Pretentii. Decizia nr. 531/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 531/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 18656/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 531
Ședința publică de la 29.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. Ș.
JUDECĂTOR: L. G. Z.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 3897/26.05.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. P. S. F.&CO S.R.L. și cu intimata-pârâtă-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, în cauza având ca obiect pretenții – restituire taxă de poluare.
La primul apel nominal făcut în ședință publică, la ordine, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dată fiind lipsa părților la apelul nominal, față de dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, la sfârșitul ședinței de judecată, părțile nu au răspuns.
Curtea, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurenta-pârâtă, declară închise dezbaterile și reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3897/26.05.2014, Tribunalul București-Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta . & CO SRL, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București, a obligat pârâta AFP Sector 2 București la plata către reclamantă a sumei de_ lei cu titlu de taxă poluare reactualizată cu dobânda legală de la data de 04.02.2013 reprezentând data plății, a admis cererea de chemare în garanție formulată de AFP Sector 2 București și a obligat chemata în garanție AFM să achite pârâtei AFP sector 2 București suma de_ lei la plata căreia a fost obligată pârâta AFP sector 2 București către reclamant, reactualizată cu dobânda legală de la data de 04.02.2013 reprezentând data plăți.
Împotriva hotărârii Tribunalului București-Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE, înregistrat pe rolul Curții de Apel București- Secția a VIII-a la data de 09.09.2014, solicitând modificarea sentinței recurate, în principal, în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, pe fond ca neîntemeiată.
Arată că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației sectorului 2 a Finanțelor Publice.
Învederează faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe pentru emisiile poluante achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului.
De asemenea prin actul normativ menționat mai sus, în cadrul articolul 1 alin. 2 se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasată, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării și gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, Administrația F. pentru Mediu: (2)"Taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului., organului fiscal revenindu-i numai obligația calculării taxei de poluare (art. 5 alin. 1) și încasării acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 9/2012 arătându-se încă odată destinatarul acestor sume de bani provenite din încasarea taxei de poluare: "Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu".
Învederează faptul că actul normativ in baza căruia a fost achitata taxa de poluare de către petent (respectiv Legea nr. 9/2012, prin normele sale de aplicare H.G. nr. 9/2012) arată și expune pe larg in cadrul art. 3 alin. 5 - 8 modalitatea in care se transfera suma încasată cu titlu de taxă de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu respectiv":
"(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice.
(6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (5).
(7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului.
(8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule".
Având în vedere faptul că taxa pentru emisiile poluante achitată de către intimatul-reclamant nu se face venit la bugetul de stat aflat în administrarea organului fiscal Administrația Sectorului 2 a Finanțelor Publice conform dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei pentru emisiile poluante de către acesta, între instituția pârâtă și intimatul-reclamant .&CO SRL nu există niciun raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe pentru emisiile poluante, motiv pentru care va solicită admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentinței recurata în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive si respingerea acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea, având în vedere considerentele următoare:
Urmare a solicitării intimatului-reclamant, în temeiul Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, Administrația Sectorului 2 a Finanțelor Publice a procedat, în baza datelor înscrise în cartea de identitate a autovehiculului, la calcularea și emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru suma de_ lei taxa ce a fost calculata in raport de documentele din care rezulta dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului si elementele de calcul a taxei, depuse de către acesta. Așa cum s-a observat, intimatul-reclamant nu contestă modalitatea de calcul a taxei pentru emisiile poluante prevăzut in Legea nr. 9/2012, ci faptul ca legislația naționala contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.
Însă arată că prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a reglementat eliminarea oricăror forme de discriminare a plății taxei.
Recurenta invocă dispozițiile art. 4 din Legea 9/2012 și arată că regimul taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a intrat in vigoare de la data de 13.01.2012, potrivit prevederilor Legii nr. 9/2012 și care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei, cu destinația de venit la bugetul F. pentru mediu fiind gestionata de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național.
Prin urmare, câtă vreme legislația fiscala prevede în mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia înmatriculării autovehiculului pentru prima data in România, rezulta ca aceasta taxa este legal datorata.
Arată că prin Legea nr. 9/2012 ce a intrat în vigoare începând cu data de 13.01.2012 s-a reglementat eliminarea oricărei forme de discriminare a plații taxei pentru autovehicule in conformitate cu dispozițiile art. 4.
