Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 717/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 717/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 33903/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.717
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.02.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul reclamant B. L., împotriva sentinței civile nr. 4856/07.07.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 3 A FINANȚELOR PUBLICE și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că prin cererea de recurs, recurentul reclamant a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alin. 1 pct. 2 teza finală noul Cod de procedură civilă, după care:
Curtea constatând că recurentul reclamant, prin cererea de recurs a solicitat judecarea în lipsă conform 411 alin. 1 pct. 2 teza finală noul Cod de procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul art. 394 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 22.10.2013 sub nr._, reclamantul B. L. a solicitat in contradictoriu cu parata Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, anularea deciziei de calcul nr. 3631/16.07.2013 și restituirea timbrului de mediu achitat in cuantum de 6294 lei precum si a dobanzii fiscale calculate de la data achitarii si pana la data restituirii integrale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism marca Ford, nr de identificare WF0GXXGBBGAJ09011, an fabricatie 2010.
În vederea înmatriculării în circulație, în România, a autoturismului menționat, reclamantul a fost nevoit să achite o sumă de 6294 lei cu titlu de timbru de mediu.
Susține reclamantul că normele care instituie obligatia de plata a timbrului de mediu contravin legislației UE.
În drept, a invocat art.1 al.1,2, art.8 al.1 din Lg. 554/2004, art.148 al.2 din Constitutie, art.110 din TFUE.
In sustinerea cererii a atasat un set de inscrisuri.
La data de 14.04.2014 pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. De asemenea a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu
La data de 09.05.2014 AFM a formulat întâmpinare prin care a solicitat prin care a invocat excepția inadmisibilității, pe fond solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată
Tribunalul a încuviințat și administrat părților proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 4856/7.07.2014, Tribunalul Bucuresti a respins cererea ca neintemeiata si a arespins cererea de chemare in garantie.
In motivare, prima instanta a aratat că în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 Bucuresti, tribunalul consideră că este neîntemeiată, având în vedere că pârâta este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavând relevanță în privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale.
Asupra fondului cauzei, Tribunalul reține că prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit încheiat la data de 03.06.2013, reclamantul B. L. a cumpărat de la O. G. D. autoturismul rulat marca Ford, nr de identificare WF0GXXGBBGAJ09011, an fabricatie 2010.
În vederea înmatriculării autoturismului, reclamanta a achitat la data de 22.07.2013 suma de 6294 lei cu titlu de taxa pentru emisii poluante, datorată potrivit OUG nr. 9/2013.
Reclamantul a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ, solicitând anularea deciziei de stabilire a taxei pentru emisii poluante și obligarea pârâtei la restituirea sumei achitate cu acest titlu.
Tribunalul retine ca obligația de plată a timbrului de mediu aferent primei înmatriculări în România a unui vehicul este prevăzută, de art. 4 lit. a din OUG nr. 9/2013, normă juridică ce face parte dintr-un act normativ în vigoare (ordonanța de urgență) și care nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie a Curții Constituționale.
Susținerile reclamantului în sensul că OUG nr. 9/2013 ar contraveni legislației naționale sunt lipsite de sens, atât timp cât ordonanța de urgență are forța juridică a unei legi, iar eventualul conflict între acte normative cu valoare de lege se rezolvă potrivit unor reguli binecunoscute (norma specială derogă de la norma generală, norma ulterioară abrogă norma anterioară etc.). În speță, nu se identifică nicio lege națională prin care să se fi abrogat vreo dispoziție a OUG nr. 9/2013 și nici care să reglementeze altfel și într-un mod „special” domeniul taxelor „de mediu” datorate la înmatricularea autovehiculelor.
De asemenea nu se pune problema unei contrarietăți între OUG nr. 9/2013 și Constituția României, singurul organ competent să constate o asemenea contrarietate fiind Curtea Constituțională, care nu a făcut însă acest lucru până în prezent.
