Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2301/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2301/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 41451/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2301
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.04.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul reclamant R. G., împotriva sentinței civile nr.7775/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. A. INTERNE, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL – S. BUCUREȘTI JILAVA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinarea M.A.I.
Curtea constată că intimatul pârât M.A.I. a solicitat judecarea în lipsă conform art.223 Cod procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia C. Administrativ si Fiscal la data de 27.12.2013, reclamantul R. G. a chemat in judecata pe pârâții MIISTERUL A. INTERNE si ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, PENITENCIARUL S. BUCUREȘTI-JILAVA solicitand instantei obligarea la recunoasterea dreptului pretins, respectiv acordarea ajutoarelor cuvenite in temeiul prev. art. 13 din L. 285/2010 si art. 20 al. 1 si 2 Cap .II sectiunea 3-a, Anexa VII la L. 284/2010, art. 127al. 5 si 6 lit. g din HG. 257/2011; obligarea la repararea pagubelor prin achitarea in totalitate a ajutoarelor ce i se cuvin, suma stabilita potrivit art. 20 al. 2 cap II Anexa VII din L. 284/2010, la salariul functiei de baza din ultima luna de activitate si fara a fi supus impozitului pe venit de 16% si cotelor de contributie obligatorii conform C.Fiscal (10,5 % CAS si 5,5 CASS, la care se adauga dobanda legala si incidele de inflatie aferente sumei datorate la data pensionarii.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca raporturile sale de serviciu cu Penitenciarul S. Jilava au incetat la data de 1.11.2012, cu drept de pensie pentru limita de varsta. S-a emis decizia nr._/23.05.2013 de catre Casa de Pensii a Sectoriala a Ministerului Administratiei si Internelor.
Conform art. 13 al. 2 din L. 285/2010 privind salarizarea pe anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, coroborat cu art. 20 al. 1 si 2 din Anexa VII cap II Sectiunea a III-a din L. cadru 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, la trecerea in rezerva sau direct in retragere, respectiv la incetarea raporturilor de serviciu, cu drept de pensie, pentru activitatea depusa, in functie de vechimea efectiva ca militar, politist, functionar public cu statut special din sistemul adminsitratiei penitenciare si persoanlul civil”.Conform art. 20 al. 1 aceste ajutoare trebuie calculate in raport cu solda functiei de baza respectiv salariul functiei de baza avut in luna schimbarii pozitiie de activitate.Art. 127 al. 5 si 6 lit. g din HG. 257/2011 are in vedere ca nu sunt venituri de natura salariala si nici asimilate salariilor aceste ajutoare si nu sunt supuse impozitului pe venit si nici cotelor de contributii sociale obligatorii conform Codului Fiscal.
Mentioneaza reclamantul ca pentru acordarea acestor ajutoare a formulat trei memorii, la conducerea MAI, inregistrate sub nr._/SRP/21.11.2013, caruia i s-a raspuns cu adresa nr._/27.11.2013 din partea Directiei Generale Financiare, si raspunsul nr._/SRP/4.12.2013 din partea Directiei Generale Financiare si la conducerea Penitenciarului S. Bucuresti Jilava-Directia Financiara, care nu a acordat raspuns.Se sustine ca aceste ajutoare se acorda o singura data si nu au caracter de continuitate, nefiind considerate venituri salariale saua similate salariilor.
In dept s-au invocat dispoz. L. 554/2004, L. 285/2010, L. 284/2010, L. 263/2010 si HG. 257/2011.
In dovedire s-au depus inscrisuri in copii, respectiv plangere prealabila, decizia nr._/23.05.2013; adrese raspuns.
Prin intampinarea depusa la dosar de paratul Spitalul Bucuresti Jilava s-a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, avand in vedereca reclamantul a fost angajat al institutiei pe perioada 1.04._94, iar la 1.11.2012 dosarul sau de pensionare a fost inaintat la unitatea militara unde acesta si-a desfasurat activitatea. Se invoca prev. art. 3 din OUG84/2012 precum si art. 9 din acest act normativ ce prevede ca in anul 2012 nu se acorda ajutoare sau dupa caz indemnizatii la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezerva.Prin legea 285/2010 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice se prevede ca,,acordarea ajutoarelor sau dupa caz a indemnizatiilor la iesirea la pensie, retragere, incetarea rapoturilor de serviciu ori la trecerea in rezerva nu se aplica”.
