Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1036/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1036/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 11186/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1036
Ședința Publică din data de 20.02.2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: D. C. D.
****************
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 6171/7.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant B. G. și cu intimata chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, în cadrul procedurii prealabile nu s-a formulat întâmpinare, precum și că, prin cererea de recurs recurenta pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alin.1 pct.2 NCPC, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 19.03.2013 reclamantul B. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 BUCUREȘTI anularea deciziei de calcul, restituirea sumei de 2.128 lei, achitata cu titlu de taxa pentru emisiile poluante, actualizata cu dobanda legala aferenta pana la data platii efective si obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca, a achizitionat un autoturism second hand marca Renault Megane cu numar de identificare VF1SMRF_, an de fabricatie 2003, inmatriculat pentru prima data la 28.10.2003, iar pentru inmatricularea in Romania, a fost nevoit sa plateasca o taxa pentru emisiile poluante in cuantum de 2.128 lei, astfel cum rezulta din decizia de calcul a taxei nr._/14.07.2008 si din chitanta de plata.
A mai mentionat ca, a depus plangere prealabila la pârâta AFP Sector 3 prin care a solicitat restituirea taxei pentru emisiile poluante platite, insa nu a primit niciun raspuns, fapt care ii incalca drepturile legitime, refuzul paratei fiind nejustificat. A apreciat totodata ca, taxa este contrara prevederilor art.90 alin.1 din TCE intrucit autoturismele fabricate in Romania sunt scutite de plata taxei, iar prin modul in care a fost reglementata diminueaza sau incearca sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru al UE. Legat de decizia de calcul a aratat ca, acest act administrativ a fost emis in aplicarea unor norme de drept interne(OUG nr.50/2008 modificata) ce contravin dreptului comunitar(art.110 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene, versiunea consolidata).
In drept, reclamatul si-a intemeiat actiunea pe prev. art.110 din Tratatul CE, art.7 din Legea nr. 554/2005, art. 274 C.p.civ., art. 1092, 992-997 C Civ., art.148 al.2 si al.4 din Constitutie
Au fost depuse la dosar în fotocopii următoarele înscrisuri: certificat, decizie de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, chitanta, carte de identitate a vehiculului, certificat de inmatriculare, factura, contract de vanzare cumparare.
Actiunea a fost legal timbrata cu suma de 39 lei si 0.3 lei timbru judiciar.
Pârâta A. Finantelor Publice Sector 3 prin DGRFPB a depus intampinare in termenul legal la data de 24.07.2014 prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, aratand totodata ca, prin OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, a fost stabilita o procedura speciala de restituire a taxei de prima inmatriculare, ulterior mentinuta prin Legea nr.9/2012. Parata arata ca prin exonerarea de la plata taxei speciale de prima inmatriculare, practic autovehiculul in cauza nu mai este inmatriculat avand in vedere ca nu sunt respectate prevederile art. 7 alin. 1 lit i din Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor nr.1501 din 13.11.2006 - privind procedura inregistrarii, radierii si eliberarea autorizatiei de circulatie provizorie sau pentru probe a vehiculelor. Legat de fondul cauzei, practica instantelor s-a conturat in sensul admiterii cererilor de restituire intrucat solicitarea platii acesteia contravine prevederilor art.90 din Tratatul de Instituire a CE, insa aceasta practica contravine prevederilor art.16 din Constitutie, intrucat creeaza privilegii nejustificate pentru o alta categorie de cetateni, care sunt tinuti in continuare la plata taxei speciale de poluare.
In drept s-au invocat prev. C.pciv., OG 92/2005 si OUG 50/2008.
A formulat cerere de chemare in garantie a Administratiei F. de Mediu.
A fost incuviintata proba cu acte pentru toate partile.
La termenul din data de 07.10.2014, instanta a pus in discutia partilor exceptia lipsei calității procesuale pasive a AFP sector 3 invocata de parata prin intampinare.