Fiind astfel vorba de o normă internă aflată în vigoare și care nu a fost declarată neconstituțională, art. 4 lit. a din OUG nr. 9/2013, care prevede obligația reclamantului de a achita timbrul de mediu, este pe deplin aplicabilă. Este adevărat că, în situația în care s-ar constata existența unei contrarietăți între norma internă și o normă aparținând dreptului Uniunii Europene, norma internă ar fi înlăturată de la aplicare, potrivit principiului priorității dreptului uniunii, dezvoltat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în jurisprudența sa (Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, C-106/77) și statuat prin prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Este de asemenea adevărat că prin două hotărâri pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (în cauzele T., nr. C‑402/09, 7 aprilie 2010) și N.,C‑263/10, 7 iulie 2011), o taxă percepută anterior la momentul primei înmatriculări în România a unui autovehicul („taxa pe poluare” instituită prin OUG nr. 50/2008, în diversele sale variante), având o natură similară sau cvasi-identică cu timbrul de mediu, a fost declarată ca fiind contrară dreptului Uniunii Europene, respectiv art. 110 TFUE (fost art. 90 TCE). Această soluție a Curții de la Luxemburg s-a întemeiat însă pe aceea că, prin modul în care era așezată (se aplica autovehiculelor rulate aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind însă percepută pentru autovehiculele rulate înmatriculate deja în România și care fac obiectul unei vânzări), taxa pe poluare instituia un regim fiscal discriminator între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, descurajând punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Însă, acest efect discriminator nu mai poate fi reținut în privința timbrului de mediu reglementat de OUG nr. 9/2013. Aceasta deoarece timbrul de mediu se aplică atât la prima înmatriculare în România a unui autovehicul (art. 4 lit. a), dar și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (art. 4 lit. c). Instituirea obligației de plată a timbrului de mediu și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, care fac obiectul unei vânzări, este de natură să înlăture efectul descurajant pentru importul din alte state membre a unor produse de aceeași natură și orientarea consumatorului către produse de pe piața autohtonă, identificat de CJUE în hotărârile menționate în privința fostei taxe pe poluare.
Astfel fiind, neputându-se reține încălcarea dreptului uniunii prin reglementarea instituită prin OUG nr. 9/2013, nu se pune nici problema înlăturării de la aplicare a normei interne de către dreptul UE. Rezultă deci că suma achitată de reclamant cu titlu de timbru de mediu a fost datorată în mod legal, iar decizia contestata a fost emisa in mod corect. Acțiunea reclamantului va fi astfel respinsă ca neîntemeiată.
Față de soluția dată cererii principale, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, solicitand modificarea sentintei recurate in sensul obligarii intimatei la anularea actului administrativ Decizia de calcul nr.3631 din data de 16.07.2013 si restituirea sumei inscrise in actul administrativ contestat potrivit chitantei TS.8 nr._, in valoare de 6.294.00 RON plus rata dobanzii de la momentul perceperii timbrului de mediu si pana la momentul restituirii sale, cu cheltuieli de judecata.
In kotivare, recurentul reclamant a aratat că potrivit dispozitiilor art. 488 C. proc. civ. “Casarea unor hotarari se poate cere numai pentru urmatoarele motive de nelegalitate:
Pct. 8 cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material”.
Astfel, instanta de fond precizeaza faptul ca “legea timbrului de mediu nu mai contravine dispozitiilor comunitare, respective art, 110 (fost art. 90) TFUE, care se opunea ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala. In aceasta a constat caracterul indirect discriminatoriu al legislatiei interne anterioare fata de cea comunitara.
Se are in vedere faptul ca noua reglementare, OUG nr. 9/2013 a inlaturat discriminarea continuta de legislatia anterioara deoarece in prezent taxa de mediu se calculeaza in functie de emisia CO2 inscrisa in cartea de identitate a vehiculului, indifferent de provenienta acestuia.”
Critica motivarea instantei de fond avand argumentele pe care le va expune in continuare.
Astfel, in mod gresit instanta de fond a stabilit faptul ca legea timbrului de mediu nu mai contravine dispozitiilor comunitare, respectiv art. 110 (fost art. 90) TFU. Aceasta lege a timbrului de mediu contravine dispozitiilor comunitare, in speta art. 110 (fost art. 90) TFUE.
Prevederile OUG 9/2013 impun achitarea timbrului de mediu autovehiculelor aflate la prima inmatriculare in Romania, o astfel de taxa nefiind perceputa pentru autovehiculele deja aflate in curculatie in statul roman sau care au fost anterior inmatriculate in Romania pentru care s-a achitat o taxa mult mai mica decat cea instituita de aceasta ordonanta. Mai mult decat atat nu se tine cont de faptul ca pentru autovehiculele importate a fost deja achitata o taxa in tara de provenienta ori dubla impozitare intervine prin aplicarea OUG 9/2013.