In drept s-au invcat dispoz. OUG80/2010, OUG84/2012.
Si paratul MAI a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive, avand in vedere ca reclamantului i–au incetat raporturile de serviciu la 1.11.2012, cu drept de pensie pentru limita de varsta, raporturi avute cu Penitenciarul Bucuresti Jilava, unitatea sanitara care nu se afla in subordinea MAI, aspect regasit in deciiza nr. S/82/30.04.1994 emisa de Casa de Pensii a MAI.Conform adeverintelor nr._/29.10.2012 si_/29.10.2012 emise de Spitalul Clinic C., reclamantul a fost angajat civil in functia de asistent medical in cadrul Spitalului Clinic C. incepand cu data de 1.09.1995 si pana la 1.11.2012, iar dosarul de pensie al reclamanului s-a depus la Casa de Pensii Sectoriala a MAI in consiedrarea calitatii de subofiter pe care acesta a detinut-o pana in anul 1994 si in aplicarea dispoz. art. 103 al. 5 din l. 263/2010.
Reclamantul aformulat raspuns la intampinararile depuse de paratii Penitenciarul Bucuresti Jilava si MAI.
Si paratul A. N. a Penitenciarelor a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive, deoarece drepturile solicitate de reclamant se pot acorda doar de catre Penitenciarul Bucuresti Jilava, institutie al carui salariat a fost reclamantul pana la 1.11.2012. Pe fond se solicita respingerea actiunii, ca neintemeiata, avand in vedere ca ajutoarele soliictate de reclamant in temeiul art. 13 din L. 285/2010 nu ii sunt opozabile reclamantului deoarece art. 13 al. 1 se refera la persoanele carora le-au incetat raporturile de munca in cursul anului 2011 si care nu au beneficiat de acordarea ajutoarelor la incetarea raporturilor de serviciu, iar al. 2 al aceluiasi articol desi permite aplicarea dipsoz. legale privind acordarea ajutoarelor, mentioneaza limitativ situatiile in care acestea s-ar fi putut acorda-,,persoane clasa inapt pentru serviciul militar ori incadrate in grad de invaliditate sau decedate”- iar reclamantului i-au incetat raporturile de munca pentru limita de varsta la 1.11.2012. Art. 9 din L. 283/2010 privind aprobarea OUG80/2010 are in vedere ca in anul 2012 nu se acorda ajutoarele sau dupa caz indemnizatia la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezerva. Masura a fost mentinuta si in anul 2013 conform art. 2 din OUG84/2012.Si pentru anul 2014 legiuitorul a stabilit prin art. 10 din OUG103/2013 ca, in anul 2014 nu se acorda ajutoarele sau dupa caz, indemnizatia la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezerva.Avand in vedere ca ajutorul in cauza are natura unui beneficiu acordat de legiuitor in favoarea anumitor categorii profesionale, jurisprudenta CCR, respectiv decizia nr. 1576/2011 stabileste ca drepturile afectate de dispoz. art. 9, 18 si 19 din L. privind aprobarea OUG80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar nu sunt incidente drepturile fundamentale, astfel ca dispoz. art. 35 din Constitutie nu sunt incidente in privinta acestora.
Prin sentința civilă nr. 7775/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.A.I. și respinsă acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A.N.P. ca neîntemeiată. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul R. G., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Pe perioada 1.04._94, reclamantul a desfasurat raporturi de serviciu cu paratul Spitalul Bucuresti Jilava, pana la data de 1.11.2012, cand i-au incetat raporturile de serviciu, cu drept de pensie pentru limita de varsta, aspecte rezultate din decizia nr._/23.05.2013 de catre Casa de Pensii a Sectoriala a Ministerului Administratiei si Internelor.
Conform deciziei nr._/23.05.2013 emisa de catre Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Administratiei si Internelor s-a dispus acordarea pentru reclamant a pensiei pentru limita de varsta, urmare a incetarii raporturilor de munca a plutonierului major- reclamantul, caruia i –au incetat raporturile de serviciu la 30.11.1994.
