Anulare act administrativ. Sentința nr. 491/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Sentința nr. 491/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 7327/2/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

Sentința civilă nr. 491

Ședința publică de la 24.02.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: M. E. G.

GREFIER: C. O.

Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamantul R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI – ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 17.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi când a hotărât următoarele:

CURTEA ,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI – ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună

- anularea parțială a Deciziei de impunere nr. F-MC 821/11.12.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, cu privire la suma de 1.757.780 lei reprezentând „ TVA colectată pentru serviciile de administrare a pădurilor, prestate de ocoalele silvice din cadrul direcției silvice către proprietarii fondului forestier... " și a obligațiilor fiscale accesorii în sumă de 219.532 lei;

- anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 258/10.12.2013, în ceea ce privește suma de 1.757.780 lei reprezentând „ TVA colectată pentru serviciile de administrare a pădurilor, prestate de ocoalele silvice din cadrul direcției silvice către proprietarii fondului forestier... "

-anularea Deciziei nr. 168/18.06.2014 privind soluționarea contestației administrative a Romsilva formulată împotriva Deciziei de impunere nr. F-MC 821/11.12.2013, în ceea ce privește suma de 1.757.780 lei.

În motivarea acțiunii s-a arătat că o echipă de inspecție fiscală din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Activitatea de Inspecție Fiscală, a efectuat la sediul central al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva o inspecție fiscală, care s-a finalizat prin Raportul de Inspecție Fiscală nr. F-MC 258/10.12.2013. Perioada supusă verificării fiind 01.04._12.

In baza acestui raport, a fost emisă decizia de impunere nr. F-MC 821/11.12.2013, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plată în suma de 3.853.501 lei, din care R. Națională a Pădurilor - Romsilva contestă suma de 1.757.780 lei, reprezentând diferența de TVA, pe care ar trebui să o achite la bugetul consolidat al statului.

Precizează că suma pe care o contestă, cuprinsă atât în Raportul de inspecție fiscală nr. F-MC 258/10.12.2013, cât și în Decizia de impunere nr. F- MC 821/11.12.2013, reprezintă o situație centralizată a sumelor din procesele - verbale încheiate de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, care au efectuat verificări la unitățile teritoriale ale Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, respectiv la direcțiile silvice.

În temeiul dispozițiilor art. 205 și 207 din OG 92/2003, a contestat la organul emitent Decizia de impunere nr. F-MC 821/11.12.2013, iar prin Deciziei nr. 168/18.06.2014, înregistrată la R. Națională a Pădurilor - Romsilva sub nr. 7075/24.06.2014, ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a respins contestația administrativă.

Referitor la suma de 1.757.780 lei reprezentând „TVA colectată pentru serviciile de administrare a pădurilor, prestate de ocoalele silvice din cadrul direcției silvice către proprietarii fondului forestier... ", fiind individualizată la nivelul direcțiilor silvice B. și Sibiu după cum urmează: La nivelul Direcției Silvice B. 1.757.780 lei, apreciază reclamanta că în mod eronat ANAF a obligat-o la colectarea TVA aferentă contractelor de administrare.

În acest sens, s-a arătat că direcțiile silvice încheie cu proprietarii de păduri, două tipuri de contracte:

1.de servicii silvice, conform art. 10 alin (1) din Legea 46 / 2008 ,,Sunt obligatorii administrarea, precum și asigurarea serviciilor silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice". Contractele de servicii silvice se referă la efectuarea de către ocol a unor servicii cu specific silvic (pază și protecție fond forestier, lucrări de îngrijire a arboretelor, împăduriri, curățări, degajări etc.). Contravaloarea lucrărilor realizate se facturează beneficiarului la finele lunii (inclusiv TVA) și se recuperează de la acesta.