Ne aflam din nou . cu cea generata de prevederile OUG 50/2008 republicata, Legii 9/2012, specificul situatiei din speta fiind determinat de neconcordanta intre prevederea interna si cea comunitara, a carei analiza este recunoscuta de jurisprudenta Curtii Europene de Justitie de la Luxemburg in competenta instantei interne, care poate lasa neaplicata norma interna daca, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constata ca norma comunitara nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Astfel, argumentele instantei europene, nu tin de criteriile folosite de legiuitorul roman pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declara corespunzatoare si conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, in sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei si de scopul pentru care o asemenea taxa a fost instituita, Curtea a considerat ca o asemenea taxa are ca efect descurajarea importarii si punerii in circulatie in Romania a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fiind contrarie art. 110 TFUE.
De asemenea, instanta de fond invoca dispozitiile art. 4 din OUG nr. 9/2013, act normative in vigoare incepand cu data de 15.03.2013 si aplicabil spetei deduse judecatii, dupa care mentioneaza: “In preambulul actului normative sus-mentionat se precizeaza ca acesta asigura conformitatea cu recomandarile Comisiei Europene cuprinse in comunicarea din 14.12.2012 potrivit careia taxarea autoturismelor sa nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice ci pe date de performante obiective, disponibile in mod obisnuit si relevante din punctual de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2.”
In orice lege se poate insera faptul ca aceasta este in conformitate cu dispozitiile legislatiei Uniunii Europene, insa, acest lucru nu este indeajuns, urmeaza apoi ca instantele de judecata sa constate acest lucru. Simpla afirmatie nu demonstreaza si indeplinirea conditiilor tratelor de constituire ale Uniunii Europene.
Mai mult decat atat, s-a demonstrat de fiecare data ca astfel si CEDO a motivat prin hotarari judecatoresti faptul ca toate taxele introduse de statul roman au fost discriminatorii. Dupa cum este de notorietate faptul ca se afla deja pe rolul Curtii Europene un astfel de proces siin ceea ce priveste OUG 9/2013 nu este normal ca de fiecare data sa se astepte decizia luata de Curtea Europeana si apoi toate instantele judecatoresti sa ia act de aceasta si sa aplice intern aceasta dispozitie, cand, din toate inscrisurile atasate la dosarul cauzei, din lecturarea OUG 9/2013 si sustinerile intemeiate ale subsemnatului, se poate observa faptul ca si aceasta ordonanta incalca in mod flagrant, sub o alta denumire, dispozitiile impuse de Tratatul Uniunii Europene, tratat la care statul R. a aderat si si-a luat angajamentul ca il va respecta.
Nu este normal si logic ca un autovehicul deja inmatriculat in Romania, vechi de mai bine 20-30 de ani, autovehicul pentru care nu s-a achitat niciodata o astfel de taxa sa circule incontinuare si sa polueze de inzecit de mult fata de un autovehicul cu este cazul de fata, iar proprietarul acelui autovehicul sa nu fie nevoit sa achite o suma de bani pentru folosirea autovehiculului iar reclamantul sa fie obligat sa achite o asemenea taxa pentru folosirea bunului, proprietate personala, si fara ca acest autovehicul sa aiba acelas grad de poluare ca un autovehicul foarte vechi.
Discriminarea este mai mult decat evidenta si demonstrata.
Potrivit unei jurisprudente constante, interdictia prevazuta de art. 110 TFUE trebuie sa se aplice de fiecare data cand un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizand produsele nationale. Acest lucru rezulta din interpretarea art. 4 lit. a din OUG9/2013.
Practica instantelor este de admitere a actiunilor avand acelasi obiect, in acest sens vom depune jurisprudenta in dosar alaturi de prezenta cerere. Cu toate ca practica instantelor de fond este de admiterea actiunilor avand acest obiect reclamantul a fost din nou discriminat, dosarul cauzei nefiind analizat corect si legal pentru a se observa clar faptul ca autovehiculul subsemnatului a fost importat dintr-un stat membru Uniunii Europene iar in cazul in care s-ar aplica aceasta taxa s-ar incalca flagrant art.110 TFUE ce interzice discriminarea dintre autovehiculele achizitionate din alte state membre UE si autovehiculele interna avand aceeasi vechime si aceeasi uzura.
