. în original, se comunică în 5 zile de la emitere Ministerului Finanțelor Publice si persoanelor îndreptățite".

În concret, nu se poate emite un titlu de plată pentru întreaga sumă cuprinsă în Decizia Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din moment ce dispozițiile Legii nr. 165/2013 coroborate cu Normele de aplicare stabilesc emiterea a câte unui titlu de plată pentru fiecare din cele 5 transe.

Titlurile de plată se emit de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

Dată fiind modalitatea de acordare a despăgubirilor aferente titlurilor de plată, respectiv în 5 ani, în transe anuale egale, solicitarea reclamanților pentru emiterea titlului de plată pentru întreaga sumă este neîntemeiată.

Admiterea acțiunii poate crea un precedent periculos, în sensul că A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, poate fi executată de două ori în temeiul aceleiași decizii emise de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar recuperarea sumelor implică proceduri anevoiase.

Astfel, prin mărirea unui patrimoniu în detrimentul altui patrimoniu se creează un dezechilibru patrimonial, din care ia naștere un raport juridic obligațional, în temeiul căruia persoana al cărui patrimoniu s-a mărit devine creditorul obligației de restituire, iar persoana al cărei patrimoniu s-a diminuat devine creditorul acestei obligații.

Astfel dreptul a cărui realizare se solicită a fost deja realizat prin încheierea procedurii de executare silită demarate de către reclamanți.

Precizează că la data redactării prezentei în conturile instituției nu a fost restituită suma de bani executată ilegal asa cum în mod corect a dispus Judecătoria Sectorului 2 prin sentința civilă nr. 8170/01.07.2014.

Mai mult decât atât, prin fapta lor pârâții au prejudiciat bugetul ANRP și cu o sumă suplimentară aferentă despăgubirilor stabilite, respectiv cheltuieli de executare 14.364,23 lei și 9.553,75 lei actualizare creanță.

În aceste condiții, obligarea ANRP la emiterea unui titlu de plată în condițiile în care reclamanții si-au încasat pe lângă suma de bani cuprinsă în decizia Comisiei Centrale si actualizarea acesteia, conduce la efectuarea unei duble plăti.

Din acest motiv solicită sancționarea reclamanților conform art lO8 alin. (1) pct. lit.a) C.proc.civ.

Cu privire la susținerile reclamanților referitoare la faptul că, potrivit prevederilor Legii nr.247/2005 în vigoare la data de 10.07.2012 data la care reclamanții au pus în executare Decizia nr.l3771/FF/26.08.2010 plata despăgubirilor în bani se făcea într-o singură tranșă arată următoarele::

Obligația stabilită în sarcina A.N.R.P., prin emiterea deciziei Comisiei Centrale, concretizează în fapt o obligație de a face, respectiv emiterea titlului de plată, iar nicidecum o obligație directă de a plăti o sumă de bani.

La data de 04.07.2012, data la care reclamanți au pus în executare Decizia Comisiei Centrale, procedura de emitere a titlurilor de plată era suspendată în temeiul O.U.G. nr. 62/2010 (publicată în data de 30.06.2010), modificată prin Legea nr. 117/2012. Această perioadă de suspendare a fost stabilită de legiuitor până în data de 15.05.2013.

Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acesteia pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.

Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.

Prin Legea nr. 165/2013 a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăților, inclusiv o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată și plată a acestora, fiind abrogate în mod expres prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau vechea procedură.

Mai mult decât atât, în cuprinsul noii legi se regăsesc anumite dispoziții tranzitorii care reglementează modalitatea punerii în executare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanțe în domeniul restituirii proprietăților, precum și modalitatea ducerii la îndeplinire a obligațiilor CCSD stabilite ca urmare a aprobării de către aceasta a anumitor dosare de despăgubire până la . noii legi.

Astfel, conform art. 41 alin. (1) din lege, „plata sumelor de bani. reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

De altfel, aceste argumente au fost reținute și de instanța de judecată prin care s-a soluționat contestația la executare, apreciind că deciziile emise de C. Centrală nu reprezintă titluri executori.

Reclamanții în cuprinsul cererii de chemare în judecată își invocă propria culpa pentru demararea procedurilor de executare silită.

În acest sens face precizarea că A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și-a onorat toate obligațiile pentru dosarele de opțiune constituite în termenul legal iar Ministerul Finanțelor Publice a efectuat deja plata pentru aceste titluri de plată.

Aceste informații se regăsesc pe siteul instituției www.anrp.ro .

Nu în ultimul rând se constată ignorarea de către reclamanți a caracterului executoriu al hotărârilor judecătorești pronunțate de instanța de judecată privind anularea actelor de executare în dosarul execuțional nr. 1217/2012 al B. „ D. și D.", întrucât până la data redactării prezentei reclamanții nu a restituit suma de bani încasată ilegal.