Mai mult, arată că prin Legea nr. 9/2012 a fost creat cadrul legal si respectiv obligația plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ce se înmatriculează pentru prima data in România, cât și pentru cele pentru care se realizează prima transcriere a dreptului de proprietate pentru autovehiculele pentru care nu a fost achitata taxa de poluare potrivit O.U.G. nr. 50/2008, respectiv taxa speciala potrivit art. 214 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că ceea ce se restituie este numai diferența dintre taxa pe poluare pentru autoturisme și autovehicule plătită in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 și taxa pentru emisiile poluante, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, respectiv: ". - (1) în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România."
Astfel, având in vedere ca taxa pentru emisiile poluante a fost achitata de intimatul-reclamant in baza unor dispoziții legale in vigoare, respectiv Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, consideră că suma nu poate fi restituită.
Referitor la plata dobânzii legale, învederează că potrivit O.G. nr. 13/2011, ordonanța ce a abrogat O.G. nr. 9/2000, dobânda legală se aplică în raporturile civile si comerciale, nu și în materie fiscala, unde, potrivit art. 124 Cod Procedura Fiscala, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acorda dobânda fiscala.
În acest sens, potrivit art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Termenul prevăzut de art. 117, alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 se calculează de la data formulării solicitării de restituire in baza titlului care atesta dreptul la restituire.
In cauza, nu exista niciun titlu care sa ateste acest drept in favoarea intimatului-reclamant.
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este îndeplinită condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
În drept, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 488 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă.
Curtea, analizând actele dosarului și susținerile părților în raport de prevederile legale incidente, constată următoarele:
Soluția pe excepția lipsei calității procesuale pasive a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept.
Administrația Finanțelor Publice Sector 2 este autoritatea emitentă a actului juridic prin care se individualizează obligația concretă ce revine proprietarului autovehiculului supus înmatriculării- decizia de calcul al taxei pentru emisiile poluante.
Potrivit art.5 din Legea nr. 9/2012, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.
Faptul că taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu nu are relevanță, raportul juridic de drept fiscal fiind născut între reclamant și autoritatea care a stabilit în concret suma datorată și a primit plata acesteia.
Pârâta are competențe în ce privește restituirea sumelor conform art.117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, raportat la Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și acordarea dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Pe fond, Curtea constată că soluția de admitere a cererii de obligare a pârâtei la restituirea taxei pentru emisiile poluante a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, având în vedere următoarele considerente:
Conform art. 4 din Legea nr. 9/2012, „(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin OUG nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 până la 1 ianuarie 2013, situație în care discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă.
Prin Ordonanța Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată la 3 februarie 2014 în cauzele conexate C‑97/13 și C‑214/13, C. și C. s-a statuat că „prin adoptarea OUG nr. 1/2012, guvernul român a menținut în vigoare o reglementare națională pe care Curtea o declarase deja incompatibilă cu articolul 110 TFUE în Hotărârea T., citată anterior. Prin urmare, acest guvern nu poate invoca în mod util finalitatea urmărită de legiuitorul național”.
Însă taxa pentru emisiile poluante care face obiectul cererii de restituire în speță a fost achitată la 30.01.2013, la cererea reclamantei înregistrată la organul fiscal în aceeași zi.
Conform art. 1 din OUG nr. 1/2012, suspendarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 a operat până la 1 ianuarie 2013.
Ca urmare, la momentul stabilirii taxei pentru emisiile poluante în sarcina reclamantei, situația creată prin suspendarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 încetase, fiind eliminată posibilitatea descurajării punerii în circulație în România a unor autoturisme de ocazie cumpărate din alte state membru U.E., în condițiile în care erau supuse taxării și autovehiculele rulate, pentru care nu fusese achitată taxa specială, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România.
Având în vedere aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 496 și 498 C.p.civ., va admite recursul și va casa sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă rămânând fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 3897/26.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. P. S. F.&CO S.R.L., cu sediul în București, .. 16, sector 2, și cu intimata-pârâtă-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6.
Casează în tot sentința recurată și pe fond,
Respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, A. Ș. L. G. Z. G. D.
GREFIER,
ANIȘOARA N.
Red. A.Ș./A.N.
5 ex./17.03.2015
Jud. fond T.B.: C. A. B.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 191/2015. Curtea de Apel... | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... → |
|---|