Reclamantul argumenteaza ca la incetarea raporturilor deserviciu, paratii aveau obligatia platii salariilor compensatorii si ajutoarelor, in temeiul prev. art. 13 din L. 285/2010 si art. 20 al. 1 si 2 Cap. II sectiunea 3-a, Anexa VII la L. 284/2010, cu stabilirea unei baze de calcul care sa includa toate drepturile banesti care i se cuvin la data trecerii in rezerva.In acest sens s-a adresat atat MAI in vederea acordarii, prin cererile inregistrate sub nr._/SRP/21.11.2013, caruia i s-a raspuns cu adresa nr._/27.11.2013 din partea Directiei Generale Financiare, si raspunsul nr._/SRP/4.12.2013 din partea Directiei Generale Financiare si la conducerea Penitenciarului S. Bucuresti Jilava-Directia Financiara, care nu a acordat raspuns.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR- instanta a considerat-o intemeiata, si a admis-o cu consecinta respingerii cererii fata de o persoana fara calitate procesual pasiva avand in vedere ca drepturile solicitate au la baza raporturile de serviciu desfasurate intre reclamant si paratul Spitalul Bucuresti Jilava, institutie cu personalitate juridica si ordonator tertiar de credite.Astfel orice drepturi, mod de calcul si plati catre reclamant cad in sarcina unitatii angajatoare, in speta Spitalul Bucuresti Jilava .
In ce priveste excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N. a Penitenciarelor, instanta a considerat-o neintemeiata si a respins-o, intrucat paratul Spitalul Bucuresti Jilava este in o unitate sanitara aflata subordinea acestuia, si are calitate de ordonator de credite secundar de credite pentru acesta din urma.
Fundamentul pretentiilor reclamanului priveste prevederile art. 20 al. 1 Anexa VII la legea 284/2010 ce au in vedere ca, ,,la trecerea in rezerva sau direct in retragere, respectiv la incetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie, persoanlul militar, politisti, functionari publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, pentru activitatea depusa, in functie de vechimea efectiva ca militar, politist, functionar public cu statut special din sistemul administrattiei penitenciare si persoanl civil in institutii le publice de sparare, ordie publica si siguranta nationala, beneficiaza de un ajutor stabilit in raport cu solda functiei de baza, respectiv salariul functiei de baza avut/avuta inluna schimbarii pozitiei in activitate.”A.. 2 al aceluiasi articol stipuleaza ca ,,personalul miitar, politisti si functionari publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, trecuti in rezerva sau direct in retragere, respectiv ale caror raporturi de serviciu au incetat, cu drept de pensie de serviciu, inainte de implinirea limitei de varsta de pensionare prevazute de lege, mai beneficiaza pentru fiecare an intreg ramas pana la limita de varsta de pensionare sau, in situatia in care pot desfasura activitate peste aceasta limita, pana la limitele de varsta in grad la care pot fi mentinute in activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu doua solde ale functiei de baza, respectiv cu doua salarii ale functiei de baza”.
Reclamantului i-au incetat raporturile de serviciu pentru limita de varsta, deci nu se incadreaza in ipoteza textului legal citat.In ce priveste dispoz. art. 13 al. 1 din L. 285/2010 privind salarizarea pe anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, se are in vedere ,,in anul 2011, dispozitiile legale privind acordarea ajutoarelor sau dupa caz indemnizatiilor la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezerva nu se aplica”.
Desi alin. 2 al art. 20 dispune ca ,,in anul 2011, prevederile alin. 1 nu se aplica in imposibilitatea mentinerii in activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori incadrate in grad de invaliditate sau decedate”.
Aceste dispozitii au in vedere o situatie speciala, cere nu se aplica reclamantului, nefiind dovedite astfel de imprejurari, conform deciziei de pensie, reclamantul fiind pensionat pentru limita de varsta.
Mai mult, prevederile legale- 13 al. 1 din L. 285/2010 - privind salarizarea in anul 2011, stabilesc ca, ,,dispozitiile legale privind acordarea ajutoarelor sau dupa caz a indemnizatiilor la iesirea la pensie, retragere, incetare a raporturilr de serviciu ori la trecerea in rezerva nu se aplica”.
Faptul ca aceste prevederi nu se mai aplica, au in vedere intentia legiuitorului ca acordarea acestora a incetat in cursul anului 2011, deci nu s-au suspendat sau amanat la plata, nemaifiind posibila achitarea ulterioara a acestor drepturi.