Prin sentința civilă nr. 6171/7.10.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a fost respinsă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei AFP sector 3-DGRFPB ca neintemeiata. A fost admisă actiunea formulată de reclamantul B. G., anulata decizia de calcul nr._/14.07.2008 emisa de catre parata. A fost obligată parata AFP sector 3-DGRFPB sa plateasca reclamantului suma de 2.128 lei, taxa pentru emisiile poluante si dobanda legala calculata de la data platii si pana la data restituirii efective. A fost admisă cererea de chemare in garantie a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU formulata de parata și a fost obligată chemata in garantie AFM la plata catre parata AFP sector 3- DGRFPB a sumei de 2.128 lei, taxa pentru emisiile poluante si dobanda legala calculata de la data platii si pana la data restituirii efective. A fost obligată parata AFP sector 3-DGRFPB la plata sumei de 39 lei cheltuieli de judecata(taxa timbru), catre reclamant.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Exceptia lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.F.P sector 3 a fost respinsa ca neintemeiata, fata de imprejurarea ca, exista raporturi juridice intre reclamant si aceasta parata generate de faptul incasarii taxei de catre aceasta si emiterii deciziei de calcul a taxei pe poluare.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamantul a achizitionat cu factura de la fila 8, un autoturism second hand marca Renault Megane cu numar de identificare VF1SMRF_, an de fabricatie 2003, inmatriculat pentru prima data la 28.10.2003, iar pentru inmatricularea in Romania, a fost nevoit sa plateasca o taxa pentru emisiile poluante in cuantum de 2.128 lei, astfel cum rezulta din decizia de calcul a taxei nr._/14.07.2008 si din chitanta depusa la dosar(f.6-7).
Acesta a formulat plangere prealabila inregistrata la pârâta AFP Sector 3, prin care a solicitat restituirea taxei pentru emisiile poluante achitate, la care parata nu i-a comunicat nici un raspuns (f.21-25).
Ca urmare, instanta a apreciat ca acesta s-a adresat corect autoritatii emitente a deciziei de calcul a taxei, care este si institutia care a incasat contravaloarea taxei pentru emisiile poluante si ca prin masura impunerii acestei taxe in legislatia interna i s-a produs reclamantului o vatamare, in conditiile in care aceste norme incalca legislatia comunitara, astfel ca avea interes sa uzeze de prevederile Legii 554/2005.
Totodata, instanta a constatat ca reclamantul a formulat in termenul legal, prev.de art.11 din acelasi act normativ, actiune in instanta, fata de refuzul nejustificat de restituire a taxei.
In privinta cererii de restituire a sumei achitate, tribunalul a retinut ca plingerea prealabila nu era necesara conform art.7 al. 5 din Legea nr.554/2005 raportat la art.2 al.2 din Legea nr.554/2005 si fata de Decizia nr.24/2011 a ICCJ pronuntata in aceasta materie.
Referitor la fondul cauzei, in speta sunt incidente prevederile Legii nr.9/2012 (adoptata ulterior intrarii in vigoare a O.U.G.50/2008).
Problema de drept dedusa judecatii este daca taxa pentru emisii poluante stabilita de dispozitiile Legii nr. 9/2012 este legal perceputa de catre statul roman, in conditiile aderarii Romaniei la spatiul comunitar.
Potrivit art. 4 al.1 din Legea 9/2012, reclamantul are obligatia de a achita taxa pentru emisiile poluante reglementata, taxa care se face venit la fondul pentru mediu si se gestioneaza de A. F. pentru Mediu.
Tribunalul a considerat că refuzul pârâtei de restituire a sumei incasate cu titlu de taxa de emisii poluante este nejustificat.
Potrivit art.4 din Legea nr.9/2012,(1) Obligatia de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;
b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri prevazute la art. 3si 8;
c) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului platitor valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art.7.
(2) Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.”
Astfel, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art.4 lit.a, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second - hand.
Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 13.01.2012, rezultă că taxa pentru emisiile poluante este datorată numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate în țara.
In consecinta, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . prevederilor L. 9/2012.
Așadar, legiuitorul a reglementat, . ca taxa de poluare, sub denumirea ,,taxa pentru emisiile poluante”, al cărei scop este, în principiu, corect - poluatorul plătește, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, în conformitate cu art.90 par.1 din Tratatul de Instituire a CE, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art.11 alin.1 și 2 din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art.148 alin.2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Potrivit dispozitiilor constituționale sus aratate, și față de Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre ale Uniunii Europene de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
Este de menționat că pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de emisii poluante contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile art. 2 al. 1 lit. l din L. 9/_, retine Tribunalul ca taxa pentru emisiile poluante, este definita de legiuitor ca fiind ,,l) taxa – reprezinta suma datorata de catre contribuabil pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 si N1, N2, N3”.