În ceea ce privește solicitarea de actualizare a sumei cu indicele de inflație până la data plății efective, face precizarea că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Față de situația prezentată menționează că legislația în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în judecată (Legea nr.165/2013), nu reglementează posibilitatea actualizării solicitată de reclamanți.

Nu în ultimul rând, învederează faptul că, în dispozițiile legale în materie (HG nr. 128/2008, Legea nr. 247/2005, OUG nr. 81/2007, HG nr. 1095/2005) nu au fost prevăzute reglementări pentru actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile emise de către C. Centrală, de ANRP- Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar, în raport de rata inflației, de cursul Euro etc.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală și remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar <în cazul="" în="" care,="" potrivit="" dispozițiilor="" legale="" sau="" prevederilor="" contractuale,="" obligația="" este="" purtătoare="" de="" dobânzi="" fără="" să="" se="" arate="" rata="" dobânzii="" remuneratorii="" și/sau="" penalizatoare,="" după="" caz,="" și="" în="" absența="" stipulației="" exprese="" a="" nivelului="" acestora="" de="" către="" părți,="" se="" va="" plăti="" dobânda="" legală="" aferentă="" fiecăreia="" dintre="">

De asemenea, nici în cuprinsul Legii nr. 247/2005- Titlul VII, care au reglementat Regimul stabilirii si plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, nu au existat dispoziții legale referitoare la plata unor asemenea dobânzi. Altfel spus, cadrul legal anterior (Legea nr.247/2005- Titlul VII), cât și cel prezent (Legea nr. 165/2013), nu reglementează acordarea dobânzii legale calculată asupra sumelor stabilite cu titlu de despăgubire prin deciziile emise de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel, având în vedere că valoarea despăgubirilor la care a fost îndreptățit reclamantul, a fost stabilită în mod definitiv prin titlul de despăgubire, precum și faptul că între acest titlu și cel de plată nu pot exista neconcordanțe, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are ca atribuție legală actualizarea sumelor de bani sau acordarea altor sume de bani decât cele stabilite prin deciziile emise de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

Nu în ultimul rând, reclamanții solicită actualizarea creanței în condițiile în care în cadrul executării silite bugetul instituției a fost prejudiciat cu suma de 14.364,23 lei reprezentând actualizare creanță.

V. Cu privire la solicitarea reclamanților cu privire la emiterea tuturor celor 5 titluri de plată care să constate dreptul de creanță în cuantumul prevăzut în Decizia de despăgubire, suma actualizată, urmând ca instanța să stabilească pe cale judecătorească termenul de scadență al creanței, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată având în vedere următoarele;

În condițiile în care reclamanții și-au încasat suma de bani cuprinsă în Decizia CCSD pe cale executării silite, emiterea celor 5 titluri de plată ar echivala cu realizarea unei duble despăgubiri.

Pârâta va emite titlurile de plată în condițiile Legii nr. 165/2013 în momentul în care reclamanții vor restitui suma de bani încasată ilegal așa cum a statuat atât Judecătoria Sectorului 2 cât și Tribunalul București.

Așa cum mai sus a arătat potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr.165/2013, „plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

ANRP nu are temei legal pentru actualizarea sumei de bani stabilită prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

în ceea ce privește incidența în prezenta cauză a deciziilor Curții Constituționale nr.88/2014 si nr. 269/2014 precizează următoarele:

Prin Decizia nr. 88/2014,. Curtea Constituțională a României (CCR) s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, constatând că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 (...), sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

Menționează că, Decizia nr. 88 pronunțată de către CCR la data de 27.02.2014, privește termenele instituite de legiuitor în favoarea persoanelor ce au depus notificări în condițiile Legii nr. 10/2001, republicată, și care nu au fost soluționate de entitățile învestite de lege la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, modificată și completată.

Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 165/2013, CNCI are obligația „de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora".

Această interpretare dată de Curtea Constituțională cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, nu conduce la concluzia că prevederile art. 17 alin. 1 lit. a, ori ale art. 21 nu sunt aplicabile dosarelor de despăgubire înregistrate la Secretariatul CNCI, cu atât mai mult cu cât CCR a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a art. 4 teza a doua raportat la art. 17.lin. 1 lit. a respectiv art. 21 alin. 6 și 8 din Legea nr. 165/2013.

Subliniază faptul că, cele două decizii nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât acestea se referă la cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data de 20 mai 2013, or prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București în data de 09.04.2015, prin urmare dispozițiile art.4 din Legea nr.165/2013 sunt constituționale în integralitate și aplicabile prezentului litigiu.

Având în vedere aspectele expuse, precum și prin raportare la modificările aduse cadrului legislativ privind acordarea măsurilor compensatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv, vă solicită a fi respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.