2.de administrare, conform art. 12 din Legea 46 / 2008 ( Codul Silvic ) „Fondul forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale se administrează prin ocoale silvice private care funcționează ca regii autonome de interes local cu specific exclusiv silvic sau pe bază de contracte cu ocoale silvice din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva". Contractele de administrare includ pe lângă lucrările susmenționate la pot. 1 și posibilitatea regiei de a valorifica masa lemnoasă din proprietatea altor deținători. în cazul acestor contracte principalele elemente procedurale se prezintă după cum urmează:

a.ocolul silvic valorifică (facturează - inclusiv TVA) către diverși cumpărători masa lemnoasă proprietate a altor deținători;

b.în situația în care contravaloarea serviciilor silvice efectuate în suprafața administrată este superioară contravalorii masei lemnoase valorificate din aceste suprafețe, ocolul silvic facturează (inclusiv TVA) beneficiarului diferența dintre valoarea lucrărilor prestate și sume încasate din valorificarea masei lemnoase;

c.în situația în care contravaloarea serviciilor silvice efectuate în suprafața administrată este inferioară contravalorii masei lemnoase valorificate din aceste suprafețe, ocolul silvic restituie proprietarului diferența dintre suma încasată din valorificarea masei lemnoase și valoarea lucrărilor prestate.

Din cele prezentate rezultă faptul că valoarea cheltuielilor efectuate pentru administrarea suprafețelor de fond forestier proprietate a altor deținători este facturată, pe de o parte, către clienții de masă lemnoasă ce se valorifică din aceste suprafețe și, în cazul în care valoarea masei lemnoase valorificate este inferioară cheltuielilor efectuate și către proprietarii de fond forestier.

Consideră că, în mod subiectiv organele de inspecție fiscală nu au ținut cont de prevederile Codului Silvic, interpretându-se administrarea pădurilor ca „servicii de administrare", pentru a putea face asimilarea acestora cu serviciile silvice, contrar definirii distincte făcute de Legea nr. 46/2008 Codul Silvic pentru:

administrarea pădurilor (pct. 1 din anexa la Legea nr. 46/2008) - totalitatea . activităților cu caracter tehnic, economic și juridic desfășurate de ocoalele silvice, de structurile de rang superior sau de R. Națională a Pădurilor - Romsilva în scopul asigurării gestionării durabile a pădurilor, cu respectarea regimului silvic ;

serviciile silvice (pct. 40 din anexa la Legea nr. 46/2008) - totalitatea activităților cu caracter tehnic, economic și juridic desfășurate de ocoalele silvice, de structurile de rang superior sau de R. Națională a Pădurilor - Romsilva în scopul asigurării gestionării durabile a pădurilor, cu respectarea regimului silvic, exceptând valorificarea masei lemnoase.

Rezultă faptul că, în conformitate cu prevederilor legale în vigoare contractele de administrare a pădurilor cuprind totalitatea activităților efectuate în scopul asigurării gestionării durabile a pădurilor, inclusiv vânzarea masei lemnoase din suprafețele administrare.

Conform prevederilor legale, vânzarea de masă lemnoasă reprezintă o operațiune impozabilă din punct de vedere al TVA pentru care se colectează TVA.

Cu ocazia vânzării masei lemnoase din suprafețele administrate regia emite facturi către cumpărători, care au calitatea de clienți.

Facturile emise în acest sens se înregistrează în evidența contabilă a regiei, TVA aferentă acestora fiind înscrisă în jurnalele de cumpărări / deconturile de TVA ale regiei.

Proprietarii suprafețelor administrate nu au calitatea de clienți ai regiei. R. nu prestează servicii / livrează bunuri acestor persoane.

Astfel, pentru cheltuielile efectuate de către R. Națională a Pădurilor - Romsilva în cadrul contractelor de administrare a pădurilor se colectează TVA odată cu valorificarea masei lemnoase aferente suprafețelor administrate, concluziile organelor de inspecție fiscală potriviti cărora nu a fost colectată TVA pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în baza contractelor de administrare fiind eronate.

Se mai susține că Romsilva administrează pădurile altor deținători pe baza unor bugete anuale de venituri și cheltuieli, însușite de ambele părți contractante.

Invocarea ca temei de drept pentru stabilirea suplimentară a sumei de 1.757.780 lei reprezentând „ TVA colectată pentru serviciile de administrare a pădurilor, prestate de ocoalele silvice din cadrul direcției silvice către proprietarii fondului forestier... " a următoarelor articole de lege: art. 130 din Legea nr. 571/2003 „In cazul unei operațiuni care implică o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri și/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii cu plată. ", art. 140 (1) din Legea nr. 571/2003 „C. standard este de 24% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse. ", este eronată, regia respectând în cadrul derulării contractelor de administrare toate prevederile legale invocate.