L. 285/2010 si L. 283/2011 sunt legi speciale, care deroga de la drepturl comun in materie reprezentat de Legea cadru 284/2010.
Prin deciziile CCR nr. 818, 819, 820, 921 din 3.07.2008 care sunt generale si obligatorii conform art. 31 din L. 47/1992 s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 1, art. 2 al.3 si art. 27 al. 1 din OUG137/2000, statuand ca sunt neconstitutionale in masura in care instantele judecatoresti au competenta sa analizeze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
Mai retine instanta si decizia Curții Constituționale nr. 334/2014 privind excepția de neconstituționalitate a art. 13 din legea 285/2010 conform cu care s-a stabilit ca nu există o obligație constituțională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie.
In ce priveste anul 2012,a retinut instanta ca art. 9 din L. 283/2010 privind aprobarea OUG80/2010 are in vedere ca in anul 2012 nu se acorda ajutoarele sau dupa caz indemnizatia la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezerva. Masura a fost mentinuta si in anul 2013 conform art. 2 din OUG84/2012, iar pentru anul 2014 legiuitorul a stabilit prin art. 10 din OUG 103/2013 ca, in anul 2014 nu se acorda ajutoarele sau dupa caz, indemnizatia la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezerva.
F. de toate cele sus aratate, instanta a respins pe fond actiunea, ca neintemeiata.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurentul reclamant R. G., solicitând admiterea acestuia, asa cum a fost formulat si motivat si schimbarea hotararii recurate.
Instanta, in mod greșit, a apreciat ca reclamantul nu poate beneficia de dispozițiile art.20 alin 1 si 2 din anexa VII a Legii nr.284/2010, avand in vedere ca in anul 2012 si in anii următori nu se acorda ajutoare la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezerva.
Conform Deciziei nr.1/17.02.2014 pronuntata de ICCJ, interpretata in contextul aplicarii Legii nr.284/2010, pot beneficia de ajutoarele prev.de art.20 alin. 2 din anexa VII a Legii nr.284/2010 beneficiarii pensiei pentru limita de varsta, pensia anticipata si pensia anticipata parțial, situatie din care fac si eu parte.
Totodata, invocă si prevederile art.296 pct.20 si 22 din Hotararea nr.50/2012 a Guvernului României, prin care au fost dispuse modificări si completări ale Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal din care rezulta ca sunt exceptate de la plata contribuțiilor sociale si de asigurari sociale de sanatate "ajutoarele lunare si plățile compensatorii care se acorda conform legii personalului militar, politistilor si funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, la trecerea in rezerva sau direct in retragere, respectiv la Încetarea raporturilor de serviciu, cu drept de pensie, din domeniul apararii naționale, ordinii publice si siguranței naționale".
Consideră ca parații au făcut aplicarea în mod greșit a legislației aferente anului 2010 pentru calculul ajutoarelor acordate incepand cu anul 2011 cadrelor care au fost trecute in rezerva.
F. de cele mentionate mai sus, consideră ca face parte in categoria prev. de art.20 alin 2 din anexa VII a Legii nr.284/2010, care nu a fost pana in prezent abrogata. Daca din motive economice, aplicarea acestei legi se proroga prin legi speciale, nu inseamna ca dreptul a fost abrogat.
Pe langa legislația interna, recunoscând marja de apreciere a statelor in materia legislației sociale, CEDO a subliniat obligația autoritatilor publice de a menține un just echilibru intre interesul general si imperativele protectiei drepturilor fiindamentale ale persoanei, echilibru care nu este mentinut ori de cate ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie sa suporte o sarcina excesiva si disproporționata. . situatie, exista o incalcare a art.l din Protocolul nr.l la Convenție, determinate de incalcarea caracterului rezonabil si proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale - Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004, Cauza Moskal contra Poloniei, 2009.
Ori, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzute de legea criticata, in cazul meu, impune o sarcina excesiva si disproporționata, fara a menține un just echilibru intre interesul general si imperativele protectiei drepturilor fundamentale ale persoanei. Ca principiu general, dispozițiile Convenției Europene privind apararea drepturilor omului si a libertatilor flmdamentale au forța constitutionala si supralegislativa.