In chiar preambului acestei legi, se mentioneaza ca taxa pentru emisiile poluante este chiar noua taxa de poluare, si in cuprinsul acesteia nu sunt regasite modificari substantiale ale fostei O.U.G.50/2012 care a reglementat vechea taxa de poluare, in prezent suspendata de la aplicare.
Coroborand prevederile legale in vigoare cu normele europene, rezultă că pentru un autovehicul produs în România sau în alte state membre UE, nu trebuie sa se perceapa o noua taxa, independent de denumirea acesteia, ( taxa de poluare, sau taxa pentru emisiile poluante), dacă a fost anterior înmatriculat . al Uniunii Europene.
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisiile poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
In consecinta, L.9/2012 este deci contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autovehiculelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
Tribunalul a mai remarcat un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 13.01.2012 (respectiv 1.07.2008, conform O.U.G.50/2008) și cele care înmatriculează autovehicule ulterior, doar aceste din urmă persoane plătesc taxa pentru emisiile poluante (respectiv de poluare) deși este evident că poluarea deriva de la ambele categorii de autoturisme. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pentru emisiile poluante (respectiv de poluare) de faptul înmatriculării, deși din preambulul L. 9/2012 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, ceea ce implica instituirea unei taxe de emisii poluante (de poluare) pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Pe cale de consecință, Tribunalul a constatat că reclamantului in mod nejustificat i s-a perceput taxa pentru emisiile poluante, astfel că sunt îndeplinite cerințele art.1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004, republicată, să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art.18 alin.1 din Legea nr.554/2005 republicată, Tribunalul a admis cererea, a anulat decizia de calcul si a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 2.128 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante si a dobanzii legale calculate in conditiile art.124 cu raportare la art.117 al.2 C.p.fiscala, de la data platii si pana la data restituirii efective, avand in vedere consideratiile stabilite in cauza I. .
F. de dispozitiile art.60 C.p.civ., Tribunalul a admis si cererea de chemare in garantie a Administratiei F. de Mediu formulata de parata si a obligat chemata in garantie la plata catre parata AFP sector 3 a sumei de 2.128 lei, taxa pentru emisiile poluante si a dobanzii legale calculate in conditiile art.124 cu raportare la art.117 al.2 C.p.fiscala, de la data platii si pana la data restituirii efective, intrucat suma achitata paratei cu titlul de taxa pe poluare a fost virata de parata in contul AFM, suma constituindu-se venit la bugetul F. pentru Mediu si fiind gestionata de chemata in garantie, potrivit art.1 al.1 si art.5 al.4 din OUG nr.50/2008.
In temeiul art 274.C.p.civ. intrucat parata a cazut in pretentii, instanta a obligat parata si la plata sumei de 39 lei (taxa timbru), cheltuieli de judecata catre reclamant, pe temeiul culpei sale procesuale.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 BUCUREȘTI, apreciind că "Hotararea pronuntata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii" - art. 304, C.pr.civ.
In mod nelegal instanta a respins excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimata-petenta, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice Sector 3, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către aceasta, intre institutia pârâtă si intimata-reclamanta, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care solicita admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentintei recurate in sensul admiterii excepției lipsei calitatii procesuale pasive si respingerea acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
2. In ceea ce privește admiterea cererii de chemare in judecata, in sensul restituirii sumei de 2.128 lei, arată faptul ca, instanta de fond si-a format o convingere greșita tinandu-se cont ca, dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule sunt in vigoare, iar reclamanta nu Ie-a contestat considerând ca aceasta taxa este datorata la bugetul de stat. Regimul taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, a înlocuit in fapt regimul accizelor prevăzut in Codul Fiscal pentru autoturismele si automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pana la data de 31 decembrie 2006. In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Totodata precizează faptul ca alin.2 al art.148 din Constitutia României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritatile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.Cu privire la prevederile art.9 alin.1 din Tratatul Comunitatii Europene precizam ca acestea se refera la" interzicerea taxelor vamale la import si la export si la alte taxe cu efect echivalent, or, taxa de prima înmatriculare nu intra in aceasta categorie nefiind o taxa vamala care se percepe numai in cadrul relațiilor comerciale dintre tarile membre ale Uniunii Eurpene ci se aplica, tuturor autoturismelor/autovehiculelor înmatriculate in Romania indiferent daca provin din producția interna sau din spațiul comunitar.