Impunerea obligativității de colectare a TVA aferentă cheltuielilor efectuate cu ocazia administrării pădurilor atât de la cumpărătorul de masă lemnoasă (masa lemnoasă este produsul rezultat în urma administrării fondului forestier; masa lemnoasă rezultată în urma administrării este valorificată prin vânzare inclusiv TVA către diverși cumpărători de către regie) cât și de la proprietarul fondului forestier este o măsură eronată a organelor de control fiscal, care reprezintă o dublă impozitare a aceleiași cheltuieli.

In deplină concordanță cu prevederile legale din domeniu, citate mai sus, RNP- ROMSILVA administrează pădurile Statului Român, conform competențelor conferite prin H.G.229/2009, a unităților administrativ teritoriale, date în administrare prin hotărâri ale consiliilor locale, a persoanelor juridice de drept privat, date în administrare prin hotărâri ale adunărilor generale și a persoanelor fizice, date în administrare prin hotărâre a proprietarului unic, condițiile administrării fiind stipulate prin contracte de administrare încheiate cu respectarea tuturor dispozițiilor legale.

Sub acest aspect, proprietarii fondului forestier cu care RNP - Romsilva are încheiat contracte de administrare nu pot fi asimilați clienților.

Așadar, asimilarea noțiunii de administrare a pădurii, cu cea de prestare de servicii este nefondată.

În completarea celor susținute citează din adresa nr._/07.09.2009, a Direcției de legislație în domeniul TVA, din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, adresată Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală Juridică, cu privire la un control efectuat la Ocolul Silvic Abrud R.A., un ocol silvic privat, după cum urmează:

""Ocoalele silvice autorizate pentru administrarea fondului forestier și asigurarea serviciilor silvice, devin administratorii fondului forestier revenindu-le obligațiile proprietarilor prevăzute la art.11 alin. (2) din Codul Silvic. Ocoalele silvice private au personalitate juridică pe care o dobândesc conform art.l5 din Codul Silvic, din momentul înscrierii acestora în Registrul Național al Administratorilor de păduri și al ocoalelor silvice, întocmesc balanță, bilanț contabil propriu, au buget anual de venituri și cheltuieli distinct, de care dispun.

Conform art.128 alin.(l) din Codul fiscal, este considerată livrare de bunuri, transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar în contextul revederilor legale de mai sus, serviciile prestate de Ocolul Silvic Abrud, nu sunt considerate din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată, operațiuni impozabile pentru care să se colecteze taxa".

Așadar, se pot observa inconsecvențele de raționament și de interpretare a legii de către organul fiscal în ceea ce privește distincția dintre contractul de administrare și contractul de „servicii de administrare" atunci când e vorba de ocoale private, pe de o parte, și când e vorba de ocoale de stat, pe de altă parte.

Rezultă clar că organul fiscal, în funcție de instituția verificată, interpretează și aplică legea discreționar, ceea ce se constituie într-un abuz față de R. Națională a Pădurilor - Romsilva.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili – Activitatea de Inspecție Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În acest sens, s-a arătat că organele fiscale au constatat ca ocoalele silvice au in administrare, in regim silvic, atat fonduri forestiere proprietate publica, cat si fonduri proprietatea privata a unor persoane fizice si juridice in baza unor contracte de administrare, prin aceste contracte ocoalele silvice obligandu-se sa administreze in regim silvic si sa valorifice produsele lemnoase si nelemnoase ale pădurii.

Urmare a derulării contractelor de administrare, organele de inspecție fiscala au constatat ca ocoalele silvice au compensat cheltuielile de administrare cu veniturile realizate din vanzarea masei lemnoase si au facturat diferența doar în anumite cazuri, neflind avute in vedere prevederile art.130 din Codul fiscal potrivit carora era obligatorie facturarea distincta a fiecărei operațiuni, atat la vanzarea de masa lemnoasa, cat si serviciile de administrare efectuate de ocoalele silvice.

Totodata, potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr.46/2008 privind Codul silvic raportate la constatările organelor de inspecție fiscala detaliate in situatia de fapt, rezulta ca administrarea de către direcțiile silvice, prin ocoalele subordonate, in regim silvic a fondurilor forestiere proprietate publica a unor unitati administrativ teritoriale (consilii locale), din domeniul privat a persoanelor juridice (composesorate, biserici) sau a persoanelor fizice, se efectueaza pe baza de contract de administrare, iar proprietarii acestora au calitatea de client.

