Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 190/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 35998/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.190
Ședința publică de la 15.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE- G. D.
JUDECĂTOR- A. Ș.
JUDECĂTOR- L. G. Z.
GREFIER- C. A.
Pe rol fiind recursul formulat de recurenta reclamantă T. (P.) O. N., împotriva sentinței civile nr. 4547/18.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. Haret și intimatul chemat în garanție M. Educației Naționale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta reclamantă, prin avocat M. C., cu împuternicire avocațială la dosar – fila 16, lipsind intimata pârâtă și intimatul chemat în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că intimata pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.223 coroborat cu art.411 alin.2 C.pr.civ.
Recurenta reclamantă, prin avocat, arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea pune în discuție excepția invocată prin întâmpinare de USH.
Recurenta reclamantă, prin avocat, lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției, precizând că intimata pârâtă funcționează legal și că a îndeplinit toate obligațiile stabilite în sarcina sa prin contractul încheiat cu USH.
Curtea acordă cuvântul și pe fondul cererii de recurs.,
Recurenta reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatei pârâte la eliberarea diplomelor, cu obligarea intimatului MEN la tipărirea diplomelor, precizând că lasă la aprecierea Curții cererea de chemare în garanție. Solicită obligarea intimaților la cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul proces.
Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4547 din data de 18.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta T. (P.) O. N., în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET, ca neîntemeiată, și a fost respinsă cererea formulată de pârâta USH de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta T. (P.) O. N., înregistrat pe rolul Curții de Apel București- Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 04.09.2014, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, precum și admiterea cererii de chemare în garanție formulată de intimata-pârâtă U. S. Haret.
Arată că în mod greșit instanța de fond, interpretând greșit normele legale incidente în cauza, a dispus respingerea cererii de chemare in judecata formulata de recurenta, ca fiind neîntemeiată.
Astfel, deși instanța de fond înțelege să nominalizeze actele normative incidente in cauza dedusă judecații, totuși modalitatea de interpretare a textelor legale anterior amintite este contrara scopului legislativ și situației de fapt.
Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității S. Haret București, prevede la art. 1 si 2 " înființarea Universității - S. Haret - București ca instituție de învățământ superior, persoana juridica e drept privat si utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ, universitatea înființând o . facultăți si specialități acreditate. Legea aplicabila atunci când au început studiile reclamantei era cea cu nr. 84/1995- privind învățământul și respectiv Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 84/1995 formele de organizare a învățământului sunt: învățământ de zi, seral, cu frecventa redusa, la distanta, comasat, legea menționata neavând reglementari care se vizeze durata studiilor la distanta si nici autoritatea competenta sa reglementeze aceasta problematica.
Ulterior Legea nr. 288/2004 la art. 4 alin. 1 reglementează studiile universitare de licența care corespund unui număr între 180 si 240 de credite transferabile conform MECTS, iar in alin.5 s-a prevăzut că: "durata studiilor pentru obținerea creditelor de studii transferabile la învățământ la distanta se reglementează prin Hotărâre de Guvern".
Legea nr. 84/1995 și Legea nr. 288/2004 în vigoare la data admiterii reclamantei la studii universitare, conțineau dispoziții în care M. Educației actualiza periodic, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, lista domeniilor și specializărilor de licența, care se aprobă prin Hotărâre de Guvern.
Art. 5 din H.G. 1175/2006 prevede că durata ciclului de licența la formele de învățământ de zi, cu frecvență redusa și la distanta este aceeași iar în anexa 1 a Hotărârii de Guvern este prevăzută și specializare „sociologie” și „psihologie” ca domeniu de studiu universitar de licența, cu 180 de credite transferabile.
Raportat la aceeași data, prin H.G. nr. 916/2005 s-a aprobat structura instituțiilor de învățământ superior acreditat si specializările acestora, iar U. S. Haret București cu Facultatea de Sociologie Psihologie se regăsește în acest act normativ, în anexa 1 lit. B, poziția 6.