Desi a sustinut faptul ca, potrivit art. 555 dreptul de proprietate privata este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege.” Insa prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, in mod indirect, avand in vedere ca proprietarul nu va mai fi capabil sa o vanda, stabilindu-se o suma foarte mare reprezentand timbru de mediu. Limitele stabilite dreptului de propritate nu inseamna ca pot sa scoata un bun din circuitul civil fara a exista un motiv bine intemeiat, iar poluare nu poate duce la scoaterea unui autovehicol din circuitul civil, ducandu-se pe aceasta cale la statica economica, astfel nerealizandu-se interesele de ordin economic atat la nicel particular, dar si la nivel national. Prin stabilirea unei taxe atat de mari pentru masinile vechi se realizeaza o discriminare intre proprietari de masini si societatile comerciale care se ocupa de comercializarea masinilor noi, instanta a considerat in mod gresit faptul ca subsemnatei nu i-a fost incalcat dreptul la proprietate.
F. achitarea acestei taxe, o suma foarte mare tinand cont si valoarea autovehiculului, subsemnatul nu as fi inscris niciodata acest autovehiclul si, desi il achizitionasem, eram pus in imposibiiltatea de a ma folosi de un bun propriu, bineinteles din cauza laegislatiei impusa de statul roman.
Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se incalca si principiul liberei circulatii a marfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Avand in vedere ca OUG 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicole, a fost promulgata si produce efecte directe, raportat la Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, Constitutia Romaniei, Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, Legislatia UE se pot constata urmatoarele:
- OUG 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicole, incalca principiul poluatorul plateste, nu se poate aplica in forma promulgata fiind discriminatorie, abuziva si confuza.
Elementele de discriminare sesizate de catre instantele de judecata nationale in numeroase hotarari, raportate la deciziile date de catre Instantele Europene, retinute in Hotararea data de Inalta Curte de Casatie si Justie, a ramas si produce aceleasi efecte in mod indirect, efecte care favoreaza autovehiculele deja inmatriculate pe Teritoriul Romaniei fata de cele ce urmeaza sa fie inmatriculate, respectiv importate.
- OUG 9/2013 este in totala contradictie cu legislatia UE, dar si cu legislatia nationala in vigoare.
- Art. 4 din OUG 9/2013 prevede: „ Obligatia de plata a timbrului intervine o singura data si anume:
a. Cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;
b. La reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului, in conformitate cu prevederile art. 7;
c. Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii;
d. Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situatia autovehiculelor pentru care s-a dispus de catre instante restituirea sau inmatricularea fara plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”
Tranzactiile cu autovehicule interne sunt favorizate fata de importuri atata timp cat cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nici o taxa pe poluare pot ocoli cu usurinta transferul „oficial de proprietate astfel ca si taxa sa fie ocolita, in defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de trasfer de proprietate nu se pot ocoli in mod legal.
Instanta de fond nu a inlaturat in niciun mod argumentele pe care le-am invocat in cererea de chemare in judecata, rezumandu-se doar sa precizeze faptul ca legea timbrului de mediu este legala, fara ca sa argumenteze in ce modalitate aceasta lege a timbrului de mediu nu incalca dispozitiile art. 110 (fost 90) TFUE.
Numeroase instante din Romania a sustinut ca reglementarea actuala cuprinsa in art.4 lit.a) din OUG nr.9/2013 privind timbru de mediu nu se afla in consonanta cu dispozitiile art.110 TFUE in ceea ce priveste autovehiculele second-hand importate de alte state membre ale Uniunii Europene in vederea punerii lor in circulatie in Romania, intrucat normele fiscale interne nu le este permis sa favorizeze vanzarea autovehiculelor second hand nationale, corelativ, descurajand importul de vehicule second-hand similare, iar aceste dispozitii au acelasi efect favorizant fata de produsele nationale, cel putin in raport cu autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale Uniunii Europene.
Prin acest efect al OUG nr.9/2013, persoanele ce urmaresc achizitionarea unui autovehicul sunt directionate inspre dobandirea unui autovehicul national din categoria acelora nesupuse platii timbrului de mediu, in timp ce in ipoteza achizitionarii unui autovehicul dintr-un alt stat, membru al Uniunii Europene invariabil aceasta sarcina fiscala se va aplica cu ocazia primei inmatriculari a acestuia in Romania.
Ca atare, caracterul indirect discriminator al actualei reglementari interne fata de produsele importate, efect contrar dispozitiilor art.110 TFUE care prohibesc o atare consecinta, este evident, astfel ca, raportat la cele mai sus expuse instantele din Roamnia ar trebui sa aprecieze ca dispozitiile OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare dispozitiilor art.110 TFUE in ceea ce priveste autoturismele de ocazie achizitionate din alte state membre unionale in vederea punerii lor in circulatie in Romania.