Serviciile de administrare a fondurilor forestiere sunt considerate din punct de vedere al TVA operațiuni impozabile pentru care se colecteaza TVA, iar baza de impozitare a TVA este constituita din tot ceea ce constituie contrapartida obtinuta sau care urmează sa fie obtinuta de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui teri:, in același sens fiind si punctul de vedere formulat de Direcția de legislație in domeniul TVA, direcție de specialitate din Ministenji Finantetor Publice.

Printre serviciile care nu au fost incluse in baza de impozitare a TVA se numara servicii de paza, servicii de exploatare a masei lemnoase, servicii de intretinere drumuri forestiere, precum si diverse servicii indirecte. Aceste servicii au fost efectuate direct de personalul propriu din cadrul direcției silvice sau de diverse persoane juridice care au emis facturi către respectiva direcție silvica pentru care aceasta s-a exercitat dreptul de deducere.

Totodata, se arată ca Direcțiile Silvice Sibiu si B. nu au refacturat si nu a inclus in baza de impozitare a TVA lucrările de regenerare si conservare a fondului forestier, respectiv lucrările de împăduriri, inclusiv puietii utilizati, decoplesiri, curățări, degajari efectuate In fondurile forestiere de diverse persoane juridice care au emis facturi pentru care Direcția S. Sibiu si-a exercitat dreptut de deducere a TVA aferenta.

Arată ca argumentul reclamantei, precum ca pentru cheltuielile efectuate in cadrul contractelor de administrare a pădurilor a colectat TVA odata cu valorificarea masei lemnoase aferenta suprafețelor administrate nu poate fi retinut in soluționarea cauzei intmcat Direcțiile Silvice B. si Sibiu aveau obligația facturarii distincte a fiecărei operațiuni, atat vanzarea de masa lemnoasa, cat si serviciile lunare de administrare, respectiv paza, protectia pădurilor, regenerarea, marcarea, amenajarea pădurilor etc.

Contrar precederilor legale, acestea au compensat cheltuielile de administrare cu veniturile realizate din vanzarea masei lemnoase si a facturat diferența.

De asemenea este eronat si argumentul reclamantei potrivit caruia organele de inspecție fiscala nu au tinut cont de prevederile Codului Silvic si au interpretat administrarea pădurilor ca „servicii de administrare", contrar definiției distincte facuta de Legea nr.46/2008 privind Codul Silvic.

Din interpretarea prevederilor legii invocate, se poate observa ca administrarea pădurilor se face de către ocoalele silvice din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, numai pe baza de contract, proprietarii pădurilor administrate avand in acest caz calitatea de clienți.

Prin umnare, afirmatia reclamantei potrivit careia numai cu ocazia vanzarii masei lemnoase din suprafețele administrate, regia emite facturi către cumpărători, care au calitatea de clienți, iar regia nu presteaza servicii/livreaza bunuri proprietarilor suprafețelor administrate, aceștia neavand calitatea de clienți ai regiei, nu poate fi retinuta in soluționarea favorabila a cauzei, avand in vedere ca potrivit legislației, R. Naționala a Pădurilor Romsilva, prin direcțiile teritoriale are in administrare, in regim silvic, aceste fonduri forestiere, iar serviciile silvice ocazionate de administrarea fondului forestier trebuia facturate beneficiarilor la finele lunii, respectiv unităților administrativ teritoriale (consilii locale), persoanelor juridice (composesorate. biserici) sau persoanelor fizice.

De asemenea nu poate fi retinut in soluționarea favorabila a cauzei nici argumentul reclamantei potrivit caruia este eronata impunerea obligativitatii de colectare a TVA aferenta cheltuielilor efectuate cu ocazia administrării pădurilor atat de la cumpărătorul de masa lemnoasa, cat si de ia proprietarii fondului forestier, întrucât ar reprezenta o dubla impozitare.

Se susține că organele fiscale nu au dispus colectarea TVA pentru vanzarile de masa lemnoasa întrucât aceasta fusese colectata, ci au dispus colectarea TVA pentru serviciile de administrare constând in paza, lucrări forestiere, lucrări de împăduriri etc, care nu au fost incluse in baza de impozitare. Asa cum s-a retinut, serviciile de administrare a pădurii prestate de ocoalele silvice din subordinea direcțiilor silvice către prorietarul fondului forestier sunt, din perspectiva TVA, operațiuni impozabile pentru care se colecteaza taxa, iar baza de impozitare a TVA este constituita din tot ceea ce reprezintă contrapartida obtinuta in urma serviciului de administrare.