Toate actele normative mai sus menționate și în vigoare la data înmatriculării recurentei nu conțineau dispoziții exprese cu privire la forma de învățământ (zi, seral, frecventa redusa, la distanta) pentru specializările acreditate/autorizate, așa încât domeniul acesta a rămas la competenta de reglementare a fiecărei instituții superioare de învățământ, în considerarea autonomiei universitare cum a fost și cazul paratei care a procedat în consecința.
Este adevărat ca ulterior a apărut și H.G. nr. 676/2007 care a adus reglementari clare cu privire la actualizarea nomenclatorului domeniilor de studii universitare de licența și a specializărilor din cadrul acestora cu privire la credite transferabile.
În cauza nu pot fi opuse reclamantei decât acele acte normative în vigoare la data înmatriculării, respectiv în vigoare în anul 2006, deoarece la aceea data aceasta a putut în mod legitim să considere că admiterea și parcurgerea studiilor universitare, în forma și coordonatele legale raportate la aceea dată, asigura legalitatea și recunoașterea publica a studiilor universitare, fără ca acestea, prin acte normative ulterioare, să fie invalidate retroactiv.
În acest sens, instanța de fond în mod greșit a soluționat cauza dedusa judecații prin raportare la acte normative ulterioare momentului înscrierii la facultate, respectiv ulterior anului 2006, ținând cont în mod greșit de prevederile H.G. nr. 635/2008, de Ordinul 2284/2007 și H.G. nr. 676/2007- acte normative ulterioare înscrierii la facultate.
În mod greșit instanța de fond omite să analizeze în soluționarea cauzei faptul că niciodată MECTS nu a înțeles să invoce vreo nelegalitatea organizării de către U. S. Haret a studiilor organizate de acesta, obligații ce incumbau Ministerului Educației în baza art. 116 si art. 141 din Legea nr. 84/1995, ba chiar M. nu a sesizat nicio neregulă în acest sens, permițând astfel Universității să organizeze studiile urmate de recurenta, permițând să organizeze licența pentru studiile respective, ba chiar permițând emiterea de Adeverințe de promovare a examenului de licența sub egida MECTS.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond omite să analizeze și faptul că niciodată MECTS sau Agenția R. de Asigurarea Calității in învățământul Superior ( ARACIS )- înființată în baza OUG 75/2005, nu a demarat și nu a finalizat vreo procedură administrativa care să conducă la concluzia că U. a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care chiar M. Educației era cel care in baza art. 6 din Legea nr. 443/2002 avea dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității.
Refuzul MECTS de a tipării diplomele de licența si suplimentul la diplome, apare ca un refuz nejustificat in sensul art. 2 lit. I din legea 554/2004, astfel ca se impune obligarea acestei autorități centrale de a emite aceste aprobări/avize, având în vedere și adresele Universității, cu atât mai mult cu cat acesta a înțeles să vizeze în parte actele de studii pentru absolvenții din anul 2009, dar refuza fără temei să vizeze restul actelor de studii pentru absolvenții anului 2009, fiind astfel discriminata fata de alți absolvenți, întrucât în cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ urmate în mod similar. Așadar, câtă vreme, in cauza au fost respectate prevederile legale aplicabile, dreptul său de a obține actul de recunoaștere a studiilor este un drept câștigat, opozabil erga omnes.
Interpretarea textelor de lege anterior menționate dovedesc fără dubiu faptul că recurenta s-a înscris în anul 2006 într-o forma de pregătire profesionala acreditate, în cauză nefiind nicio cerere cu privire la analizarea legalității acreditării, fapt pentru care considerentele instanței de fond sunt vădit nelegale si netemeinice.
Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă, la distanta, formele de învățământ seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.
U. S. Haret, având învățământ la ZI, FR si ID, acreditat/autorizat prin HG nr. 940/2004. În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1994, M. Educației a emis la 07.03.2006 Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește la art. 2 că admiterea în învățământul superior public se organizează pe domenii de studii de licența pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate, iar la art. 8 se prevede: formele de învățământ cu frecventa redusa sau învățământ la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi in domeniile respective si dispun de departamente specializate.