Obligația interpretării si aplicarii dispozițiilor constitutionale in material drepturilor omului in conformitate cu tratatele internaționale ratificate de Romania, deci si in conformitate cu dispozițiile Convenției, se impune tuturor autoritatilor publice romane, deoarece prevederile Constimtiei au aplicabilitate directa. In același sens, in jurisprudenta constanta a CEDO, s-a retinut ca judecătorul național insarcinat sa aplice in cadrul competentei sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lasand la nevoie pe propria răspundere neaplicata orice dispoziție contrara a legislației naționale, chiar ulterioara, fara a solicita sau a aștepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional (Hotararea din 09.03.1978 data in cauza Amministrazione delle finanze dello Stato/Simmeenthal nr.C 106/77).
Constatarea de către ICCJ, prin Decizia nr.1/17.02.2014, trebuie interpretata in contextul aplicarii Legii nr.284/2010 si nu Împiedica instantele de judecata sa faca aplicarea art.20 din Legea fundamentala si sa dea prioritate pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte.
De altfel, prin decizia nr. 1344/09.12.2008, Curtea Constitutionala a retinut ca instantelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directa a legislației comunitare, atunci cand legislația naționala este in contradicție cu aceasta.
În sprijinul celor afirmate, invocă demersurile legislative prezente care urmăresc elaborarea unei noi legi a pensiilor militare de stat, care sa corecteze tocmai greșelile din legislația pe care si eu am contestat-o.
În prezenta cauză, consideră că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
In drept, ă dispozițiile art. 299-308 C.pr.civ.
Pentru motivele invocate, solicită admiterea recursului schimbarea în tot a Sentintei Civile nr. 7775/ 25.11.2014 pronuntata de Tribunalul București -Secția a Il-a, in dosarul nr._, in sensul recunoașterii dreptului pretins, respectiv acordarea ajutoarelor si obligarea intimatelor la repararea pagubei ce mi-a fost cauzata.
Intimatul pârât Penitenciarul S. București Jilava a formulat întâmpinare prin care arată că, recurentul-reclamant a fost angajatul instituției pârâte în perioada 01.04._94, iar la data de 01.11.2012 a fost înaintat dosarul de pensionare pentru limită de vârstă de către Penitenciarul S. București Jilava întrucât am fost ultima unitate militară unde acesta și-a desfășurat activitatea.
Potrivit prevederilor art. 3 din OUG 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar:" în anul 2013, pentru personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, indemnizațiile, compensațiile, sporurile, primele, ajutoarele, plățile compensatorii, despăgubirile, compensațiile lunare pentru chirie și alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc în raport cu nivelul bazei de calcul al acestora utilizate pentru luna decembrie 2011."
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 2 din OUG 84/2012, art. 9 din OUG/2010 pentru completarea art. 11 din OUG 37/2008 privind regelemetarea unor măsuri financiare din domeniul bugetar, aprobată cu modificările și completările ulterioare prin Legea 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Astfel, potrivit art. 9 din OUG 80/2010: "în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă." în continuare, prin Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică. Nu în ultimul rând, văzând prevederile art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar odată cu . legii sus menționate nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă.
Față de cele prezentate, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond așa cum a fost pronunțată.
În drept, dispozițiile art. 490, alin. 2 Cod procedură civilă, 9UG 80/2010, OUG 285/2010, OUG 118/2010 și OUG 84/2012.
În conformitate cu prevederile art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, solicită judecarea și în lipsă.
Intimatul pârât M. A. Interne a formulat întâmpinare prin care arată că recurentul-reclamant critică modul de soluționare a acțiunii pe fondul cauzei, fără însă să formuleze critici și cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. Interne.
Potrivit art. 295 alin. (1) C.pr.civ. „Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță". Aceste prevederi sunt aplicabile și în recurs, în considerarea prevederilor art.316 C.pr.civ.
În consecință, având în vedere faptul că recurentul-reclamant nu critică hotărârea sub aspectul respingerii cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu M.A.I., solicită a se constata că, privitor la instituția MAI, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
În conformitate cu art. 223 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției MAI.