In atare situatie, numai dupa emiterea unei facturi care sa cuprindă intreaga suma si TVA aferent, reclamanta putea sa compenseze cheltuielile de administrare cu veniturile din vanzarea de masa lemnoasa.

Or, prin faptul ca nu s-a aplicat TVA la intreaga suma ce constituie cheltuieli de administrare, reclamanta a prejudiciat bugetul de stat prin scoaterea in afara sferei de aplicare TVA a unei sume pentru care aceasta avea obligația sa o factureze cu TVA aferenta.

Astfel, întrucât reclamanta nu a procedat legal, respectiv nu a facturat proprietarilor serviciile de administrare a pădurilor astfel incat nu a colectat TVA aferenta veniturilor realizate din administrare, desi si-a exercitat dreptul de deducere a TVA aferenta achizițiilor legate de administrare, in mod legal, organele de Inspecție fiscala au stabilit in sarcina reclamantei TVA In valoare de 1.757.780 lei, pentru care au fost calculate accesorii in valoare de 103.229 lei.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea a reținut următoarele:

În urma unui raport de Inspecție Fiscală cu nr. F-MC 258/10.12.2013, în baza căruia reclamanta a fost supusă verificării din punct de vedere fiscal, pentru perioada 01.04._12, a fost emisă decizia de impunere nr. F-MC 821/11.12.2013, prin care au fost stabilite în sarcina acesteia obligații suplimentare de plată în suma de 3.853.501 lei, din care R. Națională a Pădurilor - Romsilva contestă suma de 1.757.780 lei, reprezentând diferența de TVA.

În temeiul dispozițiilor art. 205 și 207 din OG 92/2003, reclamanta a contestat la organul emitent Decizia de impunere nr. F-MC 821/11.12.2013, iar prin Decizia nr. 168/18.06.2014, înregistrată la R. Națională a Pădurilor - Romsilva sub nr. 7075/24.06.2014, ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a respins contestația administrativă ca neîntemeiată.

Cu ocazia controlului, organele fiscale au constatat ca ocoalele silvice au in administrare, in regim silvic, atat fonduri forestiere proprietate publica, cat si fonduri proprietatea privata a unor persoane fizice si juridice in baza unor contracte de administrare, prin aceste contracte ocoalele silvice obligandu-se sa administreze in regim silvic si sa valorifice produsele lemnoase si nelemnoase ale pădurii.

Urmare a derulării contractelor de administrare, ocoalele silvice au compensat cheltuielile de administrare cu veniturile realizate din vanzarea masei lemnoase si au facturat doar diferența. În acest sens, s-a reținut că nu au fost avute in vedere prevederile art.130 din Codul fiscal potrivit carora era obligatorie facturarea distincta a fiecărei operațiuni, atat la vanzarea de masa lemnoasa, cat si serviciile de administrare efectuate de ocoalele silvice.

Curtea constată că potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr.46/2008 privind Codul silvic administrarea de către direcțiile silvice, prin ocoalele subordonate, in regim silvic a fondurilor forestiere proprietate publica a unor unitati administrativ teritoriale (consilii locale), din domeniul privat a persoanelor juridice (composesorate, biserici) sau a persoanelor fizice, se efectueaza pe baza de contract de administrare, iar proprietarii acestora au calitatea de client.

Totodată, conform art. 12 din Legea 46 / 2008 ( Codul Silvic ) „Fondul forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale se administrează prin ocoale silvice private care funcționează ca regii autonome de interes local cu specific exclusiv silvic sau pe bază de contracte cu ocoale silvice din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva".

Este de reținut că în cadrul contractelor de administrare, ocoalele silvice prestează practic două tipuri de activități și anume pază și protecție fond forestier, lucrări de îngrijire a arboretelor, împăduriri, curățări, degajări etc., dar și posibilitatea regiei de a valorifica masa lemnoasă din proprietatea altor deținători.

În concret, cu ocazia derulării contractelor de administrare, reclamanta a procedat, potrivit propriilor susțineri, în felul următor:

a.ocolul silvic valorifică (facturează - inclusiv TVA) către diverși cumpărători masa lemnoasă proprietate a altor deținători;

Procedând în acest fel, au fost încălcate prevederile legale referitoare la art.130 din Codul fiscal potrivit carora era obligatorie facturarea distincta a fiecărei operațiuni, atat la vanzarea de masa lemnoasa, cat si serviciile de administrare efectuate de ocoalele silvice.