Specializarea urmata de recurenta la forma de învățământ arătata în acțiune, a fost confirmată de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
În sprijinul recursului declarat, invocă și motivarea Curții de Apel București, cuprinsă în decizia civila nr. 1285 din data de 22.03.2013, unde se retine: "diplomele de licența din aceasta cauza sunt valabile, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanța judecătoreasca nu s-a pronunțat în sensul revocării/anularii actelor. De vreme ce diplomele nu au fost revocate sau, după caz, anulate, acestea produc în continuare efecte juridice, ceea ce presupune ca beneficiarii diplomelor trebuie să li se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acestora. A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS și implicit nici de alte autorități ale statului"…"CURTEA constată că din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, reclamanții și-au îndeplinit toate obligațiile ce le reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu parata și Regulamentul privind activitatea profesionala a studenților, în sensul că și-au plătit taxele de studii, au susținut si promovat examenele inclusiv examenul de licența".
În concluzie, fata de toate cele anterior menționate, arată faptul că sentința recurata este nelegala, pronunțata prin raportare la textele de lege ce nu sunt incidente cauzei si fără o analiza temeinică a situației de fapt, producându-se astfel recurentei un grav si ireparabil prejudiciu.
În drept, recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 din NCPC (3041 din VCPC raportat la art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 din VCPC).
Intimata-pârâtă U. "S. HARET a formulat întâmpinare la data de 06.10.2014, prin care a solicitat, în cazul admiterii recursului, admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS), pentru considerentele expuse pe larg în întâmpinare.
Curtea, analizând actele dosarului și susținerile părților în raport de prevederile legale incidente, constată următoarele:
Conform adeverinței nr. 4721 eliberate de U. S. Haret la data de 23.07.2009, recurenta reclamantă a obținut titlul de licențiat in Psihologie, promovând examenul de licență din sesiunea iulie 2009.
Curtea constată că refuzul de eliberare a diplomei și suplimentului de diplomă nu este justificat, recurenta reclamantă fiind îndreptățită la obținerea acestor acte, în condițiile în care a promovat examenul de licență, a obținut titlul de „licențiat în Psihologie”, conform adeverinței eliberate de instituția de învățământ care atestă acest fapt.
Cu privire la îndeplinirea de către U. S. Haret a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamantă, Curtea constată că în perioada în care aceasta a urmat cursurile Facultății la forma FR, deși potrivit HG 366/2007 MECTS conducea sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate(…), constând, printre altele în evaluarea și controlarea realizării politicilor și programelor în domeniu, stabilirea sau propunerea, după caz, a măsurilor de corectare a lor, controlarea și monitorizarea, aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular”, nu au fost sesizate nereguli în privința activității de învățământ din cadrul Universității S. Haret, respectiv cu privire la valabilitatea formei de învățământ pentru specialitatea în discuție, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care ministerul le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat la o anumită specializare.
Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal- decizia nr. 2874/2010, finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. S. Haret, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M. Educației, Cercetării și Inovării. Potrivit deciziilor nr. 5656 din 24.11.2011, nr. 2533 din 22.05.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal- în dosarele_, respectiv_, U. S. Haret are obligația ca ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență precum și dobândirea titlului de licențiat în drept, să elibereze și diploma de licență. „Actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiați în drept este în ființă, nu a fost revocat, anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ”.
În ședința judecătorilor Secției de C. Administrativ și Fiscal din 28.10.2013 s-a adoptat soluția de principiu:
„Obligarea pârâtei U. „S. Haret” să elibereze reclamantului diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă. Cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației pentru a fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă. Soluție adoptată în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. „S. Haret” să elibereze diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă. Jurisprudență: Deciziile nr.690/2012, nr.953/2012, nr.1638/2012 și nr.3302/2012”.