Totodata, fata de susținerea reclamantei ca taxa de prima înmatriculare auto, din Romania este discriminatorie apreciem ca argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi retinute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care inmatriculeaza autoturisme/autovehicule in Romania.
Arata ca nici o lege in vigoare nu acorda competenta unei instante de drept comun de a se pronunța asupra compatibilitatii unor prevederi legale ale dreptului intern cu constitutia si cu tratatele internationale. Aceasta atributie revine exclusiv Parlamentului si, eventual Curții Constitutionale, singurele institutii in masura să aprecieze daca legislația referitoare la taxa de prima înmatriculare contravine Constitutiei sau reglementarilor Uniunii Europene si sa adopte hotarari in consecința. Având in vedere ca taxa de prima înmatriculare a fost achitata de reclamant in baza unor dispoziții legale in vigoare la data plații, respectiv art.2141 Cod fiscal consideram ca suma nu poate fi restituita.
Potrivit dispozițiilor art.205 Cod procedura fiscala, ,,împotriva actelor administrative-fiscale, reclamanta poate formula contestatie la organul administrativ fiscal emitent al actului. De asemenea, teza finala a articolului sus mentionat arata ca formularea contestatiei nu înlătură dreptul la acțiune, in condițiile legii, direct in fata instantei.
Or, reclamanta nu a urmat nici una dintre cele doua cai aratate anterior,ci a solicitat doar restituirea taxei de poluare, fara a ataca insa actul administrativ - fiscal prin care a fost stabilita aceasta taxa, respective Decizia de calcul a taxei de poluare.
Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art.9 din OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările si completările ulterioare, rezulta fara dubii ca reclamanta nu se regaseste in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care solicita a se considera taxa de poluare achitata de reclamanta ca legal datorata, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiata.
3.In ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale, învederează faptul ca reclamantul nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu si nici nu face dovada ca aceasta taxa de poluare a fost achitata către bugetul de stat (aceasta fiind achitata către Administrația F. pentru Mediu), in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare.
Potrivit art. 124 Cod Procedura Fiscala, daca taxa de poluare ar fi fost achitata către bugetul de stat, restituirea s-ar fi putut solicita in temeiul dispozițiilor art.117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor facandu-se la cererea contribuabililor".
4.Referitor la capatul de cerere privind cheltuielile de judecata, solicita respingerea lui, ca neîntemeiat, avand in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.453 din Codul proc.civila.
F. de argumentele prezentate, solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat, si modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata.
In drept, art.488 pct.8 si art.488^1 din Noul Cod de procedura civila, O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare. Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr.1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr.418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule. Legea nr. 157/2005, Constitutia României.
Probe: înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Deși au fost legal citați, intimatul reclamant B. G. și cu intimata chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU nu au formulat întâmpinare în cauză.
Analizând motivele de recurs în raport de dispozițiile legale incidente și susținerile părților, în raport de criticile sentinței atacate și dispozițiile art. 488 Noul Cod procedură civilă Curtea reține următoarele:
Cu privire la criticile aduse sentinței recurate de către recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 3 prin Direcția G. a Finanțelor Publice a municipiului București, Curtea constată că tribunalul în mod corect a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 3 având în vedere că respectivele decizii de stabilire a taxei de poluate si a cererii de restituire a taxelor, sunt emise de către parata, astfel ca actele acesteia sunt contestate.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că, reclamantul a achizitionat cu factura de la fila 8, un autoturism second hand marca Renault Megane cu numar de identificare VF1SMRF_, an de fabricatie 2003, inmatriculat pentru prima data la 28.10.2003, iar pentru inmatricularea in Romania, a fost nevoit sa plateasca o taxa pentru emisiile poluante in cuantum de 2.128 lei, astfel cum rezulta din decizia de calcul a taxei nr._/14.07.2008 si din chitanta depusa la dosar(f.6-7).
Acesta a formulat plangere prealabila inregistrata la pârâta AFP Sector 3, prin care a solicitat restituirea taxei pentru emisiile poluante achitate, la care parata nu i-a comunicat nici un raspuns (f.21-25).
Prin Legea nr.9/2012, O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003 .
Numai că prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2013, situație în raport de care instanța consideră că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă.
