Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1410/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1410/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 12297/3/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1410
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.03.2015
CURTEA COMPUSĂ DIN :
PREȘEDINTE: C. F. P.
JUDECĂTOR: M. C. I.
JUDECĂTOR: G. L. Z.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 6569 din data de 15.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ de recurenta – reclamantă S. (fostă P.) D., în contradictoriu cu intimata – pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta – reclamantă S. (fostă P.) D., prin avocat A. A., cu împuternicire avocațială la fila 4 din dosarul Tribunalului București nr._, lipsă fiind intimata – pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată faptul că la filele 39-40 din dosarul cauzei există certificat de căsătorie din care rezultă că numele recurentei reclamante este S. (fostă P.) D. și dispune rectificarea citativului în acest sens.
Recurenta – reclamantă S. D., prin avocat, arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei pe fondul recursului.
Recurenta – reclamantă S. D., prin avocat, pune concluzii de admitere a recursului, solicitând să se caseze sentința recurată și pe fond, rejudecând cauza, să se admită cererea de chemare în judecată, așa cum a fost formulată. Solicită să se aibă în vedere că instanța de fond a respins acțiunea, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 48 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal pentru deducerea unor cheltuieli aferente veniturilor pentru recurenta – reclamantă. Apreciază că această sentință este nelegală. A arătat că au fost deduse cheltuieli cu achiziția unor articole vestimentare și a unor ochelari de vedere, care au fost achiziționate în interesul activității desfășurate în vederea producerii de venituri impozabile și a mai arătat că procurarea acestor articole a fost considerată ca o investiție în imaginea notarului public, având în vedere natura profesiei acestuia, unde modul de prezentare al acestuia este foarte important pentru atragerea clienților și realizarea de venituri. De asemenea, a mai arătat că acele cheltuieli cu asigurarea CASCO sunt cheltuieli deductibile, întrucât autoturismul în privința căruia s-a încheiat această asigurare face parte din patrimoniul recurentei și a depus un contract de comodat cu privire la acest autoturism. La fel și cu privire la cheltuielile cu combustibilul, apreciază că sunt cheltuieli deductibile, în temeiul art. 21 lit. n) din Codul de procedură fiscală, precum și contravaloarea cheltuielilor reprezentând servicii taxi, cu privire la care instanța de fond a considerat că aceste cheltuieli nu sunt deductibile, întrucât activitatea notarului s-ar desfășura la sediul biroului notarial, însă, art. 11 din Legea nr. 36/1995 arată că activitatea notarului poate fi desfășurată și în afara biroului notarial. La fel și cu privire la cheltuielile de reparații și modernizări a spațiului unde se desfășoară activitatea notarială, referitor la care instanța de fond a considerat că nu sunt deductibile întrucât nu a depus la dosarul de fond acte doveditoare cu privire la aceste cheltuieli, pe care le-a depus odată cu motivele de recurs. De asemenea, cu privire la TVA, în condițiile în care aceste cheltuieli sunt considerate deductibile și acest TVA trebuie considerat ca fiind deductibil. În concluzie, susține că nu au fost interpretate și aplicate corect aceste prevederi ale art. 48 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, cu cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
Curtea rămâne în pronunțare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sent.civ. nr. 6569 din data de 15.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a respins ca neîntemeiată cererea prin care reclamanta P. D. (actualmente S.) a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice:
- Anularea deciziei nr.841/30.12.2013;
- Anularea în parte de Raportului de Inspecție Fiscală nr._/24.04.2013 emis de AFP Sector 2;
- Anularea în parte a deciziei de impunere nr._/25.04.2013 emisă de AFP Sector 2;
- Anularea în parte a deciziei de impunere nr._/25.04.2013;
În esență, reclamanta a contestat impozitul pe venitul net anual stabilit în plus pentru anul 2011, în cuantum de 1695 lei; 298 lei obligații fiscale accesorii pentru venitul net anual stabilit în plus pentru anul 2011; 3501 lei TVA și 1038 lei majorări de întârziere la TVA.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs reclamanta S. D., înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 25.11.2014, prin care a arătat, în esență, că cheltuielile făcute cu achiziția unor articole vestimentare și a unor ochelari de vedere sunt deductibile, fiind achiziționate în interesul desfășurării unor activități pentru obținerea de venituri impozabile, desfășurate de biroul notarului public, ca formă de organizare a unei profesii liberale.