Intimata pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare prin care arată în esență faptul că, Decizia nr. 1/17.02.2014 emisă de înalta Curte de Casație și Justiție nu are nicio legătură cu pretențiile recurentului reclamant R. G., prin aceasta urmărindu-se doar o interpretare unitară a legii pentru unele categorii de pensii care se acordă în sistemul public de pensii.
Dispozițiile legale cuprinse la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, invocate de recurentul reclamant, nu îi sunt aplicabile acestuia din simplul motiv că se referă la persoanele cărora le-au încetat raporturile de serviciu în cursul anului 2011, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că prevederile alin. (1) nu se aplică în situația imposibilității menținerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate, situații în care recurentul reclamant nu se regăsește. Recurentul reclamant a beneficiat de acordarea pensiei pentru limită de vârstă, conform deciziei de pensie nr._/23.05.2013.
Referitor la anul 2012 în care au încetat raporturile de serviciu ale recurentului reclamant, reiterează că potrivit art. 9 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2012 nu se acordă ajutoarele i sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, ajutoare prevăzute la art. 20 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.
Măsura a fost menținută și în anul 2013 potrivit dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare:
,,Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013".
Pentru anul 2014, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, au prevăzut că ,,în anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă".
Cum recurentul reclamant a beneficiat de drepturile de pensie după . dispozițiilor legale mai sus citate, respectând succesiunea în timp a legilor ce reglementează același drept, instanța de fond a constatat că reclamantului nu i se pot acorda ajutoarele de trecere în rezervă.
Pe cale de consecință, solicităm respingerea recursului ca nefondat și, pe fond, să mențineți, ca temeinică și legală. Sentința civilă nr. 7775/25.11.2014, pronunțată de către Tribunalul București - Secția IX C. Administrativ și Fiscal.
În drept, art. 490 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, republicată, privind noul Cod de procedura civilă.
În temeiul art. 223 alin. (3), coroborat cu prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 Cod procedura civilă solicită judecarea cauzei chiar și în lipsă.
Cu cheltuieli de judecată.
Recurentul reclamant a formulat răspuns la întâmpinările formulate de intimații pârâți.
Analizând motivele de recurs în raport de dispozițiile legale incidente, actele și lucrările dosarului și susținerile părților, Curtea reține următoarele:
În esență recurentul reclamant critică ca nelegală și netemeinică sentința pronunțată de Tribunalul București cu nr. 7775/25.11.2014, apreciind că în mod greșit instanța a interpretat dispozițiile legale prevăzute de Legea nr. 284/2010 în sensul că nu poate beneficia de ajutoare la ieșirea la pensie prevăzute de art. 20 alin 1 și 2 Anexa VII a Legii invocând și prevederile art. 296 din H.G. nr. nr. 50/2012 prin care au fost dispuse completări ale normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Din înscrisurile dosarului se reține că între recurentul reclamant și intimata pârâtă au încetat raporturile de serviciul la data de 01.11.2012. Dispozițiile legale prevăzute de art. 13 alin. 1 din Ordinul nr. 285/2010 invocate de recurent nu se aplică acestuia deoarece se referă la persoanele cărora le-au încetat raporturile de serviciu în cursul anului 2011, acesta beneficiind de acordarea pensiei pentru limită de vârstă conform deciziei de pensie nr._/23.05.2013. În ceea ce privește anul 2012 în care au încetat raporturile de serviciu, potrivit art. 9 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. nr. 80/2010 în completarea art. 11 a O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu, ori la trecerea în rezervă, ajutoare prevăzute în art. 20 Anexa VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice cu modificările și completările ulterioare. Această măsură s-a menținut și pentru anul 2013 potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012 privind salarizarea personalului din sectorul bugetar pentru anul 2013.
În speță recurentul reclamant a beneficiat de decizia de pensionare după . dispozițiilor legale astfel încât în mod corect instanța de fond a constatat că nu poate beneficia de ajutoarele de trecere în rezervă.
Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 496 NCPC urmează a fi respins ca nefondat recursul formulat de reclamantă .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant R. G., împotriva sentinței civile nr.7775/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. A. INTERNE, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL – S. BUCUREȘTI JILAVA, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
C. D.
Tribunalul București - Secția a II-a
C. Administrativ și Fiscal
Jud.fond.L. G.
Red.jud.U.D./2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2038/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2222/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