D. urmare, art.110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene se inpune obligatoriu si institutiei responsabile cu inmatricularea autovehiculelor, Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmtriculari a autovehiculelor (in cazul de fata Teleorman), institutie care functioneaza suv coordonarea institutiei prefectului, ce nu poate invoca dispozitiile art.7 alin.1 lit.j din Ordinul ministrului administratiei si internelor nr.1501/2006 cu modificarile si completarile ulterioare, pentru a refuza inmatricularea, daca restul conditiilor prevazute de lege sunt indeplinite .
In cazul in care pentru autovehiculul achizitionat de reclamant taxa ar fi fost achitata conform (OUG 50/2008; legea 9/2012 ori OUG 9/2013), oricare din formele acesteia, desi cuantumul lor este diferit fiind o diferenta foarte mare intre acestea, nu se mai afla in postura de a fi nevoit sa achite o asemenea taxa in cuantum de 6.294,00 RON. Cuantumul taxei se poate observa este unul foarte mare, ireal si foarte greu de suportat de reclamant.
De asemenea, termenul de recurs este de 15 zile, si nu 30 de zile conform art. 495 C. proc. civ. al. 1.
Nu in ultimul rand, trebuie avuta in vedere practica instantei de fond de la Tribunalul Teleorman ce a admis o actiune in restituirea timbrului de mediu (ds. nr._ – Tribunalul Teleorman), precum si a instantei de la Tribunalul Mehedinti ce a obligat Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere sa inmatriculeze un autovehicul fara plata timbrului de mediu (ds. nr._ – Tribunalul Mehedinti); Tribunalui Bucuresti in dosarul_/3/2013, sentinta ce o vom atasa prezentei cereri.
In drept: art 483, 485, 488 alin. alin. 1 punct 8 Noul Cod de Procedura Civila, art.110 Tratatul C.E., art. 148 alin. 2 din Constitutia României.
Examinand recursul declarat de reclamant, Curtea retine ca prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit încheiat la data de 03.06.2013, reclamantul B. L. a cumpărat de la O. G. D. autoturismul rulat marca Ford, nr de identificare WF0GXXGBBGAJ09011, an fabricatie 2010.
În vederea înmatriculării autoturismului, reclamanta a achitat la data de 22.07.2013 suma de 6294 lei cu titlu de taxa pentru emisii poluante, datorată potrivit OUG nr. 9/2013.
Curtea observa ca obligația de plată a timbrului de mediu aferent primei înmatriculări în România a unui vehicul este prevăzută, de art. 4 lit. a din OUG nr. 9/2013.
Curtea considera ca nu exista un efect discriminator în privința timbrului de mediu reglementat de OUG nr. 9/2013 deoarece timbrul de mediu se aplică atât la prima înmatriculare în România a unui autovehicul (art. 4 lit. a), dar și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (art. 4 lit. c).
Faptul ca anterior s-a constatat ca OUG nr. 50/2008 si Legea nr. 9/2012 incalcau dispozitiile art. 110 TFUE, nu inseamna, prin analogie, ca OUG nr. 9/2013 se afla in aceeasi situatie.
De asemenea, faptul ca exista autovehicule aflate in circulatie de mai mult timp pentru care nu s-a platit o asemenea taxa, iar reclamantul trebuie s-o plateasca nu constituie o discriminare, ca urmare a faptului ca reclamntului i se aplica o alta lege decat celorlalte peroane care au inmatriculat autovehiculele anterior. Ori, conform jurisprudentei CEDO si Curtii Constitutionale nu exista discriminare daca rezulta diferente determinate de aplicarea unor legi diferite. Nu se poate aplica OUG nr. 9/2013 autovehiculelor inmatriculate inainte de intrearea sa in vigoare deoarece s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii. De asemenea, nu se poate aplica reclamantului legea antrerioara deoarece s-ar incalca principiul aplicarii imediate a legii, ajungandu-se la ultraactivitatea legii vechi, fata ca OUG nr. 9/2013 sa permita acest lucru.
Din aceste motive, in baza art. 488 alin. 1 pct. 8 si 496 NCPC, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant B. L., cu domiciliul ales la CA „C. M.”, cu sediul în București, Calea Rahovei nr. 266-268, Electromagnetica Business Park, Clădirea 60, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 4856/07.07.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 3 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2 și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp. A, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Tribunalul București
Sectia a II-a C.
Administrativ si Fiscal
Jud. fond C. A. B.
Red. jud. B.V./2 ex./23.02.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 652/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 221/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