S-a arătat, astfel, că folosirea unor ochelari de vedere și a unei vestimentații adecvate sunt premise necesare ale desfășurării activității notarului public; autoturismul asigurat CASCO este dat în comodat biroului notarial, iar contractul de comodat nu a fost contestat; cheltuielile cu combustibil sunt deductibile în temeiul art. 21 lit.n) C.fisc., iar cheltuielile cu serviciile taxi sunt deductibile față de posibilitatea de a desfășura activitatea în afara biroului notarial, potrivit art. 11 din Legea nr. 36/1995. În ce privește cheltuielile cu reparații și modernizări, se arată că instanța nu a încuviințat un termen pentru depunerea înscrisurilor doveditoare, care sunt atașate în recurs.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat (f. 43 și urm.).
În recurs a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în fapt că la data de 25.04.2013 a fost încheiat raportul de inspecție fiscală nr._ (fila 141 și urm.) fiind efectuată o inspecție fiscală generală la Birou N. Public Semper cu domiciliul fiscal în ..25, etaj 6, sector 2, cod de înregistrare fiscală RO26724554.
Au fost emise decizia de impunere nr._/25.04.2013 (fila 200 și urm) pentru suma de 7157 lei diferență de impozit pe venitul net anual și 2886 lei accesorii ambele pentru anul 2010 (sume necontestate) și 1695 lei diferențe pentru impozit pe venitul net anual și 298 ei accesorii (ambele pentru anul 2011) și decizia de impunere nr._/25.04.2013 (fila 203 și urm.) a fost stabilită TVA suplimentară 3501 lei și 1038 lei majorări de întârziere la TVA.
Împotriva celor două decizii de impunere reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr.841/30.12.2013 (fila 92 și urm.).
După cum rezultă din actele dosarului, nu au fost acceptate la deducere următoarele sume, contestate de recurenta-reclamantă:
1. Pentru anul 2011, suma de 965 lei, reprezentând îmbrăcăminte și materiale de construcții în valoare de 758 lei și servicii taxi în valoare de 207 lei;
2. Pentru anul 2012, suma de 2.292 lei, reprezentând:
a) 307 lei servicii taxi;
b) 1.148 lei reprezentând TVA aferentă achizițiilor de ochelari de vedere, îmbrăcăminte, detergent rufe, ondulator de păr, faianță, materiale de construcții, cherestea;
c) 822 lei, reprezentând TVA deductibilă înjumătățită, pentru achiziția de combustibil;
d) 15 lei reprezentând TVA aferentă unor băuturi alcoolice și produse din tutun;
3. Pentru anul 2013, suma de 244 lei, reprezentând TVA aferentă sumelor de 18 lei servicii taxi și de 226 lei achiziție ochelari de vedere.
În mod legal a reținut tribunalul că dispozițiile în vigoare la data nașterii faptelor generatoare ale raporturilor juridice fiscale contestate nu îngăduie deducerea sumelor amintite.
Astfel, potrivit art. 48 alin.4 Cod fiscal, condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt: a) să fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente.
În condițiile Normelor Metodologice de aplicare a Codului fiscal (pct. 37 sub art. 48), reguli generale aplicabile pentru deducerea cheltuielilor efectuate în scopul realizării veniturilor sunt și următoarele: a) să fie efectuate în interesul direct al activității; b) să corespundă unor cheltuieli efective și să fie justificate cu documente.