Pe de altă parte Curtea constată că prin Ordonanța CJUE pronunțată la data de 03.02.2014 chiar în contradictoriu cu recurenta-pârâtă din prezenta cauză, în cauza C. și Cicoiu nr. 214/13, instanța europeană a stabilit că„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În considerentele acestei Ordonanțe, CJUE a reținut următoarele:” În temeiul articolului 99 din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când răspunsul la întrebarea formulată cu titlu preliminar poate fi în mod clar dedus din jurisprudență, Curtea, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, poate oricând să decidă să se pronunțe prin ordonanță motivată.
Se impune aplicarea acestei dispoziții în prezentele cauze.
La punctul 55 din Hotărârea din 7 aprilie 2011, T. (C-402/09, Rep., p. I-2711), Curtea a amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia, în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
În această privință, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare (Hotărârea T., citată anterior, punctul 56).
În temeiul acestor principii, Curtea a statuat, la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, că o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, întrucât supune taxei pe poluare vehiculele de ocazie importate, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
La punctul 27 din Hotărârea din 7 iulie 2011, N. (C-263/10), Curtea a ajuns la aceeași concluzie în ceea ce privește versiunile modificate ale OUG nr. 50/2008. Astfel, fiecare dintre aceste versiuni modificate menținea un regim de impozitare care descuraja înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Prin intermediul prezentelor întrebări preliminare, instanțele de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 110 TFUE se opune și unui regim de impozitare precum cel instituit prin Legea nr. 9/2012.
Este cert, pe de o parte, că, asemenea OUG nr. 50/2008, Legea nr. 9/2012 supunea vehiculele de ocazie importate taxei pe poluare.
Pe de altă parte, Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă.
Trebuie să se constate însă că OUG nr. 1/2012 a privat articolul 4 alineatul (2) menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin OUG nr. 50/2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Această concluzie nu este în niciun fel infirmată de faptul că OUG nr. 1/2012 nu a suspendat aplicarea articolului 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 decât începând de la 31 ianuarie 2012, dată ulterioară celei la care doamna C. a achitat taxa pe poluare aplicată autovehiculului de ocazie pe care l-a importat în România. Astfel, OUG nr. 1/2012 prevedea nu numai suspendarea aplicării articolului 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 începând de la 31 ianuarie 2012, ci și restituirea taxei pe poluare percepute în temeiul articolului 4 alineatul (2) menționat în perioada cuprinsă între 13 ianuarie 2012 și 30 ianuarie 2012.
În consecință, situația creată retroactiv prin OUG nr.1/2012 pentru această perioadă era, la rândul său, caracterizată prin aplicarea unui regim care avea un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi restrâns de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cu privire la efectele în timp ale prezentei ordonanțe
În ipoteza în care Curtea ar hotărî că articolul 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel în cauză, guvernul român a solicitat Curții, în observațiile sale scrise, limitarea efectelor în timp ale deciziei sale.
Conform unei jurisprudențe constante, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată de Curte în exercitarea competenței pe care i-o conferă articolul 267 TFUE lămurește și precizează semnificația și domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la .. Rezultă că norma astfel interpretată poate și trebuie să fie aplicată raporturilor juridice născute și constituite înainte de decizia asupra cererii de interpretare, dacă sunt reunite și condițiile care permit supunerea litigiului privind aplicarea normei respective instanțelor competente (a se vedea în special Hotărârea din 2 februarie 1988, Blaizot și alții, 24/86, R.., p. 379, punctul 27, Hotărârea din 18 ianuarie 2007, Brzeziński, C-313/05, Rep., p. I-513, punctul 55, și Hotărârea N., citată anterior, punctul 32).
Prin urmare, numai în mod excepțional, în aplicarea principiului general al securității juridice, inerent ordinii juridice a Uniunii, Curtea poate să fie determinată să limiteze posibilitatea de a invoca o dispoziție pe care a interpretat-o (Hotărârea N., citată anterior, punctul 33).
În favoarea unei astfel de limitări, guvernul român subliniază în special faptul că legiuitorul național a acționat cu bună-credință atunci când a înlocuit OUG nr. 50/2008 cu Legea nr. 9/2012, care avea ca scop să facă taxa pe poluare conformă cu articolul 110 TFUE.
Or, trebuie să se constate că, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 31 și 32 din prezenta ordonanță, prin adoptarea OUG nr. 1/2012, guvernul român a menținut în vigoare o reglementare națională pe care Curtea o declarase deja incompatibilă cu articolul 110 TFUE în Hotărârea T., citată anterior. Prin urmare, acest guvern nu poate invoca în mod util finalitatea urmărită de legiuitorul național.
În plus, potrivit jurisprudenței constante a Curții, o limitare în timp a posibilității de a invoca o dispoziție astfel cum a fost interpretată de Curte nu poate fi admisă decât în hotărârea care se pronunță cu privire la interpretarea solicitată (Hotărârea din 6 martie 2007, Meilicke și alții, C-292/04, Rep., p. I-1835, punctul 36).
Astfel, este necesar să existe un moment unic de stabilire a efectelor în timp ale interpretării solicitate pe care Curtea o dă unei dispoziții a dreptului Uniunii. În această privință, principiul potrivit căruia o limitare nu poate fi admisă decât în hotărârea care se pronunță cu privire la interpretarea solicitată garantează egalitatea de tratament a statelor membre și a celorlalți justițiabili în fața acestui drept și îndeplinește astfel cerințele care decurg din principiul securității juridice (Hotărârea Meilicke și alții, citată anterior, punctul 37).
La punctul 33 din prezenta ordonanță Curtea reiterează interpretarea pe care o oferise deja în Hotărârile citate anterior T. și N.. Întrucât Curtea nu a dispus, în acele hotărâri, o limitare în timp a efectelor interpretării menționate, și aceasta în pofida faptului că o astfel de limitare fusese de altfel solicitată de guvernul român în cauza N., o limitare în timp nu poate fi admisă în cadrul prezentei ordonanțe, care este adoptată în temeiul articolului 99 din Regulamentul de procedură.
Prin urmare, nu este necesar să fie limitate în timp efectele prezentei ordonanțe.”
Prin urmare, Curtea reține ca fiind în mod direct și prioritar aplicabilă în prezenta cauză Ordonanța anterior menționată în virtutea disp.148 din Constituția României, astfel încât vor fi înlăturate toate criticile invocate prin prezentul recurs de către recurenta-pârâtă.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale Curtea constată că în mod corect Tribunalul a admis acest capăt de cerere având în vedere că, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Curtea considera ca acest text este aplicabil in speta, de vreme ce reclamantul are dreptul la restituirea unei sume de la buget.
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
Pe de alta parte, jurisprudența Curții Europene de Justiție este in acelasi sens. Astfel, prin Hotărârea Fracovich, Curtea a statuat ca statele membre sunt obligate sa repare prejudiciile cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii. Prin Hotararea Brasserie du Pecheur, Curtea a hotărât ca repararea prejudiciilor trebuie sa fie adaptata prejudiciului suferit si sa asigure o protecție efectiva a dreptului încălcat.
De asemenea, prin hotărârile pronunțate în cauzele C-68/1979 – Hans J. I c. Ministerului danez al impozitelor și accizelor și C-229/1996 Aprile – S.R.L., a stabilit că procedurile reglementate de statele membre pentru restituirea taxelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar trebuie să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității.
Curtea apreciază că aceste principii nu pot fi respectate prin aplicarea dispozițiilor legale în baza cărora taxa a fost percepută, ci numai prin aplicarea principiilor specifice instituției plății nedatorate, care impun repararea integrală a prejudiciului, prin restituirea sumei încasate cu titlu de taxă, precum și a dobânzii fiscale calculate de la data la care taxa a fost încasată și până la restituirea efectivă, ca beneficiu nerealizat.
Referitor la capătul privind obligarea pârâtei AFP la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că nu sunt fondate criticile recurentei pârâte având în vedere că, în mod legal, prima instanta a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata, urmare a faptului ca parata a pierdut procesul, fiind aplicabil art. 453 NCPC.
Din aceste motive, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că, in baza ar. 496 Noul C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 2, ., împotriva sentinței civile nr. 6171/7.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant B. G., cu domiciliul în Bucuresti, al. Codrii Neamtului nr.6, ..2, ., sector 3, și cu intimata chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr.294, corp A, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
U. D. B. V. V. D.
GREFIER,
D. C. D.
Red. U.D.
Tehnodact. C.C.D./5 ex.
T.B. SII C. - D. C.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 948/2015. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 652/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