Serviciile de administrare a fondurilor forestiere sunt considerate din punct de vedere al TVA operațiuni impozabile pentru care se colecteaza TVA. Astfel, printre serviciile care nu au fost incluse in baza de impozitare a TVA se numara servicii de paza, servicii de exploatare a masei lemnoase, servicii de intretinere drumuri forestiere, precum si diverse servicii indirecte.

În maniera în care reclamanta a procedat și anume a facturat doar diferența între serviciile prestate și contravaloarea masei lemnoase valorificate, au fost încălcate prevederile legale referitoare la TVA. Aceasta avea obligația potrivit prevederilor art. 130 din Codul fiscal să factureze distinct fiecăre operațiune, atat aceea de vanzare de masa lemnoasa, cat si serviciile de administrare efectuate de ocoalele silvice.

O eventuală compensare între drepturile și obligațiile benefciarului (respectiv proprietarul terenului) putea opera doar după emiterea celor două facturi, iar nu anterior. Prin compensare cheltuielilor de administrare cu veniturile realizate din vanzarea masei lemnoase si facturarea doar a diferenței, au fost înlăturate de la aplicarea TVA, operațiuni care potrivti legii sunt supuse acestei taxări și a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului, cu sumele menționate în decizia emisă de organele fiscale.

Sub acest aspect, afirmatia reclamantei potrivit careia numai cu ocazia vanzarii masei lemnoase din suprafețele administrate, regia emite facturi către cumpărători, care au calitatea de clienți, iar regia nu presteaza servicii/livreaza bunuri proprietarilor suprafețelor administrate, aceștia neavand calitatea de clienți ai regiei, nu poate fi retinuta. Din interpretarea prevederilor Lg. 46/2008 privind Codul Silvic, se poate observa ca administrarea pădurilor se face de către ocoalele silvice din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, numai pe baza de contract, proprietarii pădurilor administrate avand in acest caz calitatea de clienți, pentru care se prestează un serviciu supus TVA.

Mai mult, nu poate fi reținut nici argumentul reclamantei potrivit caruia este eronata impunerea obligativitatii de colectare a TVA aferenta cheltuielilor efectuate cu ocazia administrării pădurilor atat de la cumpărătorul de masa lemnoasa, cat si de ia proprietarii fondului forestier, întrucât ar reprezenta o dubla impozitare, deoarece așa cum s-a demonstrat mai sus, cele două operațiuni sunt distincte și trebuiau facturate separat. Astfel, prin compensarea obligațiilor anterior emiterii facturii pentru prestarea serviciului de administrare, reclamanta a exclus aceste servicii în mod nelegal din baza de impozitare a TVA.

Aceasta, deoarece, serviciile de administrare a pădurii prestate de ocoalele silvice din subordinea direcțiilor silvice către prorietarul fondului forestier sunt, din perspectiva TVA, operațiuni impozabile pentru care se colecteaza taxa, iar baza de impozitare a TVA este constituita din tot ceea ce reprezintă contrapartida obtinuta in urma serviciului de administrare.

Prin urmare, suntem in prezenta a doua operațiuni distincte, ambele intrând in sfera de aplicare a TVA, iar reclamanta avea obligația ca pentru operațiunea de administrare a pădurilor private, sa emită factura fiscala care sa cuprindă întreaga suma stabilita pentru efectuarea acestei operațiuni la care trebuia sa aplice TVA. In atare situatie, numai dupa emiterea unei facturi care sa cuprindă intreaga suma si TVA aferent, reclamanta putea sa compenseze cheltuielile de administrare cu veniturile din vanzarea de masa lemnoasa.

Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că este neîntemeiată cererea de chemare în judecată, motiv pentru care, în temeiul disp. art. 218 alin. 2 din OG 92/2003, va respinge acțiunea ca neîntemeiată, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a actelor administrative fiscale contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamantul R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA cu sediul în București, sect. 2, ., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI – ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ cu sediul în București, sect. 5, ..88, ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, 24.02.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. E. G. C. O.

Red.jud.M.G./4 ex.

← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr....		Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 190/2015. Curtea... →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 491/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 491/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI