Pretentii. Decizia nr. 1779/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1779/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 29980/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1779
Ședința publică din 26.03.2015
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: V. D. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.4388/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul București SCAF în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA S. EDUCAȚIONAL și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal – taxa de poluare ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și reținând că s-a solicitat judecarea în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamanta ASOCIAȚIA S. EDUCAȚIONAL în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 BUCUREȘTI a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea chitanței de plată . nr._, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 997 Ron, achitată cu titlu de taxă pe poluare, sumă actualizată cu rata dobânzii legale de la momentul perceperii taxei.
Prin sentința civilă nr.4388/12.06.2014, Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea, a anulat chitanța nr. TS3A nr._ și a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 997 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cu rata dobânzii legale de la momentul perceperii taxei până la momentul restituirii.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat dintr-o țară membră U.E. un autoturism, achitând cu prilejul înmatriculării în România suma de 997 lei cu titlu de taxă pe poluare, în temeiul art. 2141 – 2143 din Codul fiscal.
Tribunalul a reținut că dispozițiile art.110 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană interzic statelor membre să aplice direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Se observă că prevederile art. 2141 – 2143 din Codul fiscal impun taxa de primă înmatriculare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Stabilind așadar taxa de primă înmatriculare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 2141 – 2143 din Codul fiscal încalcă art.110 din Tratatul C.E., prima instanță a dat întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dellostato/Simmenthal, nr.c106/77.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, se arată că hotărârea este în parte netemeinică și nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii (art.488 pct.8 C.).
Astfel, prin OUG nr.50/2008 și prin normele de aplicare (HG nr.686/2008) legiuitorul a abrogat disp. art.214 din Codul fiscal, astfel că pentru restituirea taxei de primă înmatriculare reclamantul avea la îndemână procedura reglementată de HG nr.686/2008.
Solicită să se constate că reclamantul nu se regăsește în vreo situație de excepție prevăzută de OUG nr.50/2008 astfel că taxa de poluare achitată de reclamant este legal datorată.
Cu privire la plata dobânzii legale, neexistând titlul care atestă dreptul la restituire, în cauză rezultă că nu este îndeplinită condiția prevăzută pentru acordarea acestora.
Intimata reclamantăASOCIAȚIA S. EDUCAȚIONAL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată la fond și recurs.
Analizând probele administrate în cauză Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect caracterul discriminatoriu al taxei încasate și faptul că normele care au instituit-o contravin art. 110 din TFUE, fostul art. 90 din TCE. Acest fapt este confirmat de hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. c. României, și N. c. României. Normele prin care s-au instituit taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare sunt de natură să descurajeze importul intracomunitar, și să protejeze piața internă, fapt care contravine articolului menționat.
De asemenea, prima instanță a procedat în mod corect, dând eficiență normelor de drept european și înlăturând normele din dreptul intern care sunt contrare Tratatului, fapt conform cu hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele C. /Enel și Simmenthal.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene-cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Ca și calitate procesuală pasivă Curtea constată că restituirea taxei trebuie să se facă de organul care a încasat-o, fiind nerelevant pentru ce instituție a fost încasată respectiva taxă. Actul nelegal emană de la această instituție și vătămarea a fost produsă, în mod direct, de către aceasta, repararea prejudiciului, în sensul restituirii taxei, urmând să se realizeze tot de către instituția fiscală care a impus și a încasat taxa de poluare.
În ceea ce privește procedura prealabilă, se constată că această procedură era una ineficientă, normele interne impunând plata taxei iar practica autorităților fiscale fiind în sensul impuneri taxei. Astfel, în cauza Metallgesellschaft și Hoechst CJUE statuat faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Încasarea unei taxe ce contravine dreptului european constituie un fapt generator de prejudiciu, impunându-se repararea integrală a acestui prejudiciu, inclusiv a celui produs prin lipsirea pentru o perioadă de timp, de suma de bani plătită, așa cum s-a reținut și în cauza CJUE I. c. României
În aceste condiții, soluția de obligare a autorității care a încasat taxa nelegală la repararea integrală a prejudiciului, apare ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, sector 2, . împotriva sentinței civile nr.4388/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul București SCAF în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA S. EDUCAȚIONAL, C._ cu sediu ales în București, sector 3, ., ., .>intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. D. G. R. I. V. D. C.
GREFIER,
T. M.
Red. Jud. SDG/5 ex./2015
.
Tribunalul București, SCAF
Jud. fond, V. S.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1410/2015.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3827/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