Prin raportare la dispozițiile legale menționate, în mod legal s-a reținut de către instanța de fond că cheltuielile a căror deducere s-a solicitat, în mod nejustificat, de către recurenta-reclamantă, efectuate cu achiziția de vestimentație, ochelari de vedere, cheltuieli cu transportul în regim de taxi și plata asigurării CASCO pentru un autoturism a cărui utilizare exclusivă ori preponderentă în scop profesional nu poate fi considerată stabilită prin simpla existență a unui contract de comodat în folosul biroului notarial nu îndeplinesc cerințele pentru a fi considerate cheltuieli deductibile, nefiind efectuate în cadrul și în scopul desfășurării activității profesionale a notarului public.
Desigur, achizițiile de vestimentație și obiecte precum ochelarii de vedere au inclusiv o utilitate profesională, însă elementul pronunțat personal al acestora și imposibilitatea disocierii scopului privat de cel profesional, pe care respectivele achiziții le implică deopotrivă impune concluzia că deducerea lor din veniturile impozabile obținute de BNP Semper, reprezentat de recurenta-reclamantă, nu este una care să corespundă scopului și dispozițiilor legii, respectivele achiziții neputând fi considerate a fi făcute ,,în interesul direct al activitățiiˮ, astfel cum prevede Codul fiscal.
În mod legal a reținut organul fiscal o deductibilitate parțială a cheltuielilor de achiziție a combustibilului, nefiind dovedită o utilizare exclusivă a autoturismului în scopul activității profesionale a notarului public, a cărui activitate se desfășoară de regulă la biroul notarial și doar în mod excepțional în afara acestuia. Pentru același motiv nu pot fi considerate deductibile și serviciile de transport taxi, nefiind de altfel dovedită conexiunea transporturilor respective cu activitatea profesională, cu excepția unor enunțuri generale și neverificabile, ori sarcina alegării și probării faptelor relevante incumbă reclamantului (art. 249 NCPC).
Ca atare, dispozițiile art. 488 alin.1 pct. 8 NCPC nu sunt incidente, normele fiscale de drept material fiind corect aplicate de prima instanță.
În ce privește critica referitoare la imposibilitatea depunerii înscrisurilor doveditoare referitoare la renovarea biroului notarial, aceasta nu poate fi primită, întrucât recurenta-reclamantă avea obligația de a depune înscrisurile doveditoare odată cu cererea de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii (art. 254 alin.1 NCPC), nefiind invocate ori dovedite împrejurările prev. de art. 254 alin.2 NCPC, care să fi justificat amânarea judecății la termenul din 8.10.2014, pentru depunerea de noi înscrisuri, în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost depusă la 9.04.2014.
Ca atare, înscrisurile depuse în recurs, potrivit art. 492 NCPC, sunt menite doar să facă dovada motivelor de casare, care privesc doar chestiuni de nelegalitate, iar nu să stabilească altă situație de fapt decât cea reținută de instanța ori instanțele de fond, instanța de recurs nefiind îndreptățită să reaprecieze situația de fapt, pe temeiul probelor (noi) administrate cu privire la aceasta. Desigur, în măsura în care s-ar găsi întemeiat un motiv de casare, în urma casării se rejudecă fondul, ca regulă (art. 498 alin.1 NCPC, art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ), însă etapa rejudecării după casare nu poate fi confundată cu recursul însuși, ori în cauză se constată că nu s-a demonstrat incidența vreunui motiv de casare, ceea ce duce la respingerea recursului, ca nefondat, potrivit art. 496 alin.1 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 6569 din data de 15.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ de recurenta – reclamantă S. (fostă P.) D., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.A. "V. V. T.", din București, ., ., prin av. V. T. Varban, în contradictoriu cu intimata – pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, cu sediul în sector 2, București, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR C. F. P. M. C. I. G. L. Z.
GREFIER
R. B.
Red./Tehnored. G.L.Z./4 ex./
Sentința civilă nr. 6569 din data de 15.10.2014 pronunțată de Judecător fond: P. G.
lucrat 2 comunicări la data de .
semnătură grefier.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2991/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 1779/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