În drept: Legea nr.165/2013, Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 1095/2005, Legea nr. 117/2012.

A fost depusă și documentația administrativă în privința reclamanților-filele nr. 51-77.

Deliberând asupra prezentei cereri, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că este întemeiată în parte, urmând a fi admisă în limita și pentru următoarele considerente:

În fapt, Curtea reține că având in vedere Hotărârea Comisiei Județene pentru Aplicarea fondului Funciar Constanta cu nr. 276/2008, prin care a fost soluționat dosarul întocmit in baza cererii nr. 306/1998, formulata de către V. D. si actele depuse la dosarul intern cu nr._/FFCC/2008, precum si raportul de evaluare intocmit in dosarul intern cu nr._/FFCC/2008, prin Decizia nr._/FF/26.08.2010 emisa de C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor in aplicarea Legii nr. 247/2005 s-au acordat despăgubiri către V. I., V. T. si F. C. in cuantum de 200.338,00 lei.

Prin cererea de opțiune formulata si inregistrata la A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților de V. I., V. T. si F. C., sus-numitii au optat pentru acordarea de despăgubiri in numerar.

In prezenta cauza, titlul de despăgubire, Decizia nr._ /FF/26.08.2010, a fost emis in favoarea acestora pentru suma de 200.338,00 lei.

Deoarece creanța nu s-a realizat in temeiul acestei decizii, creditorii, V. I., V. T. si F. C. au formulat cerere de executare silita in vederea recuperării creanței, fiind astfel format dosarul de executare silita nr. 1217/2012 de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. si D..

A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 247/2005 a formulat contestație la executare susținând următoarele: Decizia nr._/FF/26.08.2010 emisa de C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru aplicarea Legii 247/2005 nu reprezintă titlu executoriu si nici o creanța exigibila, II.Actualizarea sumei dispusa de B. A D. si D. prin procesul verbal de actualizare a creanței din data de 07.07.2012 este eronata si lipsita de temei legal,III.Procedura de executare silita s-a realizat cu nerespectarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice.

În continuare, se reține că pârâta A. Natonala pentru Restituirea Proprietăților a formulat cerere de întoarcere a executării, susținând ca in urma admiterii contestației la executare de către Judecătoria Sectorului 2 prin sentința civila nr. 5198, au fost anulate toate actele de executare silita, iar in baza art. 722 alin (1) si (2) C.pr.civ, are dreptul la restabilirea situației anterioare punerii in executare a Deciziei nr._/FF/26.08.2010 emisa de către C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor si deci recuperarea sumei de 200.338,00 lei.

Astfel prin sentința civila nr. 8170 din data de 01.07.2014 pronunțata de Judecătoria Sectorului 2 București (in continuarea Sentința nr. 8170), in Dosarul nr._ a fost admisa cererea de întoarcere a executării, obligând fiecare dintre parați sa plătească reclamantei suma de 74.751,99 lei, iar prin decizia civilă nr. 3863/27.11.2014, Tribunalul București, Secția a V-a civila, a respins recursurile formulate de parați si de către reclamanta ANRP, menținând Sentința civila 8170/01.07.2014.

Prin prezenta acțiune reclamanții V. I. și F. C. au solicitat obligarea pârâtei ANRP sa emită titlul de plata corespunzător sumei de 149.503,98 lei, actualizata la data plații, plătibilă . transa, iar in subsidiar – ANRP sa emită titlul de plata corespunzător sumei de 149.503,98 lei actualizata,plătibilă in cele 5 transe anuale egale prevăzute de lege începând cu data de 01.01.2014 urmând ca instanța sa stabilească termenele exigibilității creanței reclamantului.

În drept, Curtea reține că potrivit art. 41 din Legea nr. 165/2013, „(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de .> a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