În cauza B. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut următoarele:
„34. În cazul în speță, Curtea constată că, în temeiul Legii nr. 309/2002, nu puteau beneficia de măsurile reparatorii decât recruții care au prestat muncă forțată în unități aparținând D.G.M. Bazându-se pe principiul nediscriminării, pornind de la decizia pronunțată la 2 decembrie 2003, Înalta Curte de Casație, într-o . decizii, a extins însemnătatea acestei legi la toți recruții care au prestat o muncă forțată în timpul serviciului lor militar, fără a ține cont de subordonarea ierarhică a unităților militare din care au făcut parte.
35. Cu toate acestea, într-o altă . decizii pronunțate în cursul aceleași perioade, Înalta Curte de Casație a desfășurat o jurisprudență contrară, din moment ce a respins, ca în cazul reclamantului, acțiunile recruților care au prestat muncă forțată în afara D.G.M.
36. În lipsa unui mecanism capabil să asigure coerența practicii chiar în cadrul celei mai înalte instanțe interne, aceasta din urmă a ajuns să pronunțe, uneori în aceeași zi, decizii diametral opuse în privința domeniului de aplicare a Legii nr. 309/2002 (a se vedea, de exemplu, deciziile din 11 ianuarie, 1 și 28 martie 2005).
37. Desigur, divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).
38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.
39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).
40. Curtea concluzionează deci că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.
În consecință, a fost încălcat încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată incidente aceleași rațiuni pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea disp. art. 6 alin. 1 din CEDO în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul siguranței publice „care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar”.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ. va admite recursul formulat de reclamantă, va modifica în parte sentința recurată în sensul admiterii acțiunii, și va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
Curtea constată că reclamanta a solicitat prin acțiune obligarea MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE la avizarea necesară pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență și la recunoașterea diplomelor.
Având în vedere motivele de fapt și de drept invocate, Curtea constată că din eroare reclamanta a intitulat acest capăt de cerere „chemare în garanție”, pretențiile nefiind formulate pentru situația în care reclamanta ar cădea în pretenții, ci pe cale principală.
Având în vedere prevederile Ordinului MECT nr. 2284/2007: „formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare” (art. 7), „formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegați ai instituțiilor. Predarea-preluarea formularelor se efectuează în baza unui proces-verbal încheiat între delegatul instituției și reprezentantul unității de specialitate producătoare, în care sunt trecute toate datele de identificare a formularelor, inclusiv seriile și numerele” (art. 8) Curtea va obliga pârâtul (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) să aprobe tipărirea formularelor tipizate în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii.
Curtea constată că cererea având ca obiect „recunoașterea diplomelor de licență” nu este admisibilă. Conform art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța, soluționând plângerea împotriva actului administrativ (în speță, asimilat- refuzul de emitere a actului administrativ), poate, „după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă”.
Cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. HARET, având același obiect cu cererea formulată de reclamantă prin acțiune, va fi respinsă, având în vedere că obligația în sarcina MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE a fost dispusă ca urmare a admiterii acțiunii.
Având în vedere că recursul formulat de recurenta reclamantă urmează a fi admis, Curtea constată că cererea intimatei U. S. Haret de obligare la plata cheltuielilor de judecată nu este întemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 494 rap. la art. 451 C.p.civ., Curtea va dispune obligarea initmaților la plata sumei de 2300 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă T. (P.) O. N., cu domiciliul ales la CA „ M. C.” din B., Piața Daciei, ., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr.4547/18.06. 2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. Haret cu sediul în București ..13, sect.3,și intimatul chemat în garanție M. Educației Naționale cu sediul în București, .. 28-30, sect.1.
Casează în parte sentința recurată.
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
Obligă pârâtul M. Educației Naționale la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Menține în rest sentința.
Obligă intimații la plata sumei de 2300 lei către recurentă, reprezentând cheltuieli de judecată fond și recurs.
Respinge cererea intimatei U. S. Haret de obligare la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi 15.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. G. Z.
GREFIER
C. A.
Red. AȘ
Jud. fond: GG P.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 491/2015. Curtea de... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 737/2015.... → |
|---|