(2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.
(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), C. Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
(4) Titlul de plată se emite de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
(5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”
Totodată se constată că potrivit art. 22 din HG nr. 401/2013 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2013 „Titlurile de plată aferente titlurilor de despăgubire se emit în ordinea de înregistrare a dosarelor de opțiune constituite la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și a titlurilor de despăgubire emise în condițiile art. 41 din aceeași lege.
(2) Pentru fiecare tranșă anuală, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică în 5 zile de la emitere Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.
(3) Procedura de plată a titlurilor prevăzute la alin. (1) se stabilește de Ministerul Finanțelor Publice, până la data de 31 decembrie 2013 și se aprobă prin ordin.”
Raportând aceste dispoziții legale aplicabile cauzei situației de fapt evocată anterior, Curtea constată că pârâta ANRP a refuzat în mod nejustificat până la data pronunțării prezentei să emită în favoarea reclamanților, care dețin un titlu de despăgubire emis de fosta CCSD, prezumat a fi legal emisă în absența unor susțineri și dovezi contrare ale pârâtei ANRP, care urmează a fi pus în aplicare în condițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, prin emiterea unor titluri de plată anuale.
În acest context, deși potrivit normelor metodologice de aplicare a legii se stabilește că ordinea emiterii acestor titluri de plată este aceea fie a înregistrării dosarelor de opțiune constituite anterior la ANRP anterior intrării în vigoare a legii, fie a emiterii titlurilor de despăgubire, totuși pârâta nu a probat că în privința reclamanților nu ar fi fost respectată această ordine, deși scadența emiterii titlurilor de plată aferente anilor_.01. a fost depășită, context în care în temeiul art. 41 din Legea nr. 165/2013 și art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, va fi admisă în parte acțiunea în sensul obligării pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită în favoarea reclamanților titlurile de plată aferente anilor 2014 și 2015, în condițiile art.41 din Leg.165/2013 republicată.
Totodată, vor fi înlăturate susținerile pârâtei ANRP în sensul că poate fi condiționată executarea obligației prevăzută de lege în privința emiterii titlurilor de plată anuale devenite în prezent exigibile în favoarea reclamanților de restituirea sumelor cu privire la care s-a dispus în mod irevocabil restituirea în urma anulării procedurii de executare silită, o astfel de eventuală solicitare de compensare urmând a analizată exclusiv în contextul în care sunt emise titlurile de plată, care potrivit acelorași dispoziții din art. 41 al legii nr. 165/2013 urmează a fi plătite de MFP în termen de cel mult 180 de zile de la emiterea acestora.
Cu privire la emiterea titlurilor de plată aferente următorilor ani până la împlinirea celor 5 prevăzuți de disp. art. 41 din aceeași lege, Curtea constată că nu poate fi reținut un refuz nejustificat în sarcina pârâtei, nefiind scadentă obligația legală stabilită în competența acesteia, urmând ca în măsura în care aceste scadențe nu vor fi respectate întocmai, reclamanții să solicite pe calea unei noi acțiuni înlăturarea caracterului pretins nejustificat al refuzului astfel exprimat de către pârâta ANRP, urmând a fi respinsă cererea cu privire la titlurile de plată ulterioare anului 2015 ca neîntemeiată.
Totodată, va fi respinsă ca neîntemeiată cererea reclamanților privind emiterea într-o singură tranșă a titlului de plată, luându-se în considerare caracterul obligatoriu a dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 165/2013, ale cărei dispoziții nu au fost declarate neconstituționale, cu referire la solicitarea adresată în prezent instanței de contenciosul administrativ, astfel încât în continuare, procedura de emitere a titlurilor de plată și de plată în final a despăgubirilor urmând a se realiza potrivit noilor dispoziții legale, aplicabile și în situația reclamanților din prezenta cauză.
Va fi respinsă ca neîntemeiată și solicitarea reclamanților de actualizare a despăgubirii stabilită în favoarea acestora de către fosta CCSD, având în vedere că dispozițiile legii nr. 165/2013 nu prevăd o astfel de posibilitate de actualizare a despăgubirilor acordate de fosta CCSD prin decizia privind titlul de despăgubire, aceasta stabilind în mod definitiv cuantumul despăgubirii, reclamanții având posibilitatea anterior intrării în vigoare a legii nr. 165/2013 de a solicita conform art. 16 alin. 9 din Titlul VII al legii nr. 247/2005 actualizarea despăgubirilor anterior emiterii deciziei privind titlul de despăgubire, iar nu ulterior emiterii acesteia, odată cu emiterea titlului de plată, procedura actualizării acestor despăgubiri definitiv stabilite în privința reclamanților nefiind prevăzută de Legea nr. 165/2013, considerente față de care se impune respingerea ca neîntemeiată și a acestei solicitări.
Sub aspectul stabilirii exigibilității obligației ANRP de a emite în privința reclamanților titlurile de plată aferente anilor 2014-2015, în temeiul art. 41 din Legea nr. 165/2013, Curtea apreciază că nu se impune stabilirea unui astfel de termen, aceștia având posibilitatea de a solicita executarea hotărârii în temeiul art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții V. I. și F. C., ambii cu domiciliul ales la CA Tirdei C. cu sediul în București, Calea Călărașilor nr.57, ., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sect.1.
Obligă pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită în favoarea reclamanților titlurile de plată aferente anilor 2014 și 2015, în condițiile art.41 din Leg.165/2013 republicată.
Respinge în rest celelalte capete de cerere și solicitarea privind actualizarea, ca neîntemeiate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare care se depune la Curtea de Apel București, Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi 08.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. D. C. A.
Red. GD/AC
2 ex/

← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1523/2015. Curtea de Apel...		Obligaţia de a face. Decizia nr. 1955/2015. Curtea de Apel... →

Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1608/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1608/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI